PROBLEMA JURIDICĂ
Calitatea procesuală a asigurătorului RCA în procesul penal și natura/limitele obligației de reparare, distincte de răspunderea autorilor faptei.
Faptele relevante
Sesizare de unificare a practicii, nu faptă rutieră aleasă ca exemplu. Nu sunt reconstruite datele unor accidente din practica ce a generat sesizarea.
Soluția
În interpretarea art. 86 CPP, asigurătorul RCA are calitatea de parte responsabilă civilmente și obligația de a repara singur prejudiciul cauzat prin infracțiune în limitele contractului și ale dispozițiilor legale privind asigurarea obligatorie.
Motivarea, pe scurt
Se menționează posibilitatea răspunderii civile a asiguratului pentru diferența nesuportată de asigurător. Aceste pasaje nu stabilesc calitatea unui administrator sau comitent într-un dosar concret.
Ce putem învăța și ce limite are
Nu identifică un responsabil pentru un sector de drum ori o cursă de serviciu concretă.
Nu oferă procente de culpă, eșantion de practică sau rezultate ale unor litigii individuale.
Ghiduri asociate
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 3 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Considerente finale — diferența nesuportată de asigurător
În realitate, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, așa cum s-a argumentat în precedent, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.
Textul în documentul-sursă ↗Considerente finale: obligația asigurătorului, răspundere exclusivă și diferența neacoperită (liniile oficiale 193–199)
În concluzie, față de împrejurarea că, de principiu, părțile dintr-un contract de asigurare pot stabili întinderea despăgubirii, se poate conchide că limitele în care asigurătorul de răspundere civilă obligatorie este ținut să răspundă în procesul penal ca parte responsabilă civilmente sunt cele din contractul de asigurare, cu precizarea că în respectivul contract părțile nu pot stipula limite inferioare celor stabilite de autoritatea de supraveghere în materie.În ceea ce privește răspunderea solidară sau exclusivă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art. 49 și ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie răspunderea exclusivă a asigurătorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat.Acest fapt este, de altfel, în acord, atât cu dispozițiile legale care reglementează asigurarea de răspundere civilă obligatorie, cât, mai ales, cu cadrul contractual care fundamentează raporturile juridice dintre părți.Astfel, părțile încheie un contract aleatoriu, în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, este asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului. Ca urmare, obligația de dezdăunare a persoanelor păgubite prin infracțiune își are cauza în contraprestația asiguratului, respectiv în plata primei de asigurare.Împrejurarea că asigurătorul răspunde în limitele prevăzute în contract și că această limitare ar putea aduce atingere principiului reparației integrale a prejudiciului nu justifică legal răspunderea solidară cu autorul faptei ilicite, întrucât solidaritatea nu rezultă din lege sau din contract, iar asigurătorul răspunde pentru asigurat în temeiul legii și al contractului, asumându-și o obligație proprie și nefiind ținut la reparație în condițiile art. 1.382 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, întrucât nu răspunde pentru o faptă prejudiciabilă pe care să fi comis-o alături de asigurat.În realitate, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, așa cum s-a argumentat în precedent, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.În considerarea celor expuse, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 din Codul de procedură penală , Completul pentru judecarea recursului în interesul legii va stabili că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și că are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Textul în documentul-sursă ↗RIL1/15.02.2016, dispozitiv
În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.