PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă obligativitatea asistenței/reprezentării prin avocat a persoanelor fizice în recurs, în redactarea CPC din 2014, constituie o limitare proporțională a accesului la justiție.
Soluția
Curtea a admis excepția și a constatat neconstituționalitatea art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) CPC, în ceea ce privește mențiunile referitoare la obligativitatea formulării și susținerii recursului de către persoanele fizice prin avocat. Obiectul și versiunea istorică a normelor sunt esențiale.
Motivarea, pe scurt
În pasajele analizate, Curtea examinează scopul legitim al unei asistențe tehnice, apoi proporționalitatea restrângerii accesului. Costurile și limitele sprijinului disponibil sunt relevante pentru caracterul efectiv al accesului la instanță; dreptul la apărare nu justifică automat impunerea unei reprezentări care blochează exercitarea căii de atac. Nu rezultă că orice regulă de reprezentare legală sau asistență obligatorie ar fi invalidă.
Ce putem învăța și ce limite are
Împiedică publicarea regulii istorice eronate că orice persoană fizică are nevoie obligatoriu de avocat pentru recurs; explică de ce utilitatea profesională și obligativitatea sunt întrebări distincte.
Nu este jurisprudență privind prejudiciul ori răspunderea într-un accident.
Nu înlătură prin extrapolare regulile specifice minorilor, persoanelor fără capacitate, reprezentanților neavocați sau asistenței penale.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
CCR, Decizia nr. 462/2014, paragraful 50
În concluzie, Curtea constată că măsura reprezentării şi asistării prin avocat în etapa procesuală a recursului nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, fragmentul constatării neconstituționalității
şi constată că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, mențiunea efectelor
Definitivă şi general obligatorie.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.