ÎCCJ, Secția I civilă — Decizia 2233 din 27.10.2021

Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.

1. Antet și secțiunea I pct.1 — cererea și părțile

   I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 2233 din 27 octombrie 2021 I.Circumstanţele cauzei 1.Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 27.02.2019, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UAT Judeţul Satu Mare şi Consiliul Judeţean Satu Mare, obligarea acestora la plata, către reclamantă, în solidar, a sumelor de 141.943,39 lei cu titlu de daune materiale şi 564.000 lei cu titlu de daune morale datorită lipsei de folosinţă a autovehiculului în cauză, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală calculate de la data de 06.11.2018 şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată. Pârâta UAT Judeţul Satu Mare a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive din perspectiva disp. art. 30 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 coroborate cu art. 22 din O.G. nr. 43/1997, responsabilitatea pentru aspectele invocate de către reclamantă revenind, în plan legal, administratorului drumului public în cauză, în speţă Consiliului Judeţean Satu Mare. Pârâtul Consiliul Judeţean Satu Mare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 07.06.2019, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT Judeţul Satu Mare şi a respins acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii.

   Textul în documentul-sursă ↗

2. Secțiunea II — de la „Referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor” până la prejudiciul viitor

   Referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, contrar susţinerilor recurenţilor, aceasta nu a fost una discreţionară, ci a avut susţinere în actele depuse la dosarul cauzei în dovedirea prejudiciului cauzat. Recurenta-reclamantă susţine că despăgubirile trebuiau suportate integral de către pârât şi că suma aferentă beneficiului nerealizat trebuia acordată cu TVA, iar recurentul-pârât susţine că în stabilirea beneficiului nerealizat instanţa de apel a luat în considerare numai documentele depuse de către reclamantă, nu a dispus o expertiză contabilă pentru a stabili care este nivelul beneficiului nerealizat şi nu a luat în considerare faptul că profitul societăţii reclamante nu a fost diminuat, întrucât aceasta nu a fost împiedicată să desfăşoare activităţi economice de profil. Întrucât s-a concluzionat, de prezenta instanţă, că stabilirea culpei şi a întinderii acesteia s-a făcut în condiţii de apreciere, pe baza elementelor de fapt decurgând din analiza probelor administrate de către instanţa de control judiciar devolutivă, este evident că şi despăgubirile stabilite în cauză, vor fi aferente procentului în care fiecare parte răspunde de accidentul produs. În ceea ce priveşte acordarea beneficiului nerealizat, în mod corect instanţa de apel a reţinut că acesta nu poate cuprinde şi TVA, câtă vreme este vorba despre o taxă datorată în raporturile de drept fiscal care nu se circumscrie noţiunii de profit net al societăţii, ci vizează o obligaţie legală privind exploatarea unei întreprinderi, ce poate fi dedusă în condiţiile legii, astfel încât în final să fie suportată chiar de către consumator. Contrar susţinerilor recurentului-pârât, dimensiunea beneficiului nerealizat a fost stabilită pe baza probelor dosarului, nu doar pe baza situației analitice a firmei privind profitul brut realizat pe un mijloc de transport similar pe perioada 06.11.2018-30.06.2020 și a sintezei situației analitice prin care sunt scăzute din profitul brut toate cheltuielile, inclusiv impozitul, stabilindu-se un profit fără TVA de 12.774,50 lei pe lună în perioada 06.11.2018-30.06.2020. Astfel, distinct de raportul de expertiză contabilă efectuat la fond, în apel s-au depus înscrisurile solicitate de instanţă, respectiv acte contabile în legătură cu profitul net realizat al unui vehicul similar. De aceea, instanţa de apel a constatat, în mod corect, că reclamanta este îndreptățită la acordarea despăgubirilor pentru beneficiul nerealizat ca urmare a avarierii autovehiculului, pe perioada 06.11.2018-06.03.2021, prin raportare la suma fără TVA calculată la fond de expertul contabil. La sumele acordate cu titlu de despăgubiri, instanţa de apel a aplicat coeficientul de 20% al culpei comune, reducându-le în mod corespunzător. Susţinerea recurentei-pârâte în sensul că reclamanta avea și alte autovehicule închiriate cu care și-a desfășurat activitatea nu poate fi reținută, întrucât acordarea beneficiului nerealizat nu se raportează la faptul continuării sau încetării activităţii acesteia, ci la imposibilitatea obiectivă de a folosi autovehiculul avariat. Profitul realizat de către reclamantă în desfăşurarea activităţii sale specifice nu are relevanţă în ceea ce priveşte prejudiciul viitor. În lipsa reparării autovehiculului avariat şi a plăţii despăgubirii pentru distrugerea acestuia, acordarea şi pentru viitor a acestor despăgubiri se circumscrie dispoziţiilor art. 1385 alin. 2 C.civ., aplicabile în cauză.

   Textul în documentul-sursă ↗

3. Secțiunea II — fraza finală privind respingerea recursurilor

   Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL şi de pârâtul Consiliul Judeţean Satu Mare împotriva deciziei nr. 293/A din 9.03.2021 a Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă.

   Textul în documentul-sursă ↗