Convenția Lugano din 2007 — text în limba română publicat de depozitar
EMITENT · Statele contractante
Document citat în un ghid de pe site. Mai jos găsești formele citate, ghidurile care îl folosesc și textele exacte la care trimit.
TEXTUL OFICIAL · SURSĂ PRIMARĂ
Consultă versiunea oficială
Documentul integral este disponibil la sursa indicată. Verifică data documentului înainte de a-l folosi.
VERSIUNI ȘI ACTUALIZĂRI
Formele documentului la care trimit ghidurile, cu sursa fiecăreia.
| Forma | Stare | Sursa |
|---|---|---|
| Formă fără dată indicată | În vigoare | eda.admin.ch ↗ |
GHIDURI CARE FOLOSESC DOCUMENTUL
TEXTE CITATE
Texte citate în ghiduri 6 EXTRASE
Extrasele exacte din documentul la care trimit ghidurile, în forma indicată la fiecare extras.
Art. 8
ARTICOLUL 8 În materie de asigurări, competenţa judiciară este determinată de prezenta secţiune, fără a se aduce atingere dispoziţiilor articolelor 4 şi 5 alineatul (5).
Textul în documentul-sursă ↗Art. 9
ARTICOLUL 9 (1) Un asigurător care îşi are domiciliul pe teritoriul unui stat obligat prin prezenta convenţie poate fi acţionat în justiţie: (a) în instanţele din statul pe teritoriul căruia îşi are domiciliul, sau (b) în alt stat obligat prin prezenta convenţie, în cazul acţiunilor intentate de către deţinătorul poliţei de asigurare, asigurat sau beneficiar, în instanţele de la locul unde este domiciliat reclamantul, sau (c) dacă este coasigurător, în instanţele dintr-un stat obligat prin prezenta convenţie sesizate cu acţiunea introdusă împotriva asigurătorului principal. (2) Atunci când un asigurător nu îşi are domiciliul pe teritoriul unui stat obligat prin prezenta convenţie, dar deţine o sucursală, agenţie sau altă unitate pe teritoriul unuia dintre statele obligate prin prezenta convenţie, în cazul contestaţiilor referitoare la activitatea sucursalei, agenţiei sau unităţii, acesta este considerat ca având domiciliul pe teritoriul statului obligat prin prezenta convenţie.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 10
ARTICOLUL 10 În cazul asigurării de răspundere civilă sau al asigurării de bunuri imobiliare, asigurătorul mai poate fi acţionat în justiţie şi în instanţele de la locul unde s-a produs fapta prejudiciabilă. Acelaşi lucru este aplicabil şi în cazul în care bunurile mobile şi imobile sunt acoperite de aceeaşi poliţă de asigurare, ambele categorii fiind afectate în mod negativ de acelaşi eveniment neprevăzut.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 11
ARTICOLUL 11 (1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul poate, de asemenea, să fie acţionat în instanţa la care persoana vătămată a introdus acţiunea împotriva asiguratului, dacă legea instanţei respective permite acest lucru,. (2) Dispoziţiile articolelor 8, 9 şi 10 se aplică în cazul acţiunii directe introduse de către partea vătămată împotriva asigurătorului, în situaţia în care este permisă o astfel de acţiune. (3) Dacă legea privind astfel de acţiuni directe prevede posibilitatea introducerii în cauză a deţinătorului poliţei de asigurare sau a asiguratului, aceeaşi instanţă are competenţă judiciară asupra acestora.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 63
ARTICOLUL 63 (1) Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică decât acţiunilor judiciare intentate şi actelor întocmite oficial sau înregistrate drept acte autentice după intrarea sa în vigoare în statul de origine şi, în cazul în care se solicită recunoaşterea sau executarea unei hotărâri sau a unui act autentic, în statul solicitat. (2) Cu toate acestea, în cazul în care acţiunea introdusă în statul de origine a fost intentată înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenţii, hotărârile pronunţate după data intrării în vigoare a convenţiei sunt recunoscute şi executate în conformitate cu dispoziţiile titlului III: (a) dacă acţiunea introdusă în statul de origine a fost intentată după intrarea în vigoare a Convenţiei de la Lugano din 16 septembrie 1988 atât în statul de origine, cât şi în statul solicitat; (b) în toate celelalte situaţii, în cazul în care normele de competenţă aplicate sunt conforme cu cele prevăzute fie în titlul II fie într-o convenţie încheiată între statul de origine şi statul solicitat, convenţie care era în vigoare la data la care a fost intentată acţiunea.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 64
ARTICOLUL 64 (1) Prezenta convenţie nu aduce atingere aplicării de către statele membre ale Comunităţii Europene a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi nici modificărilor aduse acestuia, a Convenţiei privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, semnată la Bruxelles la 27 septembrie 1968 sau a Protocolului privind interpretarea convenţiei în cauză de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, semnat la Luxemburg la 3 iunie 1971, modificate de convenţiile de aderare la respectiva convenţie şi la respectivul protocol de către statele care au aderat la Comunităţile Europene, ori a Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Regatul Danemarcei privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, semnat la Bruxelles la 19 octombrie 2005. (2) Cu toate acestea, prezenta convenţie se aplică în orice situaţie: (a) în materie de competenţă , în cazul în care pârâtul este domiciliat pe teritoriul unui stat în care se aplică prezenta convenţie dar nu şi un alt act prevăzut la alineatul (1) al prezentului articol, sau în care articolele 22 sau 23 ale prezentei convenţii conferă competenţă instanţelor acestui stat; (b) în ce priveşte litispendenţa sau acţiunile conexe prevăzute la articolele 27 şi 28, în cazul în care sunt introduse acţiuni în instanţă într-un stat în care se aplică prezenta convenţie dar nu şi un act prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, precum şi într-un stat în care se aplică atât prezenta convenţie, cât şi un act prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol; (c) în materie de recunoaştere şi executare, în cazul în care fie statul de origine, fie statul solicitat nu aplică un act prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol. (3) Pe lângă motivele prevăzute în titlul III, recunoaşterea sau executarea pot fi refuzate dacă motivul de competenţă pe care s-a întemeiat hotărârea diferă de cel care decurge din prezenta convenţie şi se solicită recunoaşterea sau executarea împotriva unei părţi care îşi are domiciliul într-un stat în care se aplică prezenta convenţie dar nu şi un act prevăzut în alineatul (1) din prezentul articol, doar dacă hotărârea poate fi recunoscută sau executată în alt mod, în conformitate cu orice normă legală în vigoare în statul solicitat.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.