Pierderea întreținerii și sprijinului economic al familiei

1. Ce înseamnă întreținerea și cine poate fi beneficiar

2. De ce venitul defunctului nu este suma datorată familiei

3. Patru dosare de probe, nu un singur total

4. Sprijinul în natură și munca din gospodărie

5. Durata, prestația periodică și nevoile urgente

6. Pensia de urmaș este distinctă de despăgubirea civilă

7. Două hotărâri, două rezultate: cum se citesc fără a deduce o formulă

8. Cererea și instituția competentă pentru fiecare componentă

9. Termenele pensiei nu sunt termenele despăgubirii

10. Propunerea din 2026 nu este formula actuală

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (1)–(3), PDF p. 329–330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1390 alin. (1), (2), (3); PDF p. 329–330

   Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1393 alin. (1)–(2), PDF p. 331. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1393 alin. (1), (2); PDF p. 331

   (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 499 alin. (1)–(3), PDF p. 123–124. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 513,516,519–529, în special 524–525 și 527. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 13 extrase citate

   Art. 513; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 513: Caracterul legal al obligaţiei de întreţinere Obligaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege. Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condiţiile cerute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 516; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 516: Subiectele obligaţiei de întreţinere (1)Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. (2)Dispoziţiile alin. (1) privind obligaţia de întreţinere între rudele în linie dreaptă, precum şi între fraţi şi surori sunt aplicabile şi în cazul adopţiei. (3)Obligaţia de întreţinere există între foştii soţi, în condiţiile prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 519; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 519: Ordinea de plată a întreţinerii Întreţinerea se datorează în ordinea următoare: a)soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi; b)descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sau mai mulţi ascendenţi, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat; c)fraţii şi surorile îşi datorează întreţinere după părinţi, însă înaintea bunicilor.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 520; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 520: Întreţinerea în cazul desfacerii adopţiei După încetarea adopţiei, adoptatul poate cere întreţinere numai de la rudele sale fireşti sau, după caz, de la soţul său.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 521; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 521: Pluralitatea de debitori (1)În cazul în care mai multe dintre persoanele prevăzute la art. 516 sunt obligate să întreţină aceeaşi persoană, ele vor contribui la plata întreţinerii, proporţional cu mijloacele pe care le au. (2)Dacă părintele are drept la întreţinere de la mai mulţi copii, el poate, în caz de urgenţă, să pornească acţiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreţinerea se poate întoarce împotriva celorlalţi obligaţi pentru partea fiecăruia.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 522; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 522: Obligaţia subsidiară În cazul în care cel obligat în primul rând la întreţinere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanţa de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreţinere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 523; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 523: Divizibilitatea întreţinerii Când cel obligat nu poate presta, în acelaşi timp, întreţinere tuturor celor îndreptăţiţi să o ceară, instanţa de tutelă, ţinând seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane, poate hotărî fie ca întreţinerea să se plătească numai uneia dintre ele, fie ca întreţinerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptăţite să o ceară. În acest caz, instanţa hotărăşte, totodată, modul în care se împarte întreţinerea între persoanele care urmează a o primi.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 524; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 524: Creditorul întreţinerii Are drept la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 525; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 525: Dreptul la întreţinere al minorului (1)Minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. (2)Cu toate acestea, în cazul în care părinţii n-ar putea presta întreţinerea fără a-şi primejdui propria lor existenţă, instanţa de tutelă poate încuviinţa ca întreţinerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepţia celor de strictă necesitate.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 526; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 526: Comportamentul necorespunzător (1)Nu poate pretinde întreţinere acela care s-a făcut vinovat faţă de cel obligat la întreţinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri. (2)Acela care se află în stare de nevoie din culpa sa poate cere numai întreţinerea de strictă necesitate.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 527; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 527: Debitorul întreţinerii (1)Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2)La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 528; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 528: Dovada stării de nevoie Starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 529; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 529: Cuantumul întreţinerii (1)Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2)Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (3)Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (2), PDF p. 330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1390 alin. (2); PDF pp. 329–330

   (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (3),1387–1388; PDF p. 328–330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1390; PDF p.329,330

   (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (3), corelat cu art. 527–529. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 1390 alin. (3); PDF pp. 329–330

   (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 527; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 527: Debitorul întreţinerii (1)Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. (2)La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 528; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 528: Dovada stării de nevoie Starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 529; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 529: Cuantumul întreţinerii (1)Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2)Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. (3)Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: ÎCCJ, Secția a II-a civilă — Decizia 918/2 iunie 2020Hotărâre · ÎCCJ 918/2020, raționamentul privindart.1390/529/1393, HTML l. 177–187.Înalta Curte de Casație și Justiție · 918 · 2 iunie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Considerente privind art. 1390, 529 și 1393 — de la „Aşadar, analizând critica”

   Aşadar, analizând critica potrivit căreia, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 1390 şi art. 529 C. civ., raportându-se doar la veniturile realizate de defunct, fără a ţine cont de nevoile fiicei defunctului, instanţa supremă reţine faptul că limitele şi condiţiile de stabilire a despăgubirilor sau, după caz, a compensaţiilor băneşti la care sunt îndrituite victimele indirecte pentru prejudiciile care le-au fost cauzate prin ricoşeu, sunt reglementate de dispoziţiile art. 1390 - 1392 din C. civ. În cazul de faţă, însă, instanţa nu numai că nu a încălcat dispoziţiile legale prevăzute de art. 1390 C. civ., ci, dimpotrivă, luând în considerare decizia de pensie de urmaş emisă în baza Legii nr. 263/2010, a stabilit ce venituri obţinea victima decedată, făcând, astfel, aplicarea art. 1393 C. civ., în sensul în care prestaţia periodică se acordă doar în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. În concret, paguba suferită de minora aflată în întreţinerea victimei accidentului constă în privarea de întreţinerea de care aceasta beneficia, ca urmare a decesului persoanei care avea această obligaţie. Or, în condiţiile în care paguba a constat în lipsirea de contribuţia lunară pe care defunctul o avea la întreţinerea minorei, iar veniturile obţinute de persoana decedată se situau la nivelul celor stabilite indirect de instanţa de apel prin raportare la cuantumul pensiei de urmaş, instanţa a reţinut că prestaţia periodică, raportată la venitul minim pe economie obţinut de victima accidentului, precum şi la dispoziţiile art. 529 C. civ., ar fi fost mai mică decât suma care a fost stabilită drept pensie de urmaş, motiv pentru care fiind incidente dispoziţiile art. 1393 alin. (1) C. civ., instanţa de apel a făcut aplicarea acestora. Se remarcă, aşadar, că, în încercarea de a justifica necesitatea unor despăgubiri mai substanţiale, recurenţii-reclamanţi pun accent doar pe nevoile persoanei păgubite prin dispariţia celui care îi asigura întreţinerea, ignorând aparent cealaltă condiţie impusă de legiuitor, respectiv, veniturile obţinute anterior momentului producerii accidentului de părintele decedat. Prin urmare, nu există niciun argument pentru care, în contextul dat, recurenţii-reclamanţi să pretindă acoperirea necesităţilor de întreţinere la alte standarde, superioare celor care s-ar fi putut asigura în condiţiile preexistente nefericitului eveniment. În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici afirmaţia recurenţilor-reclamanţi prin care susţin aplicabilitatea art. 529 C. civ. doar în situaţia în care părintele refuză să îşi execute obligaţia de întreţinere de bună-voie, nu şi în cauza pendinte, în care părintele a decedat, aceasta datorită faptului că, pe de o parte, instanţa de apel nu a fixat despăgubirea printr-o prestaţie periodică al cărei cuantum, în lipsa unei reglementări exprese, ar fi fost stabilit, prin analogie, conform art. 529 C. civ., iar, pe de altă parte, scopul în care a fost evocat temeiul de drept care statuează asupra pensiei de întreţinere a fost acela de a sublinia rolul identic pe care îl are atât prestaţia periodică, cât şi pensia de întreţinere în acoperirea prejudiciului cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care părintele o avea la întreţinerea lor. Că este aşa, o dovedeşte în primul rând soluţia din apel susţinută de considerentul în care instanţa a reţinut că "potrivit dispoziţiilor articolului 1393 din Noul C. civ., prestaţia periodică se acordă doar în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul sau pensia" coroborat cu considerentul, potrivit căruia "...calculând cuantumul prestaţiei periodice raportat la venitul minim pe economie şi faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, ar rezulta o prestaţie periodică mai mică decât suma care i s-a stabilit ca pensie de urmaş", cât şi considerentul instanţei care, conştientă fiind de diferenţa între cele două tipuri de prestaţii afirmă că "prestaţia periodică pretinsă de copiii minori ai defunctului, deşi nu este echivalentă cu pensia de întreţinere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care defunctul o avea la întreţinerea lor." Prin alte critici subsumate în mod greşit aceluiaşi motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au învederat şi faptul că, în pronunţarea deciziei recurate, instanţa de apel nu a examinat criteriul jurisprudenţial impus de art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · Art. 249–250,254–255 și 264. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 5 extrase citate

   Art. 249

   Articolul 249 Sarcina probei Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 250

   Articolul 250 Obiectul probei și mijloacele de probă Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 254

   Articolul 254 Propunerea probelor. Rolul instanței (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) , partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată. (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2) , partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2) , dacă s-a încuviințat proba expertizei. (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 255

   Articolul 255 Admisibilitatea probelor (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. (3) Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței. (4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 264

   Articolul 264 Aprecierea probelor (1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1388 și 1390 alin. (3). · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1388; PDF p.329

    (1)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. (2)Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri. (3)Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 499,1390 alin. (2)–(3). · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1390 alin. (1), (2), (3); PDF p. 329–330

    Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1385 și 1390; limitele delimitării prejudiciului. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1385; PDF p.328

    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1385 alin. (2),1386 alin. (3)–(4),1387 alin. (2)–(3),1390 alin. (3). · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1385; PDF p.328

    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 499 alin. (3),1390 alin. (1) și(3). · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii — pensia de urmaș și ajutorul de deces (pasaje)Lege · Legea 360/2023 art. 73–77; art. 89–90. · forma din 28 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 7 extrase citate

    Art. 73; textul dispoziției

    Articolul 73 Pensia de urmaș se cuvine copiilor și soțului supraviețuitor, dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 74; textul dispoziției

    Articolul 74 Copiii au dreptul la pensie de urmaș:a) până la vârsta de 16 ani; b) dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani; c) pe toată durata invalidității, de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 75; textul dispoziției

    Articolul 75(1) Soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani. (2) În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 76; textul dispoziției

    Articolul 76(1) Soțul supraviețuitor care nu a împlinit vârsta standard de pensionare are dreptul la pensie de urmaș, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin un an și dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.(2) Soțul supraviețuitor care nu a împlinit vârsta standard de pensionare are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de durata căsătoriei, dacă decesul soțului susținător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale și dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 77; textul dispoziției

    Articolul 77 Soțul supraviețuitor care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 75 și art. 76 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b) sau d) sau acestea sunt mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 89; textul dispoziției

    Articolul 89(1) Pensia se acordă la cererea titularului dreptului sau reprezentantului legal al acestuia, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază titularul.(3) Obligația depunerii actelor prevăzute la alin. (2) revine în exclusivitate titularului sau reprezentantului legal al acestuia.(4) În aplicarea instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, persoanele care au locul de ședere permanentă în străinătate pot depune cererea prin care solicită acordarea de drepturi de pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, la instituția de asigurări sociale competentă din statul de ședere permanentă.(5) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (2) sau (4), poate fi retrasă la solicitarea titularului, a reprezentantului legal ori a mandatarului desemnat prin procură specială, până la emiterea deciziei de pensionare.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 90; textul dispoziției

    Articolul 90(1) În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată.(2) Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data îndeplinirii condițiilor în cazul în care cererea a fost înregistrată cu respectarea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2).(3) În situația în care cererea este înregistrată cu depășirea termenului prevăzut la art. 89 alin. (2), drepturile se acordă începând cu data înregistrării cererii.(4) În funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă și de la o altă dată, după cum urmează:a) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu excepția persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, în situația pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat; b) de la data emiterii deciziei medicale, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, în situația pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, nu are calitatea de asigurat; c) din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător era pensionar, la data decesului; d) de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei al cărei susținător nu era pensionar, la data decesului; e) de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situația pensiei de urmaș acordate persoanei care îndeplinește, ulterior decesului susținătorului, condițiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare.

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (3) și 1393. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1390; PDF p.329,330

    (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1393: domeniul prestațiilor sociale, delimitat de alte plăți. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1393; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 1393: Despăgubirea în raport cu ajutorul şi pensia (1)Dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. (2)Cât timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după caz, refuzată celui păgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel chemat să răspundă decât la o despăgubire provizorie, în condiţiile dispoziţiilor art. 1.387 alin. (3).

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: ÎCCJ, Secția a II-a civilă — Decizia 918/2 iunie 2020Hotărâre · ÎCCJ 918/2 iunie 2020: l 173–187 și 201–208.Înalta Curte de Casație și Justiție · 918 · 2 iunie 2020 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Considerente privind art. 1390, 529 și 1393 — de la „Aşadar, analizând critica”

    Aşadar, analizând critica potrivit căreia, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 1390 şi art. 529 C. civ., raportându-se doar la veniturile realizate de defunct, fără a ţine cont de nevoile fiicei defunctului, instanţa supremă reţine faptul că limitele şi condiţiile de stabilire a despăgubirilor sau, după caz, a compensaţiilor băneşti la care sunt îndrituite victimele indirecte pentru prejudiciile care le-au fost cauzate prin ricoşeu, sunt reglementate de dispoziţiile art. 1390 - 1392 din C. civ. În cazul de faţă, însă, instanţa nu numai că nu a încălcat dispoziţiile legale prevăzute de art. 1390 C. civ., ci, dimpotrivă, luând în considerare decizia de pensie de urmaş emisă în baza Legii nr. 263/2010, a stabilit ce venituri obţinea victima decedată, făcând, astfel, aplicarea art. 1393 C. civ., în sensul în care prestaţia periodică se acordă doar în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul ori pensia. În concret, paguba suferită de minora aflată în întreţinerea victimei accidentului constă în privarea de întreţinerea de care aceasta beneficia, ca urmare a decesului persoanei care avea această obligaţie. Or, în condiţiile în care paguba a constat în lipsirea de contribuţia lunară pe care defunctul o avea la întreţinerea minorei, iar veniturile obţinute de persoana decedată se situau la nivelul celor stabilite indirect de instanţa de apel prin raportare la cuantumul pensiei de urmaş, instanţa a reţinut că prestaţia periodică, raportată la venitul minim pe economie obţinut de victima accidentului, precum şi la dispoziţiile art. 529 C. civ., ar fi fost mai mică decât suma care a fost stabilită drept pensie de urmaş, motiv pentru care fiind incidente dispoziţiile art. 1393 alin. (1) C. civ., instanţa de apel a făcut aplicarea acestora. Se remarcă, aşadar, că, în încercarea de a justifica necesitatea unor despăgubiri mai substanţiale, recurenţii-reclamanţi pun accent doar pe nevoile persoanei păgubite prin dispariţia celui care îi asigura întreţinerea, ignorând aparent cealaltă condiţie impusă de legiuitor, respectiv, veniturile obţinute anterior momentului producerii accidentului de părintele decedat. Prin urmare, nu există niciun argument pentru care, în contextul dat, recurenţii-reclamanţi să pretindă acoperirea necesităţilor de întreţinere la alte standarde, superioare celor care s-ar fi putut asigura în condiţiile preexistente nefericitului eveniment. În altă ordine de idei, nu poate fi primită nici afirmaţia recurenţilor-reclamanţi prin care susţin aplicabilitatea art. 529 C. civ. doar în situaţia în care părintele refuză să îşi execute obligaţia de întreţinere de bună-voie, nu şi în cauza pendinte, în care părintele a decedat, aceasta datorită faptului că, pe de o parte, instanţa de apel nu a fixat despăgubirea printr-o prestaţie periodică al cărei cuantum, în lipsa unei reglementări exprese, ar fi fost stabilit, prin analogie, conform art. 529 C. civ., iar, pe de altă parte, scopul în care a fost evocat temeiul de drept care statuează asupra pensiei de întreţinere a fost acela de a sublinia rolul identic pe care îl are atât prestaţia periodică, cât şi pensia de întreţinere în acoperirea prejudiciului cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care părintele o avea la întreţinerea lor. Că este aşa, o dovedeşte în primul rând soluţia din apel susţinută de considerentul în care instanţa a reţinut că "potrivit dispoziţiilor articolului 1393 din Noul C. civ., prestaţia periodică se acordă doar în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moarte depăşeşte ajutorul sau pensia" coroborat cu considerentul, potrivit căruia "...calculând cuantumul prestaţiei periodice raportat la venitul minim pe economie şi faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, ar rezulta o prestaţie periodică mai mică decât suma care i s-a stabilit ca pensie de urmaş", cât şi considerentul instanţei care, conştientă fiind de diferenţa între cele două tipuri de prestaţii afirmă că "prestaţia periodică pretinsă de copiii minori ai defunctului, deşi nu este echivalentă cu pensia de întreţinere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care defunctul o avea la întreţinerea lor." Prin alte critici subsumate în mod greşit aceluiaşi motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au învederat şi faptul că, în pronunţarea deciziei recurate, instanţa de apel nu a examinat criteriul jurisprudenţial impus de art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Încheierea considerentelor și dispozitiv

    Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă şi de recurenţii-reclamanţi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul principal declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2360/2018 din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. Respinge ca nefondat recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. - prin reprezentant legal A. împotriva aceleiaşi decizii. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: ÎCCJ, Secția I civilă — Decizia 737/4 aprilie 2019Hotărâre · ÎCCJ 737/4 aprilie 2019: l 98–119,127–155 și 163–166.Înalta Curte de Casație și Justiție · 737 · 4 aprilie 2019 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Istoricul rejudecării — paragraful „Cu privire la prestaţia periodică solicitată”

    Cu privire la prestaţia periodică solicitată de reclamanţii minori, curtea a reţinut că în rejudecare, s-a depus dovada veniturilor obţinute de către tatăl minorilor. A avut în vedere prevederile art. 529 C. civ., precum şi împrejurarea că prestaţia periodică pretinsă de copiii minori ai defunctului, deşi nu este echivalentă cu pensia de întreţinere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care defunctul o avea la întreţinerea lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Considerente — paragrafele de la „În acest sens, art. 1390” până la critica privind art. 501

    În acest sens, art. 1390 C. civ. dispune "Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat", aşadar, reclamanţii au dreptul la reparaţie, în temeiul acestui text de lege, şi cu acest titlu, în primul rând acele victime prin ricoşeu, care primeau sau ar fi primit întreţinere de la victimă, având un drept subiectiv la întreţinere, prevăzut expres de lege. În argumentarea în drept a dispoziţiei de obligare la plata prestaţiei periodice către minori, instanţa de apel a mai arătat că "în ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, acesta urmează a fi statuat în conformitate cu prevederile art. 1390 C. civ., potrivit cărora "la stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care în mod normal cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1387- 1389 se aplică în mod corespunzător, astfel cum s-a reţinut în considerentele deciziei de casare". Din perspectiva celor expuse, în condiţiile în care instanţa de apel şi-a argumentat în drept şi în fapt soluţia adoptată, susţinerile pârâtei legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate. Nefondate sunt şi criticile legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 529 alin. (1) şi (2) C. civ., care, în opinia pârâtei trebuiau coroborate cu art. 1393 C. civ. Astfel, dispoziţiile art. 529 C. civ. prevăd că "Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti". Din această perspectivă, este de reţinut că, prin decizia de casare nr. 1910 din 24 noiembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, a fost dezlegată problema de drept ce vizează stabilirea pensiei de întreţinere potrivit dreptului român, că minorii reclamanţi au suferit un prejudiciu patrimonial ce constă în pierderea întreţinerii pe care le-o presta victima imediată care a decedat; că un asemenea prejudiciu dă dreptul victimei indirecte să ceară repararea lui. În acest caz, art. 1390 C. civ. dispune "Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat". Prin decizia de casare s-a statuat că în ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, acesta urmează a fi stabilit în conformitate cu prevederile art. 1390 C. civ., mai sus citat. Or, în condiţiile în care prin decizia de casare enunţată a fost dezlegată problema de drept ce vizează incidenţa dispoziţiilor art. 1390 alin. (3) C. civ., în ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, instanţa de apel s-a conformat acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 501 C. proc. civ., motiv pentru care criticile legate de greşita aplicare a dispoziţiilor art. 529 C. civ. raportat la art. 1390 C. civ. sunt nefondate.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv și pronunțare

    D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F. SA împotriva Deciziei civile nr. 1212 din data de 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2019.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Art. 20 alin. (1)–(3),21 alin. (1) și(4),22 alin. (1). · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 20

    Articolul 20 Cererea de despăgubire(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

    Textul în documentul-sursă ↗
21. 21
    Sursa 21: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Art. 19–21, în special 20 alin. (1)–(4) și 21 alin. (1). · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 19

    Articolul 19 Obiectul și exercitarea acțiunii civile (1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. (2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) , și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4) Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 20

    Articolul 20 Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. (1^1) Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) , persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micșora întinderea pretențiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată părților civile, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă. (8) Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21

    Articolul 21 Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror. (2) Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) . (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

    Textul în documentul-sursă ↗
22. 22
    Sursa 22: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 1390 alin. (1)–(3). · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1390 alin. (1), (2), (3); PDF p. 329–330

    Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗
23. 23
    Sursa 23: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 499–502, numai delimitarea copilului de reprezentant. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 500; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 500: Independenţa patrimonială Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 501

    (1)Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

    Textul în documentul-sursă ↗
24. 24
    Sursa 24: Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii — pensia de urmaș și ajutorul de deces (pasaje)Lege · Art. 89 alin. (1)–(4),90 alin. (2)–(4) lit. c) –e). · forma din 28 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 89; textul dispoziției

    Articolul 89(1) Pensia se acordă la cererea titularului dreptului sau reprezentantului legal al acestuia, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.(2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază titularul.(3) Obligația depunerii actelor prevăzute la alin. (2) revine în exclusivitate titularului sau reprezentantului legal al acestuia.(4) În aplicarea instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, persoanele care au locul de ședere permanentă în străinătate pot depune cererea prin care solicită acordarea de drepturi de pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, la instituția de asigurări sociale competentă din statul de ședere permanentă.(5) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (2) sau (4), poate fi retrasă la solicitarea titularului, a reprezentantului legal ori a mandatarului desemnat prin procură specială, până la emiterea deciziei de pensionare.

    Textul în documentul-sursă ↗
25. 25
    Sursa 25: CNPP — Pensia de urmaș: beneficiari și data acordăriiGhid oficial · Rubrica Acordarea și plata pensiei de urmaș, HTML l. 316–320.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Rubrica „Acordarea şi plata pensiei de urmaș”

    Acordarea şi plata pensiei de urmaș din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului; de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei susţinător nu era pensionar, la data decesului; de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei care îndeplineşte, ulterior decesului susţinătorului, condiţiile prevăzute de lege, referitoare la vârsta standard de pensionare. începând cu data înregistrării cererii, în situaţia în care cererea este înregistrată cu depăşirea termenului de 30 de zile.

    Textul în documentul-sursă ↗
26. 26
    Sursa 26: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Art. 2517,2528 alin. (1),1394–1395; nu toate cauzele de suspendare/întrerupere. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art.2517; PDF p.579

    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2528

    Art. 2528: Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită (1)Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

    Textul în documentul-sursă ↗
27. 27
    Sursa 27: Camera Deputaților — Pl-x640/2026, stadiul propunerii privind întreținerea copiilor după deces rutierDocument · Pl-x640/2026: stadiu, cronologie 23/28 septembrie 2026, obiectul reglementării.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Fișa Pl-x640/2026 — înregistrare și stadiu

    - B.P.I.:729/23.09.2026 - Camera Deputaţilor:640/28.09.2026 - Senat:L435/2026 Procedura legislativa:cf. Constitutiei revizuita în 2003 Camera decizionala:Camera Deputaţilor Tip initiativa:Propunere legislativa pentru modificarea L. nr. 287/2009 modificarea L. nr. 132/2017 Procedura de urgenta:nu Stadiu: trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputatilor

    Textul în documentul-sursă ↗

    Fișa Pl-x640/2026 — obiect de reglementare

    Obiect de reglementare: Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Legii nr.287/2009, precum completarea Legii nr.132/2017. Iniţiativa vizează introducerea unor dispoziţii privind despăgubirea datorată copilului minor sau copilului major aflat în continuarea studiilor, în cazul decesului persoanei care avea obligaţia de întreţinere într-un accident auto.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Cronologie — 23.09.2026

    23.09.2026 respinsa de catre Senat

    Textul în documentul-sursă ↗

    Cronologie — 28.09.2026

    28.09.2026 prezentare în Biroul Permanent al Camerei DeputatilorAdresa Senatului Adresa iniţiatorului

    Textul în documentul-sursă ↗
28. 28
    Sursa 28: Senatul — L 435/2026 (b 328/2026), parcursul propuneriiDocument · FișaL 435/2026, stadiul Trimis la Cameră pentru dezbatere.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Fișa L435/2026 — rândul inițiativei și stadiu

    1 L435/2026 Propunere legislativă pentru completarea Legii nr.287/2009 privind Codul civil, precum și pentru completarea Legii nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie Inițiatori: Pascalini Nini-Alexandru - deputat SOS Trimis la Cameră pentru dezbatere

    Textul în documentul-sursă ↗
29. 29
    Sursa 29: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Art. 102–103 din Legea 71/2011. · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 102

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 103

    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗