Soț, copii și părinți: ce trebuie documentat pentru fiecare

1. O fișă pentru fiecare persoană, nu aceeași poveste pentru toată familia

2. Soțul supraviețuitor: statutul și relația efectivă

3. Copiii: filiația, vârsta și dreptul propriu

4. Părinții victimei: fiecare solicitare se examinează separat

5. Cine semnează pentru minor?

6. Conflictul de interese și cele trei contexte ale curatorului

7. Depunerea cererii nu este același lucru cu renunțarea la drepturi

8. Moștenirea minorului: ce a stabilit Decizia nr. 58/2024

9. Când cererea se formulează în procesul penal

10. Un exemplu de organizare a dosarului

11. Aplicabilitate și limite înainte de folosirea documentelor

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1391 alin. (2), PDF p. 330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1391 alin. (2); PDF p. 330

   Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicatăLege · Legea 119/1996 art. 12 și art. 51 alin. (2); pentru certificatele după adopție, art. 23. · forma din 6 iulie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 12 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 12 Starea civilă se dovedește cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum și cu certificatele de stare civilă/extrasele multilingve eliberate pe baza acestora. (la 02-05-2022, Articolul 12 din Sectiunea a 2-a , Capitolul I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 105 din 20 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 29 aprilie 2022 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 51 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 51(1) Persoanelor prevăzute la art. 10 alin. (1) li se pot elibera certificate de stare civilă în care se înscriu mențiunile referitoare la modificările intervenite în statutul civil, iar, la cerere, și alte mențiuni, cu excepția celor privind adopția. Certificatele de stare civilă eliberate anterior se retrag și se anulează.(2) În cazul căsătoriilor desfăcute prin divorț/încetate prin decesul unuia dintre soți certificatul de căsătorie se eliberează numai cu mențiunile corespunzătoare.(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) se pot înscrie, la cerere, pe certificatele de stare civilă deținute de titulari în cazul în care acestea nu sunt deteriorate; în acest caz se menționează obligatoriu data înscrierii mențiunii, semnătura și parafa ofițerului de stare civilă. (la 02-05-2022, Articolul 51 din Capitolul III a fost modificat de Punctul 63, Articolul I din LEGEA nr. 105 din 20 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 29 aprilie 2022 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 23 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 23(1) În cazul adopției se întocmește un nou act de naștere de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, al primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului. (la 02-05-2022, Alineatul (1) din Articolul 23 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 105 din 20 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 29 aprilie 2022 ) (2) În situația în care adoptatorii sunt cetățeni străini ori cetățeni români cu domiciliul sau cu reședința în străinătate, noul act de naștere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviințării adopției ori sediul instituției de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviințării adopției. (la 12-08-2016, Alin. (2) al art. 23 a fost modificat de art. XV din LEGEA nr. 57 din 11 aprilie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 14 aprilie 2016. ) (3) În noul act de naștere întocmit, rubrica «Locul nașterii» se va completa cu datele înscrise în actul de naștere inițial. (la 02-05-2022, Alineatul (3) din Articolul 23 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din LEGEA nr. 105 din 20 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 29 aprilie 2022 )

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 41 alin. (1)–(3), art. 43 alin. (1) lit. a), alin. (2)–(3), PDF p. 10–11; art. 501, PDF p. 124. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 41; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 41: Capacitatea de exerciţiu restrânsă (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă. (11)Are capacitate de exerciţiu restrânsă şi majorul care beneficiază de consiliere judiciară. (2)Actele juridice ale persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de aceasta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu avizul consiliului de familie, dacă există, şi autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. (3)Cu toate acestea, persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singură acte de conservare, acte de administrare care nu o prejudiciază, acte de acceptare a unei moşteniri sau de acceptare a unor liberalităţi fără sarcini, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 43 alin. (1)

   În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a)minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b)cel care beneficiază de măsura tutelei speciale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 501

   (1)Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 144 alin. (1)–(4), art. 145 și art. 146, PDF p. 35–36; art. 502, PDF p. 124. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 144; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 144: Regimul juridic al actelor de dispoziţie (1)Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. Fac excepţie darurile obişnuite, potrivite cu starea materială a minorului. (2)Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare. (3)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acţiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum şi de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanţei de tutelă. (4)Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie şi fără autorizarea instanţei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum şi cele devenite nefolositoare pentru minor. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 145; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 145: Autorizarea instanţei de tutelă (1)Instanţa de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2)Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condiţiile de încheiere a actului. (3)În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică sau în alt mod. (4)În toate cazurile, instanţa de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Codul civil, art. 146

   (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviinţarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. (2)Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanţei de tutelă şi cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât şi avizul consiliului de familie. (3)Minorul nu poate să facă donaţii sau testamente, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale sau dispoziţiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, şi nici să garanteze obligaţiile altuia. (4)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) sunt anulabile, dispoziţiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1390–1392; delimitare practică a titularilor și componentelor. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 1390; PDF p.329,330

   (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1391; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. (3)Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr- o hotărâre judecătorească definitivă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct. (5)Dispoziţiile art. 253-256 rămân aplicabile.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1392; PDF p.330

   Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 249–250, 255 și 264; recomandare de organizare derivată explicit. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 249

   Articolul 249 Sarcina probei Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 250

   Articolul 250 Obiectul probei și mijloacele de probă Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 255

   Articolul 255 Admisibilitatea probelor (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. (3) Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței. (4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 264

   Articolul 264 Aprecierea probelor (1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1390 alin. (1)–(3), PDF p. 329–330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 1390 alin. (1), (2), (3); PDF p. 329–330

   Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 409, PDF p. 105; art. 448, PDF p. 113; art. 471, PDF p. 118. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 409; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 409: Dovada filiaţiei (1)Filiaţia se dovedeşte prin actul de naştere întocmit în registrul de stare civilă, precum şi cu certificatul de naştere eliberat pe baza acestuia. (2)În cazul copilului din căsătorie, dovada se face prin actul de naştere şi prin actul de căsătorie al părinţilor, trecute în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă corespunzătoare.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 448; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 448: Egalitatea în drepturi a copiilor Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită potrivit legii are, faţă de fiecare părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi aceea a unui copil din căsătorie.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 471; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 471: Raporturile dintre adoptator şi adoptat (1)Adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui faţă de copilul său firesc. (2)În cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta. (3)Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle pe care le are orice persoană faţă de părinţii săi fireşti.

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 500–503 și art. 507, PDF p. 124–125. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 5 extrase citate

   Art. 500; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 500: Independenţa patrimonială Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 501

   (1)Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 503; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 503: Modul de exercitare a autorităţii părinteşti (1)Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. (11)În cazul părintelui care beneficiază de consiliere judiciară, instanţa de tutelă poate hotărî ca drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte. Când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanţa de tutelă hotărăşte, în funcţie de împrejurări, cu privire la continuarea exercitării autorităţii părinteşti sau la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispoziţiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile. (2)Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 507; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 507: Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte (1)Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. (2)Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, cu excepţia cazului în care se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa din cauza lipsei discernământului.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 249–250, art. 255 alin. (1), art. 264. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 249

    Articolul 249 Sarcina probei Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 250

    Articolul 250 Obiectul probei și mijloacele de probă Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 255

    Articolul 255 Admisibilitatea probelor (1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. (2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui. (3) Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței. (4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 264

    Articolul 264 Aprecierea probelor (1) Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. (2) În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 499 alin. (1) și (3), PDF p. 123–124. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 499; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 499: Obligaţia de întreţinere (1)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (2)Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională. (3)Părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani. (4)În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1392, PDF p. 330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1392; PDF p.330

    Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 150 alin. (1)–(3), PDF p. 37–38, corelat cu art. 502. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 150; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 150: Cazurile de numire a curatorului special (1)Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special. (2)De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă va numi un curator special. (3)Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 57–58, în special art. 58 alin. (1) și (3). · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 57

    Articolul 57 Capacitatea procesuală de exercițiu (1) Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. (4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte. (5) Când instanța constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exercițiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui. (6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 58

    Articolul 58 Curatela specială (1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) , chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 124 alin. (2), PDF p. 31. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 124; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 124: Rolul consiliului de familie (1)Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. (2)În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 150 alin. (1), corelat cu art. 502; exemple de verificare a conflictului. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 150 alin. (1)

    Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: CCR — Decizia 200 din 8 aprilie 2025: art. 229 alin. (3²) și (3³) din Legea 71/2011Hotărâre · CCR Decizia 200/08.04.2025, par. 17–20, 26–27 și dispozitiv; MO 665/16.07.2025. · forma din 8 aprilie 2025Curtea Constituțională a României · 200 · 8 aprilie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 7 extrase citate

    Decizia CCR 200/2025, par. 17

    17. În acord cu cele statuate prin Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , anterior citată, și în prezenta cauză Curtea reține că prevederile art. 229 alin. (3^2) reprezintă o normă tranzitorie, care atribuie în mod temporar, până la înființarea instanței de tutelă, prerogativele instituite de Codul civil în sarcina acesteia către un organ administrativ aflat în subordinea autorității publice locale. Astfel, norma legală criticată stabilește că, până la intrarea în vigoare a reglementării privind înființarea instanței de tutelă, numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face de îndată, de către autoritatea tutelară, la cererea notarului public, fără a fi necesară validarea sau confirmarea de către instanța judecătorească.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, par. 18

    18. Potrivit art. 107 alin. (1) din Codul civil , procedurile referitoare la ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă. Or, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , anterior citată, paragrafele 26 și 27, scopul noii reglementări în materia ocrotirii persoanei fizice a fost acela de a institui în sarcina unei instanțe specializate îndeplinirea unor importante atribuții în materia ocrotirii persoanei fizice, precum și luarea unor decizii sau soluționarea unor probleme legate de viața persoanei fizice. Dat fiind rolul sporit al tutorelui în cadrul măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, atribuit acestuia prin dispozițiile titlului III - Ocrotirea persoanei fizice din Codul civil, legiuitorul a apreciat că este necesar să înlocuiască atribuțiile de control ale autorității tutelare, ca instituție administrativă, subordonată autorității publice locale, cu cele ale unei instanțe specializate, respectiv instanța de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, par. 19

    19. Astfel, în prezenta cauză, Curtea reține că instituția curatelei minorului reprezintă o formă de ocrotire a minorului, cu caracter temporar, instituită în cazurile expres reglementate prin lege. Potrivit art. 150 alin. (3) din Codul civil , pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă. Or, numirea curatorului special de către autoritatea tutelară, fără validarea de către instanța judecătorească, lipsește de eficiență scopul legiuitorului, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 150 alin. (3) din Codul civil , care reglementează un rol decizional al instanței judecătorești în cadrul acestei proceduri. Rațiunea care stă la baza acestui rol constă în necesitatea existenței unui control efectiv din partea unei autorități publice care beneficiază de toate garanțiile de independență și imparțialitate, în privința drepturilor minorului, exercitate în cadrul dezbaterii succesorale.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, par. 20

    20. Așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , anterior citată, paragrafele 31 și 32, în condițiile în care legiuitorul a reglementat în mod expres soluționarea cu celeritate a cererilor referitoare la ocrotirea minorilor, nereglementarea normelor de organizare și funcționare a instanței de tutelă lipsește de eficiență scopul legiuitorului instituit prin reglementarea de drept substanțial. Mai mult, Curtea constată că legiuitorul, pentru a pune legislația civilă în materia ocrotirii persoanei fizice în acord cu Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , a adoptat Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 20 mai 2022, prin care a introdus o nouă paradigmă în materia ocrotirii persoanelor lipsite de capacitatea deplină de exercițiu sub forma unui regim juridic guvernat de subsidiaritate, proporționalitate și necesitate, noul regim juridic al tutelei minorilor fiind aplicabil, potrivit art. 171 din Codul civil , și în cazul persoanelor majore ocrotite prin tutelă specială, consiliere judiciară sau în regim hibrid. Cu privire la autoritatea competentă să desemneze curatorul, legiuitorul a stabilit printr-o dispoziție cu caracter tranzitoriu din Legea nr. 140/2022 posibilitatea ca până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă atribuțiile acesteia să fie îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completurile specializate pentru minori și familie. Totodată, prin noua lege privind organizarea judiciară, respectiv prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, Parlamentul s-a îndepărtat de obiectivul înființării instanțelor de tutelă și nu a mai prevăzut norme exprese pentru organizarea acestora, optând pentru soluția legislativă a organizării în cadrul judecătoriilor a secțiilor sau completurilor specializate pentru minori și familie [(art. 43 alin. (2)] care să îndeplinească atribuțiile legale în materia ocrotirii persoanei fizice. În aceste condiții de modificare a strategiei legiuitorului în privința modului de organizare a instanțelor judecătorești, menținerea sine die în fondul activ al legislației a normei tranzitorii criticate care are în vedere o posibilitate incertă sub aspectul îndeplinirii, a înființării instanței de tutelă, contravine scopului unei dispoziții tranzitorii, care trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea a două reglementări succesive, ceea ce este de natură să încalce cerințele de calitate a legii, garanție a principiului legalității, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție , prin lipsa de previzibilitate a reglementării. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, noțiunea de previzibilitate a legii impune legiuitorului ca normele pe care le edictează să fie clare, ușor de înțeles, fără un conținut echivoc, precise, în corelare cu întreg ansamblul normativ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 710 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1014 din 16 decembrie 2016, paragraful 28).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, par. 26

    26. Curtea constată că prevederile Legii nr. 140/2022 au transpus dispozițiile Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptate la New York de Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ratificate de România prin Legea nr. 221/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2010, precum și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 601 din 16 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 27 ianuarie 2021, în ceea ce privește obligația de a adopta „măsurile adecvate pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la sprijinul de care ar putea avea nevoie în exercitarea capacității lor juridice“, precum și „măsurile adecvate și eficiente pentru a asigura dreptul egal al persoanelor cu dizabilități de a deține sau moșteni proprietăți“. Astfel, potrivit art. 1 -5 din Legea nr. 140/2022 , notarului public i s-a încredințat competența numirii asistentului pentru încheierea actelor juridice la cererea majorului care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-și administra patrimoniul și pentru a-și exercita, în general, drepturile și libertățile civile, fără ca numirea asistentului să aducă atingere capacității de exercițiu a majorului. Numirea asistentului și încetarea asistenței se înregistrează în Registrul național de evidență a măsurilor de sprijin și ocrotire luate de notarul public și instanța de tutelă, înființat și ținut în acest scop de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România (U.N.N.P.R.). O altă soluție legislativă privește cazul în care la încheierea actului sau la îndeplinirea procedurii notariale participă, în condițiile legii, o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, iar în acest caz notarul public asigură informarea și lămurirea persoanei ocrotite, în modalități adaptate stării acesteia, despre efectele încheierii actului sau, după caz, ale îndeplinirii procedurii notariale, precum și despre utilitatea și gradul de urgență al acestora. Dacă apreciază necesar, notarul public poate acorda un termen pentru încheierea actului sau îndeplinirea procedurii notariale, în vederea informării corespunzătoare a persoanei ocrotite [art. 80 alin. (4^1) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 ]. Tot ca expresie a transpunerii principiilor Convenției de la New York s-a recunoscut în materia procedurilor succesorale dreptul persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă (respectiv minorului care a împlinit vârsta de 14 ani și majorului care beneficiază de consiliere judiciară) de a face singură acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare a unor liberalități fără sarcini, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor, potrivit art. 41 alin. (3) din Codul civil . Prin urmare, utilitatea unei soluții legislative care ar stabili competența notarului public de numire a curatorului special în cazul actelor notariale de dispoziție și în procedurile succesorale pe care le instrumentează s-ar evidenția atât în cazul în care ar exista interese contrare între reprezentantul/ocrotitorul legal și minor, ambii fiind chemați la moștenire, precum și în cazul încheierii de către succesibilul minor lipsit de capacitate de exercițiu a unor acte juridice de dispoziție specifice procedurii succesorale precum actul juridic de acceptare a succesiunii legale/testamentare sau actul de lichidare a regimului matrimonial întrucât lichidarea moștenirii nu poate fi realizată decât de cel care are atributul de dispoziție juridică, exercitând acest atribut al dreptului real. Drept urmare, la încheierea actului de lichidare de către persoane fără capacitate deplină de exercițiu, reprezentantul/ocrotitorul legal sau curatorul care îi înlocuiește exercită/asistă la exercițiul atributului de dispoziție juridică chiar și atunci când se consimte la recunoașterea cotei de contribuție egală. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 58 din 21 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1128 din 12 noiembrie 2024, prin care a analizat caracterul de act de dispoziție al actului de acceptare a moștenirii de către minori. În mod similar, pentru încheierea unui act de dispoziție de partaj voluntar necesar sistării stării de indiviziune cu privire la bunurile moștenite, dacă printre moștenitori se află minori, persoane care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă (art. 1.144 din Codul civil ).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, par. 27

    27. În considerarea efectelor general obligatorii ale prezentei decizii, de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și până la adoptarea legii pentru punerea în acord cu considerentele prezentei decizii în ceea ce privește competența numirii curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție, devin aplicabile prevederile de drept comun ale art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 care prevăd că atribuțiile instanței de tutelă, prevăzute de Codul civil , sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie. Totodată, începând cu aceeași dată, numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la dezbaterea procedurii succesorale va putea fi realizată și de notarul public în temeiul dispozițiilor art. 150 alin. (3) din Codul civil , potrivit căruia, pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia CCR 200/2025, dispozitiv

    DECIDE:1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (3^3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , excepție ridicată de Avocatul Poporului. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea 71/2011 art. 229 alin. (2) lit. a), alin. (3²), nota CCR 200/2025. · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 229, inclusiv notele editoriale ale Portalului

    (1) Organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.(2) Până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă:a) atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil , sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie; b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2) , care se efectuează de direcția generală de asistență socială și protecția copilului; c) autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuțiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil , cu excepția celor date în competența instanței de tutelă. (3) Încetat efecte juridice. Notă Prin DECIZIA nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial nr. 1299 din 28 decembrie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României , republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, în intervalul 28 decembrie 2020-10 februarie 2021, dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 11 februarie 2021, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(3^1) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supravegherii specializate se stabilesc și se monitorizează potrivit art. 58 -70 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare. (la 01-10-2011, Alin. (3^1) al art. 229 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, reintrodus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță. (la 20-04-2012, Alin. (3^2) al art. 229 a fost introdus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) Notă Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 200 din 8 aprilie 2025 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 iulie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2025, dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 sunt suspendate de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 30 august 2025, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.(3^3) Abrogat. (la 18-08-2022, Alineatul (3^3) din

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: Constituția României, republicată — art. 78 și 147Lege · Constituția art. 78 și art. 147 alin. (1), (4). · forma din 31 octombrie 2003Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 78

    Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.147 alin.(1)

    Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.147 alin.(4)

    Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 81 alin. (1)–(2). · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 81

    Articolul 81 Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1) Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente. (2) Actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1) , făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.

    Textul în documentul-sursă ↗
21. 21
    Sursa 21: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma ASF 20/2017 art. 29 alin. (3) și art. 30 alin. (1). · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 29

    Articolul 29 Oferta de despăgubire (1) Oferta de despăgubire este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, și cuprinde: a) modul detaliat de calcul al costurilor reparației, inclusiv tarifele la care este calculată manopera de reparație; b) în cazul daunei totale economice: (i) modul de calcul al valorii bunului la data evenimentului; (ii) modul de calcul al valorii epavei; c) sursele de referință ale costurilor avute în vedere. (2) Asigurătorul RCA este responsabil pentru erorile materiale, omisiunile și diferențele de cost rezultate din înaintarea unei oferte de despăgubire care exclude costurile de readucere a bunului la starea anterioară producerii evenimentului. (3) Oferta de despăgubire pentru vătămări corporale sau deces este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, și cuprinde modul detaliat de calcul și sursele de referință.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 30

    Articolul 30 Plata despăgubirilor (1) După exprimarea în scris a acceptului cu privire la oferta de despăgubire, plata se efectuează conform indicațiilor persoanei prejudiciate, cu respectarea legislației în vigoare. (2) Cuantumul despăgubirii plătite se va reanaliza la solicitarea persoanei prejudiciate pe baza documentelor justificative depuse ulterior plății. (3) Asigurătorul RCA răspunde solicitării de reanalizare prevăzute la alin. (2) în termen de 10 zile lucrătoare, după cum urmează: a) efectuând plata diferenței de despăgubire justificată; b) notificând în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care a respins pretențiile formulate.

    Textul în documentul-sursă ↗
22. 22
    Sursa 22: ÎCCJ — Decizia 58 din 21 octombrie 2024: acceptarea expresă a moștenirii de minorul fără capacitateHotărâre · ÎCCJ HP Decizia 58/21.10.2024, par. 102–115 și dispozitiv; contextul par. 10–13 și 74. · forma din 21 octombrie 2024Înalta Curte de Casație și Justiție · 58 · 21 octombrie 2024 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Decizia HP 58/2024, par. 102–115

    102. În combaterea acestei interpretări se invocă și consacrarea acceptării moștenirii, ca un drept absolut de a alege, potrivit art. 1.106 din Codul civil . Alegerea presupune a avea reprezentarea faptelor și consecințelor acestora, la care se adaugă caracterul de act juridic unilateral și irevocabil al acceptării moștenirii, precum și obligația de a răspunde pentru datoriile succesiunii, care include obligații patrimoniale asumate de de cujus, obligații a căror stingere nu implică, în mod exclusiv, plata cu bunurile din patrimoniul succesoral, potrivit cu cota succesorală ce revine fiecăruia, ci inclusiv transmiterea unei calități procesuale în cadrul unui proces, prin aplicarea dispozițiilor art. 38 și 39 din Codul de procedură civilă , cu toate consecințele juridice care decurg din această participare procesuală. De asemenea, creditorul ar putea avea dreptul de a pretinde moștenitorului să execute o prestație. Aceste aspecte justifică includerea actului de acceptare a moștenirii în categoria actelor de dispoziție. 103. Referitor la cea de-a doua componentă, plecând de la statuarea că actul juridic de acceptare a moștenirii este un act de dispoziție, legiuitorul, prin raportare la capacitatea de exercițiu a succesibilului, a instituit reguli specifice pentru minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă - art. 41 alin. (3) din Codul civil - și pentru minorul lipsit de calitate de exercițiu - art. 43 alin. (3) din Codul civil . 104. Din punctul de vedere al categoriilor de acte juridice care pot fi încheiate de minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă, regula defiptă prin dispozițiile art. 41 alin. (2) din Codul civil constă în faptul că minorul încheie acte de administrare și acte de dispoziție cu încuviințarea ocrotitorului legal și autorizarea instanței de tutelă. Față de trimiterea la materia instanței de tutelă se relevă aplicabilitatea dispozițiilor art. 144 alin. (2) din Codul civil , care enunță, exemplificativ, ca fiind acte de dispoziție: actele de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori grevare cu alte sarcini reale și renunțarea la drepturile patrimoniale. În schimb, minorul nu poate să facă donații și nici să garanteze obligația altuia, nici dacă ar avea încuviințarea ocrotitorului legal, cu excepția darurilor obișnuite, care sunt potrivite cu starea materială a minorului, așa cum este prevăzut în dispozițiile art. 146 alin. (3) din Codul civil . 105. De la regula enunțată în cuprinsul alin. (2) se stipulează, cu titlu de excepție în alin. (3) , dreptul minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă de a încheia singur, fără nicio încuviințare sau autorizare, actele de conservare (acte care au ca efect menținerea unui drept în starea actuală, consolidarea sau împiedicarea pierderii sale), precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor (cumpărarea de alimente, rechizite sau bilete de metrou). Prin adoptarea Legii nr. 140/2022 a fost instituită și facultatea minorului cu capacitate restrânsă de exercițiu de a perfecta, singur, în putere proprie, fără a mai fi necesar concursul altor instituții, respectiv al autorității tutelare și/sau al instanței de tutelă, și anumite categorii de acte juridice, respectiv acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare a unor liberalități fără sarcini. 106. Prin valorificarea metodei logice de interpretare a normei juridice, prin folosirea raționamentului per a contrario, a prevederilor art. 41 alin. (3) din Codul civil , se decelează că persoana cu capacitate restrânsă de exercițiu are nevoie de încuviințarea prealabilă a ocrotitorului său legal pentru a încheia acte de administrare care o prejudiciază, precum și de autorizarea instanței de tutelă pentru a încheia alte acte de dispoziție. 107. Pentru minorul fără capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestuia, de reprezentantul său legal, în condițiile prevăzute de lege, regulă defiptă în art. 43 alin. (2) din Codul civil . 108. De la regula enunțată în cuprinsul alin. (2) se stipulează, cu titlu de excepție, dreptul minorului lipsit de capacitate de exercițiu de a încheia singur actele de conservare, precum și actele de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. 109. Instanța de trimitere apreciază că, odată cu apariția Legii nr. 140/2022 , datorită modului în care legiuitorul a ales să modifice conținutul art. 41 din Codul civil , este necesar să se clarifice dacă actul privind exercitarea dreptului de opțiune succesorală, sub forma acceptării exprese a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu, este un act de dispoziție și dacă este necesară autorizarea instanței de tutelă. 110. În primul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept relevă că legiuitorul nu a consacrat prin actul normativ adoptat ulterior, respectiv Legea nr. 140/2022 , și posibilitatea minorului lipsit de capacitate de exercițiu de a încheia singur acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare a unor liberalități fără sarcini. Această facultate legală a fost instituită numai în favoarea minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă, fiind evidențiată intenția legiuitorului de a reglementa în mod diferit categoriile de acte juridice care pot fi încheiate. 111. În plus, reglementarea instituie o excepție de la regula consacrată în cuprinsul art. 41 alin. (2) din Codul civil , motiv pentru care nu poate fi extinsă și în alte situații decât în cele statuate prin norma legală, având în vedere eficacitatea principiului exceptio est strictissimae interpretationis (excepția este de strictă interpretare și aplicare). 112. Mai mult, utilizând metoda de interpretare gramaticală a dispozițiilor aplicabile minorului lipsit de capacitate de exercițiu și celui cu capacitate de exercițiu restrânsă, coroborată cu metoda logică de interpretare a normei juridice prin folosirea raționamentului per a contrario, a prevederilor art. 41 alin. (3) din Codul civil , se decelează că minorul sub 14 ani nu poate încheia singur acte de acceptare a moștenirii, fiind necesară autorizarea instanței de tutelă. 113. Astfel, categoriile actelor juridice care pot fi încheiate de minori sunt reglementate distinct, prin norme juridice clare și precise, prin raportare la existența și întinderea capacității de exercițiu a acestora, neexistând niciun dubiu cu privire la sfera de reglementare și de aplicare a prevederilor legale. 114. Prin modificările legislative intervenite ulterior a fost consacrată în mod expres, cu titlu de excepție, numai facultatea minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă de a încheia acte de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, sub forma acceptării moștenirii. În privința minorului lipsit de capacitate de exercițiu operează pe deplin norma de trimitere la materia instanței de tutelă, respectiv la dispozițiile art. 144 alin. (2) din Codul civil , care normează că: „(2) Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie și autorizarea instanței de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărțeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunțe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum și să încheie în mod valabil orice alte acte ce depășesc dreptul de administrare.“ 115. Pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept decelează că, în interpretarea dispozițiilor art. 1.108 alin. (2) , art. 43 alin. (3) , art. 41 alin. (3) și art. 144 din Codul civil , acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu reprezintă un act de dispoziție și necesită încuviințarea instanței de tutelă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Decizia HP 58/2024, dispozitiv

    DECIDE:Admite sesizarea formulată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ în Dosarul nr. 5.367/291/2023, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, și, în consecință, stabilește că:În interpretarea dispozițiilor art. 1.108 alin. (2) , art. 43 alin. (3) , art. 41 alin. (3) și art. 144 din Codul civil , acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu reprezintă un act de dispoziție și necesită încuviințarea instanței de tutelă.Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2024.

    Textul în documentul-sursă ↗
23. 23
    Sursa 23: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1391 alin. (3)–(4), PDF p. 330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1391; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

    Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. (3)Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr- o hotărâre judecătorească definitivă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct. (5)Dispoziţiile art. 253-256 rămân aplicabile.

    Textul în documentul-sursă ↗
24. 24
    Sursa 24: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 19 alin. (1)–(5), art. 20 alin. (1)–(5). · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 19

    Articolul 19 Obiectul și exercitarea acțiunii civile (1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. (2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) , și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4) Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 20

    Articolul 20 Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. (1^1) Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) , persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micșora întinderea pretențiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată părților civile, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă. (8) Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru.

    Textul în documentul-sursă ↗
25. 25
    Sursa 25: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 21 alin. (1)–(3). · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 21

    Articolul 21 Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror. (2) Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) . (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

    Textul în documentul-sursă ↗
26. 26
    Sursa 26: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 22 alin. (1)–(3) și art. 23 alin. (1). · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 22

    Articolul 22 Renunțarea la pretențiile civile (1) Partea civilă poate renunța, în tot sau în parte, la pretențiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel. (2) Renunțarea se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în ședința de judecată. (3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunțării și nu poate introduce acțiune la instanța civilă pentru aceleași pretenții.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 23

    Articolul 23 Tranzacția, medierea și recunoașterea pretențiilor civile (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. (3) În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

    Textul în documentul-sursă ↗
27. 27
    Sursa 27: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 6 alin. (1)–(5), PDF p. 3. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Codul civil, art. 6; PDF, paginile fizice 3

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗
28. 28
    Sursa 28: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea 71/2011 art. 103, distinct de art. 102. · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 103

    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 102

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗
29. 29
    Sursa 29: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 24. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 24

    Articolul 24 Legea aplicabilă proceselor noi Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

    Textul în documentul-sursă ↗
30. 30
    Sursa 30: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 254 alin. (1)–(3). · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 254

    Articolul 254 Propunerea probelor. Rolul instanței (1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2) , partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată. (4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2) , partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori; b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri; c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2) , dacă s-a încuviințat proba expertizei. (5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc. (6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.

    Textul în documentul-sursă ↗