Inculpat
Persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală; devine astfel parte în procesul penal, fără ca vinovăția ei să fie stabilită.
Codul de procedură penală numește inculpat persoana împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și care devine astfel parte în procesul penal. Înainte de acest moment, persoana poate avea calitatea de suspect.
Inculpatul are, între altele, dreptul de a nu da nicio declarație și dreptul la un avocat ales sau, în cazurile de asistență obligatorie, la un avocat din oficiu. El beneficiază de prezumția de nevinovăție: calitatea de inculpat nu înseamnă că persoana a fost găsită vinovată.
În procesul penal, persoana vătămată constituită parte civilă poate cere despăgubiri de la inculpat și, după caz, de la partea responsabilă civilmente.
APARE ȘI CA inculpatul · inculpatului · inculpați · calitatea de inculpat
Ghiduri unde apare
Drepturile șoferului cercetat după accident și rolul apărării →Procedura penală și drepturile persoanelor implicate în accident →Nu sunt de acord cu vinovăția sau sunt cercetat penal →Din textul legii
Vezi textul citat
Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală devine parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.
Vezi textul citat
a)dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
Vezi textul citat
(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Vezi textul citat
Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.
Informațiile nu constituie consultanță juridică.