PROBLEMA JURIDICĂ
Suspendă de drept falimentul asigurătorului căile de atac declarate de el împotriva hotărârilor asupra acțiunilor creditorilor introduse anterior?
Faptele relevante
Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj a sesizat practica divergentă privind raportul dintre art.262(4) și art.75Legea85. Nu se reconstruiesc accidentele, sumele ori dosarele individuale citate.
Soluția
ÎCCJ admite RIL: nu sunt suspendate de drept căile de atac declarate de debitorul societate de asigurare/reasigurare împotriva hotărârilor ce soluționaseră acțiuni ale creditorilor introduse înainte de deschiderea falimentului.
Motivarea, pe scurt
Art.242 permite completarea normelor speciale cu regulile generale compatibile. Norma specială derogă numai unde reglementează diferit. Curtea analizează și art.262(5), care presupune obținerea unui titlu ulterior deschiderii falimentului, incompatibil cu teza opririi tuturor demersurilor. Pct.84–87 examinează excepțiile art.75, dar dispozitivul privește căile de atac ale debitorului; nu este extins ca și cum ar soluționa orice acțiune penală sau orice apel al creditorului. Dezlegarea privește căile asigurătorului debitor, nu orice cale a creditorului.
Ce putem învăța și ce limite are
Delimitarea dosarelor suspendate de căile de atac care trebuie soluționate; evitarea afirmației că falimentul oprește orice dosar.
Nu stabilește cuantumuri, prioritatea efectivă la distribuire ori plata FGA.
Referirile istorice la90zileFGA din motivare nu sunt o regulă universală actuală.
Pentru căile ambelor părți, se analizează separat RIL22/2024; nu se promite redeschiderea unei soluții definitive.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 4 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
ÎCCJ, Decizia nr. 19/2022, par. 90
Prin urmare, este de necontestat că dacă nu s-ar putea aplica, în procedura privind falimentul societăților de asigurare/reasigurare, și situațiile de excepție de la măsura suspendării de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, norma specială, care vizează doar insolvența acestei categorii de debitori și care permite ca și creanțele de asigurări, constatate prin titluri executorii obținute ulterior momentului pronunțării hotărârii de faliment, să fie înregistrate la tribunal, sub sancțiunea decăderii din drept, în termen de cel mult 10 zile de la data obținerii titlului, dar nu mai târziu de data întocmirii tabelului definitiv consolidat, nu și-ar fi avut rostul.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 19/2022, par. 99
În concluzie, dispozițiile art. 262 alin. (4) și (5) din Legea nr. 85/2014 au caracter derogatoriu, determinat de specificitatea falimentului societăților de asigurare/reasigurare, numai în măsura în care conțin soluții legislative diferite. În măsura în care aceste texte normative nu dispun ceva diferit în raport cu norma generală - art. 75 alin. (2) din aceeași lege, se aplică în completare, în mod obligatoriu, norma generală pentru toate situațiile nereglementate diferit, evident, cu condiția să nu existe vreo situație care face inaplicabilă obiectiv norma generală, ceea ce nu este cazul în speță.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 19/2022, dispozitiv
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanțelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 19/2022, mențiunea de obligativitate
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.