Codul civil

Extrasele exacte din actul la care trimit ghidurile, în forma indicată la fiecare extras.

1. Art. 1.395; PDF, pagina fizică 331 · forma din 19 martie 2026

   Prescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori prin decesul unei persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie.

   Textul în documentul-sursă ↗

2. Art. 1.449; PDF, pagina fizică 341 · forma din 19 martie 2026

   (1)Suspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produc efecte şi faţă de ceilalţi codebitori. (2)Întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară.

   Textul în documentul-sursă ↗

3. Art. 1.522 alin. (1)–(5); PDF, paginile fizice 355–356 · forma din 19 martie 2026

   (1)Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată. (2)Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării. (3)Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ţinând seama de natura obligaţiei şi de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligaţia într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării. (4)Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligaţii, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi prevăzute la art. 1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligaţiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligaţia nu a fost executată. (5)Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.

   Textul în documentul-sursă ↗

4. Art. 2; PDF p.2 · forma din 19 martie 2026

   (1)Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. (2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.

   Textul în documentul-sursă ↗

5. Art. 2.500; PDF, pagina fizică 576 · forma din 19 martie 2026

   (1)Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. (2)În sensul prezentului titlu, prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.

   Textul în documentul-sursă ↗

6. Art. 2.501; PDF, pagina fizică 576 · forma din 19 martie 2026

   (1)Drepturile la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. (2)De asemenea, în cazurile anume prevăzute de lege, sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi la acţiune, indiferent de obiectul lor.

   Textul în documentul-sursă ↗

7. Art. 2.506 alin. (1); PDF, pagina fizică 577 · forma din 19 martie 2026

   (1)Prescripţia nu operează de plin drept.

   Textul în documentul-sursă ↗

8. Art. 2.506 alin. (2); PDF, pagina fizică 577 · forma din 19 martie 2026

   (2)După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei.

   Textul în documentul-sursă ↗

9. Art. 2.506 alin. (3); PDF, pagina fizică 577 · forma din 19 martie 2026

   (3)Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

   Textul în documentul-sursă ↗

10. Art. 2.506 alin. (4); PDF, pagina fizică 577 · forma din 19 martie 2026

    (4)Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.

    Textul în documentul-sursă ↗

11. Art. 2.512; PDF, pagina fizică 578 · forma din 19 martie 2026

    (1)Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă. (2)Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu. (3)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale.

    Textul în documentul-sursă ↗

12. Art. 2.513; PDF, pagina fizică 578 · forma din 19 martie 2026

    Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

    Textul în documentul-sursă ↗

13. Art. 2.515 alin. (1)–(2); PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (1)Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege. (2)Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

14. Art. 2.515 alin. (3); PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (3)Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz.

    Textul în documentul-sursă ↗

15. Art. 2.515 alin. (4); PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (4)Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani.

    Textul în documentul-sursă ↗

16. Art. 2.515 alin. (5); PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (5)Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului.

    Textul în documentul-sursă ↗

17. Art. 2.515 alin. (6); PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (6)Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută.

    Textul în documentul-sursă ↗

18. Art. 2.516; PDF, pagina fizică 579 · forma din 19 martie 2026

    (1)Dispoziţiile prezentului titlu constituie dreptul comun în materia prescripţiei extinctive. (2)Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, afară de cazul în care acestea din urmă ar fi neîndestulătoare.

    Textul în documentul-sursă ↗

19. Art. 2.519 alin. (1); PDF, pagina fizică 580 · forma din 19 martie 2026

    (1)Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.

    Textul în documentul-sursă ↗

20. Art. 2.522; PDF, pagina fizică 581 · forma din 19 martie 2026

    (1)Cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei. (2)Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

    Textul în documentul-sursă ↗

21. Art. 2.524; PDF, pagina fizică 581 · forma din 19 martie 2026

    (1)Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s- o execute. (2)În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului. (3)Dacă dreptul este afectat de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiţia.

    Textul în documentul-sursă ↗

22. Art. 2.526; PDF, pagina fizică 582 · forma din 19 martie 2026

    Când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

23. Art. 2.527; PDF, pagina fizică 582 · forma din 19 martie 2026

    În cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.

    Textul în documentul-sursă ↗

24. Art. 2.528; PDF, pagina fizică 582 · forma din 19 martie 2026

    (1)Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

    Textul în documentul-sursă ↗

25. Art. 2.532 — teza introductivă; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:

    Textul în documentul-sursă ↗

26. Art. 2.532 pct. 2; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

    Textul în documentul-sursă ↗

27. Art. 2.532 pct. 4; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;

    Textul în documentul-sursă ↗

28. Art. 2.532 pct. 6; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

    Textul în documentul-sursă ↗

29. Art. 2.532 pct. 7; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;

    Textul în documentul-sursă ↗

30. Art. 2.532 pct. 9; PDF, pagina fizică 584–585 · forma din 19 martie 2026

    9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

    Textul în documentul-sursă ↗

31. Art. 2.534; PDF, pagina fizică 585 · forma din 19 martie 2026

    (1)De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. (2)Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

    Textul în documentul-sursă ↗

32. Art. 2.535; PDF, pagina fizică 585 · forma din 19 martie 2026

    Suspendarea prescripţiei poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

    Textul în documentul-sursă ↗

33. Art. 2.536; PDF, pagina fizică 585 · forma din 19 martie 2026

    Suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fideiusor produce efecte în privinţa amândurora.

    Textul în documentul-sursă ↗

34. Art. 2.537 pct. 1; PDF, pagina fizică 585–586 · forma din 19 martie 2026

    1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;

    Textul în documentul-sursă ↗

35. Art. 2.537 pct. 2; PDF, pagina fizică 585–586 · forma din 19 martie 2026

    2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;

    Textul în documentul-sursă ↗

36. Art. 2.537 pct. 3; PDF, pagina fizică 585–586 · forma din 19 martie 2026

    3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;

    Textul în documentul-sursă ↗

37. Art. 2.537 pct. 4; PDF, pagina fizică 585–586 · forma din 19 martie 2026

    4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;

    Textul în documentul-sursă ↗

38. Art. 2.538 alin. (1); PDF, pagina fizică 586 · forma din 19 martie 2026

    (1)Recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită.

    Textul în documentul-sursă ↗

39. Art. 2.538 alin. (2); PDF, pagina fizică 586 · forma din 19 martie 2026

    (2)Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.

    Textul în documentul-sursă ↗

40. Art. 2.539 alin. (1); PDF, pagina fizică 586–587 · forma din 19 martie 2026

    (1)În cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 şi 3, prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.

    Textul în documentul-sursă ↗

41. Art. 2.539 alin. (2); PDF, pagina fizică 586–587 · forma din 19 martie 2026

    (2)Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

    Textul în documentul-sursă ↗

42. Art. 2.540; PDF, pagina fizică 587 · forma din 19 martie 2026

    Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

    Textul în documentul-sursă ↗

43. Art. 2.541 alin. (1); PDF, pagina fizică 587–588 · forma din 19 martie 2026

    (1)Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.

    Textul în documentul-sursă ↗

44. Art. 2.541 alin. (2); PDF, pagina fizică 587–588 · forma din 19 martie 2026

    (2)După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

    Textul în documentul-sursă ↗

45. Art. 2.541 alin. (3); PDF, pagina fizică 587–588 · forma din 19 martie 2026

    (3)Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

    Textul în documentul-sursă ↗

46. Art. 2.541 alin. (4); PDF, pagina fizică 587–588 · forma din 19 martie 2026

    (4)În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

47. Art. 2.541 alin. (6); PDF, pagina fizică 587–588 · forma din 19 martie 2026

    (6)În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

    Textul în documentul-sursă ↗

48. Art. 2.542; PDF, pagina fizică 588 · forma din 19 martie 2026

    (1)Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (2)Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.

    Textul în documentul-sursă ↗

49. Art. 2.543; PDF, pagina fizică 588 · forma din 19 martie 2026

    Întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.

    Textul în documentul-sursă ↗

50. Art. 2.552; PDF, pagina fizică 589–590 · forma din 19 martie 2026

    (1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (3)Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. (4)Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.

    Textul în documentul-sursă ↗

51. Art. 6 — Aplicarea în timp a legii civile; textul articolului; PDF p. 3 · forma din 19 martie 2026

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗

52. Art. 6 alin. (1)–(2); PDF p.3 · forma din 19 martie 2026

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

53. Art. 6 alin. (1), (2), (4), (5), (6); PDF p.3 · forma din 19 martie 2026

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗

54. Art. 6 alin. (1), (2), (4); PDF p. 3 · forma din 19 martie 2026

    Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

    Textul în documentul-sursă ↗

55. Art. 6 alin. (1); PDF pp. 3–3 · forma din 19 martie 2026

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

56. Art. 6 alin. (2); PDF pp. 3–3 · forma din 19 martie 2026

    (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

57. Art.6 alin.(1), PDFp.3 · forma din 19 martie 2026

    Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

58. Art.6 alin.(2), PDFp.3 · forma din 19 martie 2026

    Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

59. Art.6 alin.(4), p.3 · forma din 19 martie 2026

    Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

    Textul în documentul-sursă ↗

60. Art. 7 · forma din 19 martie 2026

    Art. 7: Teritorialitatea legii civile (1)Actele normative adoptate de autorităţile şi instituţiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul ţării, afară de cazul în care se prevede altfel. (2)Actele normative adoptate, în condiţiile legii, de autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale se aplică numai în raza lor de competenţă teritorială.

    Textul în documentul-sursă ↗

61. Art. 8 · forma din 19 martie 2026

    Art. 8: Extrateritorialitatea legii civile În cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face ţinându-se seama de normele de drept internaţional privat cuprinse în cartea a VII-a din prezentul cod.

    Textul în documentul-sursă ↗

62. Art. 38; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 38: Începutul capacităţii de exerciţiu (1)Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră. (2)Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.

    Textul în documentul-sursă ↗

63. Art. 39; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 39: Situaţia minorului căsătorit (1)Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu. (2)În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu.

    Textul în documentul-sursă ↗

64. Art. 40; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 40: Capacitatea de exerciţiu anticipată Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie.

    Textul în documentul-sursă ↗

65. Art. 41 alin. (1) · forma din 19 martie 2026

    Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă.

    Textul în documentul-sursă ↗

66. Art. 41 alin. (2) · forma din 19 martie 2026

    Actele juridice ale persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de aceasta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu avizul consiliului de familie, dacă există, şi autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.

    Textul în documentul-sursă ↗

67. Art. 41; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 41: Capacitatea de exerciţiu restrânsă (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă. (11)Are capacitate de exerciţiu restrânsă şi majorul care beneficiază de consiliere judiciară. (2)Actele juridice ale persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de aceasta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu avizul consiliului de familie, dacă există, şi autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. (3)Cu toate acestea, persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singură acte de conservare, acte de administrare care nu o prejudiciază, acte de acceptare a unei moşteniri sau de acceptare a unor liberalităţi fără sarcini, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

68. Art. 43 alin. (1) · forma din 19 martie 2026

    În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a)minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b)cel care beneficiază de măsura tutelei speciale.

    Textul în documentul-sursă ↗

69. Art. 43 alin. (2) · forma din 19 martie 2026

    Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

70. Art. 43; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 43: Lipsa capacităţii de exerciţiu (1)În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a)minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b)cel care beneficiază de măsura tutelei speciale. (2)Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege. (3)Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum şi actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă. (4)Actele pe care cel lipsit de capacitate de exerciţiu le poate încheia singur pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.

    Textul în documentul-sursă ↗

71. Art. 44; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 44: Sancţiune (1)Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi actele făcute de tutore fără avizul consiliului de familie sau autorizarea instanţei de tutelă, atunci când acestea sunt cerute de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. (2)Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru încălcarea dispoziţiilor legale în materie de capacitate de exerciţiu.

    Textul în documentul-sursă ↗

72. Art. 124; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 124: Rolul consiliului de familie (1)Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. (2)În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

    Textul în documentul-sursă ↗

73. Art. 144 alin. (2) · forma din 19 martie 2026

    Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare.

    Textul în documentul-sursă ↗

74. Art. 144; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 144: Regimul juridic al actelor de dispoziţie (1)Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. Fac excepţie darurile obişnuite, potrivite cu starea materială a minorului. (2)Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare. (3)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acţiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum şi de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanţei de tutelă. (4)Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie şi fără autorizarea instanţei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum şi cele devenite nefolositoare pentru minor. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

75. Codul civil, art. 144 alin. (2)–(3) · forma din 19 martie 2026

    (2)Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare. (3)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acţiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum şi de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

76. Art. 145; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 145: Autorizarea instanţei de tutelă (1)Instanţa de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2)Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condiţiile de încheiere a actului. (3)În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică sau în alt mod. (4)În toate cazurile, instanţa de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute.

    Textul în documentul-sursă ↗

77. Codul civil, art. 146 · forma din 19 martie 2026

    (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviinţarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. (2)Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanţei de tutelă şi cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât şi avizul consiliului de familie. (3)Minorul nu poate să facă donaţii sau testamente, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale sau dispoziţiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, şi nici să garanteze obligaţiile altuia. (4)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) sunt anulabile, dispoziţiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

78. Art. 149; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 149: Constituirea de depozite bancare (1)Sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o instituţie de credit indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor. (2)Tutorele poate dispune de aceste sume şi instrumente financiare numai cu autorizarea prealabilă a instanţei de tutelă, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la alin. (3). (3)Cu toate acestea, el nu va putea folosi, în niciun caz, sumele de bani şi instrumentele financiare prevăzute la alin. (1) pentru încheierea, pe numele minorului, a unor tranzacţii pe piaţa de capital, chiar dacă ar fi obţinut autorizarea instanţei de tutelă. (4)Tutorele poate depune la o instituţie de credit şi sumele necesare întreţinerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

79. Art. 150 alin. (1) · forma din 19 martie 2026

    Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special.

    Textul în documentul-sursă ↗

80. Art. 150; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 150: Cazurile de numire a curatorului special (1)Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special. (2)De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă va numi un curator special. (3)Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

81. Art. 193 · forma din 19 martie 2026

    Art. 193: Efectele personalităţii juridice (1)Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. (2)Nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de bună-credinţă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreşte ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.

    Textul în documentul-sursă ↗

82. Art. 209 · forma din 19 martie 2026

    Art. 209: Data dobândirii capacităţii de exerciţiu (1)Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. (2)Au calitatea de organe de administrare, în sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. (3)Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, actul de constituire sau statut.

    Textul în documentul-sursă ↗

83. Art. 409; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 409: Dovada filiaţiei (1)Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. (2)În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naştere şi prin actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.

    Textul în documentul-sursă ↗

84. Art. 448; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 448: Egalitatea în drepturi a copiilor Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie.

    Textul în documentul-sursă ↗

85. Art. 471; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 471: Raporturile dintre adoptator şi adoptat (1)Adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc. (2)În cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta. (3)Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle pe care le are orice persoană faţă de părinţii săi fireşti.

    Textul în documentul-sursă ↗

86. Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

    Textul în documentul-sursă ↗

87. Art. 500; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 500: Independenţa patrimonială Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

    Textul în documentul-sursă ↗

88. Art. 501 · forma din 19 martie 2026

    (1)Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

89. Art. 502 alin. (1) · forma din 19 martie 2026

    Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

90. Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

    Textul în documentul-sursă ↗

91. Art. 503; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 503: Modul de exercitare a autorităţii părinteşti (1)Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. (11)În cazul părintelui care beneficiază de consiliere judiciară, instanţa de tutelă poate hotărî ca drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte. Când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanţa de tutelă hotărăşte, în funcţie de împrejurări, cu privire la continuarea exercitării autorităţii părinteşti sau la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispoziţiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile. (2)Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

    Textul în documentul-sursă ↗

92. Art. 504; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 504: Exercitarea autorităţii părinteşti în caz de divorţ Dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

    Textul în documentul-sursă ↗

93. Art. 505; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 505: Copilul din afara căsătoriei (1)În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc. (2)Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ. (3)Instanţa sesizată cu o cerere privind stabilirea filiaţiei este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorităţii părinteşti, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

    Textul în documentul-sursă ↗

94. Art. 506; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 506: Învoiala părinţilor Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.

    Textul în documentul-sursă ↗

95. Art. 507; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 507: Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte (1)Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. (2)Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, cu excepţia cazului în care se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa din cauza lipsei discernământului.

    Textul în documentul-sursă ↗

96. Art. 513; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 513: Caracterul legal al obligaţiei de întreţinere Obligaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

97. Art. 516; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 516: Subiectele obligaţiei de întreţinere (1)Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2)Dispoziţiile alin. (1) privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei. (3)Obligaţia de întreţinere există între foştii soţi, în condiţiile prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

98. Art. 519; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 519: Ordinea de plată a întreţinerii Întreţinerea se datorează în ordinea următoare: a)soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi; b)descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c)fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor.

    Textul în documentul-sursă ↗

99. Art. 520; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

    Art. 520: Întreţinerea în cazul desfacerii adopţiei După încetarea adopţiei, adoptatul poate cere întreţinere numai de la rudele sale fireşti sau, după caz, de la soţul său.

    Textul în documentul-sursă ↗

100. Art. 521; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 521: Pluralitatea de debitori (1)În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întreţină aceeaşi persoană, ele vor contribui la plata întreţinerii, proporţional cu mijloacele pe care le au. (2)Dacă părintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, el poate, în caz de urgenţă, să pornească acţiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreţinerea se poate întoarce împotriva celorlalţi obligaţi pentru partea fiecăruia.

     Textul în documentul-sursă ↗

101. Art. 522; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 522: Obligaţia subsidiară În cazul în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanţa de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.

     Textul în documentul-sursă ↗

102. Art. 523; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 523: Divizibilitatea întreţinerii Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinere tuturor celor îndreptăţiţi să o ceară, instanţa de tutelă, ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. În acest caz, instanţa hotărăşte, totodată, modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a o primi.

     Textul în documentul-sursă ↗

103. Art. 524; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 524: Creditorul întreţinerii Are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.

     Textul în documentul-sursă ↗

104. Art. 525; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 525: Dreptul la întreţinere al minorului (1)Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. (2)Cu toate acestea, în cazul în care părinţii n-ar putea presta întreţinerea fără a-şi primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.

     Textul în documentul-sursă ↗

105. Art. 526; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 526: Comportamentul necorespunzător (1)Nu poate pretinde întreţinere acela care s-a făcut vinovat faţă de cel obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri. (2)Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreţinerea de strictă necesitate.

     Textul în documentul-sursă ↗

106. Art. 527; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 527: Debitorul întreţinerii (1)Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2)La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

     Textul în documentul-sursă ↗

107. Art. 528; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 528: Dovada stării de nevoie Starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

     Textul în documentul-sursă ↗

108. Art. 529; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 529: Cuantumul întreţinerii (1)Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2)Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (3)Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

     Textul în documentul-sursă ↗

109. Art. 962; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 962: Vocaţia la moştenire Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.

     Textul în documentul-sursă ↗

110. Art. 963; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 963: Moştenitorii legali (1)Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz. (2)Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv. (3)În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

     Textul în documentul-sursă ↗

111. Art. 1175 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1175: Contractul de adeziune Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare.

     Textul în documentul-sursă ↗

112. Art. 1177 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1177: Contractul încheiat cu consumatorii Contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare, dispoziţiilor prezentului cod.

     Textul în documentul-sursă ↗

113. Art. 1183 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1183: Buna-credinţă în negocieri (1)Părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora. (2)Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii. (3)Este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. (4)Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare.

     Textul în documentul-sursă ↗

114. Art. 1184 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1184: Obligaţia de confidenţialitate în negocierile precontractuale Când o informaţie confidenţială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă.

     Textul în documentul-sursă ↗

115. Art. 1201 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1201: Clauze externe Dacă prin lege nu se prevede altfel, părţile sunt ţinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere.

     Textul în documentul-sursă ↗

116. Art. 1202 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1202: Clauze standard (1)Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi atunci când la încheierea contractului sunt utilizate clauze standard. (2)Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte. (3)Clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard. (4)Atunci când ambele părţi folosesc clauze standard şi nu ajung la o înţelegere cu privire la acestea, contractul se încheie totuşi pe baza clauzelor convenite şi a oricăror clauze standard comune în substanţa lor, cu excepţia cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte părţi, fie anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu intenţionează să fie ţinută de un astfel de contract.

     Textul în documentul-sursă ↗

117. Art. 1203 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1203: Clauze neuzuale Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

     Textul în documentul-sursă ↗

118. Art. 1204 — Condiţii; textul articolului; PDF p. 292 · forma din 19 martie 2026

     Consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

     Textul în documentul-sursă ↗

119. Art. 1205 — Lipsa discernământului; textul articolului; PDF p. 292 · forma din 19 martie 2026

     Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la data încheierii acestuia, se afla, fie şi numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale.

     Textul în documentul-sursă ↗

120. Art. 1206 — Cazuri; textul articolului; PDF p. 292 · forma din 19 martie 2026

     (1)Consimţământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenţă. (2)De asemenea, consimţământul este viciat în caz de leziune.

     Textul în documentul-sursă ↗

121. Codul civil, art. 1221; PDF, paginile fizice 295 · forma din 19 martie 2026

     (1)Există leziune atunci când una dintre părţi, profitând de starea de nevoie, de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data încheierii contractului, decât valoarea propriei prestaţii. (2)Existenţa leziunii se apreciază şi în funcţie de natura şi scopul contractului. (3)Leziunea poate exista şi atunci când minorul îşi asumă o obligaţie excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor.

     Textul în documentul-sursă ↗

122. Codul civil, art. 1224; PDF, paginile fizice 296 · forma din 19 martie 2026

     Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzacţia, precum şi alte contracte anume prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

123. Art. 1266 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1266: Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor (1)Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2)La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

124. Codul civil, art. 1266; PDF, paginile fizice 304 · forma din 19 martie 2026

     (1)Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2)La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

125. Art. 1267 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1267: Interpretarea sistematică Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

126. Codul civil, art. 1267; PDF, paginile fizice 304 · forma din 19 martie 2026

     Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

127. Art. 1268 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1268: Interpretarea clauzelor îndoielnice (1)Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (2)Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. (3)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4)Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. (5)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

     Textul în documentul-sursă ↗

128. Codul civil, art. 1268; PDF, paginile fizice 304 · forma din 19 martie 2026

     (1)Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (2)Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. (3)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4)Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. (5)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

     Textul în documentul-sursă ↗

129. Art. 1269 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1269: Regulile subsidiare de interpretare (1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.

     Textul în documentul-sursă ↗

130. Codul civil, art. 1269; PDF, paginile fizice 304 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.

     Textul în documentul-sursă ↗

131. Art. 1270 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1270: Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

132. Codul civil, art. 1270; PDF, paginile fizice 305 · forma din 19 martie 2026

     (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

133. Art. 1272 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1272: Conţinutul contractului (1)Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui. (2)Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres.

     Textul în documentul-sursă ↗

134. Art. 1280 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1280: Relativitatea efectelor contractului Contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

135. Art. 1341 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1341: Noţiune (1)Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire. (2)Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. (3)Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.

     Textul în documentul-sursă ↗

136. Art. 1342 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1342: Plata primită cu bună-credinţă de creditor (1)Restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plăţii, cel care a primit-o cu bună-credinţă a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei. (2)În acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.

     Textul în documentul-sursă ↗

137. Art. 1343 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1343: Restituirea plăţii anticipate Ceea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decât atunci când plata s-a făcut prin dol sau violenţă. De asemenea, este supusă restituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.

     Textul în documentul-sursă ↗

138. Art. 1344 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1344: Reguli aplicabile restituirii Restituirea plăţii nedatorate se face potrivit dispoziţiilor art. 1.635-1.649.

     Textul în documentul-sursă ↗

139. Art. 1349 — Răspunderea delictuală; textul articolului; PDF p. 320 · forma din 19 martie 2026

     (1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

     Textul în documentul-sursă ↗

140. Art. 1349 alin. (1), (2), (3); PDF p.320 · forma din 19 martie 2026

     (1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

     Textul în documentul-sursă ↗

141. Art. 1350 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1350: Răspunderea contractuală (1)Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

142. Art. 1350 alin. (1), (2), (3); PDF p.320,321 · forma din 19 martie 2026

     (1)Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

143. Art. 1351 — Forţa majoră şi cazul fortuit; textul articolului; PDF p. 321 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit. (2)Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. (3)Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. (4)Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.

     Textul în documentul-sursă ↗

144. Art. 1352 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1352: Fapta victimei sau a terţului Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.

     Textul în documentul-sursă ↗

145. Art. 1355 — Clauze privind răspunderea; textul articolului; PDF p. 321 · forma din 19 martie 2026

     (1)Nu se poate exclude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o faptă săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă. (2)Sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei. (3)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii. (4)Declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.

     Textul în documentul-sursă ↗

146. Art. 1356; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1356: Anunţuri privitoare la răspundere (1)Un anunţ care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoştinţa publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului. (2)Printr-un anunţ nu poate fi exclusă sau limitată răspunderea delictuală pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalării unui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoziţiile art. 1.371 alin. (1).

     Textul în documentul-sursă ↗

147. Art. 1357 — Condiţiile răspunderii; textul articolului; PDF p. 322 · forma din 19 martie 2026

     (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

     Textul în documentul-sursă ↗

148. Art. 1358 — Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei; textul articolului; PDF p. 322 · forma din 19 martie 2026

     Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

     Textul în documentul-sursă ↗

149. Art. 1359; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1359: Repararea prejudiciului constând în vătămarea unui interes Autorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauzat şi când acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în care se manifestă, creează aparenţa unui drept subiectiv.

     Textul în documentul-sursă ↗

150. Art. 1365 — Efectele hotărârii penale; textul articolului; PDF p. 323 · forma din 19 martie 2026

     Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

     Textul în documentul-sursă ↗

151. Art. 1371 — Vinovăţia comună. Pluralitatea de cauze; textul articolului; PDF p. 324 · forma din 19 martie 2026

     (1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.

     Textul în documentul-sursă ↗

152. Art. 1371 alin. (1); PDF pp. 324–325 · forma din 19 martie 2026

     (1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

     Textul în documentul-sursă ↗

153. Art. 1371 alin. (2); PDF pp. 324–325 · forma din 19 martie 2026

     (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.

     Textul în documentul-sursă ↗

154. Art. 1372; PDF p.325 · forma din 19 martie 2026

     (1)Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane. (2)Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. (3)Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.

     Textul în documentul-sursă ↗

155. Art. 1373 — Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi; textul articolului; PDF p. 325 · forma din 19 martie 2026

     (1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

     Textul în documentul-sursă ↗

156. Art. 1376 — Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; textul articolului; PDF p. 326 · forma din 19 martie 2026

     (1)Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.

     Textul în documentul-sursă ↗

157. Art. 1377 — Noţiunea de pază; textul articolului; PDF p. 326 · forma din 19 martie 2026

     În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

     Textul în documentul-sursă ↗

158. Art. 1380 — Cauze de exonerare; textul articolului; PDF p. 326 · forma din 19 martie 2026

     În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

     Textul în documentul-sursă ↗

159. Art. 1381; PDF p.327 · forma din 19 martie 2026

     (1)Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2)Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3)Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.

     Textul în documentul-sursă ↗

160. Art. 1382 — Răspunderea solidară; textul articolului; PDF p. 327 · forma din 19 martie 2026

     Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

     Textul în documentul-sursă ↗

161. Art. 1383 — Raporturile dintre debitori; textul articolului; PDF p. 327 · forma din 19 martie 2026

     Între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpei fiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În cazul în care nici astfel nu se poate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

162. Art. 1384 — Dreptul de regres; textul articolului; PDF p. 327 · forma din 19 martie 2026

     (1)Cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepţia cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat. (2)Când cel care răspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finanţelor Publice se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care acesta din urmă este răspunzător, potrivit legii speciale, pentru producerea acelui prejudiciu. (3)Dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunzător pentru fapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, dacă va fi cazul, împotriva celor care răspund pentru acestea. În toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeşte partea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea din despăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se exercită regresul. (4)În toate cazurile, cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

163. Art. 1385 alin. (1), (2), (3); PDF p. 328 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

164. Art. 1385 alin. (1), (2), (3); PDF p. 328 · forma din 19 martie 2026

     Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

165. Art. 1385 alin. (2) · forma din 19 martie 2026

     Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

     Textul în documentul-sursă ↗

166. Art. 1385; PDF p.328 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

     Textul în documentul-sursă ↗

167. Art.1385 alin.(1); PDF pp.328–328 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

168. Art.1385 alin.(2); PDF pp.328–328 · forma din 19 martie 2026

     (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.

     Textul în documentul-sursă ↗

169. Art.1385 alin.(3); PDF pp.328–328 · forma din 19 martie 2026

     (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

170. art. 1386 alin. (3)–(4); PDF pp. 322–323 (index 321–322) · forma din 16 iulie 2025

     (3) Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

     Textul în documentul-sursă ↗

171. Art. 1386 alin. (3); PDF pp. 328–328 · forma din 19 martie 2026

     (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice.

     Textul în documentul-sursă ↗

172. Art. 1386 alin. (4) · forma din 19 martie 2026

     În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

     Textul în documentul-sursă ↗

173. Art. 1386; PDF p.328 · forma din 19 martie 2026

     (1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

     Textul în documentul-sursă ↗

174. Art.1386 alin.(2); PDF pp.328–328 · forma din 19 martie 2026

     (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.

     Textul în documentul-sursă ↗

175. Art.1386 alin.(4); PDF pp.328–328 · forma din 19 martie 2026

     (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

     Textul în documentul-sursă ↗

176. Art. 1387 alin. (1); PDF p. 328–329 · forma din 19 martie 2026

     În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

     Textul în documentul-sursă ↗

177. Art. 1387 alin. (1); PDF p. 328, 329 · forma din 19 martie 2026

     (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

     Textul în documentul-sursă ↗

178. Art. 1387; PDF p.328,329 · forma din 19 martie 2026

     (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale. (2)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii băneşti periodice. La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. (3)În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

     Textul în documentul-sursă ↗

179. Art.1387 alin.(1), prima teză; PDF pp.328–329 · forma din 19 martie 2026

     (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă.

     Textul în documentul-sursă ↗

180. Art. 1388 alin. (1); PDF p. 329 · forma din 19 martie 2026

     (1)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.

     Textul în documentul-sursă ↗

181. Art. 1388; PDF p.329 · forma din 19 martie 2026

     (1)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. (2)Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri. (3)Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

     Textul în documentul-sursă ↗

182. Art. 1389; PDF p.329 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea. (2)Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.

     Textul în documentul-sursă ↗

183. Art. 1390 alin. (1), (2), (3); PDF p. 329–330 · forma din 19 martie 2026

     Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

184. Art. 1390 alin. (1); PDF pp. 329–330 · forma din 19 martie 2026

     (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.

     Textul în documentul-sursă ↗

185. Art. 1390 alin. (2); PDF pp. 329–330 · forma din 19 martie 2026

     (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.

     Textul în documentul-sursă ↗

186. Art. 1390 alin. (3); PDF pp. 329–330 · forma din 19 martie 2026

     (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

187. Art. 1390; PDF p.329,330 · forma din 19 martie 2026

     (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

188. Art. 1391 alin. (1), (2), (4); PDF p.330 · forma din 19 martie 2026

     (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.

     Textul în documentul-sursă ↗

189. Art. 1391 alin. (1); PDF p. 330 · forma din 19 martie 2026

     În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă.

     Textul în documentul-sursă ↗

190. Art. 1391 alin. (2); PDF p. 330 · forma din 19 martie 2026

     Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

     Textul în documentul-sursă ↗

191. Art. 1391 alin. (2); PDF p. 330 · forma din 19 martie 2026

     (2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

     Textul în documentul-sursă ↗

192. Art. 1391 alin. (4); PDF p. 330 · forma din 19 martie 2026

     Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.

     Textul în documentul-sursă ↗

193. Art. 1391 alin. (4); PDF pp. 330–330 · forma din 19 martie 2026

     (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.

     Textul în documentul-sursă ↗

194. Art. 1391; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. (3)Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr- o hotărâre judecătorească definitivă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct. (5)Dispoziţiile art. 253-256 rămân aplicabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

195. Art.1391 alin.(1), forma ulterioară Legii231/2025; PDF pp.330–330 · forma din 19 martie 2026

     (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă.

     Textul în documentul-sursă ↗

196. Art. 1392; PDF p.330 · forma din 19 martie 2026

     Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

     Textul în documentul-sursă ↗

197. Art. 1393 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1393: Despăgubirea în raport cu ajutorul şi pensia (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

     Textul în documentul-sursă ↗

198. Art. 1393 alin. (1), (2); PDF p. 331 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

     Textul în documentul-sursă ↗

199. Art. 1393 alin. (1); PDF pp. 331–331 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia.

     Textul în documentul-sursă ↗

200. Art. 1393 alin. (2); PDF pp. 331–331 · forma din 19 martie 2026

     (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

     Textul în documentul-sursă ↗

201. Art. 1393; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1393: Despăgubirea în raport cu ajutorul şi pensia (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

     Textul în documentul-sursă ↗

202. Art.1394; PDF p.331 · forma din 19 martie 2026

     În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

     Textul în documentul-sursă ↗

203. Art. 1395 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1395: Suspendarea prescripţiei Prescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori prin decesul unei persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

204. Art. 1395; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1395: Suspendarea prescripţiei Prescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori prin decesul unei persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

205. Codul civil, art. 1497; PDF, paginile fizice 351 · forma din 19 martie 2026

     Dacă plata se face prin virament bancar, data plăţii este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plăţii.

     Textul în documentul-sursă ↗

206. Codul civil, art. 1499; PDF, paginile fizice 351 · forma din 19 martie 2026

     Dacă prin lege nu se prevede altfel, dovada plăţii se face cu orice mijloc de probă.

     Textul în documentul-sursă ↗

207. Codul civil, art. 1500; PDF, paginile fizice 351 · forma din 19 martie 2026

     (1)Cel care plăteşte are dreptul la o chitanţă liberatorie, precum şi, dacă este cazul, la remiterea înscrisului original al creanţei. (2)Cheltuielile întocmirii chitanţei sunt în sarcina debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară. (3)În cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, să elibereze chitanţa, debitorul are dreptul să suspende plata.

     Textul în documentul-sursă ↗

208. Codul civil, art. 1501; PDF, paginile fizice 351 · forma din 19 martie 2026

     Chitanţa în care se consemnează primirea prestaţiei principale face să se prezume, până la proba contrară, executarea prestaţiilor accesorii.

     Textul în documentul-sursă ↗

209. Codul civil, art. 1504; PDF, paginile fizice 352 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară. (2)Debitorul are oricând dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. Această confirmare face dovada plăţii.

     Textul în documentul-sursă ↗

210. Codul civil, art. 1506; PDF, paginile fizice 352 · forma din 19 martie 2026

     (1)Plata efectuată de debitorul mai multor datorii faţă de acelaşi creditor, care au acelaşi obiect, se impută asupra acestora conform acordului părţilor. (2)În lipsa acordului părţilor, se aplică dispoziţiile prezentei secţiuni.

     Textul în documentul-sursă ↗

211. Codul civil, art. 1507; PDF, paginile fizice 352 · forma din 19 martie 2026

     (1)Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelaşi fel are dreptul să indice, atunci când plăteşte, datoria pe care înţelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor şi, la urmă, asupra capitalului. (2)Debitorul nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferinţă faţă de o datorie scadentă, cu excepţia cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat. (3)În cazul plăţii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputaţia prin menţiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.

     Textul în documentul-sursă ↗

212. Codul civil, art. 1508; PDF, paginile fizice 352–353 · forma din 19 martie 2026

     (1)În lipsa unei indicaţii din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase. (2)Atunci când creditorul remite debitorului o chitanţă liberatorie, el este dator să facă imputaţia prin acea chitanţă.

     Textul în documentul-sursă ↗

213. Codul civil, art. 1509; PDF, paginile fizice 353 · forma din 19 martie 2026

     (1)Dacă niciuna dintre părţi nu face imputaţia plăţii, vor fi aplicate, în ordine, următoarele reguli: a)plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenţă; b)se vor considera stinse, în primul rând, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai puţine garanţii; c)imputaţia se va face mai întâi asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor; d)dacă toate datoriile sunt deopotrivă scadente, precum şi, în egală măsură, garantate şi oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi; e)în lipsa tuturor criteriilor menţionate la lit. a) -d), imputaţia se va face proporţional cu valoarea datoriilor. (2)În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea cronologică a scadenţei acestora, şi, în final, asupra capitalului, dacă părţile nu convin altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

214. Codul civil, art. 1535; PDF, paginile fizice 359 · forma din 19 martie 2026

     (1)În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic. (2)Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă. (3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

     Textul în documentul-sursă ↗

215. Art. 1566 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1566: Noţiune (1)Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ. (2)Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică: a)transferului creanţelor în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal; b)transferului titlurilor de valoare şi altor instrumente financiare, cu excepţia dispoziţiilor secţiunii a 2-a din prezentul capitol.

     Textul în documentul-sursă ↗

216. Art. 1597 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1597: Efectele subrogaţiei (1)Subrogaţia îşi produce efectele din momentul plăţii pe care terţul o face în folosul creditorului. (2)Subrogaţia produce efecte împotriva debitorului principal şi a celor care au garantat obligaţia. Aceştia pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care le aveau împotriva creditorului iniţial.

     Textul în documentul-sursă ↗

217. Art. 1598 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1598: Subrogaţia parţială (1)În caz de subrogaţie parţială, creditorul iniţial, titular al unei garanţii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplătită din creanţă cu preferinţă faţă de noul creditor. (2)Cu toate acestea, în cazul în care creditorul iniţial s-a obligat faţă de noul creditor să garanteze suma pentru care a operat subrogaţia, cel din urmă este preferat.

     Textul în documentul-sursă ↗

218. Art. 1674 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1674: Transmiterea proprietăţii Cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă.

     Textul în documentul-sursă ↗

219. Art. 1684 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1684: Rezerva proprietăţii Stipulaţia prin care vânzătorul îşi rezervă proprietatea bunului până la plata integrală a preţului este valabilă chiar dacă bunul a fost predat. Această stipulaţie nu poate fi însă opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate cerute de lege, după natura bunului.

     Textul în documentul-sursă ↗

220. Art. 1777 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1777: Noţiune Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

     Textul în documentul-sursă ↗

221. Art. 1778 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1778: Felurile locaţiunii (1)Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare. (2)Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte. (3)Locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist este supusă prevederilor prezentei secţiuni, precum şi dispoziţiilor art. 1.824 şi 1.828-1.831.

     Textul în documentul-sursă ↗

222. Art. 1786 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1786: Obligaţiile principale ale locatorului Locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă: a)să predea locatarului bunul dat în locaţiune; b)să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii; c)să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii.

     Textul în documentul-sursă ↗

223. Art. 1787 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1787: Predarea bunului Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia.

     Textul în documentul-sursă ↗

224. Art. 1788 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1788: Sarcina reparaţiilor (1)Locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei stabilite potrivit art. 1.799. (2)Sunt în sarcina locatarului reparaţiile locative, a căror necesitate rezultă din folosinţa obişnuită a bunului. (3)Dacă, după încheierea contractului, se iveşte nevoia unor reparaţii care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urmă, deşi încunoştinţat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparaţiile pot fi făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor. (4)În caz de urgenţă, locatarul îl poate înştiinţa pe locator şi după începerea reparaţiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înştiinţării.

     Textul în documentul-sursă ↗

225. Art. 1790 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1790: Garanţia contra viciilor (1)Locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micşorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului şi fără a ţine seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locaţiunii. (2)Locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului şi pe care locatarul nu le-a reclamat în condiţiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a locatarului.

     Textul în documentul-sursă ↗

226. Art. 1791 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1791: Efectele garanţiei contra viciilor (1)Dacă locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scădere proporţională a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locaţiune, el poate rezilia contractul, în condiţiile legii. (2)Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat şi la daune-interese, în afară de cazul când dovedeşte că nu le-a cunoscut şi că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască.

     Textul în documentul-sursă ↗

227. Art. 1792 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1792: Garanţia pentru lipsa calităţilor convenite Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci când bunul dat în locaţiune nu corespunde calităţilor convenite de către părţi.

     Textul în documentul-sursă ↗

228. Art. 1796 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1796: Obligaţiile principale Locatarul are următoarele obligaţii principale: a)să ia în primire bunul dat în locaţiune; b)să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract; c)să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă; d)să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locaţiune.

     Textul în documentul-sursă ↗

229. Art. 1799 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1799: Obligaţiile privind folosirea bunului Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă, potrivit destinaţiei stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinaţia sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte.

     Textul în documentul-sursă ↗

230. Art. 1800 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1800: Schimbarea formei ori destinaţiei bunului. Folosirea abuzivă Dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinaţia sau dacă îl întrebuinţează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese şi, după caz, rezilierea contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

231. Art. 1801 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1801: Înştiinţarea locatorului despre nevoia de reparaţii Locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă.

     Textul în documentul-sursă ↗

232. Art. 1802 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1802: Reparaţiile locative În lipsă de stipulaţie contrară, reparaţiile de întreţinere curentă sunt în sarcina locatarului.

     Textul în documentul-sursă ↗

233. Art. 1805 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1805: Dreptul de a subcontracta şi de a ceda contractul Locatarul poate să încheie o sublocaţiune, totală sau parţială, ori chiar să cedeze locaţiunea, în tot sau în parte, unei alte persoane, dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres. Cu toate acestea, dacă bunul este mobil, sublocaţiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul scris al locatorului.

     Textul în documentul-sursă ↗

234. Art. 1818 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1818: Imposibilitatea folosirii bunului (1)Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite, locaţiunea încetează de drept. (2)Dacă imposibilitatea folosirii bunului este numai parţială, locatarul poate, după împrejurări, să ceară fie rezilierea locaţiunii, fie reducerea proporţională a chiriei. (3)Atunci când bunul este doar deteriorat, locaţiunea continuă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1.788. (4)În toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parţială de folosire a bunului este fortuită, locatarul nu are drept la daune-interese.

     Textul în documentul-sursă ↗

235. Art. 1821 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1821: Restituirea bunului (1)La încetarea locaţiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. (2)Până la proba contrară, locatarul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare potrivit destinaţiei stabilite. (3)Restituirea bunurilor mobile luate în locaţiune se face în locul în care au fost predate.

     Textul în documentul-sursă ↗

236. Art. 1822 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1822: Răspunderea locatarului pentru bunul închiriat (1)Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinţei sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedeşte că a survenit fortuit. (2)El răspunde inclusiv pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca şi de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deţinerea sau accesul la bun.

     Textul în documentul-sursă ↗

237. Art. 1851 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1851: Noţiune (1)Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ. (2)Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi antreprizei pentru lucrări de construcţii, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru acest contract.

     Textul în documentul-sursă ↗

238. Art. 1854 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1854: Preţul (1)Preţul antreprizei poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii. (2)Preţul trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil. (3)Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ, beneficiarul datorează preţul prevăzut de lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul stabilit în raport cu munca depusă şi cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori prestarea serviciului, avându-se în vedere şi uzanţele existente.

     Textul în documentul-sursă ↗

239. Art. 1861 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1861: Controlul executării lucrării Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuială, să controleze lucrarea în cursul executării ei, fără a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum şi să îi comunice acestuia observaţiile sale.

     Textul în documentul-sursă ↗

240. Art. 1862 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1862: Recepţia lucrării (1)De îndată ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înştiinţează că lucrarea este finalizată, beneficiarul are obligaţia ca, într-un termen rezonabil potrivit naturii lucrării şi uzanţelor din domeniu, să o verifice şi, dacă aceasta corespunde condiţiilor stabilite prin contract, să o recepţioneze, precum şi, atunci când este cazul, să o ridice. (2)Dacă, fără motive temeinice, beneficiarul nu se prezintă sau nu comunică neîntârziat antreprenorului rezultatul verificării, lucrarea se socoteşte recepţionată fără rezerve. (3)Beneficiarul care a recepţionat lucrarea fără rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrării sau lipsa aparentă a calităţilor convenite.

     Textul în documentul-sursă ↗

241. Art. 1863 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1863: Garanţia contra viciilor şi pentru calităţile convenite Antreprenorul datorează garanţie contra viciilor lucrării şi pentru calităţile convenite, potrivit dispoziţiilor privind garanţia contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

242. Art. 1864 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1864: Exigibilitatea preţului (1)Atunci când obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat să îi plătească antreprenorului preţul la data şi locul recepţiei întregii lucrări, dacă prin lege sau contract nu se prevede altfel. (2)În cazul în care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat înainte de recepţie, fără vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la preţ atunci când el a dat materialul sau când pieirea ori deteriorarea a avut o altă cauză decât viciile materialului dat de beneficiar. În acest caz, contractul rămâne în fiinţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1.860.

     Textul în documentul-sursă ↗

243. Art. 1865 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1865: Preţul estimat (1)Atunci când, cu ocazia încheierii contractului, preţul lucrărilor sau al serviciilor a făcut obiectul unei estimări, antreprenorul trebuie să justifice orice creştere a preţului. (2)Beneficiarul nu este ţinut să plătească această creştere decât în măsura în care ea rezultă din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la momentul încheierii contractului.

     Textul în documentul-sursă ↗

244. Art. 1866 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1866: Preţul stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor sau serviciilor Dacă preţul este stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este ţinut, la cererea beneficiarului, să îi dea socoteală despre stadiul lucrărilor, despre serviciile deja prestate şi despre cheltuielile deja efectuate.

     Textul în documentul-sursă ↗

245. Art. 1867 · forma din 19 martie 2026

     Art. 1867: Preţul forfetar (1)Atunci când contractul este încheiat pentru un preţ global, beneficiarul trebuie să plătească preţul convenit şi nu poate cere o diminuare a acestuia, motivând că lucrarea sau serviciul a necesitat mai puţină muncă ori a costat mai puţin decât s-a prevăzut. (2)Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o creştere a preţului pentru motive opuse celor menţionate la alin. (1). (3)Preţul forfetar rămâne neschimbat, cu toate că s-au adus modificări cu privire la condiţiile de executare iniţial prevăzute, dacă părţile nu au convenit altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

246. Art. 1955; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1955: Noţiune Prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.

     Textul în documentul-sursă ↗

247. Art. 1956; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1956: Dovada contractului Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.

     Textul în documentul-sursă ↗

248. Art. 1957; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1957: Modalităţi de transport (1)Transportul poate fi realizat de unul sau mai mulţi transportatori, în acest din urmă caz putând fi succesiv ori combinat. (2)Transportul succesiv este cel efectuat de 2 sau mai mulţi transportatori succesivi care utilizează acelaşi mod de transport, iar transportul combinat este cel în care acelaşi transportator sau aceiaşi transportatori succesivi utilizează moduri de transport diferite. (3)Transportatorii care se succedă îşi predau unul altuia bunurile şi bagajele transportate, până la destinaţie, fără intervenţia expeditorului sau a călătorului.

     Textul în documentul-sursă ↗

249. Art. 1958; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1958: Domeniul de aplicare (1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică tuturor modurilor de transport, în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici statornicite între părţi ori uzanţe. (2)Cu excepţia situaţiei în care este efectuat de un transportator care îşi oferă serviciile publicului în cadrul activităţii sale profesionale, transportul cu titlu gratuit nu este supus dispoziţiilor cuprinse în acest capitol. În acest caz, transportatorul este ţinut numai de o obligaţie de prudenţă şi diligenţă. (3)Transportatorul care îşi oferă serviciile publicului trebuie să transporte orice persoană care solicită serviciile sale şi orice bun al cărui transport este solicitat, dacă nu are un motiv întemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul şi destinatarul sunt obligaţi să respecte instrucţiunile transportatorului.

     Textul în documentul-sursă ↗

250. Art. 1960; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 1960: Substituirea (1)Dacă transportatorul îşi substituie un alt transportator pentru executarea totală sau parţială a obligaţiei sale, acesta din urmă este considerat parte în contractul de transport. (2)Plata efectuată unuia dintre transportatori este liberatorie în privinţa tuturor transportatorilor care i-au substituit pe alţii sau au fost substituiţi.

     Textul în documentul-sursă ↗

251. Art. 2002; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 2002: Conţinutul obligaţiei de a transporta (1)Obligaţia de transport al persoanelor cuprinde, în afara operaţiunilor de transport, şi operaţiunile de îmbarcare şi debarcare. (2)Transportatorul este ţinut să aducă la timp călătorul, nevătămat şi în siguranţă, la locul de destinaţie. (3)Transportatorul poate refuza sau accepta transportul în anumite condiţii, în cazurile prevăzute de legea specială. (4)Transportatorul este obligat să aibă asigurare de răspundere civilă, încheiată în condiţiile legii.

     Textul în documentul-sursă ↗

252. Art. 2003; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 2003: Obligaţii ale părţilor (1)În temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat faţă de călător: a)să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător legitimaţiei sale de călătorie; b)să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată sau cu tarif redus, în condiţiile legii speciale; c)să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în cantitatea şi condiţiile prevăzute prin dispoziţiile legii speciale. (2)În timpul transportului, călătorul este obligat să se supună măsurilor luate potrivit dispoziţiilor legale de către prepuşii transportatorului.

     Textul în documentul-sursă ↗

253. Art. 2004; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 2004: Răspunderea pentru persoana călătorului (1)Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului. (2)El răspunde, de asemenea, pentru daunele directe şi imediate rezultând din neexecutarea transportului, din executarea lui în alte condiţii decât cele stabilite sau din întârzierea executării acestuia. (3)În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării transportului, contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate denunţa, solicitând rambursarea preţului. (4)Transportatorul nu răspunde dacă dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător, cu intenţie sau din culpă gravă. De asemenea, transportatorul nu răspunde nici atunci când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a călătorului, fapta unui terţ pentru care nu este ţinut să răspundă sau forţa majoră. Cu toate acestea, transportatorul rămâne răspunzător pentru paguba cauzată de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sănătate ori a angajaţilor lui. (5)Este considerată nescrisă orice clauză prin care se înlătură sau se restrânge răspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevăzute în prezentul articol.

     Textul în documentul-sursă ↗

254. Art. 2005; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 2005: Răspunderea pentru bagaje şi alte bunuri (1)Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa călătorului sau forţa majoră. (2)Pentru bagajele de mână sau alte bunuri pe care călătorul le ţine cu sine, transportatorul răspunde numai dacă se dovedeşte intenţia sau culpa acestuia din urmă cu privire la pierderea sau deteriorarea lor. (3)Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului în limita valorii declarate sau, dacă valoarea nu a fost declarată, în raport cu natura, conţinutul obişnuit al acestora şi alte asemenea elemente, după împrejurări. (4)În măsura în care nu se prevede altfel prin prezentul articol, dispoziţiile secţiunii a 2-a din prezentul capitol se aplică în mod corespunzător transportului bagajelor şi al altor bunuri pe care călătorul le ţine cu sine, fără a deosebi după cum acestea au fost sau nu au fost predate transportatorului.

     Textul în documentul-sursă ↗

255. Art. 2006; textul articolului, extras din copia FGA păstrată · forma din 19 martie 2026

     Art. 2006: Răspunderea în cadrul transportului succesiv sau combinat (1)În cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al cărui parcurs al transportului a intervenit decesul, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii călătorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale călătorului răspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu răspunde dacă prin contractul de transport s-a stipulat în mod expres că unul dintre transportatori răspunde integral. (2)Pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului ce au fost predate, fiecare dintre transportatori este ţinut să contribuie la despăgubire, potrivit art. 2.000, care se aplică în mod corespunzător. (3)Răspunderea pentru întârzierea sau întreruperea transportului intervine numai dacă, la terminarea întregului parcurs, întârzierea subzistă.

     Textul în documentul-sursă ↗

256. Art. 2009 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2009: Noţiune (1)Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. (2)Mandatul poate avea ca obiect şi încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacităţii mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a-şi administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale şi, în general, bunăstarea sa morală şi materială.

     Textul în documentul-sursă ↗

257. Art. 2011 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2011: Felurile mandatului Mandatul este cu sau fără reprezentare.

     Textul în documentul-sursă ↗

258. Art. 2012 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2012: Puterea de reprezentare (1)Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit. (2)Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură. (3)Dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

259. Art. 2013 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2013: Forma mandatului (1)Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. (2)Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

260. Codul civil, art. 2013 · forma din 19 martie 2026

     (1)Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. (2)Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

261. Art. 2016 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

     Textul în documentul-sursă ↗

262. Codul civil, art. 2016; PDF, paginile fizice 469 · forma din 19 martie 2026

     (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

     Textul în documentul-sursă ↗

263. Art. 2017 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2017: Executarea mandatului (1)Mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. (2)Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

     Textul în documentul-sursă ↗

264. Art. 2146 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2146: Noţiune Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.

     Textul în documentul-sursă ↗

265. Art. 2147 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2147: Calitatea de comodant Dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.

     Textul în documentul-sursă ↗

266. Art. 2148 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2148: Obligaţia comodatarului (1)Comodatarul este ţinut să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. (2)Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate permite unui terţ să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului.

     Textul în documentul-sursă ↗

267. Art. 2149 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2149: Pieirea sau deteriorarea bunului (1)Comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat. (2)Dacă însă comodatarul foloseşte bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungeşte folosinţa după scadenţa restituirii, comodatarul răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează unei forţe majore, afară de cazul când dovedeşte că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.

     Textul în documentul-sursă ↗

268. Art. 2150 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2150: Posibilitatea salvării bunului Comodatarul răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său.

     Textul în documentul-sursă ↗

269. Art. 2152 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2152: Răspunderea comodantului pentru vicii ascunse Comodantul care, la data încheierii contractului, cunoştea viciile ascunse ale bunului împrumutat şi care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este ţinut să repare prejudiciul suferit din această cauză de comodatar.

     Textul în documentul-sursă ↗

270. Art. 2155 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2155: Restituirea bunului (1)Comodatarul este obligat să înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenţiei. (2)Dacă termenul nu este convenit şi fie contractul nu prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuinţarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.

     Textul în documentul-sursă ↗

271. Art. 2156 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2156: Restituirea anticipată Comodantul poate cere restituirea bunului înainte de momentul prevăzut la art. 2.155 alin. (1) atunci când are el însuşi o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun, atunci când comodatarul decedează sau atunci când acesta îşi încalcă obligaţiile.

     Textul în documentul-sursă ↗

272. Art. 2158 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2158: Noţiune. Capacitate (1)Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie, după o anumită perioadă de timp, aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate. (2)Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.

     Textul în documentul-sursă ↗

273. Art. 2164 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2164: Restituirea împrumutului (1)În lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutatul este ţinut să restituie aceeaşi cantitate şi calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi creşterea sau scăderea preţului acestora. (2)În cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ţinut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variaţia valorii acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel. (3)Dacă nu este posibil să se restituie bunuri de aceeaşi natură, calitate şi în aceeaşi cantitate, împrumutatul este obligat să plătească valoarea lor la data şi locul unde restituirea trebuia să fie făcută.

     Textul în documentul-sursă ↗

274. Art. 2199 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2199: Noţiune (1)Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. (2)Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.

     Textul în documentul-sursă ↗

275. Art. 2200 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2200: Forma şi dovada (1)Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. (2)Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. (3)Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.

     Textul în documentul-sursă ↗

276. Art. 2201 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2201: Poliţa de asigurare (1)Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin: a)numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b)obiectul asigurării; c)riscurile ce se asigură; d)momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e)primele de asigurare; f)sumele asigurate. (2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.

     Textul în documentul-sursă ↗

277. Art. 2203 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2203: Informaţiile privind riscul (1)Persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului. (2)Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului modificarea survenită. Aceeaşi obligaţie îi revine şi contractantului asigurării care a luat cunoştinţă de modificarea survenită.

     Textul în documentul-sursă ↗

278. Art. 2204 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2204: Declaraţiile inexacte sau reticenţa privind riscul (1)În afară de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau de reticenţă făcută cu rea-credinţă de către asigurat ori contractantul asigurării cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu îşi dea consimţământul ori să nu îl dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu a avut influenţă asupra producerii riscului asigurat. Primele plătite rămân dobândite asigurătorului, care, de asemenea, poate cere şi plata primelor cuvenite până la momentul la care a luat cunoştinţă de cauza de nulitate. (2)Declaraţia inexactă sau reticenţa din partea asiguratului ori a contractantului asigurării a cărui rea-credinţă nu a putut fi stabilită nu atrage nulitatea asigurării. În cazul în care constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc anterior producerii riscului asigurat, asigurătorul are dreptul fie de a menţine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primită de asigurat, restituindu-i acestuia din urmă partea din primele plătite aferentă perioadei în cadrul căreia asigurarea nu mai funcţionează. Atunci când constatarea declaraţiei inexacte sau a reticenţei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizaţia se reduce în raport cu proporţia dintre nivelul primelor plătite şi nivelul primelor ce ar fi trebuit să fie plătite.

     Textul în documentul-sursă ↗

279. Art. 2206 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2206: Plata primelor de asigurare (1)Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract. (2)Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia. (3)Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului. (4)Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă. (5)Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare. (6)Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

     Textul în documentul-sursă ↗

280. Art. 2207 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2207: Comunicarea producerii riscului asigurat (1)Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. (2)În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin. (1), asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. (3)Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

     Textul în documentul-sursă ↗

281. Art. 2208 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2208: Plata indemnizaţiei de asigurare (1)În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească. (2)În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. (3)În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2) se aplică şi atunci când riscul asigurat a fost produs de către: a)persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării; b)prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.

     Textul în documentul-sursă ↗

282. Art. 2210 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2210: Subrogarea asigurătorului (1)În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane. (2)Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1). (3)Asigurătorul poate renunţa, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).

     Textul în documentul-sursă ↗

283. Art. 2211 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2211: Opozabilitatea contractului Asigurătorul poate opune titularului sau deţinătorului documentului de asigurare ori terţului sau beneficiarului asigurării care invocă drepturi ce decurg din acest document toate apărările întemeiate pe contractul încheiat iniţial.

     Textul în documentul-sursă ↗

284. Art. 2213 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2213: Domeniul de aplicare Asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.

     Textul în documentul-sursă ↗

285. Art. 2214 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2214: Noţiune În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.

     Textul în documentul-sursă ↗

286. Art. 2215 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2215: Interesul asigurării Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.

     Textul în documentul-sursă ↗

287. Art. 2216 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2216: Prevenirea producerii riscului asigurat (1)Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. (2)Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract. (3)În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.

     Textul în documentul-sursă ↗

288. Art. 2217 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2217: Despăgubirea (1)Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. (2)Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire.

     Textul în documentul-sursă ↗

289. Art. 2218 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2218: Asigurarea parţială În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată care este inferioară valorii bunului şi dacă părţile nu au stipulat altfel, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului.

     Textul în documentul-sursă ↗

290. Art. 2219 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2219: Asigurarea multiplă (1)Asiguratul trebuie să declare existenţa tuturor asigurărilor referitoare la acelaşi bun, această obligaţie revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestora. (2)Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.

     Textul în documentul-sursă ↗

291. Art. 2221 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2221: Asigurările de credite şi garanţii (1)Asigurările de credite şi garanţii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export, de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garanţii directe sau indirecte, precum şi altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor. (2)Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite şi garanţii să se acopere riscul ca un debitor al asiguratului să nu plătească un credit care i s-a acordat, asigurătorul nu poate condiţiona plata indemnizaţiei de asigurare de declanşarea de către asigurat împotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită.

     Textul în documentul-sursă ↗

292. Art. 2222 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2222: Asigurările de pierderi financiare Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare trebuie să acopere paguba efectivă şi beneficiul nerealizat, incluzându-se şi cheltuielile generale, precum şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.

     Textul în documentul-sursă ↗

293. Art. 2227 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2227: Noţiune Prin contractul de asigurare de persoane, asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumită vârstă, de invaliditate permanentă totală sau parţială ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.

     Textul în documentul-sursă ↗

294. Art. 2236 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2236: Dreptul la indemnizaţie (1)Indemnizaţia de asigurare este datorată, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. (2)Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarilor asigurării sau moştenitorilor asiguratului, după caz.

     Textul în documentul-sursă ↗

295. Art. 2267 — Noţiune; textul articolului; PDF p. 529 · forma din 19 martie 2026

     (1)Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. (2)Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi.

     Textul în documentul-sursă ↗

296. art. 2267 alin. (1); PDF p. 519 (index 518) · forma din 16 iulie 2025

     Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

     Textul în documentul-sursă ↗

297. Art. 2268 — Domeniul de aplicare; textul articolului; PDF p. 529 · forma din 19 martie 2026

     (1)Nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. (2)Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni.

     Textul în documentul-sursă ↗

298. Art. 2269 — Indivizibilitatea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529 · forma din 19 martie 2026

     Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte.

     Textul în documentul-sursă ↗

299. Art. 2270 — Întinderea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529 · forma din 19 martie 2026

     (1)Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile, nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia. (2)Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

     Textul în documentul-sursă ↗

300. art. 2270 alin. (1); PDF p. 520 (index 519) · forma din 16 iulie 2025

     Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia.

     Textul în documentul-sursă ↗

301. Art. 2271 — Capacitatea de exerciţiu; textul articolului; PDF p. 529 · forma din 19 martie 2026

     Pentru a tranzacţiona, părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului. Cei care nu au această capacitate pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

302. Art. 2272 — Condiţiile de formă; textul articolului; PDF p. 530 · forma din 19 martie 2026

     Pentru a putea fi dovedită, tranzacţia trebuie să fie încheiată în scris.

     Textul în documentul-sursă ↗

303. Art. 2273 — Cauzele de nulitate; textul articolului; PDF p. 530 · forma din 19 martie 2026

     (1)Tranzacţia poate fi afectată de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract. (2)Cu toate acestea, ea nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor şi nici pentru leziune.

     Textul în documentul-sursă ↗

304. art. 2273 alin. (1)–(2); PDF p. 520 (index 519) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Tranzacţia poate fi afectată de aceleaşi cauze de nulitate ca orice alt contract. (2) Cu toate acestea, ea nu poate fi anulată pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neînţelegerii părţilor şi nici pentru leziune.

     Textul în documentul-sursă ↗

305. Codul civil, art. 2275; PDF, paginile fizice 530 · forma din 19 martie 2026

     Este, de asemenea, nulă tranzacţia încheiată pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

     Textul în documentul-sursă ↗

306. Art. 2276 — Înscrisurile necunoscute; textul articolului; PDF p. 530 · forma din 19 martie 2026

     (1)Descoperirea ulterioară de înscrisuri necunoscute părţilor şi care ar fi putut influenţa conţinutul tranzacţiei nu reprezintă o cauză de nulitate a acesteia, cu excepţia cazului în care înscrisurile au fost ascunse de către una dintre părţi sau, cu ştiinţa ei, de către un terţ. (2)Tranzacţia este nulă dacă din înscrisurile descoperite rezultă că părţile sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept asupra căruia să poată tranzacţiona.

     Textul în documentul-sursă ↗

307. Art. 2278 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2278: Tranzacţia constatată prin hotărâre judecătorească (1)Tranzacţia care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei. (2)Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia în cazurile prevăzute la alin. (1) face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect.

     Textul în documentul-sursă ↗

308. Art. 2330 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2330: Strămutarea garanţiei (1)Dacă bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizaţia de asigurare sau, după caz, suma datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor. (2)Sunt afectate plăţii aceloraşi creanţe sumele datorate în temeiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

309. Art. 2331 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2331: Procedura strămutării garanţiei (1)Sumele datorate cu titlu de indemnizaţie de asigurare sau despăgubirea se consemnează într-un cont bancar distinct purtător de dobânzi pe numele asiguratului, al celui prejudiciat sau, după caz, al expropriatului şi la dispoziţia creditorilor care şi-au înscris garanţia în registrele de publicitate. (2)Debitorul nu poate dispune de aceste sume până la stingerea tuturor creanţelor garantate decât cu acordul tuturor creditorilor ipotecari ori privilegiaţi. El are însă dreptul să perceapă dobânzile. (3)În lipsa acordului părţilor, creditorii îşi pot satisface creanţele numai potrivit dispoziţiilor legale privitoare la executarea ipotecilor.

     Textul în documentul-sursă ↗

310. Art. 2506 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2506: Efectele prescripţiei împlinite (1)Prescripţia nu operează de plin drept. (2)După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei. (3)Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. (4)Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

311. art. 2506 alin. (1)–(3); PDF p. 566 (index 565) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Prescripţia nu operează de plin drept. (2) După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei. (3) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

     Textul în documentul-sursă ↗

312. Art. 2506 alin. (1), (2), (3); PDF p.577 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prescripţia nu operează de plin drept. (2)După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei. (3)Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.

     Textul în documentul-sursă ↗

313. art. 2506 alin. (4); PDF p. 566 (index 565) · forma din 16 iulie 2025

     Recunoaşterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

314. art. 2510 alin. (1); PDF pp. 566–567 (index 565–566) · forma din 16 iulie 2025

     După renunţare, începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

     Textul în documentul-sursă ↗

315. Art. 2512 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2512: Invocarea prescripţiei de partea interesată (1)Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă. (2)Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu. (3)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale.

     Textul în documentul-sursă ↗

316. art. 2512 alin. (1)–(2); PDF p. 567 (index 566) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă. (2) Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.

     Textul în documentul-sursă ↗

317. Art. 2513 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2513: Momentul până la care se poate invoca prescripţia Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare, sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

     Textul în documentul-sursă ↗

318. art. 2513; PDF p. 567 (index 566) · forma din 16 iulie 2025

     Prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

     Textul în documentul-sursă ↗

319. Art. 2515 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2515: Regulile aplicabile prescripţiei extinctive (1)Prescripţia extinctivă este reglementată prin lege. (2)Este interzisă orice clauză prin care fie direct, fie indirect o acţiune ar fi declarată imprescriptibilă, deşi, potrivit legii, aceasta este prescriptibilă, sau invers, o acţiune declarată de lege imprescriptibilă ar fi considerată prescriptibilă. (3)Cu toate acestea, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, părţile care au capacitatea deplină de exerciţiu pot, prin acord expres, să modifice durata termenelor de prescripţie sau să modifice cursul prescripţiei prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere a acesteia, după caz. (4)Termenele de prescripţie pot fi reduse sau mărite, prin acordul expres al părţilor, fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani, cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite până la 20 de ani. (5)Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică în cazul drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună şi nici acţiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare şi cele supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului. (6)Orice convenţie sau clauză contrară dispoziţiilor prezentului articol este lovită de nulitate absolută.

     Textul în documentul-sursă ↗

320. Art.2517; PDF p.579 · forma din 19 martie 2026

     Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

     Textul în documentul-sursă ↗

321. Art. 2519 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2519: Termenul de prescripţie de 2 ani (1)Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani. (2)De asemenea, se prescrie în termen de 2 ani dreptul la acţiune privitor la plata remuneraţiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate în baza contractului de intermediere.

     Textul în documentul-sursă ↗

322. Art.2519 alin.(1); PDF p.580 · forma din 19 martie 2026

     Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.

     Textul în documentul-sursă ↗

323. art. 2522 alin. (1)–(2); PDF pp. 569–570 (index 568–569) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei. (2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

324. Codul civil, art. 2523 · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

     Textul în documentul-sursă ↗

325. Art. 2527 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2527: Dreptul la acţiunea în materia asigurărilor În cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător.

     Textul în documentul-sursă ↗

326. Art. 2528 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2528: Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită (1)Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

     Textul în documentul-sursă ↗

327. Art. 2528 alin. (1) · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

     Textul în documentul-sursă ↗

328. Art. 2528 alin. (1); PDF p.582 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

     Textul în documentul-sursă ↗

329. Art. 2532 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2532: Cazurile generale de suspendare a prescripţiei Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt; 2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară; 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia; 6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; 8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului; 9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 10. în alte cazuri prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

330. Art. 2532 pct. 2 · forma din 19 martie 2026

     între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;

     Textul în documentul-sursă ↗

331. Art. 2532 pct. 4 · forma din 19 martie 2026

     în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară;

     Textul în documentul-sursă ↗

332. art. 2532 pct. 6; PDF p. 573 (index 572) · forma din 16 iulie 2025

     pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

     Textul în documentul-sursă ↗

333. art. 2532 pct. 7; PDF p. 573 (index 572) · forma din 16 iulie 2025

     în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;

     Textul în documentul-sursă ↗

334. Art. 2533 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2533: Suspendarea prescripţiei în materie succesorală (1)Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. (2)Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. (3)Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.

     Textul în documentul-sursă ↗

335. Art. 2534 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2534: Efectele suspendării prescripţiei (1)De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. (2)Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

     Textul în documentul-sursă ↗

336. art. 2534 alin. (1)–(2); PDF p. 574 (index 573) · forma din 16 iulie 2025

     (1) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. (2) Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

     Textul în documentul-sursă ↗

337. Art. 2537 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2537: Cazurile de întrerupere a prescripţiei Prescripţia se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia; 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie; 3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă; 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere; 5. în alte cazuri prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

338. art. 2537 pct. 1; PDF p. 574 (index 573) · forma din 16 iulie 2025

     printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia;

     Textul în documentul-sursă ↗

339. art. 2537 pct. 2; PDF p. 574 (index 573) · forma din 16 iulie 2025

     prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;

     Textul în documentul-sursă ↗

340. Art. 2537, teza introductivă și pct.4; PDF pp.585–586 · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia se întrerupe: […] 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere;

     Textul în documentul-sursă ↗

341. Art. 2537; PDF p. 585–586 · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia; 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie; 3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă; 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere; 5. în alte cazuri prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

342. Art.2537 pct./lit.3.; PDF p.586 · forma din 19 martie 2026

     prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;

     Textul în documentul-sursă ↗

343. Art.2537, teza introductivă; PDF p.586 · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia se întrerupe:

     Textul în documentul-sursă ↗

344. Art. 2538 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2538: Recunoaşterea dreptului (1)Recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau tacită. (2)Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea. (3)Poate invoca recunoaşterea tacită şi cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate, rezoluţiune sau orice altă cauză de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat, nu este pretins de aceasta din urmă pe cale de acţiune reală ori personală.

     Textul în documentul-sursă ↗

345. art. 2538 alin. (2); PDF p. 575 (index 574) · forma din 16 iulie 2025

     Când recunoaşterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parţială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea.

     Textul în documentul-sursă ↗

346. Art. 2539 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2539: Cererea de chemare în judecată sau de arbitrare (1)În cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 şi 3, prescripţia este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă. (2)Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă. (3)Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. În acest caz însă, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s- a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat. (4)Dispoziţiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, şi atunci când prescripţia a fost întreruptă prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie.

     Textul în documentul-sursă ↗

347. Art.2539 alin.(2); PDF p.586–587 · forma din 19 martie 2026

     Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.

     Textul în documentul-sursă ↗

348. Art. 2540 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2540: Punerea în întârziere Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

     Textul în documentul-sursă ↗

349. Art. 2541 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2541: Efectele întreruperii prescripţiei (1)Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. (2)După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. (3)Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. (4)În cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acţiunii nu a rămas definitivă. (5)Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite, prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite. (6)În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

     Textul în documentul-sursă ↗

350. art. 2541 alin. (1)–(3); PDF p. 575 (index 574) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. (2) După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie. (3) Dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel.

     Textul în documentul-sursă ↗

351. Art.2541 alin.(6); PDF p.587–588 · forma din 19 martie 2026

     În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.

     Textul în documentul-sursă ↗

352. art. 2542 alin. (1)–(2); PDF p. 576 (index 575) · forma din 16 iulie 2025

     (1) Efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. (2) Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.

     Textul în documentul-sursă ↗

353. Codul civil, art. 2544 · forma din 19 martie 2026

     Cursul prescripţiei se calculează potrivit regulilor stabilite în titlul III din prezenta carte, luându-se în considerare, dacă este cazul, şi cazurile de suspendare sau de întrerupere prevăzute de lege.

     Textul în documentul-sursă ↗

354. Art. 2545 alin. (1)–(2); PDF, pagina fizică 588 · forma din 19 martie 2026

     (1)Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale. (2)Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.

     Textul în documentul-sursă ↗

355. art. 2545 alin. (2); PDF p. 577 (index 576) · forma din 16 iulie 2025

     Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar în cazul actelor unilaterale, împiedicarea, în condiţiile legii, a săvârşirii lor.

     Textul în documentul-sursă ↗

356. Codul civil, art. 2546 · forma din 19 martie 2026

     Este lovită de nulitate absolută clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către partea interesată.

     Textul în documentul-sursă ↗

357. Codul civil, art. 2547 · forma din 19 martie 2026

     Dacă din lege sau din convenţia părţilor nu rezultă în mod neîndoielnic că un anumit termen este de decădere, sunt aplicabile regulile de la prescripţie.

     Textul în documentul-sursă ↗

358. Art. 2548 alin. (1)–(2); PDF, pagina fizică 589 · forma din 19 martie 2026

     (1)Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2)Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat.

     Textul în documentul-sursă ↗

359. art. 2548 alin. (1); PDF p. 577 (index 576) · forma din 16 iulie 2025

     Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel.

     Textul în documentul-sursă ↗

360. Codul civil, art. 2548 · forma din 19 martie 2026

     (1)Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se dispune altfel. (2)Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat. (3)De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în mod corespunzător.

     Textul în documentul-sursă ↗

361. Art. 2551 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2551: Regulile aplicabile Durata termenelor, fără deosebire de natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.

     Textul în documentul-sursă ↗

362. Art.2551, PDFp.589 · forma din 19 martie 2026

     Durata termenelor, fără deosebire de natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.

     Textul în documentul-sursă ↗

363. Art. 2552 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2552: Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani (1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (3)Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. (4)Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.

     Textul în documentul-sursă ↗

364. Art. 2552 alin. (1), (2); PDF p.589,590 · forma din 19 martie 2026

     (1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

     Textul în documentul-sursă ↗

365. Art. 2553 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2553: Termenul stabilit pe zile (1)Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. (2)Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile. (3)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

366. Art.2553 alin.(1)–(2), p.590 · forma din 19 martie 2026

     (1)Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. (2)Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.

     Textul în documentul-sursă ↗

367. Art.2553 alin.(1), PDFp.590 · forma din 19 martie 2026

     Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului.

     Textul în documentul-sursă ↗

368. Art.2553 alin.(2), PDFp.590 · forma din 19 martie 2026

     Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.

     Textul în documentul-sursă ↗

369. Art.2553 alin.(3), PDFp.590 · forma din 19 martie 2026

     Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

370. Codul civil, art. 2553; PDF, paginile fizice 590 · forma din 19 martie 2026

     (1)Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. (2)Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile. (3)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.

     Textul în documentul-sursă ↗

371. Art. 2554 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2554: Prorogarea termenului Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează.

     Textul în documentul-sursă ↗

372. Art. 2554; PDF p.590 · forma din 19 martie 2026

     Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează.

     Textul în documentul-sursă ↗

373. Art. 2555 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2555: Termenul stabilit pe ore Când termenul se stabileşte pe ore, nu se iau în calcul prima şi ultima oră a termenului.

     Textul în documentul-sursă ↗

374. Codul civil, art. 2555 · forma din 19 martie 2026

     Când termenul se stabileşte pe ore, nu se iau în calcul prima şi ultima oră a termenului.

     Textul în documentul-sursă ↗

375. Art. 2556 · forma din 19 martie 2026

     Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.

     Textul în documentul-sursă ↗

376. Art. 2556 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2556: Prezumţia efectuării în termen a actelor Actele de orice fel se socotesc făcute în termen, dacă înscrisurile care le constată au fost predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora când încetează în mod obişnuit activitatea la acel oficiu.

     Textul în documentul-sursă ↗

377. Art. 2557 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2557: Obiectul reglementării (1)Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat. (2)În înţelesul prezentei cărţi, raporturile de drept internaţional privat sunt raporturile civile, comerciale, precum şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. (3)Dispoziţiile prezentei cărţi sunt aplicabile în măsura în care convenţiile internaţionale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispoziţiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare.

     Textul în documentul-sursă ↗

378. Art. 2562 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2562: Conţinutul legii străine (1)Conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. (2)Partea care invocă o lege străină poate fi obligată să facă dovada conţinutului ei. (3)În cazul imposibilităţii de a stabili, într-un termen rezonabil, conţinutul legii străine, se aplică legea română.

     Textul în documentul-sursă ↗

379. Art. 2563 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2563: Interpretarea şi aplicarea legii străine Legea străină se interpretează şi se aplică potrivit regulilor de interpretare şi aplicare existente în sistemul de drept căruia îi aparţine.

     Textul în documentul-sursă ↗

380. Art. 2641 · forma din 19 martie 2026

     Art. 2641: Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (1)Legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. (2)În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene se aplică legea care cârmuieşte fondul raportului juridic preexistent între părţi, dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale.

     Textul în documentul-sursă ↗