PROBLEMA JURIDICĂ
Dacă art. 457 alin. (4) CPC oferă un nou termen prin recalificare când partea alege o cale de atac diferită de cea corect indicată în hotărâre.
Faptele relevante
Sesizarea privește hotărâri definitive contradictorii privind remediul ales greșit de parte, deși dispozitivul hotărârii atacate indica remediul legal. Este un mecanism de unificare a practicii; nu soluționează o cerere individuală de despăgubire.
Soluția
Art. 457 alin. (4) nu se aplică dacă partea a exercitat o cale neprevăzută de lege, diferită de cea corect indicată în hotărâre. Acea cale se respinge ca inadmisibilă în măsura în care nu poate fi calificată potrivit art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) CPC.
Motivarea, pe scurt
Instanța deosebește recalificarea provocată de indicația inexactă a instanței de calificarea unei cereri denumite greșit de parte. În a doua situație, calificarea de drept comun nu face să curgă un nou termen de declarare sau motivare. Extinderea recalificării ar permite părții să obțină un termen nou prin propria alegere greșită, lipsind de conținut legalitatea căii de atac. Când conținutul nu permite calificarea legală sau partea insistă în remediul ales, intervine inadmisibilitatea.
Ce putem învăța și ce limite are
Dacă art. 457 alin. (4) CPC oferă un nou termen prin recalificare când partea alege o cale de atac diferită de cea corect indicată în hotărâre.
Nu confundă simpla denumire greșită cu alegerea insistentă a unei căi indisponibile.
Nu este o dezlegare despre orice mențiune eronată a instanței; completarea din 2018 a art. 457 alin. (2) privind termenul greșit trebuie examinată separat.
Nu soluționează definitiv fondul vreunui litigiu rutier.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Par. 16, fraza privind insuficiența conținutului cererii ori insistența părții
În măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată iniţial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗Par. 16, pasajul despre calificarea de drept comun și lipsa unui termen nou
Aceasta înseamnă că dacă partea îşi denumeşte greşit calea de atac, deşi aceasta a fost corect indicată de către instanţă, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din Codul de procedură civilă, ca normă de drept comun. Într-o asemenea situaţie, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac va proceda la calificarea acesteia, conform acestor din urmă dispoziţii, fără însă, ca urmare a acestei calificări, să curgă un nou termen pentru declararea, respectiv motivarea căii de atac prevăzute de lege, neexistând un temei juridic pentru repunerea în termen.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, dezlegarea integrală și mențiunea obligativității
Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate. În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.