PROBLEMA JURIDICĂ
Constituționalitatea restricției privind audierea ca martori a persoanelor aflate în legături de interese cu una dintre părți, art.315 alin.(1) pct.3 teza a doua CPC.
Faptele relevante
Sesizarea provine din dosarul891/319/2019 al Judecătoriei Târgu Lăpuș, contestație la executare; încheierea de sesizare este din05.02.2020 (par.4). Nu este o speță de accident rutier. Identitățile private sunt omise din această sinteză.
Soluția
CCR respinge excepția ca neîntemeiată și constată constituționalitatea art.315 alin.(1) pct.3 teza a doua în raport cu criticile formulate. Dispozitivul nu stabilește despăgubiri sau admisibilitatea unui anumit martor într-un accident.
Motivarea, pe scurt
Par.15–17 explică proba testimonială și interdicțiile relative, inclusiv înlăturarea prin acord expres ori tacit al părților. Par.18–19 disting legalitatea/relevanța probei și caracterul relativ al restricției criticate; regula despre opoziția părții interesate nu trebuie generalizată oricărei probe inadmisibile. Par.20 cere examinarea de la caz la caz a relației și interesului în rezultatul procesului. Par.21 arată aprecierea individuală și de ansamblu, inclusiv sinceritatea și modul cunoașterii faptelor. Par.22–24 resping criticile de constituționalitate.
Ce putem învăța și ce limite are
Relevanță procedurală reală pentru limitele martorilor apropiați ori aflați în relații profesionale; fără extrapolare la un tarif, o prezumție medicală sau practica tuturor instanțelor.
Nu este un litigiu RCA sau o hotărâre individuală de cuantificare.
Argumentele autorului excepției nu se atribuie Curții; nicio regulă automată pentru orice salariat/coleg.
Nu se deduce că toate interdicțiile ori toate probele nelegale pot fi înlăturate prin acord.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 17 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Par. 1
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 315 alin. (1) pct. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Eurocomfil Invest - S.R.L. din Târgu Lăpuș în Dosarul nr. 891/319/2019 al Judecătoriei Târgu Lăpuș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 246D/2020.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 4
4. Prin Încheierea din 5 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 891/319/2019, Judecătoria Târgu Lăpuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. (1) pct. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Eurocomfil Invest - S.R.L. din Târgu Lăpuș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt prea generale și implică o predictibilitate absolută în respingerea oricărei probe testimoniale cu privire la angajații unei societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1991, în condițiile în care, în baza atribuțiilor de serviciu sau a delegărilor date de societate, aceștia îndeplinesc anumite atribuții care trebuie să fie prezentate judecătorului pentru analiza tuturor circumstanțelor factuale ale cauzei. Prin dispozițiile criticate se instituie o prezumție de subiectivism oricărui angajat, în condițiile în care există mecanismele de cenzură prevăzute de art. 273 din Codul penal și de art. 22 și 264 din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 6
6. Astfel, arată că sintagma „în legături de interese cu vreuna dintre părți“ este mult prea generală, iar simpla calitate de angajat al unei societăți care are calitatea de parte în proces nu naște ab initio prezumția că acesta ar fi în legătură de interese cu angajatorul său, ci interesul trebuie să fie unul concret, personal și direct, fiind condiționat de soluția pe care o va pronunța instanța judecătorească, interes ce trebuie probat, și nu prezumat.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 7
7. Or, în lipsa unor dovezi concrete de existență a unui asemenea interes, instanța judecătorească nu poate respinge o astfel de probă, ci are obligația să procedeze la audierea acelui martor, urmând ca în temeiul art. 324 din Codul de procedură civilă să țină sau să nu țină cont de depoziția acestuia, conform principiului liberei aprecieri a probelor.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 14
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate și în prezenta cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 15
15. Prin Decizia nr. 241 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, paragrafele 12-21, Curtea a reținut că proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii ale procesului civil, iar mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declarațiile făcute de martor, persoană terță față de proces, care relatează în fața instanței fapte sau împrejurări concludente pentru soluționarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoștință despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiției poate fi ascultată în calitate de martor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007). De la această regulă, legea procesual civilă instituie anumite excepții, precizând persoanele care nu pot fi audiate ca martori sau care sunt scutite a depune mărturie, în considerarea calității pe care o dețin.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 16
16. Astfel, art. 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie interdicții în ceea ce privește ascultarea ca martori pentru persoanele care se află în anumite situații, respectiv nu pot fi martori rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv; soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul; cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părți; persoanele care beneficiază de tutelă specială și cei condamnați pentru mărturie mincinoasă. Potrivit art. 315 alin. (2), primele trei categorii de situații prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol reprezintă interdicții relative, părțile putând conveni ca și persoanele care se află în aceste situații să fie ascultate ca martori. Ultimele două situații, respectiv persoanele aflate sub interdicție judecătorească și cele condamnate pentru mărturie mincinoasă, reprezintă interdicții absolute, în cazul lor legea neprevăzând posibilitatea ca părțile să se înțeleagă.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 17
17. Referitor la faptul că sintagma „legături de interese“ nu este definită, fiind extrem de întinsă și generică, Curtea a reținut că interdicția prevăzută de art. 315 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă are în vedere prezumția de parțialitate și subiectivism a martorului care ar avea un interes ce ar putea influența caracterul veridic al declarației acestuia. Așadar, interdicția cu privire la persoanele care se află în legături de interese cu vreuna din părți este stabilită exclusiv în interesul părților litigante, asigurând echilibrul procesual al acestora, și este o interdicție relativă, care poate fi înlăturată prin convenția, expresă sau tacită, a părților.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 18
18. Probele au o importanță deosebită în procesul civil, judecătorul trebuind să cunoască raporturile juridice dintre părți și faptele care au condus la deschiderea litigiului pentru a putea pronunța o hotărâre, aplicând norma legală corespunzătoare acestor situații. Acestea se propun în faza inițială a procesului, fiind ulterior puse de către instanță în discuția contradictorie a părților. Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului [art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă], putând fi încuviințate numai dacă îndeplinesc aceste condiții [art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar încheierea prin care se încuviințează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviințate, precum și obligațiile ce revin părților în legătură cu administrarea acestora [art. 258 alin. (2) din Codul de procedură civilă].
Textul în documentul-sursă ↗Par. 19
19. Prin urmare, o probă inadmisibilă, prevăzută ca atare de o normă legală, nu va putea fi încuviințată de instanță, însă, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă care consacră rolul activ al judecătorului în probațiune, precum și faptul că norma legală criticată instituie o interdicție relativă, care poate fi înlăturată de convenția părților, judecătorul nu poate respinge din oficiu cererea de probă, ci numai dacă partea interesată se opune în acest sens.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 20
20. Referitor la caracterul nedefinit al sintagmei criticate, Curtea a mai reținut că acesta nu determină neconstituționalitatea normei legale, instanțele de judecată având rolul de a aprecia, de la caz la caz, legăturile de interese dintre martor și vreuna din părți, de natură să justifice respingerea martorului propus, sinceritatea depoziției martorului fiind apreciată prin raportare la relațiile juridice dintre părți și interesul pe care l-ar avea față de rezultatul procesului. În determinarea sferei de cuprindere normativă a sintagmei criticate, instanța va ține cont de evoluțiile practicii cotidiene, precum și de dinamica realităților sociale și economice care pot interveni într-o societate.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 21
21. De altfel, în situația în care proba a fost administrată, potrivit art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate probele, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare. Art. 324 din Codul de procedură civilă prevede că instanța, în aprecierea declarațiilor martorilor, va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce constituie obiectul declarației respective.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 22
22. În fine, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar dispozițiile de lege criticate, reglementând norme de procedură a căror interpretare și aplicare revin instanțelor de judecată, nu contravin în niciun fel prevederilor constituționale invocate în susținerea criticii de neconstituționalitate.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 23
23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, argumentele reținute prin decizia indicată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 24
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3 , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv
DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Eurocomfil Invest - S.R.L. din Târgu Lăpuș în Dosarul nr. 891/319/2019 al Judecătoriei Târgu Lăpuș și constată că dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 3 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Lăpuș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.