PROBLEMA JURIDICĂ
În ce condiții refuzul martorului de a da declarații întrunește condițiile tipicității mărturiei mincinoase, păstrând excepțiile de confidențialitate, relație și neautoincriminare?
Faptele relevante
Sesizare a Curții de Apel București, Secția I penală, despre refuzul martorului de a declara înainte ori după jurământ. Nu este tratată ca dosar rutier nou și nu se reconstituie rezultatul individual ulterior.
Soluția
În condițiile definite în dispozitiv — martor informat despre faptele și împrejurările asupra cărora este audiat și obligațiile procesuale, în afara situațiilor art. 116 alin. (3), art. 117 alin. (1) și art. 118 CPP — refuzul de a da declarații, anterior ori ulterior jurământului, întrunește condițiile tipicității indicate.
Motivarea, pe scurt
Par. 80–109, în special 94–105, separă obligația martorului de a relata de excepțiile protejate și de drepturile suspectului/inculpatului. Protecția față de autoincriminare nu dispare și refuzul licit nu trebuie echivalat cu mărturia mincinoasă. Neînfățișarea și refuzul de a declara nu sunt mecanisme identice.
Ce putem învăța și ce limite are
Nu elimină dreptul suspectului la tăcere, dreptul martorului la neautoincriminare ori celelalte excepții expres menționate.
Nu analiză individuală a conduitei unui șofer, condamnare, sumă ori rezultat ulterior confirmat.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Par. 100–101 — refuzul martorului și excepțiile legale
În situația în care martorul citat în cauză refuză, indiferent dacă a depus sau nu jurământul sau declarația solemnă, să facă orice fel de declarații, fără să fie incidente dispozițiile prevăzute de art. 116 alin. (3), art. 117 alin. (1) și art. 118 din Codul de procedură penală, sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. Prin reglementarea excepțiilor de la regula capacității de a depune mărturie, legiuitorul a restrâns practic sfera subiecților activi ai infracțiunii de mărturie mincinoasă, orice persoană citată ca martor și aflată într-una dintre situațiile în care legea îi acordă dreptul de a se opune audierii neputând fi trasă la răspundere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 104 — procedura prealabilă și refuzul total
Întrucât refuzul de a fi ascultat intervine după parcurgerea procedurii prealabile, în cursul căreia martorului i se aduc la cunoștință, potrivit art. 119 alin. (2) din Codul de procedură penală, obiectul cauzei și faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus ca martor, se constată că omisiunea de a spune tot ce știe cu privire la aceste fapte sau împrejurări de fapt constituie mărturie mincinoasă chiar dacă martorului nu i-au fost adresate întrebări de către organul judiciar.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — refuzul total al martorului cu păstrarea excepțiilor
În interpretarea dispozițiilor art. 273 din Codul penal, sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în cazul în care persoana citată în calitate de martor în procesul penal, după ce i-au fost aduse la cunoștință faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora s-a dispus sau s-a încuviințat audierea sa, precum și obligațiile procesuale care îi revin, refuză, înainte sau după depunerea jurământului sau a declarației solemne, să dea declarații și nu se află într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 116 alin. (3), art. 117 alin. (1) și art. 118 din Codul de procedură penală.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.