PROBLEMA JURIDICĂ
În regimul istoric, asigurătorul CASCO subrogat era creditor de asigurare, regresul constituia creanță de asigurare, iar plafonul de450.000lei se aplica per creanță sau întregului portofoliu?
Faptele relevante
O societate care plătise în temeiul CASCO a contestat refuzul FGA. Potrivit relatării de la pct.11–14, prima instanță anulase parțial decizia și ceruse examinarea pe fond a cererii. Aceasta nu echivalează cu acordarea unei despăgubiri finale. Fondul a formulat recurs, în cursul căruia s-a cerut dezlegarea de principiu.
Soluția
Dispozitivul admite sesizarea: în legea interpretată, asigurătorul care despăgubise în baza CASCO putea avea calitatea de creditor de asigurare, regresul său era creanță de asigurare, iar plafonul istoric450.000lei se aplica fiecărei creanțe subrogate, nu întregului portofoliu. Nu este stabilită o despăgubire individuală actuală.
Motivarea, pe scurt
Pct.121–125 disting raportul RCA care întemeiază creanța preluată și componentele acesteia. Pct.137–143 separă evidența cumulată din faliment de procedura administrativă FGA. Pct.150–160 explică efectele subrogării și motivul pentru care însumarea portofoliului nu transformă toate creanțele într-una singură.
Ce putem învăța și ce limite are
Nu este un tarif, un plafon actual universal, o garanție de plată sau o regulă generală de eligibilitate CASCO după reforma2025.
Pct.154 conține trimiterea literală neconcordantă „Legea215/2013”; nu este corectată tacit. Dispozitivul identifică Legea213/2015.
Nu sunt demonstrate definitivarea soluției individuale, executarea, plățile ori practica tuturor instanțelor.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 9 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, par. 7, prima frază
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 30 octombrie 2019, în Dosarul nr. 360/2/2017, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, par. 12
Prin Sentința civilă nr. 2.569 din 23 iunie 2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea, a anulat Decizia nr. xxxx din 27 decembrie 2016 emisă de pârât și l-a obligat pe acesta să soluționeze pe fond cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la suma de 19.580,23 lei.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, par. 14
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de garantare a asiguraților, solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în urma reținerii cauzei spre rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulate de intimata-reclamantă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu soluționarea cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, par. 124
Nu este lipsit de relevanță faptul că în cuprinsul definiției date acestei noțiuni legiuitorul folosește, inițial, termenul la plural - „creanțele creditorilor de asigurări“ - tocmai pentru că aceste creanțe pot reprezenta daune materiale, daune morale, penalități, însă ulterior indică clar elementul care unește toate aceste creanțe și impune a fi tratate ca o singură creanță, și anume contractul de asigurare. Astfel, creanțele creditorilor de asigurări care ar rezulta dintr-un contract de asigurare reprezintă „creanța de asigurare“.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, par. 125
Se impune a se preciza că referirea expresă la contractul de asigurare din conținutul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 are în vedere contractul de asigurare de răspundere civilă delictuală (contract RCA), încheiat de asigurătorul în faliment cu persoana vinovată de săvârșirea faptei ilicite, și nu contractul de asigurare facultativă încheiat între asigurătorul de asigurare facultativă și clientul său (contract CASCO). Prin urmare, elementul esențial care stă la baza despăgubirilor achitate de Fondul de garantare a asiguraților îl reprezintă contractul de asigurare de răspundere civilă delictuală, în cadrul căruia asigurătorul în faliment figurează în calitate de debitor.
Textul în documentul-sursă ↗HP29/2020, par.153
Prin urmare, asigurătorul CASCO are calitatea de creditor de asigurare pentru fiecare asigurat în drepturile căruia se subrogă și nu poate fi considerat unic creditor, prin însumarea valorii creanțelor dobândite în mod succesiv prin subrogarea în fiecare drept distinct al asiguraților săi despăgubiți, întrucât această interpretare nu reflectă situația juridică reală vizată de legiuitor.
Textul în documentul-sursă ↗HP29/02.03.2020, dispozitiv — creditor de asigurare
În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.
Textul în documentul-sursă ↗HP29/02.03.2020, dispozitiv — plafonul istoric
În interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.
Textul în documentul-sursă ↗ÎCCJ, Decizia nr. 29/2020, dispozitiv — noțiunea de creanță de asigurare
În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, prin creanță de asigurare se înțelege și creanța izvorâtă din dreptul de regres al societății de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.