Jurisprudență despre RCA, BAAR și FGA
O hotărâre despre asigurătorul RCA nu se aplică automat când plătitorul este Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) sau Fondul de garantare a asiguraților (FGA). Mai întâi se identifică obligația, instituția chemată să plătească și perioada legislativă; apoi se compară motivul refuzului, probele și stadiul procesului. Aceste diferențe pot schimba atât procedura, cât și accesoriile sumei datorate. [1][2][3][4]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 9 minute
- CATEGORIE
- Jurisprudență explicată
Cuprins · 16 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Trei mecanisme care nu trebuie confundate
- 03Decizia nr. 1/2016: asigurătorul în procesul penal
- 04Decizia nr. 18/2023: întârzierea răspunsului nu înseamnă acceptarea oricărei sume
- 05Refuz justificat, refuz formal și ofertă tardivă
- 06Decizia nr. 3/2026: dobânda și data producerii prejudiciului
- 07BAAR: rolul exact și condițiile regresului
- 08De ce termenul RCA nu se transferă automat la BAAR
- 09Decizia nr. 26/2017: FGA nu este asigurătorul din procesul penal
- 10Decizia nr. 29/2020: creanțe CASCO distincte, plafon istoric
- 11Reforma FGA: întâi perioada, apoi procedura
- 12Cum se folosește comparația într-un dosar
- 13Termene și repere
- 14Lista ta de pași
- 15Întrebări frecvente
- 16Surse și trimiteri
Cui se adresează
Persoane care analizează jurisprudența relevantă pentru despăgubiri după accidente rutiere.
Stabilirea soluției unui dosar individual ori a unei date-limită fără actele și comunicările sale.
Aplicarea automată a unei sume sau a unui raționament la alte împrejurări.
Practica judiciară actuală comparată privind termenele BAAR și art. 10 din Normele din 2008 privind Fondul de protecție a victimelor străzii (FPVS), sancțiunile întârzierii și eligibilitatea la Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Financiar (SAL-Fin); nu se deduc reguli din hotărâri care nu sunt disponibile.
Trei mecanisme care nu trebuie confundate
În acțiunea civilă reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, pretențiile se exercită împotriva asigurătorului RCA în limitele obligației sale, cu citarea obligatorie a persoanelor răspunzătoare ca intervenienți forțați. BAAR are atribuții diferite, inclusiv de garant al obligației de despăgubire. FGA efectuează plăți prin procedura sa administrativă, fără să preia pur și simplu obligațiile asigurătorului debitor. [1][2][3]
Comparația începe cu întrebarea concretă soluționată: cine poate fi chemat în proces, dacă se datorează despăgubirea, cum se calculează accesoriile sau dacă este admisibilă o anumită procedură. O soluție pentru una dintre aceste probleme nu dovedește singură răspunsul la celelalte. [5][6][7]
Decizia nr. 1/2016: asigurătorul în procesul penal
Prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016 (recurs în interesul legii), Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că societatea de asigurare RCA are calitatea de parte responsabilă civilmente și repară singură prejudiciul produs prin infracțiune în limitele contractului și ale legii. Hotărârea privește această configurație procesuală; ea nu identifică FGA ori orice structură BAAR cu asigurătorul. [8][9][10]
Expresia „repară singură” nu înseamnă acoperire nelimitată. Considerentele disting diferența nesuportată de asigurător, pentru care poate fi analizată răspunderea civilă delictuală a asiguratului. Decizia a interpretat cadrul Legii nr. 136/1995 și normele vremii; limitele numerice din acel regim nu se folosesc drept plafoane actuale fără analiza legii aplicabile accidentului. [11][8][12]
Decizia nr. 18/2023: întârzierea răspunsului nu înseamnă acceptarea oricărei sume
Decizia ÎCCJ nr. 18 din 23 octombrie 2023 (recurs în interesul legii) leagă penalitățile de 0,2% pe zi de expirarea termenului de 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii, pentru situațiile interpretate în dispozitiv. Instanța verifică în continuare existența și întinderea despăgubirii. Penalitatea se raportează la suma cuvenită ori la diferența neachitată, nu automat la totalul cerut de persoana prejudiciată. [13][14][15]
Conduita asigurătorului se examinează concret. Paragraful 108 arată atât culpa relevantă și cererea însoțită de documentele justificative, cât și caracterul relativ al prezumției de culpă. Un calcul care ignoră documentele, comunicările și explicațiile refuzului poate confunda o cerere neplătită cu o obligație deja stabilită în întinderea pretinsă. [16][17]
Refuz justificat, refuz formal și ofertă tardivă
Paragraful 106 din Decizia nr. 18/2023 privește obiecțiile serioase și rezonabile, evaluate de instanță. În această ipoteză poate fi considerată executată obligația de răspuns, chiar dacă obiecțiile nu sunt în cele din urmă primite; decizia explică reperul de 10 zile de la primirea hotărârii definitive sau a acordului entității de soluționare. Simpla denumire „refuz motivat” nu dispensează instanța de analiza conținutului său. [18][17]
Oferta făcută după 30 de zile, dar înaintea sesizării instanței, este analizată separat în paragraful 109: pentru ipoteza respectivă, penalitățile curg până la formularea ofertei. După sesizarea instanței, oferta nu mai atinge aceeași finalitate de soluționare amiabilă. Nu rezultă o regulă potrivit căreia orice ofertă, oricât de redusă și indiferent de moment, șterge toate accesoriile sau dovedește plata. [19][20][15]
Decizia nr. 3/2026: dobânda și data producerii prejudiciului
Decizia ÎCCJ nr. 3 din 23 februarie 2026 (recurs în interesul legii) stabilește, pentru despăgubirile materiale și/sau morale aferente unei fapte ilicite din ipoteza interpretată, că dobânda legală penalizatoare curge de la producerea prejudiciului. Reperul nu este în mod automat data hotărârii care cuantifică suma. Identificarea prejudiciului și a datei sale rămâne importantă: formularea dispozitivului nu permite alegerea mecanică a unei date pentru orice categorie de pierdere. [21]
Dobânda legală, penalitățile speciale RCA și accesoriile unei plăți FGA au temeiuri care trebuie distinse. Decizia nr. 3/2026 nu reprezintă singură o demonstrație că toate aceste accesorii se cumulează, în aceleași condiții, împotriva oricărui debitor. Pentru fiecare cerere trebuie indicate obligația, norma specială, intervalul și suma asupra căreia se solicită calculul. [21][15][22]
BAAR: rolul exact și condițiile regresului
Art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 descrie plata făcută de BAAR în calitate de garant, pentru atribuțiile indicate, și dreptul ulterior de regres împotriva persoanelor responsabile. Art. 35 alin. (2) reglementează distinct organismul de compensare. Denumirea instituției nu este suficientă pentru a alege pârâtul, procedura sau efectele unei hotărâri dintr-o altă atribuție. [2][10]
Decizia ÎCCJ nr. 2258 din 17 noiembrie 2022 oferă un exemplu individual de respingere a recursului BAAR într-o acțiune de recuperare după un accident mortal din 2017. Instanța a reținut că analiza civilă a conduitei și cauzalității fusese efectuată, nu înlocuită pur și simplu de soluția penală de clasare. Lipsa asigurării și plata anterioară nu au fost suficiente pentru admiterea recuperării în împrejurările acelei cauze. [23]
Limita comparației este esențială: soluția din Decizia nr. 2258/2022 nu stabilește că orice clasare exclude regresul sau că orice vehicul neasigurat atrage automat răspunderea tuturor persoanelor legate de el. Pentru un alt litigiu trebuie identificate persoana obligată, fapta, vinovăția și legătura cauzală, în cadrul juridic aplicabil. [23][24][25]
De ce termenul RCA nu se transferă automat la BAAR
Decizia nr. 18/2023 interpretează obligațiile asigurătorului RCA prevăzute de art. 21, în timp ce BAAR intervine potrivit atribuției și condițiilor sale legale. De aceea, o cerere împotriva BAAR nu trebuie întemeiată exclusiv pe înlocuirea cuvântului „asigurător” dintr-o hotărâre. Trebuie stabilite norma efectiv aplicabilă răspunsului, efectul documentelor solicitate și temeiul distinct al accesoriilor. [13][2][12]
În practică, păstrează cererea, dovada primirii, documentele inițiale, fiecare solicitare de completare și răspunsul BAAR. Aceste acte permit distingerea lipsei unui răspuns de un refuz privind condițiile de intervenție sau întinderea prejudiciului. Îndrumarea este una de organizare a probelor; nu înseamnă că fiecare completare repornește automat un termen ori suspendă prescripția. [26][12][27]
Art. 7 din statutul BAAR din 2024 confirmă atribuțiile distincte, dar nu stabilește în acest pasaj termenele fiecărui mecanism. Comparația din acest ghid privește hotărârile și normele citate, inclusiv regresul din Decizia ÎCCJ nr. 2258/2022. Ghidul nu cuprinde o comparație a practicii judiciare actuale privind art. 10 din Normele FPVS din 2008, termenul răspunsului BAAR, sancțiunile întârzierii sau eligibilitatea la SAL-Fin. [39]
Decizia nr. 26/2017: FGA nu este asigurătorul din procesul penal
Decizia ÎCCJ nr. 26 din 20 noiembrie 2017 (recurs în interesul legii) a stabilit că FGA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, în ipoteza RCA a unui asigurător aflat în faliment. În consecință, hotărârea despre calitatea procesuală a asigurătorului nu poate fi folosită pentru a presupune că FGA îl înlocuiește automat în acel proces. [9][8]
Lipsa acestei calități nu este sinonimă cu dispariția oricărei posibilități de plată. Legea nr. 213/2015 organizează mecanismul administrativ al Fondului, iar cererea și documentele trebuie analizate în acel cadru. Nici motivarea unei hotărâri mai vechi nu trebuie folosită pentru a importa necritic un termen sau o instanță de contestare dintr-o versiune abrogată ori modificată. [3][28][29][4]
Decizia nr. 29/2020: creanțe CASCO distincte, plafon istoric
Decizia ÎCCJ nr. 29 din 2 martie 2020 (hotărâre prealabilă) a recunoscut, în regimul interpretat, calitatea de creditor de asigurare a asigurătorului CASCO subrogat și a aplicat plafonul istoric de 450.000 lei pe creanță de asigurare. Problema era diferența dintre creanțele dobândite prin subrogări distincte și tratarea întregului portofoliu al asigurătorului ca o singură creanță plafonată. [30][31][32]
Hotărârea nu spune că 450.000 lei este plafonul aplicabil astăzi oricărei cereri FGA. În forma legii ulterioară reformei, art. 15 alin. (2) cuprinde plafonul general de 500.000 lei pe creanță, iar alin. (5)–(6) instituie o excepție RCA pentru creditorii indicați de lege, raportată la limita maximă de răspundere. Stabilirea regimului tranzitoriu precede folosirea acestor valori. [31][33][34][35][4]
Reforma FGA: întâi perioada, apoi procedura
Art. III din Legea nr. 202/2025 menține legea aplicabilă la începutul procedurilor administrative referitoare la asigurătorii români pentru care falimentul fusese deschis înaintea intrării în vigoare a reformei, indiferent de momentul depunerii cererilor. Așadar, simplul fapt că o cerere este depusă mai târziu nu demonstrează că toate regulile noi i se aplică. Trebuie verificate și derogările tranzitorii exprese ale reformei. [4][36]
În regimul din art. 13 alin. (5) al Legii nr. 213/2015, respingerea totală sau parțială este motivată și poate fi contestată în 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului. Această prezentare nu înlocuiește analiza legii aplicabile procedurii respective și nu stabilește aceeași dată de plecare pentru prescripția acțiunii, depunerea cererii administrative ori plata despăgubirii. [29][4]
Cum se folosește comparația într-un dosar
O comparație utilă așază alături: data accidentului și legea aplicată, calitatea reclamantului și a pârâtului, obiectul exact al cererii, documentele relevante, raționamentul instanței și dispozitivul final. Separă suma pretinsă de suma acordată, o respingere procedurală de una pe fond și o hotărâre între alte persoane de dezlegarea obligatorie a unei probleme de drept. [7][5][37]
Pregătește polița, corespondența de despăgubire, dovada comunicărilor, actele medicale sau tehnice relevante și toate hotărârile din aceeași cauză. Alegerea probelor se raportează la susținerea ce trebuie demonstrată. O hotărâre favorabilă dintr-un alt dosar poate ajuta argumentarea, dar nu substituie probele propriului prejudiciu și ale condițiilor de plată. [26][38][28][37]
Termene și repere procedurale
- Interval
30 de zile; apoi reperul penalităților din ipoteza dispozitivului
- De când începe
Cererea de despăgubire în condițiile legii
- Cum se aplică
Separă termenul de răspuns de termenul de plată și identifică momentul primirii cererii.
- Consecințe
Posibile penalități de 0,2% pentru suma cuvenită, în condițiile stabilite de lege și de Decizia nr. 18/2023.
Conduita, actele justificative, refuzul și suma cuvenită sunt analizate concret. Nu este un termen universal pentru BAAR sau FGA.
- Interval
10 zile
- De când începe
Acceptarea ofertei ori primirea de către asigurător a hotărârii definitive ori a acordului prevăzut de art. 21 alin. (4)
- Cum se aplică
Nu confunda pronunțarea cu primirea hotărârii de către asigurător.
- Consecințe
Consecințe pentru întârzierea obligației de plată.
Condițiile refuzului justificat și intervalele anterioare se analizează distinct.
- Interval
30 de zile
- De când începe
Comunicarea deciziei motivate de respingere totală ori parțială
- Cum se aplică
Dovada comunicării este necesară pentru stabilirea datei-limită.
- Consecințe
Decădere în ipoteza reglementată. Contestația nu suspendă efectele deciziei.
Aplicarea art. 13 alin. (5) se stabilește împreună cu regimul tranzitoriu; nu este o regulă pentru toate formele istorice.
Lista ta de pași
Întrebări frecvente
Pot folosi o hotărâre RCA împotriva FGA?
Lipsa răspunsului în 30 de zile dovedește întreaga sumă solicitată?
Orice refuz al asigurătorului atrage penalitățile din ziua 31?
Dobânda legală și penalitățile RCA sunt același lucru?
Clasarea penală împiedică întotdeauna recuperarea cerută de BAAR?
FGA are mereu plafonul de 450.000 lei din Decizia nr. 29/2020?
Un dosar recent intră automat sub reforma FGA?
Nu. Art. III privește procedurile și falimentul anterior reformei, indiferent de momentul depunerii cererii; sunt necesare datele concrete și verificarea derogărilor exprese. [4]
De reținut
Arată ideea principală a ghidului
Prin Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016 (recurs în interesul legii), ÎCCJ a stabilit că societatea de asigurare RCA are calitatea de parte responsabilă civilmente și repară singură prejudiciul produs prin infracțiune în limitele contractului și ale legii. Hotărârea privește această configurație procesuală; ea nu identifică FGA ori orice structură BAAR cu asigurătorul.
Cum citesc o hotărâre despre un accident rutier
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 14 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.22 alin.(1)Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.32 alin.(6)În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), BAAR despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.1 alin.(4); PDF p.1Fondul nu preia obligaţiile asigurătorilor debitori, ci efectuează plăţi către creditorii de asigurări ai acestora după parcurgerea procedurii administrative reglementate de prezenta lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Legea nr. 202/2025 — reforma FGA și dispozițiile tranzitoriiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.III; PDF p.19Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraţilor privind soluţionarea cererilor de plată a sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor persoane juridice române, pentru care procedura de faliment a fost deschisă anterior intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora, indiferent de momentul depunerii cererilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.430 alin.(1); PDF p.141Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.430 alin.(2); PDF p.141Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.425 alin.(1) pct./lit.b); PDF p.139considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: ÎCCJ — Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, recurs în interesul legiiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL1/15.02.2016, dispozitivÎn cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: ÎCCJ — Decizia nr.26/20 noiembrie 2017, rolul procesual FGATextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL26/20.11.2017, dispozitivÎn procesul penal, Fondul de garantare a asiguraților în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule asigurate la o societate de asigurare aflată în faliment nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.35 alin.(2)BAAR, ca organism de compensare, nu are calitate procesuală pasivă sau de parte responsabilă civilmente în raport cu persoanele prejudiciate în urma producerii accidentelor de vehicule.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: ÎCCJ — Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, recurs în interesul legiiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Considerente finale — diferența nesuportată de asigurătorÎn realitate, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, așa cum s-a argumentat în precedent, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.33 alin.(5)Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum și persoanele care pot beneficia de despăgubiri și condițiile de intervenție ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, dispozitivÎn interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare, în cazul nerespectării termenului de 30 de zile reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din același act normativ, penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii părții solicitante.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, par.94, primele două tezeSancțiunea instituită de legiuitor se referă la stabilirea unei scadențe specifice a obligației de plată și nu exclude verificările pe care trebuie să le facă instanța cu privire la întinderea creanței în raport cu probele administrate. Asigurătorul este obligat la plata unor penalități de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenite sau la diferența de sumă neachitată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.21 alin.(5), prima tezăDacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, par.108În fine, în cazul în care, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA, în mod culpabil, nu a notificat persoanei prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire formulate printr-o cerere la care au fost atașate documentele justificative potrivit art. 22 alin. (2) lit. a)-d) din Norma nr. 20/2017, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA datorează penalități de întârziere din ziua următoare celei la care se împlinește termenul de 30 de zile de la data înaintării cererii. Penalitățile sunt aferente „despăgubirii cuvenite“ ce va fi stabilită de instanța de judecată, și nu sumei solicitate de titularul cererii. Întrucât neîndeplinirea obligației de a face în termenul de 30 de zile naște o prezumție relativă de culpă a asigurătorului RCA, revine acestuia sarcina de a dovedi existența unor circumstanțe neimputabile pentru a înlătura sancțiunea penalităților de întârziere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, par.97, prima tezăConduita asigurătorului reprezintă factorul hotărâtor în acordarea penalităților de întârziere, astfel că aceasta trebuie să facă obiectul analizei instanței de judecată pentru fiecare caz concret în parte.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, par.106Mai trebuie precizat că, în situația respingerii justificate a pretențiilor de către asigurător, acesta efectuând obiecții serioase și rezonabile, aspecte ce vor fi stabilite în concret de instanța sesizată cu soluționarea cauzei, se poate aprecia că asigurătorul a executat obligația prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 132/2017, indiferent de caracterul întemeiat sau neîntemeiat al obiecțiilor, situație în care penalitățile încep să curgă din ziua următoare celei la care se împlinește termenul de 10 zile de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: ÎCCJ, Decizia nr. 18 din 23 octombrie 2023 — recurs în interesul legii privind art. 21 din Legea nr. 132/2017Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL18/2023, par.109Pentru ipoteza în care asigurătorul RCA formulează oferta de despăgubire cu depășirea termenului prevăzut de art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017, dar anterior sesizării instanței de judecată, penalitățile de întârziere prevăzute de art. 21 alin. (5) din aceeași lege curg până la data formulării ofertei, întrucât termenul anterior menționat nu este unul de decădere în sensul art. 2.545 din Codul civil, care să atragă împiedicarea asigurătorului să mai facă oferta de despăgubire. În schimb, după sesizarea instanței de judecată, formularea unei oferte de despăgubire de către asigurător nu mai asigură atingerea finalității normelor supuse interpretării, și anume aceea de soluționare a pretențiilor de despăgubire pe cale amiabilă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.21 alin.(4)Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: ÎCCJ, Decizia nr. 3 din 23 februarie 2026 — dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilorTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
RIL3/23.02.2026, dispozitivÎn cazul acordării unor despăgubiri materiale și/sau morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte ilicite, indiferent dacă este prevăzută sau nu ca infracțiune, data de la care curge dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirilor acordate este data producerii prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.15 alin.(11); PDF p.21–22Pentru neplata despăgubirii în termenul prevăzut la alin. (10), Fondul datorează dobândă legală penalizatoare stabilită în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare; dobânda penalizatoare se aplică la nivelul sumei de despăgubire înscrise în documentele prevăzute la alin. (8) lit. a) şi se calculează proporţional cu numărul de zile împlinite până la data efectuării plăţii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia 2258/17 noiembrie 2022 — regres BAAR și analiza culpeiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Antet și I. Circumstanțele cauzei, punctele 1–3Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022 Asupra cauzei de faţă, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă la nr. 2747/97 din 15 octombrie 2019, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat rambursarea sumei de 522.528,93 de RON de către pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L., a cheltuielilor de judecată şi a dobânzilor penalizatoare calculate începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi a celorlalte cheltuieli ocazionate de proces. 2. Hotărârea primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia de prematuritate şi respinsă acţiunea civilă formulată de către reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva pârâţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Petroşani. Fără cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul. 3. Hotărârea pronunţată în apel Prin decizia nr. 1509 din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva sentinţei menţionate.
Textul în documentul-sursă ↗II. Soluția și considerentele Înaltei Curți: culpa civilă, regresul și neasigurareaII. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs vizează greşita statuare a instanţei de apel cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulativ prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ. relativ la fapta ilicită comisă de către pârâte - persoană fizică şi persoană juridică, în contextul în care atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cauză, astfel încât au respins cererea ca nefondată. Recurentul - reclamant a susţinut, în esenţă, că decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, art. 1357 C. civ., atât în privinţa pârâtei A., cât şi în privinţa pârâtei S.C. B. S.R.L., în privinţa ultimei pârâte, recurenta arătând că a solicitat răspunderea acesteia pentru fapta proprie. Obiectul cauzei îl constituie o acţiune în regres prin care reclamantul solicită contravaloarea despăgubirilor pe care le-a achitat în calitate de titular al drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale fostei Asociaţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, despăgubind persoanele prejudiciate ca urmare a accidentului rutier din 28 iunie 2017, produs pe raza localităţii Bisericani, judeţul Harghita, soldat cu moartea victimei C., în care a fost implicată autoutilitara marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea pârâtei S.C. B. S.R.L. Petroşani, condusă de pârâta A., prepusul respectivei societăţi comerciale. Prin plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin decesul victimei accidentului rutier, C., în sumă de 473.000 RON, reclamantul B.A.A.R., în substituirea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, s-a subrogat în drepturile acestora, în condiţiile Ordinului CSA nr. 1/2008. Conform situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele de fond şi care nu mai poate fi cenzurată în recurs, Înalta Curte constată că prin Ordonanţa din 4 decembrie 2019, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. x/2017, menţinută prin Ordonanţa din 22.01.2020 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., sub aspectul căruia a fost cercetată inculpata A.. S-a reţinut că la 28 iunie 2017, ora 11:20, inculpata a condus autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Bisericani, DN 13/C, jud. Harghita, iar la intersecţia cu DN 13/A, nu a respectat semnificaţia indicatorului "STOP", pătrunzând în intersecţie, unde a intrat în coliziune frontală cu partea lateral stânga a microbuzului marca x cu nr. de înmatriculare x. În urma coliziunii a rezultat decesul pasagerului C., aflat în autoutilitara marca x, pasagerul nepurtând centura de siguranţă. În baza probelor administrate, procurorul a constatat incidenţa cauzei de clasare prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, întrucât deşi inculpata a fost cea care, din punct de vedere obiectiv a provocat accidentul de circulaţie pe fondul neacordării de prioritate, din cauza semnalizării deficitare a sectorului de drum, aceasta a circulat regulamentar până la observarea indicatorului "Oprire", când a frânat, dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului. Potrivit expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală, deşi inculpata a condus cu o viteză de 78-80 km/h în manevrele premergătoare observării indicatorului "STOP", acesta era instalat prea aproape de un gard iar în imediata lui apropiere erau montate panouri publicitare şi stocate blocuri de BCA, care limitau vizibilitatea şi eficienţa acestuia, iar pe drum nu existau indicatoare de presemnalizare a intersecţiei sau a priorităţii. A reţinut totodată procurorul că, "prin neinstalarea indicatorului "Acces în localitate", însoţit de indicatorul "limitare de viteză", la 50 km/h, la poziţia 31+100 şi la maxim 50 m de intersecţie a indicatorului de avertizare "intersecţie de drumuri" şi a indicatorului de prioritate "Sfârşitul drumului cu prioritate", au fost create premizele producerii accidentului urmare a căruia a fost întocmit prezentul proces penal. Inculpata A., în lipsa indicatoarelor mai sus enumerate, a condus în mod regulamentar autovehiculul cu o viteză de 78-80 km/h (conform expertizei), în momentele imediat premergătoare accidentului, şi la observarea indicatorului "Oprire" a frânat, reducând viteza la 54-58 km/h (conform expertizei) în momentul impactului dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului". În ceea ce priveşte pe victimă, s-a reţinut că a încălcat prevederile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu purta regulamentar centura de siguranţă conform expertizei tehnice. Din cercetările efectuate a rezultat că autoutilitara x, condusă de inculpată, proprietate a S.C. "B." Com S.R.L. Petroşani nu avea poliţă de asigurare RCA valabil încheiată. Având în vedere notificarea de plată a despăgubirilor înregistrată în dosarul FPVS 1128/17-1-11 al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii al cărui continuator este Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, acesta a achitat în data de 5 mai 2018 o sumă totală de 473.000 RON daune morale părinţilor, soţiei, copiilor şi fraţilor defunctului C.. Prin cererea dedusă judecăţii, înregistrată la Tribunalul Hunedoara în 15 octombrie 2019, înainte ca dosarul penal să se finalizeze prin Ordonanţa de clasare a procurorului neatacată cu plângere la instanţă, reclamantul B.A.A.R a solicitat, în temeiul art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C.. Dezlegarea dată de instanţele de fond acestei pretenţii este corectă, neputându-se reţine critica recurentei privitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin hotărârea instanţei de apel. În primul rând, plecând de la temeiul de drept al acţiunii - art. 2305 C. civ. - se reţine că fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului. Însă, potrivit art. 2288 C. civ., fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie valabilă. Atâta vreme cât obligaţia principală întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, nu este valabilă, nici fidejusiunea nu poate exista, prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că dreptul de regres al reclamantului este condiţionat de întrunirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celor două pârâte. Instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada vinovăţiei pârâtei A., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie fiind necesare întrunirea cumulativă a condiţiilor, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. În lipsa unuia dintre elementele răspunderii, în speţă lipsa vinovăţiei care să poată fi reţinută în sarcina pârâtei A., nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acesteia. Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de apel nu a făcut confuzie între răspunderea penală şi răspunderea civilă delictuală, ci, din contră, a analizat, în raport de prevederile art. 1357 alin. (1) şi urm. C. civ., cerinţele necesare atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei A., reţinând, în mod legal, în raport şi cu prevederile art. 16 alin. (3) C. civ., că "nu se poate aprecia că pârâta A. a fost în culpă, sub forma imprudenţei sau a neglijenţei, odată ce, în lipsa unei semnalizări corespunzătoare a vitezei de deplasare, a apropierii de o intersecţie şi a sfârşitului drumului cu prioritate, nu a avut posibilitatea să-şi adapteze conduita de aşa manieră încât fapta păgubitoare să nu se producă. Neglijenţa administratorului drumului în amplasarea unor indicatoare care să determine reducerea vitezei de deplasare, la care s-a adăugat opturarea vizibilităţii asupra indicatorului "STOP" au determinat lipsa oricărei culpe a pârâtei în producerea accidentului.". Potrivit dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite". În raport de argumentele redate mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o asemenea analiză, făcând distincţie între lipsa vinovăţiei penale a pârâtei (reţinută prin ordonanţa de clasare) şi implicaţiile în plan patrimonial (civil) ale faptei pârâtei, în condiţiile în care responsabilitatea civilă a acestuia trebuia analizată prin raportare la întregul lanţ cauzal ce prezenta relevanţă în cauză. Cum, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că în lipsa vinovăţiei pârâtei A., nu poate fi angajată răspunderea juridică a acesteia pentru fapta proprie, acţiunea în regres formulată de către reclamant nu poate fi primită, odată ce ea poate fi pornită doar împotriva persoanei responsabile pentru repararea prejudiciului. Susţinerile din recurs referitoare la faptul că nu are relevanţă în cauză faptul că persoana prejudiciată nu a formulat plângerea prealabilă împotriva pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă nu au semnificaţia propusă de recurent, prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care recurentul le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C., iar nu sume acordate persoanelor vătămate prin producerea accidentului - pasagera D. şi conducătorul auto E., în privinţa cărora, prin ordonanţa penală s-a dispus clasarea cauzei penale în temeiul art. 16 lit. e) teza I C. proc. pen. - lipseşte plângerea penală. În al doilea rând, este corectă aserţiunea instanţei de apel în sensul că, lipsind vinovăţia pârâtei A., acţiunea în regres nu poate fi primită nici împotriva pretinsului comitent pârâta S.C. "B." S.R.L., fiind necesară îndeosebi îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie în persoana prepusului. Este adevărat, de asemenea, că lipsa asigurării pentru autovehiculul prin intermediul căruia s-a produs accidentul a determinat intervenţia BAAR în calitate de garant în acest caz, aşa cum susţine recurentul, dar cauza primă, determinată pentru intervenţie, nu a fost aceasta, ci a fost provocarea accidentului în sine, iar în analiza accidentului a fost stabilit faptul că pârâta A. a acţionat fără vinovăţie, fapt pentru care şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată. În considerarea tuturor acestor motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat. În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L., conform dovezilor de plată depuse la dosar, constând în onorariul de avocat.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțarePENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 1509 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.1357; PDF p.322(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.28 alin.(1); PDF p.12–13Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 26: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.249; PDF p.90Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 27: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.2540; PDF p.587Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 28: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.14 alin.(2); PDF p.18Cererea de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris şi se comunică Fondului, direct de către potenţialul creditor de asigurări sau prin mandatarii acestuia, cu anexarea înscrisurilor justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cuantumul sumelor solicitate; dacă cererea de plată priveşte mai multe dosare de daună sau contracte de asigurare, potenţialul creditor de asigurări anexează o evidenţă conţinând datele de identificare şi sumele aferente fiecărui dosar de daună/contract de asigurare, precum şi orice documente relevante, dacă este cazul.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 29: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.13 alin.(5); PDF p.17–18În caz de respingere parţială sau totală a sumelor pretinse de petenţi se emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, prin derogare de la normele de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin derogare de la normele de competenţă specială prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Contestaţia adresată instanţei nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, efectele deciziei comisiei speciale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 30: ÎCCJ — Decizia29 din2martie2020 (hotărâre prealabilă privind FGA și regresul CASCO)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
HP29/02.03.2020, dispozitiv — creditor de asigurareÎn interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, prin creditor de asigurare se înțelege și societatea de asigurare care a despăgubit pe asiguratul său, titulară a dreptului de regres izvorât dintr-o poliță CASCO împotriva asigurătorului de răspundere civilă obligatorie aflat în faliment.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 31: ÎCCJ — Decizia29 din2martie2020 (hotărâre prealabilă privind FGA și regresul CASCO)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
HP29/02.03.2020, dispozitiv — plafonul istoricÎn interpretarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, plafonul de 450.000 lei se aplică pe creanțe de asigurare, în situațiile în care se exercită dreptul de regres de către societatea de asigurare care a efectuat plata indemnizației către propriul asigurat, ca efect al subrogării în drepturile asiguratului CASCO, pentru fiecare creanță în parte.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 32: ÎCCJ — Decizia29 din2martie2020 (hotărâre prealabilă privind FGA și regresul CASCO)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
HP29/2020, par.153Prin urmare, asigurătorul CASCO are calitatea de creditor de asigurare pentru fiecare asigurat în drepturile căruia se subrogă și nu poate fi considerat unic creditor, prin însumarea valorii creanțelor dobândite în mod succesiv prin subrogarea în fiecare drept distinct al asiguraților săi despăgubiți, întrucât această interpretare nu reflectă situația juridică reală vizată de legiuitor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 33: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.15 alin.(2); PDF p.20Plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 500.000 lei pentru o creanţă de asigurare datorată în temeiul unui contract de asigurare încheiat de asigurătorul aflat în insolvenţă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 34: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.15 alin.(5); PDF p.20–21Prin excepţie de la prevederile alin. (2), plata creanţei de asigurare datorate în temeiul unui contract RCA fiecăruia dintre creditorii de asigurări prevăzuţi la art. 2 alin. (1) lit. a)-c) se efectuează de către Fond în limita unui plafon de garantare care este dat de nivelul limitei maxime de răspundere a asigurătorului care a încheiat contractul RCA.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 35: Legea nr.213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților — forma selectată 02.01.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.15 alin.(6); PDF p.21Limita maximă de răspundere a asigurătorului care a încheiat contractul RCA prevăzută la alin. (5) este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislaţia aplicabilă locului de producere a accidentului şi cea prevăzută în contractul RCA.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 36: Legea nr. 202/2025 — reforma FGA și dispozițiile tranzitoriiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.II; PDF p.19Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I pct. 38-48 care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 37: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.435; PDF p.142(1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. (2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 38: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.264; PDF p.95(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 39: Statutul BAAR — forma conform Avizului ASF nr.44/01.03.2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
p.2, art.7 alin.(1)–(2)Art. 7. (1) Scopul asociației este acela de a include și de a menține asigurătorii care practică asigurarea RCA în România în Sistemul internațional Carte Verde în conformitate cu prevederile Recomandării nr. 5 de la Geneva, precum și acela de a îndeplini atribuțiile de Organism de plată a despăgubirilor, de Organism de compensare și de Centru de informare, în conformitate cu prevederile legislației interne și europene în domeniu. Asociația poate îndeplini și alte atribuții stabilite prin lege sau prin Statut. (2) Obiectivele asociației sunt acelea de a facilita circulația rutieră transfrontalieră, în condițiile prevăzute de Recomandarea nr. 5 de la Geneva, de a proteja interesele persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere provocate prin intermediul vehiculelor și de a pune la dispoziția persoanelor interesate și a autorităților, date și informații utile în domeniul asigurării RCA, în conformitate cu legislația în vigoare precum și de a presta alte servicii pentru membrii săi, în legătură cu asigurarea RCA, conform prevederilor legislației aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗