Cine mai poate răspunde: administratorul drumului, angajatorul sau alte persoane

Într-un accident poate exista răspundere și în afara conduitei șoferului, dar simpla apariție a unei firme, a unui proprietar sau a unui contract nu o dovedește. Identifică separat persoana, atribuția relevantă, fapta ori situația invocată și legătura cu prejudiciul. Administratorul drumului, angajatorul, persoana care controlează un lucru și asigurătorul nu răspund în temeiuri identice. [1] [2] [5] [7] [10]

ACTUALIZAT: 4 octombrie 2026
TIMP DE CITIRE: 13 minute
CATEGORIE: Vinovăție și probe

Cuprins · 15 secțiuni

01Cui se adresează
02Punctul de plecare: rolul și obligația, nu o listă de „vinovați”
03Administratorul drumului: sectorul exact și data
04Drum degradat, obstacol sau șantier: ce anume trebuie lămurit
05Angajatorul și comitentul: contează atribuțiile, nu numai proprietatea mașinii
06Proprietarul, persoana care controlează lucrul și alți participanți
07Mai multe temeiuri de răspundere nu înseamnă procente automate
08Cum leg fiecare ipoteză de documentul care o poate lămuri
09Documentele aflate la altcineva: cerere precisă, nu acces nelimitat
10În dosarul penal: introducerea părții responsabile civilmente se verifică devreme
11Jurisprudență și limite: asigurătorul nu devine coautor al accidentului
12Termene și repere
13Lista ta de pași
14Întrebări frecvente
15Surse și trimiteri

✓ SE APLICĂ DACĂ

Persoane prejudiciate care trebuie să clarifice cine administra drumul, controla activitatea ori deținea paza unui lucru.
Persoane care organizează documentele pentru o cerere RCA sau pentru latura civilă a unui dosar, fără a presupune răspunderea tuturor firmelor implicate.

✕ NU ACOPERĂ

Alegerea pârâților, încadrarea penală, atribuirea unor procente ori evaluarea despăgubirii într-un caz individual.
Drepturi distincte privind accidente de muncă, produse defecte, regresuri contractuale și toate regimurile speciale de răspundere.
Reproducerea normelor tehnice de lucrări, a unor protocoale locale ori a hotărârilor de speță neobținute.

Punctul de plecare: rolul și obligația, nu o listă de „vinovați”

Întrebarea utilă este: ce temei ar putea obliga această persoană să repare acest prejudiciu? Răspunderea pentru fapta proprie presupune condițiile Codului civil; alte texte reglementează răspunderea pentru fapta celui aflat sub direcție ori pentru un lucru aflat sub pază. De aceea, nu cere aceeași dovadă a culpei în toate situațiile și nu presupune că absența șoferului dintr-un contract rezolvă analiza. [1] [5] [7]

Fă o fișă pentru fiecare persoană fizică sau juridică posibil relevantă: denumire și identificare verificată, rol la data accidentului, documentul din care rezultă acel rol, obligația invocată, faptele care o susțin și cele care o contrazic. Marchează „necunoscut” unde lipsește informația. Aceasta este o metodă de lucru, nu o concluzie că toate persoanele din fișă trebuie chemate în judecată. [23] [24]

Pentru schema generală a răspunderii, vezi Stabilirea vinovăției; pentru separarea persoanelor și documentelor, Organizarea informațiilor. Ghidul de față se concentrează pe identificarea unui posibil responsabil suplimentar.

Administratorul drumului: sectorul exact și data

Notează drumul, kilometrul sau reperul verificabil, sensul, locul obstacolului ori al lucrării și data accidentului. Regimul de administrare nu se deduce numai din denumirea „DN” (drum național), dintr-o adresă poștală sau din indicatoarele văzute pe traseu. Ordonanța Guvernului (OG) nr. 43/1997 privind regimul drumurilor distinge administrarea drumurilor naționale, județene și locale și prevede situații speciale pentru anumite sectoare. [3] [25]

De exemplu, art. 21 alin. (2) privește sectoarele de drum național din intravilanul municipiilor, nu indistinct orice localitate. Art. 22 tratează distinct sectoarele de drum județean din intravilanul localităților urbane, iar art. 21 alin. (8) conține regula pentru variantele ocolitoare. Nu transforma aceste exemple într-o alegere automată a pârâtului: verifică încadrarea și actele care privesc locul concret. [3]

Pot exista preluări sau delegări temporare pentru lucrări. În situațiile art. 22^2, protocolul indică începutul și încetarea delegării; legea reglementează și predarea ulterioară. Art. 22^2 include completări din 2024 și 2025. Cere identificarea actului, a sectorului și a perioadei, inclusiv protocolul de predare-preluare relevant. Un contract de întreținere nu trebuie confundat, fără analiză, cu un transfer al administrării. [4] [25]

O solicitare practică poate spune: „Vă rog să identificați administratorul sectorului … la data … și actele de administrare ori delegare aplicabile acelui interval.” Cere denumirea juridică exactă a entității și documentele relevante, nu doar un răspuns informal că „drumul aparține primăriei”. Alegerea persoanei care trebuie chemată în proces se verifică separat. [24] [25]

Drum degradat, obstacol sau șantier: ce anume trebuie lămurit

Art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 195/2002 atribuie obligații administratorului, antreprenorului ori executantului, în limitele competențelor: semnalizarea corespunzătoare, semnalizarea rapidă a obstacolului sau lucrării și măsurile de înlăturare a pericolelor prevăzute de text. Alin. (6) leagă răspunderea de producerea evenimentului ca urmare a stării tehnice, semnalizării, obstacolelor ori lucrărilor și spune că persoanele răspund după caz, în condițiile legii. [2]

Documentează problema concretă: poziția și caracteristicile vizibile ale gropii sau obstacolului, semnele înaintea locului, iluminarea și vizibilitatea, urmele și dinamica impactului. Pentru atribuții pot fi utile contractul și anexele referitoare la acel sector, ordinul de începere, documentele de predare a amplasamentului, semnalizarea temporară aprobată, verificările și intervențiile. Nu toate aceste documente există sau sunt necesare în orice caz. [22] [24]

Păstrează și informațiile care pot contrazice ipoteza: fotografii din alt unghi, momentul diferit al unei filmări, lucrări făcute ulterior sau o altă cauză posibilă. O fotografie făcută după reparație nu arată singură starea de la accident; nici dovada unei gropi nu stabilește singură că ea a cauzat toate avariile. Acestea sunt limite de interpretare a probei. [16] [22]

Externalizarea unei lucrări nu justifică, singură, nici scoaterea administratorului din discuție, nici răspunderea tuturor subcontractanților. Verifică obligația fiecăruia și legătura relevantă cu evenimentul. Pentru analiza tehnică, folosește Expertiza tehnică auto; expertului nu îi cere să aleagă în locul instanței persoana obligată juridic. [1] [2] [22]

Angajatorul și comitentul: contează atribuțiile, nu numai proprietatea mașinii

Comitentul este persoana care, potrivit legii sau unui contract, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește însărcinarea, numit prepus. Art. 1373 din Codul civil privește prejudiciul produs de prepus când fapta are legătură cu atribuțiile ori scopul funcțiilor încredințate. Raportul poate exista în condițiile textului fără a fi redus la simpla etichetă „salariat”. [5]

Pentru un șofer aflat într-o cursă de serviciu, întrebările pot privi cine a încredințat sarcina, cine controla executarea, ce cursă era efectuată și în ce scop. Pot ajuta contractul relevant, fișa atribuțiilor, dispoziția de deplasare, foaia de parcurs, comenzile și comunicările despre cursă. Logo-ul de pe vehicul sau certificatul de înmatriculare sunt indicii de verificat, nu dovada completă a raportului și a legăturii cu însărcinarea. [5] [23]

Există și o limită expresă: art. 1373 alin. (3) permite exonerarea comitentului dacă acesta dovedește că victima cunoștea sau putea cunoaște că prepusul acționa fără nicio legătură cu atribuțiile ori scopul funcțiilor încredințate. Nu o simplifica în „orice abatere de la instrucțiuni înlătură răspunderea” sau în „orice faptă a angajatului obligă firma”. [6]

Un drum personal, o abatere de la traseu sau folosirea unui vehicul împrumutat trebuie descrise fidel și analizate, nu încadrate automat. Acest ghid nu stabilește dacă evenimentul este și accident de muncă și nu înlocuiește analiza drepturilor distincte ale unui salariat. [5] [6] [23]

Proprietarul, persoana care controlează lucrul și alți participanți

Paza juridică a unui lucru nu înseamnă doar supravegherea sa fizică. Art. 1377 se referă la controlul, supravegherea și folosirea independentă în interes propriu, în temeiul legii, al contractului sau chiar în fapt. Proprietarul și cel care folosește efectiv lucrul pot fi persoane diferite; contractele de închiriere ori folosință și împrejurările reale merită verificate. [7]

Art. 1376 reglementează, în condițiile sale, răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru independent de culpă. Aceasta nu elimină verificarea lucrului, a pazei și a legăturii cu prejudiciul. Art. 1380 prevede exonerarea în situațiile de faptă exclusivă a victimei, faptă exclusivă a unui terț ori forță majoră. Prin forță majoră, art. 1351 alin. (2) înțelege un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Regimul nu este o regulă că orice proprietar plătește orice accident în care bunul său apare. [27] [7] [8]

În coliziunea vehiculelor sau situații similare, art. 1376 alin. (2) are o precizare proprie: sarcina reparării tuturor prejudiciilor revine numai celui a cărui faptă culpabilă îndeplinește, față de ceilalți, condițiile forței majore. Nu folosi deci alin. (1) izolat pentru a atribui automat întreaga daună tuturor proprietarilor. [7] [27]

O intervenție tehnică defectuoasă ori acțiunea altei persoane poate ridica problema răspunderii pentru fapta proprie. Identifică însă acțiunea sau omisiunea, obligația invocată și proba legăturii cu dauna; simpla existență a unei facturi de service nu dovedește că atelierul a provocat accidentul. Acest exemplu este o ipoteză de verificare, nu o speță soluționată și nici o analiză a tuturor regimurilor speciale. [1] [23]

Nu exclude RCA doar pentru că a acționat un pasager: Legea nr. 132/2017 reglementează expres prejudiciile produse terților prin deschiderea ușii vehiculului de către acesta. Verifică situația în cadrul acelei norme, nu prin regula presupusă că „asigurarea privește numai mâinile șoferului”. [12]

Mai multe temeiuri de răspundere nu înseamnă procente automate

Art. 1382 din Codul civil prevede răspunderea solidară a celor care răspund pentru aceeași faptă prejudiciabilă. Solidaritatea privește obligația față de persoana prejudiciată; raporturile și eventualul regres între cei răspunzători sunt o problemă distinctă. Regresul este demersul prin care cel care a plătit cere, în condițiile legii, recuperarea de la alt responsabil. Nu porni de la solidaritate înainte de a identifica persoanele care răspund și temeiul fiecăreia. [9]

Nici existența a două sau trei firme nu produce o împărțire egală din oficiu. Art. 1383 stabilește criterii pentru raporturile dintre cei răspunzători; cotele egale nu sunt punctul de pornire al oricărui accident. Pentru contribuția persoanei prejudiciate, vezi Culpa comună, fără a amesteca această problemă cu identificarea comitentului sau a administratorului. [9]

Asigurătorul are propriul temei legal și contractual, nu devine autor al defectului drumului. Legea RCA cere verificarea prejudiciului acoperit și a limitelor aplicabile. Invocarea unui drum degradat nu demonstrează singură culpa exclusivă a unui terț și nu rezolvă automat cererea RCA; art. 12 lit. a) trebuie citit cu excepțiile sale, inclusiv cea privind ușa deschisă de pasager. [10] [11] [12]

Pentru alegerea traseului de asigurare, vezi RCA, CASCO, BAAR sau FGA; dacă există deja un refuz, folosește Refuzul despăgubirii RCA. Ghidul nu presupune că o poliță auto acoperă orice obligație a constructorului, angajatorului sau administratorului. [10]

Cum leg fiecare ipoteză de documentul care o poate lămuri

Tabelul este o metodă practică, nu o listă de acte obligatorii și nu o ierarhie legală a probelor. În procesul civil, art. 249 din Codul de procedură civilă (CPC) prevede regula dovedirii susținerilor, cu excepțiile legale, iar art. 264 impune examinarea probelor separat și împreună. [16] [24]

Întrebarea de verificat	Documente sau informații posibil utile	Ce nu rezultă automat
Cine administra acel sector atunci?	Actul de administrare, identificarea sectorului, protocolul de delegare și de predare, perioada	Că orice instituție care răspunde la petiție este persoana obligată la despăgubire
Cine avea sarcina privind lucrarea ori semnalizarea?	Contract și anexe relevante, predarea amplasamentului, ordine și evidențe de intervenție	Că toți participanții contractuali au încălcat aceeași obligație
Cine direcționa activitatea șoferului?	Însărcinarea, atribuțiile, foaia de parcurs, instrucțiuni despre cursă	Că marca de pe vehicul dovedește singură calitatea de comitent
Cine avea control independent asupra lucrului?	Actul de folosință, predarea bunului și date despre controlul efectiv	Că simpla proprietate rezolvă orice situație de pază juridică

Baza și limitele acestor întrebări sunt art. 21–22^2 din OG nr. 43/1997, art. 5 din OUG nr. 195/2002 și regulile civile despre însărcinare și pază. [22] [23] [25]

Pentru fiecare document păstrează emitentul, data, proveniența, sectorul sau persoana la care se referă și contradicțiile. Nu transforma o comunicare internă într-o recunoaștere a tuturor pretențiilor. Organizarea detaliată a fotografiilor, martorilor și cronologiei este în Fotografii, martori și cronologie: cum organizez probele, iar păstrarea și solicitarea filmărilor în Camere de bord și CCTV: păstrare, solicitare și utilizare ca probe. [24]

Documentele aflate la altcineva: cerere precisă, nu acces nelimitat

Cere mai întâi identificarea documentului relevant, emitentul, perioada și deținătorul său. Păstrează solicitarea și răspunsul. O cerere de informații despre administrarea drumului nu este, prin simpla sa trimitere, o cerere judiciară de despăgubire. Nu aștepta lămurirea tuturor contractelor fără să verifici separat demersul procedural și termenele: Termene după accident. Aceasta este o recomandare de organizare, nu un termen nou sau o regulă de suspendare. [24]

În procesul civil, art. 293–296 reglementează prezentarea unor înscrisuri aflate la partea adversă, iar art. 297–299 privesc documente deținute de terți sau autorități. Cererea trebuie legată de problema de dovedit; instanța aplică regulile și excepțiile, nu livrează automat orice arhivă cerută. [17] [18]

Există limite privind viața privată, îndatorirea de păstrare a secretului și alte situații prevăzute de art. 294, precum și reguli speciale pentru înscrisurile autorităților. Nu folosi un cont fără drept și nu publica dosare de personal pentru a încerca să demonstrezi raportul de muncă. Solicită, prin calea potrivită, elementele relevante, păstrând originalele fără alterare. Recomandarea nu substituie analiza distinctă a protecției datelor. [17] [18] [24]

În dosarul penal: introducerea părții responsabile civilmente se verifică devreme

Partea responsabilă civilmente este persoana care poate avea, potrivit legii civile și temeiului legal sau contractual, obligația de reparare a prejudiciului și participă la latura civilă a procesului penal. Această calitate nu este aceeași cu cea de inculpat și nu afirmă, prin ea însăși, săvârșirea unei infracțiuni de acea persoană. [13]

Nu confunda două repere. Art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală (CPP) permite constituirea ca parte civilă până la începerea cercetării judecătorești. În schimb, potrivit art. 21 alin. (1), cererea părții civile de introducere a părții responsabile civilmente se face până la rezolvarea cauzei de către procuror. Art. 20 alin. (1^1) prevede întrebarea adresată persoanei vătămate despre ambele demersuri și consemnarea într-un proces-verbal. Ambele reguli provin din Legea nr. 201/2023 și se aplică de la 9 iulie 2023; pentru acte procedurale anterioare acestei date se verifică redactarea de atunci a art. 21 alin. (1). [14]

Art. 21 alin. (3) permite intervenția voluntară a părții responsabile civilmente până la terminarea cercetării judecătorești în primă instanță, cu preluarea procedurii în stadiul existent. Această posibilitate a acelei persoane nu prelungește automat termenul cererii victimei. Nici obligațiile procurorului din situațiile prevăzute de lege nu trebuie confundate cu garanția că orice firmă va fi introdusă din oficiu. [14] [15]

Dacă datele despre administrator, comitent ori alt responsabil sunt incomplete, semnalează problema din timp organului judiciar și cere clarificare juridică asupra demersului concret. Nu aștepta neapărat primul termen la instanță pentru a verifica persoana și cererea necesară. Alegerea între latura civilă a procesului penal și alte demersuri cere verificarea dosarului, nu o promisiune că orice omisiune poate fi reparată ulterior. [13] [14] [15]

Jurisprudență și limite: asigurătorul nu devine coautor al accidentului

În Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, publicată la 6 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a interpretat art. 86 CPP și a stabilit calitatea asigurătorului RCA de parte responsabilă civilmente, cu obligația de reparare în limitele contractului și ale dispozițiilor legale privind asigurarea. Este un recurs în interesul legii — o hotărâre pentru unificarea interpretării — nu o soluție despre groapa, șantierul sau angajatorul dintr-un anumit accident. [19]

Pasajele citate disting obligația proprie a asigurătorului de răspunderea persoanelor care au comis împreună fapta prejudiciabilă. Ele explică de ce simpla prezență a mai multor părți în proces nu înseamnă același temei de răspundere pentru toate. [20]

Motivarea din 2016 folosește legislația de asigurare de atunci (Legea nr. 136/1995 și Norma nr. 23/2014). Plafoanele istorice și vechile norme din motivare nu trebuie preluate ca reguli actuale. Regimul RCA din Legea nr. 132/2017 trebuie deosebit de legislația istorică a hotărârii. Hotărârea nu dovedește că un administrator ori angajator concret răspunde și nu oferă procente standard. [10] [19] [20]

Verifică legea aplicabilă la data faptelor și regulile procesuale aplicabile dosarului. Pentru un accident vechi, nu aplica mecanic forma actuală a textului sau un protocol încheiat ulterior. Când identitatea persoanei obligate, atribuțiile sau momentul introducerii în proces sunt disputate, analiza juridică individuală poate fi utilă; aceasta nu înseamnă că fiecare accident necesită avocat. Vezi Când poate ajuta un avocat. [21] [25] [14] [26]

Termene și repere procedurale

REGULĂCererea părții civile de introducere a părții responsabile civilmente în procesul penal

Interval: Până la rezolvarea cauzei de către procuror, potrivit art. 21 alin. (1) CPP, în forma aplicabilă de la 9 iulie 2023
De când începe: Existența unui dosar penal în care se urmărește introducerea unei persoane responsabile civilmente; stadiul real al urmăririi penale trebuie verificat.
Cum se aplică: Este un reper procedural, nu un număr de zile calculat de la accident. Nu se confundă cu reperul constituirii ca parte civilă din art. 20 alin. (1).
Consecințe: Depășirea reperului poate împiedica introducerea pe această cale la cererea părții civile; celelalte posibilități nu se presupun, ci se verifică în dosar.

[14][15]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Art. 20 alin. (1^1) prevede întrebarea adresată persoanei vătămate și consemnarea ambelor demersuri.
Art. 21 alin. (2) reglementează obligația procurorului în cazurile exercitării acțiunii civile de acesta.
Intervenția voluntară prevăzută la art. 21 alin. (3) este posibilitatea acelei părți, nu prelungirea automată a cererii victimei.
Pentru dosare istorice și incidente procedurale se verifică legea aplicabilă și situația concretă; ghidul nu garantează un remediu.

Lista ta de pași

Identific separat fiecare persoană posibil relevantă, rolul, temeiul invocat și ce rămâne necunoscut. [23] [24]
Verific sectorul și data în actele de administrare, inclusiv perioada unei delegări și predarea ulterioară. [4] [25]
Leg fiecare obligație ori raport de control de documente și păstrez inclusiv informațiile contrare ipotezei mele. [16] [22] [23]
Nu tratez toate firmele drept codebitori și nu confund asigurătorul cu autorul faptei prejudiciabile. [9] [10] [20]
Verific din timp stadiul dosarului și demersul pentru introducerea părții responsabile civilmente, fără să aștept automat judecata. [14] [15]

Întrebări frecvente

Dacă vehiculul este al firmei, firma răspunde sigur?

Nu doar din acest fapt. Pentru comitent se verifică direcția, supravegherea, controlul și legătura faptei cu atribuțiile; pentru paza unui lucru există un temei distinct. Nu confunda aceste verificări și nu deduce toate condițiile din certificatul de înmatriculare. [5] [6] [7]

Un contract cu un executant înseamnă că administratorul nu mai poate răspunde?

Nu se poate trage această concluzie doar din existența contractului. Se verifică atribuțiile, actele de administrare ori delegare și împrejurările concrete. Nici răspunderea tuturor firmelor din contract nu rezultă automat. [2] [4] [22]

Pot folosi același reper pentru constituirea ca parte civilă și pentru introducerea altei persoane?

Nu. Art. 20 alin. (1) și art. 21 alin. (1) din CPP au repere diferite; limita din art. 21 alin. (1) se aplică de la 9 iulie 2023. Intervenția voluntară ulterioară a părții responsabile civilmente nu este o prelungire automată a posibilității victimei de a cere introducerea ei. [14] [15]

De reținut

Arată cele 18 idei principale ale ghidului

Identificarea unei persoane sau a unui contract nu dovedește singură răspunderea; temeiurile pentru faptă proprie, prepus și lucru sunt distincte.
[1][5][7]
Art. 5 din OUG nr. 195/2002 prevede competențe și răspundere după caz, legate de producerea evenimentului în condițiile textului.
[2]
Regula specială pentru sectoarele de drum național din art. 21 alin. (2) privește intravilanul municipiilor; nu toate localitățile.
[3]
O delegare temporară de administrare trebuie verificată în raport cu sectorul, perioada și protocoalele prevăzute de lege.
[4]
Calitatea de comitent implică direcție, supraveghere și control în condițiile art. 1373, iar fapta trebuie să aibă legătură cu atribuțiile ori scopul funcțiilor.
[5]
Excepția art. 1373 alin. (3) privește proba cunoașterii sau posibilității cunoașterii de către victimă a lipsei oricărei legături cu atribuțiile.
[6]
Paza juridică a lucrului nu este redusă la proprietate; art. 1377 privește controlul și folosința independentă în condițiile textului.
[7]
Răspunderea independentă de culpă pentru lucru nu elimină celelalte condiții și cauzele de exonerare ale art. 1380.
[7][8]
Solidaritatea și raporturile interne dintre cei răspunzători sunt distincte; existența mai multor firme nu impune automat cote egale.
[9]
Simpla invocare a defectului drumului nu dovedește culpa exclusivă a unui terț și nu soluționează automat acoperirea RCA.
[10][11]
Legea RCA reglementează expres prejudiciul produs terților prin deschiderea ușii vehiculului de către un pasager.
[12]
CPC reglementează obținerea judiciară a înscrisurilor de la părți, terți și autorități, cu condiții și limite; nu acces nelimitat.
[17][18]
Constituirea ca parte civilă și cererea de introducere a părții responsabile civilmente au repere diferite în Codul de procedură penală; limita din art. 21 alin. (1) se aplică de la 9 iulie 2023, după modificarea prin Legea nr. 201/2023.
[14]
Intervenția voluntară din art. 21 alin. (3) CPP nu este prelungirea automată a termenului cererii părții civile.
[14][15]
Decizia ÎCCJ nr. 1/2016 (recurs în interesul legii) distinge obligația asigurătorului de răspunderea pentru o faptă comisă alături de asigurat; nu identifică responsabilii unui accident individual.
[19][20]
Aplicarea la un accident anterior cere verificarea legii și a actelor relevante la acel moment; forma actuală nu se aplică mecanic.
[21][25]
Matricea rol–obligație–probă este o recomandare practică, nu un formular obligatoriu sau o concluzie asupra pârâților.
[22][23][24][25]
Art. 1376 alin. (2) conține o regulă particulară pentru coliziunea vehiculelor; alin. (1) nu este folosit izolat ca răspundere automată integrală a tuturor proprietarilor.
[7][27]

Reperele și termenele după accident

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 4 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

Sursa 1: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1357–1358, pagina PDF 322: răspunderea pentru fapta proprie și aprecierea culpei. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1358 — Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei; textul articolului; PDF p. 322
Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1357 — Condiţiile răspunderii; textul articolului; PDF p. 322
(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 2: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăLege · Art. 5 alin. (1), (2), (2^1), (6): competențe, semnalizare și răspundere după caz. · forma din 25 august 2026Forma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 5 alin. (1), (2), (2^1), (6)
(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol sau lucrare aflată pe platforma drumului, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, conform reglementărilor tehnice specifice semnalizării temporare, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestora. (2^1) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să ia toate măsurile de înlăturare a indicatoarelor și mijloacelor de semnalizare rutieră temporară la finalizarea lucrărilor, astfel încât să nu stânjenească sau să pună în pericol siguranța circulației. (6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 3: OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatăLege · Art. 21 alin. (1), (2), (7), (8) și art. 22: identificarea administratorului; excepții pentru sectoare și variante ocolitoare. · forma din 25 august 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 21 alin. (1), (2), (7), (8); art. 22
Articolul 21 (1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., care își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naționale și autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii. (2) Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective. […] (7) În cazul modificării, potrivit legii, a limitelor intravilanului municipiilor/reședințelor de județ, limitele sectoarelor de drumuri naționale aflate în administrarea consiliilor locale potrivit prevederilor alin. (2) se modifică în mod corespunzător, cu acordul prealabil al Ministerului Transporturilor, cu actualizarea inventarului bunurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea acestuia. (8) În cazul construirii variantelor de ocolire a municipiilor, se va păstra continuitatea drumului național, indiferent de limitele intravilanului municipiilor. […] Articolul 22 Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 4: OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatăLege · Art. 22^1 și art. 22^2 alin. (1)–(5): delegare temporară, perioadă, protocoale și predare. · forma din 25 august 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 22^1 alin. (3), (7), (8); art. 22^2 alin. (1)–(4)
Articolul 22^1 (3) Pentru realizarea de lucrări de reabilitare sau modernizare, sectoarele de drum situate în intravilanul/extravilanul unor localități pot fi preluate temporar în administrarea autorităților administrației publice locale, la solicitarea acestora, cu acordul administratorului drumului. […] (7) La recepția lucrărilor vor fi cooptați ca membri și reprezentanți ai administratorului inițial al drumului, care urmează să preia în administrare sectorul de drum. (8) După recepția finală a lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit administratorului sau autorităților administrației publice locale de care au aparținut. […] Articolul 22^2 (1) Delegarea temporară a dreptului de administrare în condițiile art. 21 alin. (9) și ale art. 22^1 alin. (3) se face pe bază de protocol de delegare temporară a dreptului de administrare, cu indicarea expresă a începutului, respectiv încetării delegării temporare a dreptului de administrare, la solicitarea unității administrativ-teritoriale sau a administratorului drumului, după caz, încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., și unitățile administrativ-teritoriale, prin consiliile locale respective, ulterior emiterii acordului expres al unității administrativ-teritoriale respective. (1^1) Pentru drumurile de interes județean și local, delegarea temporară a dreptului de administrare în condițiile art. 22^1 alin. (3) se face pe bază de protocol de delegare temporară a dreptului de administrare, cu indicarea expresă a începutului, respectiv încetării delegării temporare a dreptului de administrare, la solicitarea unității administrativ-teritoriale sau a administratorului drumului, după caz, încheiat între unitățile administrativ-teritoriale, prin consiliile locale/județene respective și administratorul drumului, ulterior emiterii acordului expres al unității administrativ-teritoriale respective. (2) Delegarea temporară a dreptului de administrare prevăzută la alin. (1) și (1^1) are loc exclusiv pe durata realizării lucrărilor de reabilitare sau modernizare a sectoarelor de drum. (3) La data încetării delegării temporare a dreptului de administrare, prevăzută la alin. (1) și (1^1), sectoarele de drum se predau pe bază de protocol de predare-preluare administratorului drumului. (4) Protocoalele prevăzute la alin. (1) și (3) vor conține datele de identificare ale părților, obiectul protocolului, drepturi și obligații ale părților, starea tehnică și juridică a terenului, precum și orice alte informații pe care părțile le consideră necesare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 5: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1373 alin. (1)–(2), pagina PDF 325: comitent, prepus și legătura cu atribuțiile. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1373 — Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi; textul articolului; PDF p. 325
(1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 6: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1373 alin. (3), pagina PDF 325: excepția privind cunoașterea lipsei oricărei legături cu atribuțiile. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1373 — Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi; textul articolului; PDF p. 325
(1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 7: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1376–1377, pagina PDF 326: prejudiciul cauzat de lucruri și paza juridică. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1376 — Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; textul articolului; PDF p. 326
(1)Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1377 — Noţiunea de pază; textul articolului; PDF p. 326
În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 8: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1380, paginile PDF 326–327: cauze de exonerare în condițiile textului. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1380 — Cauze de exonerare; textul articolului; PDF p. 326
În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 9: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1382–1384, paginile PDF 327–328: solidaritate și raporturile dintre cei răspunzători. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1384 — Dreptul de regres; textul articolului; PDF p. 327
(1)Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat. (2)Când cel care răspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finanţelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care acesta din urmă este răspunzător, potrivit legii speciale, pentru producerea acelui prejudiciu. (3)Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul. (4)În toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1383 — Raporturile dintre debitori; textul articolului; PDF p. 327
Între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1382 — Răspunderea solidară; textul articolului; PDF p. 327
Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 10: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Art. 11 alin. (1): prejudicii dovedite și acoperirea în limitele contractului RCA și ale legii. · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.11 alin.(1)
Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 11: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Art. 12 lit. a), în special pct. (iii), și excepția trimiterii la art. 11 alin. (3) lit. d). · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 17 extrase citate
Art. 12 lit. c) pct. (i)–(iii)
în următoarele situații: (i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. a), cu subpunctele (i)–(iii)
cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: (i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. i)
prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. e)
partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. h); se citește cu introducerea excluderilor
sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
Textul în documentul-sursă ↗
Legea 132/2017, art. 12 lit. b), excludere din acoperire
prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. g)
cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. k)
prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. m)
prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. j)
prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. f)
amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. n)
prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. l)
prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. d)
prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 11 alin. (3) lit. e); introducerea actualizată este redată separat din Legea 181/2025
prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12, teza introductivă
Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. d)
prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 12: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Art. 11 alin. (3) lit. d): prejudiciul produs terților prin deschiderea ușii vehiculului de pasager. · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 11 alin. (3) lit. e); introducerea actualizată este redată separat din Legea 181/2025
prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 13: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Art. 19 alin. (1)–(2), art. 86: acțiunea civilă și noțiunea părții responsabile civilmente. · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8 · forma extrasului din 23 martie 2026
(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.86; PDF p.39 · forma extrasului din 23 martie 2026
Persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 19 alin. (2) · forma extrasului din 23 martie 2026
Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 14: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Art. 20 alin. (1), (1^1), art. 21 alin. (1)–(2): repere distincte și cererea de introducere înaintea rezolvării cauzei de procuror. · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art.20 alin.(1), (2), (4); PDFpp.8–9 · forma extrasului din 23 martie 2026
(1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.20 alin.(1^1); PDF p.8 · forma extrasului din 23 martie 2026
Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligaţia de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă şi dacă cere introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 20 alin. (1); PDF p. 8 · forma extrasului din 23 martie 2026
(1)Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 21 alin. (2) · forma extrasului din 23 martie 2026
Atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 21 alin. (1), PDF p. 9 · forma extrasului din 23 martie 2026
Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 15: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Art. 21 alin. (3)–(4): intervenția voluntară a părții responsabile civilmente și limitele sale. · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.21 alin. (3) · forma extrasului din 23 martie 2026
Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 16: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · Art. 249–250 și art. 264: sarcina probei, excepțiile legale și examinarea în ansamblu. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 17: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · Art. 293–296: înfățișarea înscrisului de partea adversă, excepții și consecințe evaluate de instanță. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art. 294 — Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când: 1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane; 2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; 3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv. (2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 296 — Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc. (2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 295 — Refuzul de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 293 — Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. (2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 18: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · Art. 297–299: înscrisuri la terți sau autorități; limite privind remiterea și consultarea. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 299 — Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora. (2)Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 298 — Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare. (2)Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 297 — Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă. (2)Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori. (3)Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 19: ÎCCJ — Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, recurs în interesul legiiHotărâre · ÎCCJ, Decizia 1/15.02.2016: antet, dosar 23/2015, dispozitiv; publicare MO 258/06.04.2016. · forma din 15 februarie 2016Înalta Curte de Casație și Justiție · 1/2016 · 15 februarie 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
RIL1/15.02.2016, dispozitiv
În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Considerente finale — diferența nesuportată de asigurător
În realitate, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, așa cum s-a argumentat în precedent, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 20: ÎCCJ — Decizia nr. 1 din 15 februarie 2016, recurs în interesul legiiHotărâre · Finalul analizei de fond: paragrafele despre obligația proprie a asigurătorului, art. 1382 Cod civil și diferența neacoperită. · forma din 15 februarie 2016Înalta Curte de Casație și Justiție · 1/2016 · 15 februarie 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
RIL1/15.02.2016, dispozitiv
În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Textul în documentul-sursă ↗
Considerente finale — diferența nesuportată de asigurător
În realitate, răspunderea de care este ținut asigurătorul R.C.A. este una limitată de contractul de asigurare și de lege, așa cum s-a argumentat în precedent, dar nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 21: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 6, pagina PDF 3: aplicarea în timp și raporturile anterioare. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 6 — Aplicarea în timp a legii civile; textul articolului; PDF p. 3
(1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 6 alin. (1), (2), (4), (5), (6); PDF p.3
(1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 6 alin. (1), (2), (4); PDF p. 3
Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 22: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăLege · Art. 5 alin. (1), (2), (6), folosit pentru întrebările despre atribuție, pericol și legătură cauzală. · forma din 25 august 2026Forma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 5 alin. (1), (2), (2^1), (6)
(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul poliției rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să le mențină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol sau lucrare aflată pe platforma drumului, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, conform reglementărilor tehnice specifice semnalizării temporare, și să ia toate măsurile de înlăturare a acestora. (2^1) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să ia toate măsurile de înlăturare a indicatoarelor și mijloacelor de semnalizare rutieră temporară la finalizarea lucrărilor, astfel încât să nu stânjenească sau să pună în pericol siguranța circulației. (6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 23: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1357, 1373 și 1377, corelate pentru documentarea sarcinilor, controlului și faptelor. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1373 — Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi; textul articolului; PDF p. 325
(1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1377 — Noţiunea de pază; textul articolului; PDF p. 326
În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1357 — Condiţiile răspunderii; textul articolului; PDF p. 322
(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 24: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · Art. 249–250, 264 și 293–299, corelate pentru matricea probelor și cererile de înscrisuri. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 10 extrase citate
Art. 299 — Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor sau instituţiilor publice, a testamentelor depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, precum şi a altor înscrisuri originale ce se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate ale acestora. (2)Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către instanţa respectivă. (3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), când procedura verificărilor înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la instanţe, notari publici sau avocaţi, pentru efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 298 — Obligaţia autorităţii sau instituţiei publice de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau instituţii publice, instanţa va lua măsuri, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, pentru aducerea lui, în termenul fixat în acest scop, punând în vedere conducătorului autorităţii sau instituţiei publice deţinătoare măsurile ce se pot dispune în caz de neconformare. (2)Autoritatea sau instituţia publică deţinătoare este în drept să refuze trimiterea înscrisului când acesta se referă la apărarea naţională, siguranţa publică sau relaţiile diplomatice. Extrase parţiale vor putea fi trimise dacă niciunul dintre aceste motive nu se opune. Dispoziţiile art. 252 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 294 — Cazuri de respingere a cererii de prezentare a înscrisului; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Judecătorul va respinge motivat cererea de depunere la dosar a înscrisului, în întregime sau în parte, când: 1. conţinutul înscrisului se referă la chestiuni strict personale privind demnitatea sau viaţa privată a unei persoane; 2. depunerea înscrisului ar încălca îndatorirea legală de păstrare a secretului; 3. depunerea înscrisului ar atrage urmărirea penală a părţii, a soţului sau a unei rude ori afin până la gradul al treilea inclusiv. (2)Dacă legea nu dispune altfel, incidenţa vreunuia dintre cazurile de mai sus va fi verificată de judecător, prin cercetarea conţinutului înscrisului. În încheierea de şedinţă se va face o menţiune corespunzătoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 296 — Cercetarea înscrisului prin judecătorul delegat; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când un înscris, necesar dezlegării procesului, se găseşte la una dintre părţi şi nu poate fi prezentat fiindcă aducerea ar fi prea costisitoare sau când înscrisurile sunt prea voluminoase ori numeroase, se va putea delega un judecător în prezenţa căruia părţile vor cerceta înscrisurile la locul unde se găsesc. (2)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate să ceară doar prezentarea unor extrase sau copii de pe înscrisurile solicitate, certificate de persoana care le deţine. În asemenea cazuri, dacă este necesar, instanţa poate dispune verificarea conformităţii extrasului sau copiei cu originalul.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 295 — Refuzul de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că a ascuns înscrisul ori l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu se conformează ordinului dat de instanţă de a-l înfăţişa, instanţa va putea socoti ca dovedite afirmaţiile făcute cu privire la conţinutul acelui înscris de partea care a cerut înfăţişarea.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 297 — Obligaţia terţului de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 103 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când se arată că un înscris necesar soluţionării procesului se află în posesia unui terţ, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanţă. (2)Când deţinătorul înscrisului este o persoană juridică, reprezentanţii ei vor putea fi citaţi ca martori. (3)Terţul poate refuza înfăţişarea înscrisului în cazurile prevăzute la art. 294.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 293 — Obligaţia părţii adverse de a prezenta înscrisul; textul articolului; PDF p. 102 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când partea învederează că partea adversă deţine un înscris probatoriu, referitor la proces, instanţa poate ordona înfăţişarea lui. (2)Cererea de înfăţişare va fi admisă, dacă înscrisul este comun părţilor din proces, dacă însăşi partea adversă s-a referit în proces la acest înscris sau dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 25: OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicatăLege · Art. 21–22^2, corelate pentru verificarea sectorului și a perioadei din actele de administrare. · forma din 25 august 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 21 alin. (1), (2), (7), (8); art. 22
Articolul 21 (1) Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., care își realizează atribuțiile prevăzute de prezenta ordonanță în condițiile contractului de concesiune încheiat între acestea. Pentru drumurile naționale și autostrăzile nou-construite, administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor și prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condițiile legii. (2) Sectoarele de drumuri naționale, incluzând și lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor sunt în administrarea consiliilor locale respective. […] (7) În cazul modificării, potrivit legii, a limitelor intravilanului municipiilor/reședințelor de județ, limitele sectoarelor de drumuri naționale aflate în administrarea consiliilor locale potrivit prevederilor alin. (2) se modifică în mod corespunzător, cu acordul prealabil al Ministerului Transporturilor, cu actualizarea inventarului bunurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea acestuia. (8) În cazul construirii variantelor de ocolire a municipiilor, se va păstra continuitatea drumului național, indiferent de limitele intravilanului municipiilor. […] Articolul 22 Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 22^1 alin. (3), (7), (8); art. 22^2 alin. (1)–(4)
Articolul 22^1 (3) Pentru realizarea de lucrări de reabilitare sau modernizare, sectoarele de drum situate în intravilanul/extravilanul unor localități pot fi preluate temporar în administrarea autorităților administrației publice locale, la solicitarea acestora, cu acordul administratorului drumului. […] (7) La recepția lucrărilor vor fi cooptați ca membri și reprezentanți ai administratorului inițial al drumului, care urmează să preia în administrare sectorul de drum. (8) După recepția finală a lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit administratorului sau autorităților administrației publice locale de care au aparținut. […] Articolul 22^2 (1) Delegarea temporară a dreptului de administrare în condițiile art. 21 alin. (9) și ale art. 22^1 alin. (3) se face pe bază de protocol de delegare temporară a dreptului de administrare, cu indicarea expresă a începutului, respectiv încetării delegării temporare a dreptului de administrare, la solicitarea unității administrativ-teritoriale sau a administratorului drumului, după caz, încheiat între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., și unitățile administrativ-teritoriale, prin consiliile locale respective, ulterior emiterii acordului expres al unității administrativ-teritoriale respective. (1^1) Pentru drumurile de interes județean și local, delegarea temporară a dreptului de administrare în condițiile art. 22^1 alin. (3) se face pe bază de protocol de delegare temporară a dreptului de administrare, cu indicarea expresă a începutului, respectiv încetării delegării temporare a dreptului de administrare, la solicitarea unității administrativ-teritoriale sau a administratorului drumului, după caz, încheiat între unitățile administrativ-teritoriale, prin consiliile locale/județene respective și administratorul drumului, ulterior emiterii acordului expres al unității administrativ-teritoriale respective. (2) Delegarea temporară a dreptului de administrare prevăzută la alin. (1) și (1^1) are loc exclusiv pe durata realizării lucrărilor de reabilitare sau modernizare a sectoarelor de drum. (3) La data încetării delegării temporare a dreptului de administrare, prevăzută la alin. (1) și (1^1), sectoarele de drum se predau pe bază de protocol de predare-preluare administratorului drumului. (4) Protocoalele prevăzute la alin. (1) și (3) vor conține datele de identificare ale părților, obiectul protocolului, drepturi și obligații ale părților, starea tehnică și juridică a terenului, precum și orice alte informații pe care părțile le consideră necesare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 26: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Art. 13 alin. (1): aplicarea legii procesuale penale și excepțiile tranzitorii. · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.13 alin. (1) · forma extrasului din 23 martie 2026
Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 27: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil, art. 1351 alin. (2), pagina PDF 321, și art. 1376 alin. (2), pagina PDF 326: forța majoră și coliziunea vehiculelor. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1351 — Forţa majoră şi cazul fortuit; textul articolului; PDF p. 321
(1)Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit. (2)Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. (3)Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. (4)Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1376 — Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; textul articolului; PDF p. 326
(1)Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Textul în documentul-sursă ↗

Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Cum se stabilește răspunderea pentru un accident rutierC02 · 11 MIN · GHID Accident cu mai multe vehicule ori victime: organizarea informațiilorC01 · 11 MIN · GHID Culpa comună: cum poate influența despăgubirileC02 · 8 MIN · GHID Fotografii, martori și cronologie: cum organizez probeleC02 · 8 MIN · GHID Camere de bord și CCTV: păstrare, solicitare și utilizare ca probeC02 · 9 MIN · GHID Expertiza tehnică auto: rol, întrebări și limiteC02 · 10 MIN · GHID RCA, CASCO, BAAR și FGA: cum identific traseul potrivitC03 · 9 MIN · GHID Asigurătorul refuză despăgubirea: cum analizez motivareaC03 · 7 MIN · GHID Termene după accident: ce evenimente trebuie identificateC16 · 14 MIN · GHID Când pot gestiona singur demersurile și când mă poate ajuta un avocatC21 · 12 MIN · GHID

Cine mai poate răspunde: administratorul drumului, angajatorul sau alte persoane

Punctul de plecare: rolul și obligația, nu o listă de „vinovați”

Administratorul drumului: sectorul exact și data

Drum degradat, obstacol sau șantier: ce anume trebuie lămurit

Angajatorul și comitentul: contează atribuțiile, nu numai proprietatea mașinii

Proprietarul, persoana care controlează lucrul și alți participanți

Mai multe temeiuri de răspundere nu înseamnă procente automate

Cum leg fiecare ipoteză de documentul care o poate lămuri

Documentele aflate la altcineva: cerere precisă, nu acces nelimitat

În dosarul penal: introducerea părții responsabile civilmente se verifică devreme

Jurisprudență și limite: asigurătorul nu devine coautor al accidentului

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Semnalează o eroare

Instalează pe iPhone sau iPad

Scrie-ne

Mesajul a fost trimis

Cine mai poate răspunde: administratorul drumului, angajatorul sau alte persoane

Cui se adresează

01Punctul de plecare: rolul și obligația, nu o listă de „vinovați”

02Administratorul drumului: sectorul exact și data

03Drum degradat, obstacol sau șantier: ce anume trebuie lămurit

04Angajatorul și comitentul: contează atribuțiile, nu numai proprietatea mașinii

05Proprietarul, persoana care controlează lucrul și alți participanți

06Mai multe temeiuri de răspundere nu înseamnă procente automate

07Cum leg fiecare ipoteză de documentul care o poate lămuri

08Documentele aflate la altcineva: cerere precisă, nu acces nelimitat

09În dosarul penal: introducerea părții responsabile civilmente se verifică devreme

10Jurisprudență și limite: asigurătorul nu devine coautor al accidentului

§Termene și repere procedurale

✓Lista ta de pași

?Întrebări frecvente

!De reținut

#Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Punctul de plecare: rolul și obligația, nu o listă de „vinovați”

Administratorul drumului: sectorul exact și data

Drum degradat, obstacol sau șantier: ce anume trebuie lămurit

Angajatorul și comitentul: contează atribuțiile, nu numai proprietatea mașinii

Proprietarul, persoana care controlează lucrul și alți participanți

Mai multe temeiuri de răspundere nu înseamnă procente automate

Cum leg fiecare ipoteză de documentul care o poate lămuri

Documentele aflate la altcineva: cerere precisă, nu acces nelimitat

În dosarul penal: introducerea părții responsabile civilmente se verifică devreme

Jurisprudență și limite: asigurătorul nu devine coautor al accidentului

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri