Biciclist implicat în accident: răspundere, asigurare și probe

1. Ce rol am, ce vehicul era implicat și ce tip de accident a fost?

2. Bicicletă obișnuită, asistență electrică sau alt vehicul?

3. Reguli care merită confruntate cu probele

4. Probe pentru dinamică și pentru bicicletă

5. Cererea RCA nu este nici amiabilă, nici decontare directă

6. O hotărâre română: de ce eticheta participantului nu ajunge

7. O hotărâre europeană despre o anumită bicicletă electrică

8. Ce rămâne de decis în cazul concret

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Codul civil — Legea nr. 287/2009, copie instituțională FGALege · Cod civil, art. 1357, 1371; PDF p. 322 și 324 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art.1357; PDF p.322

   (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1371; PDF p.324,325

   (1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Legea 132/2017, art. 11, art. 13 și art. 14 alin. (5), (7)–(8) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 11

   Articolul 11 Riscurile acoperite(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză; c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii; d) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul. (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, respectiv pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse ca urmare a unor accidente generate prin utilizarea vehiculului asigurat, până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru: a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul; b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat; c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate; d) prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic; e) prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor. (4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv. (5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 13

   Articolul 13 Culpa comună(1) În situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.(2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 14

   Articolul 14 Cuantumul despăgubirilor(1) Despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă și cea prevăzută în contractul RCA, iar asigurătorul este obligat să comunice valoarea maximă de despăgubire, la cererea păgubitului sau a mandatarului acestuia, în termen de 7 zile calendaristice.(2) În cazul daunei totale economice, asigurătorul evaluează vehiculul avariat, printr-un sistem de evaluare specializat sau prin documente emise în condițiile legii pentru a-i determina valoarea de piață din momentul premergător evenimentului. Păgubitul poate opta pentru reparare până la valoarea de piață a vehiculului, calculată în urma evaluării, sau pentru soluționarea cazului ca daună totală prin plata diferenței dintre valoarea de piață a vehiculului și valoarea epavei.(3) Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.(4) Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul le plătește cu titlu de dezdăunare și pentru cheltuielile de judecată și/sau cheltuielile aferente în cazul soluționării alternative a litigiului persoanelor prejudiciate prin vătămare corporală sau deces și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.(5) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori decesului, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului din vina căruia s-a produs accidentul.(6) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori decesului altor persoane în afara conducătorului auto răspunzător de producerea accidentului, se acordă despăgubiri și pentru prejudiciile produse soțului/soției sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat.(7) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori decesului unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.(8) Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului.(9) Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1)-(6) și (8) se acordă și în cazul în care conducătorul vehiculului, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.(10) Despăgubirile se plătesc și atunci când persoanele prejudiciate nu au domiciliul, reședința sau sediul în România.

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publiceLege · OUG 195/2002, art. 6 pct. 10; art. 70 alin. (2)–(4) · forma din 25 august 2026Forma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 6 pct. 10, 10^1, 14

   Articolul 6 10. bicicletă - vehiculul prevăzut cu două roți, propulsat prin forța musculară, cu ajutorul pedalelor ori manivelelor. Sunt asimilate bicicletei vehiculele cu pedale cu pedalare asistată echipate cu un motor electric auxiliar cu puterea nominală continuă mai mică sau egală cu 250 W, a cărui asistare este întreruptă atunci când ciclistul încetează să pedaleze sau este redusă progresiv pe măsură ce viteza vehiculului crește, fiind întreruptă complet înainte ca viteza vehiculului să atingă 25 km/h, precum și bicicletele cu motor, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri; 10^1. trotineta electrică - vehiculul cu două sau trei roți și ghidon, utilizat pentru transportul unei singure persoane, care nu este prevăzut cu loc șezând sau care este echipat cu un loc șezând pentru conducător, al cărui punct de ședere de referință se află la o înălțime mai mică sau egală cu 540 mm în cazul celor cu două roți, respectiv la o înălțime mai mică sau egală cu 400 mm în cazul celor cu trei roți, a cărui viteză maximă prin construcție este mai mare de 6 km/h, dar nu depășește 25 km/h și care este echipat cu motor electric; punctul de ședere de referință are înțelesul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013; 14. drum public - orice cale de comunicație terestra, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizate la intrare cu inscripții vizibile;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 70

   Articolul 70 (1) Pentru a conduce un moped pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să aibă vârsta de cel puțin 16 ani. (2) Pentru a conduce o bicicletă sau o trotinetă electrică pe drumurile publice, conducătorul acesteia trebuie să aibă vârsta de cel puțin 14 ani. (3) Bicicletele, mopedele și trotinetele electrice care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare. (4) Casca de protecție este obligatorie pentru conducătorii de biciclete și trotinete electrice a căror vârstă este sub 16 ani, atunci când se deplasează pe partea carosabilă. (5) Se interzice transportul pasagerilor pe trotinete electrice.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Art. 2 pct. 27 și art. 3; definiția și obligația RCA după modificarea din 2025 · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 2

   Articolul 2 Definiții Termenii și expresiile utilizați/utilizate în prezenta lege au înțelesul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările ulterioare, precum și următoarele semnificații:1. accident de vehicule - eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane; 2. Acord multilateral - acordul între birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părți la Acordul privind Spațiul Economic European și ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce privește controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul național auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE; 3. asigurare facultativă - asigurare în care raporturile dintre asigurat și asigurător și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare; 4. asigurat - proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terțelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie; 5. asigurat cu risc ridicat - persoana pentru care, pe baza încadrării în clasele de risc, cel puțin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referință; 6. asigurător RCA - asigurător autorizat să practice asigurare RCA; 7. avizarea daunei - notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoțită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA; 8. birou național auto - organizație profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, și care grupează societățile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto; 9. BAAR - asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și care îndeplinește atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum și alte atribuții conferite prin lege; 10. bonus/malus - sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcție de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referință; 11. Carte Verde - document internațional de asigurare emis în numele biroului național auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite; 12. cerere de despăgubire - documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretențiile de despăgubire; 13. contract RCA - contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin polița de asigurare RCA, care atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule; condițiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege și de reglementările Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia; forma și conținutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.; 14. contractant - persoana care încheie contractul RCA și care se obligă față de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare; 15. corespondent - persoana pe care biroul național auto din România o desemnează pentru a reprezenta unul sau mai mulți asigurători din străinătate, membri ai altor birouri naționale auto, pentru soluționarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi; 16. daună totală economică - situația unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparație depășește valoarea de piață a acestuia; 17. decontare directă - serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asigurați, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar achiziția acestuia este opțională de către asigurat; 18. limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:a) teritoriul României; b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, denumite în continuare state membre, și teritoriul Confederației Elvețiene; c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou național auto; d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto care au semnat Acordul multilateral; 19. mandatar - orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condițiile legii să reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul RCA și cu unitatea reparatoare auto; 20. persoană prejudiciată - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA; 21. polița de asigurare RCA - documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA și se atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie; 22. prejudiciu - efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA; 23. răscumpărare - prejudiciul suportat de către asigurat în condițiile prezentei legi și ale contractului de asigurare RCA; 24. tarif de referință - prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieței de asigurări RCA. Tariful de referință se calculează conform formulei:T. ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)^t x (1+i)^t/ (1-Ch-P) x (1-BM), în care: PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvența medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice; IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate; f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice; i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice; t = diferența în ani dintre data medie de apariție a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referință și data medie de apariție a daunelor din perioada de analiză; Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută; P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută; BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus; Dm și Fm sunt factori raportați la ultimii 5 ani; 25. teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul:a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuță de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuței de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuță de înmatriculare/înregistrare, contract RCA și nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuță de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuță care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul și a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluționa cererea de despăgubire de către biroul național auto sau organismul de plată a despăgubirilor; 26. unitate reparatoare auto - persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreținere și reparație a vehiculelor și este autorizată pentru aceste activități; pentru reparațiile efectuate pe teritoriul României autorizația este eliberată de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", conform legii; 27. vehicul: a) orice mijloc de transport pe uscat cu propulsie proprie, dar care nu se deplasează pe șine, cu:(i) o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau (ii) masă proprie mai mare de 25 kg și o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h; b) orice remorcă destinată utilizării cu vehiculul menționat la lit. a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată; c) tramvai; 27^1. utilizarea unui vehicul - orice utilizare a unui vehicul care este conformă cu funcția vehiculului de mijloc de transport la momentul accidentului, indiferent de caracteristicile vehiculului, de terenul pe care este utilizat și indiferent dacă acesta staționează sau este în mișcare; 28. utilizator - persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosință asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condițiile legii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 3

   Articolul 3 Obligativitatea încheierii contractului RCA Proprietarul sau utilizatorul unui vehicul care staționează în mod obișnuit în România încheie și menține în valabilitate o asigurare RCA pentru a acoperi riscurile care decurg din utilizarea acestuia în limitele teritoriale de aplicare prevăzute la art. 2 pct. 18.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Legea nr. 181/2025 pentru modificarea și completarea Legii nr. 132/2017Lege · Legea 181/2025, art. I pct. 1 și 3; art. II privind numai pct. 16–18 · forma din 13 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art.I pct.1: art.2 pct.27 lit.a)–c)

   a) orice mijloc de transport pe uscat cu propulsie proprie, dar care nu se deplasează pe șine, cu: (i) o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau (ii) masă proprie mai mare de 25 kg și o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h; b) orice remorcă destinată utilizării cu vehiculul menționat la lit. a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată; c) tramvai;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.I pct.3: art.3 din Legea 132/2017

   Proprietarul sau utilizatorul unui vehicul care staționează în mod obișnuit în România încheie și menține în valabilitate o asigurare RCA pentru a acoperi riscurile care decurg din utilizarea acestuia în limitele teritoriale de aplicare prevăzute la art. 2 pct. 18.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.II

   Prevederile art. I pct. 16-18 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006Normă · Regulament, art. 135 lit. g), art. 160 alin. (2), art. 161 alin. (1) lit. c) și m) · forma din 19 iulie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 135 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 135 Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:a) la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum național venind de pe un drum județean, comunal sau local; b) la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum județean venind de pe un drum comunal sau local; c) la intersecția nedirijată atunci când pătrunde pe un drum comunal venind de pe un drum local; d) când urmează să pătrundă într-o intersecție cu circulație în sens giratoriu față de cel care circulă în interiorul acesteia; e) când circulă în panta față de cel care urca, dacă pe sensul de mers al celui care urca se află un obstacol imobil. În această situație manevra nu este considerată depășire în sensul prevederilor art. 120 lit. j); f) când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare; g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta și se intersectează cu un conducător de bicicletă sau trotinetă electrică care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare; (la 06-10-2021, Litera g) din Articolul 135 , Paragraful § 6. , Sectiunea a 3-a , Capitolul V a fost modificată de Punctul 13, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 1.075 din 4 octombrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 06 octombrie 2021 ) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. § 7. Trecerea la nivel cu calea ferată

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 160 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 160(1) Bicicletele și trotinetele electrice, atunci când circulă pe drumul public, trebuie conduse numai pe un singur rând.(2) Dacă pe direcția de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare, conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (1) sunt obligați să circule numai pe această pistă. Se interzice circulația altor participanți la trafic pe pista pentru biciclete. (la 06-10-2021, Articolul 160 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 1.075 din 4 octombrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 06 octombrie 2021 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 161 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 161(1) Se interzice conducătorului de bicicletă sau trotinetă electrică, după caz:a) să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificația «Accesul interzis bicicletelor»; b) să învețe să conducă biciclete sau trotinete electrice, după caz, pe drumurile intens circulate; c) să circule pe trotuare, cu excepția cazului când pe acestea sunt amenajate piste pentru biciclete; d) să circule în paralel, cu excepția situațiilor când participă la competiții sportive organizate; e) să circule în timp ce se află sub influența alcoolului ori a substanțelor psihoactive; f) să se țină de un vehicul aflat în mers ori să fie remorcat de un alt vehicul sau împins ori tras de o persoană aflată într-un vehicul; g) să circule pe partea carosabilă în aceeași direcție de mers, dacă există acostament practicabil; h) să transporte sau să tragă orice fel de obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stânjenesc sau periclitează conducerea vehiculului ori circulația celorlalți participanți la trafic; i) să circule pe aleile din parcuri sau din grădini publice, cu excepția cazurilor când nu stânjenesc circulația pietonilor; j) să circule fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 14 și 15; k) să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață sau zăpadă; l) să circule cu deficiențe tehnice la sistemele de frânare sau cu un vehicul care nu este prevăzut cu avertizor sonor; (la 06-10-2021, sintagma: defecțiuni a fost înlocuită de Litera a), Punctul 40, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 1.075 din 4 octombrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 06 octombrie 2021 ) m) să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe bicicletă sau trotinetă electrică, după caz; n) să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepția cazurilor în care conducătorii de bicicletă, înainte de intersecție, trebuie să se încadreze regulamentar în funcție de direcția de deplasare; o) să circule în interiorul localităților în care nu funcționează iluminatul public, precum și în afara localităților fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă; p) să conducă vehiculul fără a menține contactul roților cu solul; q) să circule fără a ține cel puțin o mână pe ghidon și ambele picioare pe pedale, în cazul conducătorului de bicicletă, respectiv fără a ține ambele mâini pe ghidon, în cazul conducătorului de trotinetă electrică. (2) Se interzice conducătorului de bicicletă să transporte o altă persoană, cu excepția copilului în vârstă de până la 7 ani, care poate fi transportat pe bicicletă, de către un adult, numai dacă vehiculul este prevăzut din construcție cu un suport special sau dacă are montat un dispozitiv omologat.(3) Pe timpul circulației pe drumurile publice, conducătorul de bicicletă sau de trotinetă electrică, după caz, este obligat să aibă asupra sa actul de identitate. (la 06-10-2021, Articolul 161 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din HOTĂRÂREA nr. 1.075 din 4 octombrie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 06 octombrie 2021 ) § 2. Însoțirea animalelor

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006Normă · Art. 118 alin. (1) lit. c) și alin. (2); art. 120 alin. (1) lit. i) · forma din 19 iulie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   art. 118 alin. (1)–(2)

   (1) Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus; b) să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii; c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficienta față de vehiculul depășit; d) să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic. (2) Pentru asigurarea distanței laterale de siguranță, la depășirea unei biciclete sau a unei trotinete electrice conducătorii de autovehicule, altele decât cele care se deplasează pe două roți, realizează această manevră prin trecerea peste marcajul longitudinal de separare a sensurilor de circulație ori de separare a benzilor pe același sens, cu cel puțin jumătate din lățimea autovehiculului atunci când viteza acestuia de deplasare este mai mare de 50 km/h, sau cel puțin prin încălcarea acestor marcaje atunci când viteza de deplasare este de cel mult 50 km/h.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 120 alin. (1)–(2)

   (1) Se interzice depășirea vehiculelor: a) în intersecții cu circulația nedirijată; b) în apropierea vârfurilor de rampa, când vizibilitatea este redusă sub 50 m; c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m; d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele, bicicletele și trotinetele electrice, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m; e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje; f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea; g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni; h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii; k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație. (2) Se interzice depășirea coloanei oficiale.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: HG 1075/2021 de modificare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002Normă · HG 1075/2021, art. I pct. 11, 13, 19 și 20 · forma din 6 octombrie 2021Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. I pct. 11

   11. La articolul 118, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Pentru asigurarea distanței laterale de siguranță, la depășirea unei biciclete sau a unei trotinete electrice conducătorii de autovehicule, altele decât cele care se deplasează pe două roți, realizează această manevră prin trecerea peste marcajul longitudinal de separare a sensurilor de circulație ori de separare a benzilor pe același sens, cu cel puțin jumătate din lățimea autovehiculului atunci când viteza acestuia de deplasare este mai mare de 50 km/h, sau cel puțin prin încălcarea acestor marcaje atunci când viteza de deplasare este de cel mult 50 km/h.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. I pct. 13

   13. La articolul 135, litera g) se modifică și va avea următorul cuprins:g) când efectuează un viraj spre stânga sau spre dreapta și se intersectează cu un conducător de bicicletă sau trotinetă electrică care circulă pe o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. I pct. 19

   19. Articolul 160 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 160(1) Bicicletele și trotinetele electrice, atunci când circulă pe drumul public, trebuie conduse numai pe un singur rând.(2) Dacă pe direcția de deplasare există o pistă pentru biciclete, semnalizată ca atare, conducătorii vehiculelor prevăzute la alin. (1) sunt obligați să circule numai pe această pistă. Se interzice circulația altor participanți la trafic pe pista pentru biciclete.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. I pct. 20

   20. Articolul 161 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 161(1) Se interzice conducătorului de bicicletă sau trotinetă electrică, după caz:a) să circule pe sectoarele de drum semnalizate cu indicatorul având semnificația «Accesul interzis bicicletelor»; b) să învețe să conducă biciclete sau trotinete electrice, după caz, pe drumurile intens circulate; c) să circule pe trotuare, cu excepția cazului când pe acestea sunt amenajate piste pentru biciclete; d) să circule în paralel, cu excepția situațiilor când participă la competiții sportive organizate; e) să circule în timp ce se află sub influența alcoolului ori a substanțelor psihoactive; f) să se țină de un vehicul aflat în mers ori să fie remorcat de un alt vehicul sau împins ori tras de o persoană aflată într-un vehicul; g) să circule pe partea carosabilă în aceeași direcție de mers, dacă există acostament practicabil; h) să transporte sau să tragă orice fel de obiecte care, prin volumul ori greutatea lor, stânjenesc sau periclitează conducerea vehiculului ori circulația celorlalți participanți la trafic; i) să circule pe aleile din parcuri sau din grădini publice, cu excepția cazurilor când nu stânjenesc circulația pietonilor; j) să circule fără îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 14 și 15; k) să circule atunci când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață sau zăpadă; l) să circule cu defecțiuni tehnice la sistemele de frânare sau cu un vehicul care nu este prevăzut cu avertizor sonor; m) să traverseze drumurile publice, pe trecerile destinate pietonilor, în timp ce se deplasează pe bicicletă sau trotinetă electrică, după caz; n) să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordură sau acostament, cu excepția cazurilor în care conducătorii de bicicletă, înainte de intersecție, trebuie să se încadreze regulamentar în funcție de direcția de deplasare; o) să circule în interiorul localităților în care nu funcționează iluminatul public, precum și în afara localităților fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă; p) să conducă vehiculul fără a menține contactul roților cu solul; q) să circule fără a ține cel puțin o mână pe ghidon și ambele picioare pe pedale, în cazul conducătorului de bicicletă, respectiv fără a ține ambele mâini pe ghidon, în cazul conducătorului de trotinetă electrică. (2) Se interzice conducătorului de bicicletă să transporte o altă persoană, cu excepția copilului în vârstă de până la 7 ani, care poate fi transportat pe bicicletă, de către un adult, numai dacă vehiculul este prevăzut din construcție cu un suport special sau dacă are montat un dispozitiv omologat.(3) Pe timpul circulației pe drumurile publice, conducătorul de bicicletă sau de trotinetă electrică, după caz, este obligat să aibă asupra sa actul de identitate.

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publiceLege · OUG 195/2002, art. 77 și art. 79 alin. (1)–(2) · forma din 25 august 2026Forma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 77

   Articolul 77 (1) Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei. (2) Orice persoană care este implicată sau are cunoștință de producerea unui accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane, precum și în situația în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunțe de îndată poliția și să apeleze numărul național unic pentru apeluri de urgență 112, existent în rețelele de telefonie din România. (3) Este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului fără încuviințarea poliției care cercetează accidentul.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 79

   Articolul 79 (1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența; b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. (2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) *): a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii; b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma ASF 20/2017, art. 41 alin. (1) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    art. 41 alin. (1)–(6), inclusiv alin. (3^1)

    (1) Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face și în baza formularului "Constatare amiabilă de accident". (2) Completarea și semnarea formularului "Constatare amiabilă de accident" reprezintă descrierea unui cumul de elemente și fapte care contribuie la soluționarea dosarelor de daună, nereprezentând o recunoaștere a răspunderii conducătorilor auto. (3) Formularul «Constatare amiabilă de accident» poate fi utilizat în relația cu asigurătorii fără a mai fi necesară întocmirea documentelor de constatare de către poliția rutieră, numai dacă este completat și semnat pe suport hârtie sau electronic prin intermediul unor sisteme informatice de către ambii conducători de vehicule implicați în accident. (3^1) În cazul completării formularului de «Constatare amiabilă de accident» în format electronic, datele completate și semnăturile olografe ale conducătorilor celor două vehicule implicate în accident sunt preluate de dispozitivul pe care se completează formularul. (4) În situația în care unul dintre vehicule este staționat sau parcat, formularul poate fi completat și de către proprietarul sau utilizatorul acestuia. (5) Asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condițiilor contractuale și ale dispozițiilor legale în vigoare. (6) Asigurătorii RCA și BAAR dezvoltă și administrează soluțiile tehnice și stabilesc de comun acord procedura avizării daunei prin intermediul formularului de «Constatare amiabilă de accident» în format electronic, cu respectarea dispozițiilor legale privind gestionarea riscurilor operaționale generate de sistemele informatice utilizate de entitățile autorizate/avizate/înregistrate, reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Art. 22 alin. (1)–(3); art. 20 alin. (3) lit. c) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 22

    Articolul 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluționare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea între părți. (2) Cererea de despăgubire se soluționează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului și modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliție, serviciile de urgență profesioniste sau de celelalte autorități publice competente să constate și să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta care a condus la producerea evenimentului. (4) În situația în care se formulează pretenții de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre și pentru dispariția sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților; b) hotărârea instanței penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția; sau (ii) din actele încheiate de autoritățile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 . (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în același accident de vehicule depășește, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporțional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA și totalul cuantumului despăgubirilor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 20

    Articolul 20 Obligații profesionale și responsabilități (1) Asigurătorul RCA instituie funcția de instrumentare daune cu două activități separate funcțional, cea de constatare daune și cea de lichidare daune, și stabilește politicile scrise privind activitatea acesteia; atribuțiile acestei funcții pot fi îndeplinite și de specialistul constatare daune. (2) Conducerea asigurătorului RCA stabilește acțiunile și măsurile care urmează a fi întreprinse pentru eficientizarea activității pe baza constatărilor și recomandărilor funcției de instrumentare daune. (3) Activitatea de constatare daune este obiectivă și separată față de celelalte funcții operaționale ale asigurătorului RCA, având următoarele responsabilități: a) constatarea prejudiciului și dimensionarea avariilor în concordanță cu legislația și prevederile contractuale aplicabile fiecărui caz în parte pentru a furniza cele mai bune servicii; b) transmiterea constatărilor și recomandărilor referitoare la necesitatea efectuării unor investigații cu privire la producerea accidentului; c) evaluarea prejudiciului prin folosirea sistemelor specializate sau, în cazul în care acestea nu conțin elemente ale bunurilor avariate, prin folosirea de documente justificative. (4) Specialistul constatare daune poate să desfășoare și activități de lichidare daune și își poate asuma responsabilități ale altor funcții ale asigurătorului RCA atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) când acest lucru este necesar dat fiind principiul proporționalității; b) când nu apar conflicte de interese pentru persoanele care exercită funcția respectivă; c) când costurile pentru menținerea unor persoane care îndeplinesc exclusiv funcția de instrumentare daune și care nu exercită alte funcții ar genera pentru asigurătorul RCA costuri disproporționate în raport cu totalul cheltuielilor de administrare. (5) Specialistul constatare daune are următoarele atribuții și responsabilități: a) deține cunoștințe astfel încât să fie capabil să constate prejudiciul și să dimensioneze avariile în concordanță cu legislația și prevederile contractuale aplicabile fiecărui caz în parte; b) constată, efectuează evaluarea inițială a avariilor și propune soluțiile tehnice pentru readucerea vehiculului la starea tehnică de dinaintea producerii accidentului; c) își desfășoară activitatea furnizând informații corecte, complete, exacte și clare cu privire la natura serviciilor prestate; d) păstrează confidențialitatea datelor care au legătură cu serviciile prestate, acestuia fiindu-i interzis să utilizeze datele în propriul beneficiu sau în beneficiul unei terțe persoane; e) evită în orice moment potențialele conflicte de interese. (6) Specialistului constatare daune îi este interzisă obținerea avantajelor nejustificate de natură financiară, materială sau de altă natură în legătură cu activitatea prestată. (7) Conducerea asigurătorului RCA este responsabilă de aprobarea politicilor scrise privind conflictul de interese și incompatibilitățile pentru personalul care instrumentează dosare de daună.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Art. 22 alin. (1)–(3): organizarea probelor dinamicii și avariilor · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 22

    Articolul 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluționare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea între părți. (2) Cererea de despăgubire se soluționează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului și modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliție, serviciile de urgență profesioniste sau de celelalte autorități publice competente să constate și să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta care a condus la producerea evenimentului. (4) În situația în care se formulează pretenții de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre și pentru dispariția sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților; b) hotărârea instanței penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția; sau (ii) din actele încheiate de autoritățile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretențiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 . (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în același accident de vehicule depășește, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporțional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA și totalul cuantumului despăgubirilor.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Codul civil — Legea nr. 287/2009, copie instituțională FGALege · Cod civil, art. 1385 și 1387; PDF p. 328 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1385; PDF p.328

    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Art. 20, art. 21 alin. (1), (4); art. 26 · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 20

    Articolul 20 Cererea de despăgubire(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21

    Articolul 21 Soluționarea cererii de despăgubire(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat:a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (3) Deschiderea procedurii privind efectuarea investigațiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, și dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună și întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenția de a desfășura investigații. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenția de a desfășura investigații în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii. Rezultatul motivat al investigațiilor se comunică părții prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăși termenul prevăzut la alin. (1).(4) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entității de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.(5) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii. (6) În cazurile privind vătămările corporale și daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalitățile și plata acestora sunt stabilite de către instanța judecătorească.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 26

    Articolul 26 Decontarea directă între asigurătorii RCA(1) Decontarea directă între asiguratorii RCA este aplicabilă la îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:a) accidentele auto se produc pe teritoriul României; b) vehiculele implicate în accidentele auto sunt înmatriculate/înregistrate în România; c) prejudiciile sunt produse exclusiv vehiculelor; d) ambele vehicule implicate în accidentul auto au asigurare RCA valabilă la data evenimentului; e) prejudiciile exclud vătămările corporale. (2) Serviciul de decontare directă se ofertează obligatoriu de către asigurător, dar achiziția acesteia este opțională de către asigurat.(3) Procedura de decontare directă se stabilește prin reglementări ale A.S.F.(4) Decontarea directă nu afectează dreptul persoanei prejudiciate în urma unui accident auto produs de un vehicul asigurat RCA de a exercita acțiunea directă pentru recuperarea prejudiciului produs împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului auto.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: AIDA — Verificare polițe RCAGhid oficial · Formular AIDA, număr/VIN și data verificăriiTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Formular Verificare poliță RCA, criteriul VIN

    Serie de caroserie (serie VIN)

    Textul în documentul-sursă ↗

    Formular Verificare poliță RCA, criteriul de înmatriculare

    Numar de inmatriculare

    Textul în documentul-sursă ↗

    Formular Verificare poliță RCA, eticheta câmpului de dată

    Data pentru care se face verificarea

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Art. 33 alin. (1): condițiile organismului de plată BAAR · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 33

    Articolul 33 Atribuții ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor(1) În calitate de organism de plată a despăgubirilor, BAAR garantează fără a avea beneficiu de discuțiune despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenți ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidență, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staționează în mod obișnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou național auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în următoarele condiții:a) dacă vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, se acordă despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces; b) dacă vehiculul sau tramvaiul rămâne neidentificat, se acordă despăgubiri pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces; se acordă despăgubiri și pentru daune materiale cu aplicarea unei francize de 500 de euro în echivalent lei la cursul comunicat de Banca Națională a României la data producerii accidentului, dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile; accidentul produs de un vehicul care a rămas neidentificat este accidentul în care respectivul vehicul a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care l-a avariat, după care a părăsit locul accidentului; , Alineatul (1) , Articolul 33 , Capitolul IX a fost modificată de Punctul 13. , Articolul I din LEGEA nr. 181 din 13 noiembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025 ) c) în situația producerii riscului pe perioada suspendării efectelor contractului RCA, în condițiile prezentei legi. , Alineatul (1) , Articolul 33 , Capitolul IX a fost modificată de Punctul 13. , Articolul I din LEGEA nr. 181 din 13 noiembrie 2025, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1049 din 13 noiembrie 2025 ) (2) BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor și în cazul accidentelor provocate pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru, prin intermediul unui vehicul neasigurat pentru RCA, exportat dintr-un alt stat membru în România, dacă accidentul se produce în termen de 30 de zile de la data acceptării exportului.(3) Nu pot beneficia de despăgubiri persoanele care la data producerii accidentului au posibilitatea să își recupereze prejudiciile suferite în baza unei asigurări facultative sau obligatorii ori în baza legii și nici cele care au urcat de bunăvoie în vehiculul condus de către persoana vinovată pentru producerea accidentului, dacă se dovedește că acestea știau că pentru vehiculul respectiv nu era în vigoare un contract RCA.(4) Nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR recuperarea cheltuielilor efectuate.(5) Cuantumul prejudiciului suferit de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României, precum și persoanele care pot beneficia de despăgubiri și condițiile de intervenție ale BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor adoptate în aplicarea acesteia în vigoare în România la data producerii accidentului.(6) Pentru cazurile de daună care sunt soluționate prin intermediul organismelor de compensare sau a fondurilor de garantare din statele de reședință ale persoanelor păgubite sau din statele pe teritoriul cărora sau produs accidentele, cuantumul prejudiciului este stabilit de aceste organisme, în condițiile respectării clauzelor acordului pe care l-au încheiat cu BAAR.(7) BAAR nu poate plăti despăgubiri pentru prejudiciile cauzate într-un singur accident care să depășească limitele de răspundere ale asigurătorului RCA prevăzute de legislația în vigoare la data producerii accidentului în România sau de legislația în vigoare a celorlalte state pe teritoriul cărora s-a produs accidentul, din care va fi dedusă, după caz, franșiza prevăzută prin lege.(8) În toate cazurile în care o persoană se adresează direct BAAR, acesta, pe baza informațiilor primite din partea persoanei prejudiciate, transmite un răspuns motivat cu privire la plata unei despăgubiri.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: CJUE, KBC, C-286/22, 12 octombrie 2023Hotărâre · CJUE C-286/22, par. 7, 14–19, 23–31, 32–42 și dispozitiv · forma din 12 octombrie 2023Curtea de Justiție a Uniunii Europene · C-286/22 · 12 octombrie 2023 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    C-286/22, par. 7 · limba originalului: en

    7 On 24 November 2021, Directive (EU) 2021/2118 of the European Parliament and of the Council amending Directive 2009/103 (OJ 2021 L 430, p. 1) was adopted. Directive 2021/2118 amended, inter alia, point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. In accordance with Article 2 of Directive 2021/2118, that amendment is to apply from 23 December 2023.

    Textul în documentul-sursă ↗

    C-286/22, par. 14–19 · limba originalului: en

    14 By judgment of 20 May 2021, that court dismissed the main appeal and upheld the cross-appeal. As regards the application of Article 29a of the Law of 21 November 1989, it found, inter alia, that the concept of a ‘motor vehicle’, referred to in that article, corresponded to the concept of a ‘vehicle’, set out in point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. Having found that the concept of ‘mechanical power’ was not defined in that law or in that directive, it considered that that concept was nevertheless explicit and that the terms ‘which may be propelled by mechanical power’ had to be understood as meaning that a motor vehicle is a vehicle capable of movement without muscular effort. It concluded from this that a bicycle is not a motor vehicle, within the meaning of that law, if it is equipped with an auxiliary motor but mechanical power cannot, by itself, start the bike’s movement or maintain its movement. 15 In the light of the information provided by the manufacturer of the electric bicycle in question, that court found that the motor with which that bicycle was equipped provided only pedal assistance, including the ‘boost’ function of that motor, and that this function could be activated only after the use of muscular power, whether by pedalling, by walking with the bicycle or by pushing it. It concluded from this that the victim was not the driver of a motor vehicle, within the meaning of Article 1 of the Law of 21 November 1989, and that he could claim compensation under Article 29a of that law as a ‘vulnerable road user’, as could the occupational accident insurer, which was subrogated to the rights of that victim. 16 KBC brought an appeal in cassation against the judgment mentioned in paragraph 14 above before the Hof van Cassatie (Court of Cassation, Belgium), the referring court. Before that court, KBC claims inter alia that the definition of the concept of a ‘motor vehicle’ set out in Article 1 of that law corresponds to the definition of the term ‘vehicle’ in point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. It concludes from this that Belgian law must be interpreted in accordance with that directive. 17 On the substance, KBC submits that, since Article 1 of the Law of 21 November 1989 does not distinguish between vehicles intended for travel on land and which may be propelled exclusively by mechanical power, and those which may be propelled also by mechanical power, only those vehicles which are propelled exclusively by muscular power are excluded from the scope of that law. It therefore claims that the rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, afdeling Brugge (Court of First Instance, West Flanders, Bruges Division) misconstrued the concept of ‘motor vehicle’ and infringed Articles 1 and 29a of that law and, inter alia, point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. 18 The referring court states that the resolution of the dispute before it requires an interpretation of the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. 19 In those circumstances, the Hof van Cassatie (Court of Cassation) decided to stay the proceedings and to refer the following question to the Court of Justice for a preliminary ruling: ‘Is [point 1 of Article 1] of Directive [2009/103, as applicable prior to its amendment by Directive 2021/2118], which defines [the term] “vehicle” as “any motor vehicle intended for travel on land and propelled by mechanical power, but not running on rails, and any trailer, whether or not coupled”, [to] be interpreted as meaning that an electric bicycle (Speed-Pedelec) whose engine provides pedal assistance only, so that the bicycle does not move autonomously, without muscular power, but only by means of engine and muscular power, and an electric bicycle which is equipped with a boost function, whereby the bicycle accelerates to a speed of 20 km/h when the boost button is pressed without pedalling, yet muscular power is required in order to be able to use the boost function, are not vehicles within the meaning of [Directive 2009/103]?’

    Textul în documentul-sursă ↗

    C-286/22, par. 23–31 · limba originalului: en

    23 Moreover, it is true that the Court has repeatedly held that the obligation to provide insurance cover against civil liability for damage caused to third parties by motor vehicles is distinct from the extent of the compensation to be afforded to them on the basis of the civil liability of the insured person. Whereas the former is defined and guaranteed by EU legislation, the latter is, essentially, governed by national law (judgments of 23 October 2012, Marques Almeida, C‑300/10, EU:C:2012:656, paragraph 28, and of 30 March 2023, AR and Others(Direct action against the insurer), C‑618/21, EU:C:2023:278, paragraph 42 and the case-law cited). 24 Thus, EU legislation does not seek to harmonise the rules of the Member States governing civil liability and, as EU law currently stands, the Member States are free to determine the rules of civil liability applicable to road accidents (see, to that effect, judgments of 23 October 2012, Marques Almeida, C‑300/10, EU:C:2012:656, paragraph 29, and of 30 March 2023, AR and Others (Direct action against the insurer), C‑618/21, EU:C:2023:278, paragraph 43 and the case-law cited). 25 Consequently, as EU law currently stands, in relation to their civil liability insurance schemes, the Member States remain, in principle, free to determine, in particular, which damage caused by motor vehicles must be compensated, the extent of such compensation and the persons who are entitled to it (see, to that effect, judgments of 24 October 2013, Drozdovs, C‑277/12, EU:C:2013:685, paragraph 32, and of 30 March 2023, AR and Others (Direct action against the insurer), C‑618/21, EU:C:2023:278, paragraph 22 and the case-law cited). 26 That being said, where, under the law of a Member State, in order to interpret a provision in a non-harmonised area, it is necessary to refer to a concept of EU law, it is clearly in the interest of the European Union that, in order to forestall future differences of interpretation, the concept taken from EU law should be interpreted uniformly, irrespective of the circumstances in which it is to be applied (see, by analogy, judgments of 24 October 2019, Belgische Staat, C‑469/18 and C‑470/18, EU:C:2019:895, paragraph 22, and of 27 April 2023, Banca A (Application of the Merger Directive in a domestic situation), C‑827/21, EU:C:2023:355, paragraph 44). 27 In the present case, the question referred for a preliminary ruling does not relate to the matters mentioned in paragraph 25 above. In particular, by that question, the referring court does not ask the Court whether a victim such as the victim in question in the main proceedings is entitled to compensation under Directive 2009/103, but rather questions the Court solely concerning the scope of the concept of a ‘vehicle’ in point 1 of Article 1 of that directive. 28 While the referring court’s explanations concerning the relationship between the applicable national law and that provision of Directive 2009/103 – a relationship which national courts are required to explain to the Court under Article 94(c) of its rules of procedure – are indeed succinct, the referring court nevertheless indicates, in its request for a preliminary ruling, that the resolution of the dispute before it depends upon the interpretation of that concept. In addition, it is clear from that request that, according to the referring court, the concept of ‘motor vehicles’ in Article 1 of the Law of 21 November 1989 corresponds to the concept of a ‘vehicle’ in point 1 of Article 1 of Directive 2009/103. 29 Furthermore, first, the Court has before it all the factual and legal material necessary to give a useful answer to the question submitted to it and, secondly, there is no doubt as to the reality of the dispute in the main proceeding and that that question is not hypothetical. 30 In those circumstances, the request for a preliminary ruling must be held to be admissible. 31 By its question, the referring court asks, in essence, whether point 1 of Article 1 of Directive 2009/103 must be interpreted as meaning that the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of that provision, encompasses a bicycle whose electric motor provides pedal assistance only and which is equipped with a function allowing the bicycle to accelerate to a speed of 20 km/h without pedalling, a function which may however be activated only after the use of muscular power.

    Textul în documentul-sursă ↗

    C-286/22, par. 32–42 · limba originalului: en

    32 When interpreting a provision of EU law, it is necessary to consider not only its wording but also the context in which it occurs and the objectives pursued by the rules of which it is part. 33 As regards the wording of point 1 of Article 1 of Directive 2009/103, it should be noted that that provision provides that, for the purposes of that directive, ‘vehicle’ refers to ‘any motor vehicle intended for travel on land and propelled by mechanical power, but not running on rails, and any trailer, whether or not coupled’. Accordingly, in accordance with the usual meaning of those words in everyday language, that concept, in so far as it refers to ‘any motor vehicle’, necessarily relates to a device designed in order to allow travel on land by means of power produced by a machine, as opposed to human or animal effort, with the exception of vehicles running on rails. 34 Although it thus follows from the wording of point 1 of Article 1 of Directive 2009/103 that the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of that provision, encompasses only vehicles intended for travel on land which may be propelled by mechanical power, with the exception of vehicles running on rails, that wording is not sufficient, by itself, to provide an answer to the question referred, since it does not indicate whether such mechanical power must be exclusively responsible for the propulsion of the vehicle concerned. 35 The versions of that point 1 of Article 1 in, inter alia, the French, Italian, Dutch and Portuguese languages, in so far as they indicate that the vehicles concerned ‘may’ be propelled by mechanical power, could be read as meaning that the concept of ‘vehicles’, within the meaning of that provision, encompasses not only vehicles propelled exclusively by mechanical power, but also those which may be propelled by other means. However, in other language versions, in particular the Spanish, German, Greek, English and Lithuanian versions, that provision is drafted differently, such that it cannot be read in the same way. 36 According to settled case‑law, provisions of EU law must be interpreted and applied uniformly in the light of the versions existing in all the languages of the European Union. Where there is a divergence between the different language versions of a provision of EU law, the provision in question must be interpreted by reference to the general scheme and the purpose of the rules of which it forms part (judgments of 8 December 2005, Jyske Finans, C‑280/04, EU:C:2005:753, paragraph 31, and of 21 December 2021, Trapeza Peiraios, C‑243/20, EU:C:2021:1045, paragraph 32). 37 Thus, as regards the general scheme of Directive 2009/103, it should be noted, first, that according to recital 2 of that directive, the compulsory ‘insurance against civil liability in respect of the use of motor vehicles’ provided for in that directive refers to ‘motor insurance’, an expression which traditionally refers, in everyday language, to insurance against civil liability in respect of the use of devices such as motorcycles, cars and trucks which, unless they are out of order, are propelled exclusively by means of mechanical power. 38 In addition, Article 13 of Directive 2009/103 specifies, in paragraph 1(b) thereof, that each Member State is to take all appropriate measures to ensure that any statutory provision or any contractual clause contained in an insurance policy issued in accordance with Article 3 is deemed to be void in respect of claims by third parties who have been victims of an accident where that statutory provision or contractual clause excludes from insurance the use or driving of vehicles by persons who do not hold a licence permitting them to drive the vehicle concerned. It follows from the wording of Article 4(1) of Directive 2006/126/EC of the European Parliament and Council of 20 December 2006 on driving licences (OJ 2006 L 403, p. 18), that, in principle, only the driving of vehicles capable of running under their own power, other than rail-borne vehicles, is subject to a national driving licence. 39 As regards the objectives pursued by Directive 2009/103, it should be noted that it is intended to ensure the free movement of vehicles normally based on EU territory and of persons travelling in those vehicles and to guarantee that the victims of accidents caused by those vehicles will receive comparable treatment irrespective of where in the European Union the accidents occurred, as well as ensuring the protection of victims of accidents caused by motor vehicles, that protection objective having been continuously pursued and reinforced by the EU legislature (see, to that effect, judgments of 20 June 2019, Línea Directa Aseguradora, C‑100/18, EU:C:2019:517, paragraphs 33, 34 and 46 and the case-law cited, and of 20 May 2021, K.S. (Costs of towing a damaged vehicle), C‑707/19, EU:C:2021:405, paragraph 27). 40 Devices which are not propelled exclusively by mechanical power and which therefore cannot travel on land without the use of muscular power, such as the electric bicycle at issue in the main proceedings, which, in addition, may accelerate to 20 km/h without pedalling, do not appear to be capable of causing bodily or material damage to third parties comparable, as regards gravity or scale, to the damage that may be caused by motorcycles, cars, trucks or other vehicles, travelling on land, propelled exclusively by mechanical power, which can reach speeds significantly higher than those that can be achieved by such devices, and which, at present, predominate on the road. The objective of protecting victims of road accidents caused by motor vehicles, pursued by Directive 2009/103, therefore does not require that such devices be covered by the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of point 1 of Article 1 of that directive. 41 In the light of the foregoing considerations, the answer to the question referred is that point 1 of Article 1 of Directive 2009/103 must be interpreted as meaning that the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of that provision, does not encompass a bicycle whose electric motor provides pedal assistance only and which is equipped with a function allowing the bicycle to accelerate to a speed of 20 km/h without pedalling, a function which may however be activated only after the use of muscular power. 42 Since these proceedings are, for the parties to the main proceedings, a step in the action pending before the national court, the decision on costs is a matter for that court. Costs incurred in submitting observations to the Court, other than the costs of those parties, are not recoverable.

    Textul în documentul-sursă ↗

    C-286/22, dispozitiv · limba originalului: en

    On those grounds, the Court (Fifth Chamber) hereby rules: Point 1 of Article 1 of Directive 2009/103/EC of the European Parliament and of the Council of 16 September 2009 relating to insurance against civil liability in respect of the use of motor vehicles, and the enforcement of the obligation to ensure against such liability must be interpreted as meaning that the concept of a ‘vehicle’, within the meaning of that provision, does not encompass a bicycle whose electric motor provides pedal assistance only and which is equipped with a function allowing the bicycle to accelerate to a speed of 20 km/h without pedalling, a function which may however be activated only after the use of muscular power.

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: ÎCCJ, Completul de 5 judecători, Decizia 75/31 octombrie 2022Hotărâre · ÎCCJ 75/31.10.2022, A (situație și culpa 50%), IV.1 (probe/critici), IV.2 și dispozitiv · forma din 31 octombrie 2022Înalta Curte de Casație și Justiție · 75/2022 · 31 octombrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    A — paragraful privind daunele și gradul de culpă de 50% reținut la fond

    În speţă, Înalta Curte a apreciat că daunele morale acordate fiecăreia dintre părţile civile reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul de natură nepatrimonială produs prin decesul victimei, ţinând cont şi de gradul de culpă a inculpatului (50%) în producerea accidentului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    IV.1 — paragrafele despre probe certe și dinamica accidentului

    În analiza criticilor formulate, se reţine că la pronunţarea unei soluţii de condamnare, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea privind vinovăţia inculpatului pe bază de probe sigure, certe. Fără a relua analiza a rapoartelor de expertiză criminalistică sus-menţionate întocmite în cauză, instanţa de apel reţine că viteza de deplasare a autoturismului, în momentul impactului a fost judicios determinată prin raportul de expertiză criminalistică din 28 februarie 2019 întocmit de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti şi suplimentul la acest raport (din 12 iunie 2019) de 75 km/h, valoarea acestei viteze fiind foarte apropiată de cea determinată prin raportul de expertiză medico-legală nr. x din 4 februarie 2018 - 60 km/h. Elementele pe baza cărora a fost determinată viteza la momentul impactului au fost atât deformările suferite de cele două vehicule (constatate cu ocazia cercetării la faţa locului), deformări prin raportare la care expertul a stabilit, prin metoda comparaţiei, viteza de aproximativ 75 km/h, cât şi corelarea avariilor autovehiculelor cu leziunile victimei produse în momentul impactului, care au fost ilustrate cu ajutorul simulării computerizate Visual Crash 2.2, program care a permis optimizarea parametrilor coliziunii (locul impactului, vitezele şi poziţiile participanţilor la trafic, coeficientul de restituire, coeficientul de frecare etc.). Prin urmare, se constată că nu se poate da eficienţă regulii potrivit căreia "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo) în contextul în care probele în acuzare au un caracter cert în privinţa valorii vitezei de deplasare a autoturismului în momentul impactului, neexistând niciun dubiu cu privire la aceasta. Mai mult, se constată că probatoriul administrat în cauză a evidenţiat în mod neîndoielnic faptul că acţiunea de ucidere din culpă a fost comisă urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind activitatea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice. Astfel, circulând cu o viteză de aproximativ 75 km/h pe raza localităţii Baratca, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 48 şi art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată şi modificată, precum şi art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, privind obligaţiile conducătorilor autovehiculelor în referire la limitele de viteză în localitate şi adaptarea vitezei la condiţiile de drum. În acest context apariţia victimei pe bicicletă cu o viteză de aproximativ 16 km/h, pe o traiectorie care intersecta vădit sensul de mers al autoturismului, ignorând indicatorul de prioritate oprire "Stop" şi intrând de pe un drum secundar (semnalat conducătorului auto prin indicatoare de orientare), pe carosabilul umed al drumului naţional 15D, a creat o stare de pericol iminent în privinţa căreia inculpatul nu a putut riposta, întrucât nu se încadrase în limitele prevenţiei la care legea îl obliga. Analizând criticile formulate de inculpatul A. vizând greşita reţinere a momentului în care a apărut pericolul potenţial, respectiv pericolul iminent instanţa de apel reţine că în practica judiciară starea de pericol potenţial se referă la o avertizare prealabilă în sensul că există riscul de a se produce un eveniment rutier, situaţie care impune participanţilor la trafic sporirea atenţiei şi adaptarea vitezei la conjunctura traficului, la configuraţia drumului, la condiţiile atmosferice.

    Textul în documentul-sursă ↗

    IV.2 — paragrafele de la „Totuşi, după cum s-a arătat anterior” privind daunele morale

    Totuşi, după cum s-a arătat anterior, deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părţile civile, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, fără a pune la îndoială suferinţa psihică pricinuită de decesul numitului H. şi durerea la care au fost supuse părţile civile prin producerea accidentului rutier, apreciază că daunele morale nu au rolul de a asigura suportul material al existenţei părţilor civile, pentru întreaga lor viaţă, ci de a compensa, într-un mod lipsit de ostentaţie, durerea pricinuită de pierderea unui membru de familie, astfel încât cuantumul lor trebuie să fie moderat, fără a se constitui într-un prilej de îmbogăţire fără justă cauză de pe urma unui accident rutier produs din culpa atât a victimei cât şi a unei alte persoane. În aceste condiţii, în aprecierea rezonabilităţii sumei acordate cu titlu de daune morale, instanţa va avea în vedere contextul social-economic, nivelul general de trai al părţilor civile, întrucât doar în acest mod se poate aprecia în ce măsură o anumită sumă poate constitui o reparaţie echitabilă, precum şi faptul că daunele morale nu trebuie să constituie o sancţiune excesivă pentru cel care este obligat şi nici o sursă de îmbogăţire nejustificată pentru cel căruia i se acordă. Aşadar, în raport de consecinţele negative suferite de părţile civile B., E., C., F., D. în plan psihic, de importanţa valorilor morale atinse şi de măsura în care au fost lezate aceste valori, având în vedere intensitatea cu care au fost percepute consecinţele faptei ilicite, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile, nivelul de trai al acestora, instanţa de apel apreciază că sumele care se cuvin părţilor civile pentru prejudiciul provocat prin moartea victimei sunt de 30.000 euro (pentru soţia defunctului B.), cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii şi de 15.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, (pentru fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F., descendenţii defunctului) cu titlu de daune morale. Prin urmare, doar sub acest aspect apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, va fi admis, şi în rejudecare partea responsabilă civilmente G. SA va fi obligată la plata următoarelor sume: - 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi - 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F. Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători va admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019. Va fi desfiinţată sentinţa penală apelată numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile şi, rejudecând:

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv

    I. Admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente G. SA împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 07 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019. Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile şi, rejudecând: Obligă partea responsabilă civilmente G. SA la plata următoarelor sume: - 30.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către partea civilă B. şi - 15.000 de euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii, către fiecare dintre părţile civile C., D., E. şi F. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii. II. Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile B., E., C., F., D. şi de inculpatul A. împotriva aceleaşi sentinţe penale. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă părţile civile B., E., C., F., D. la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă inculpatul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 276 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de partea responsabilă civilmente G. S.A rămân în sarcina statului. În baza art. 276 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 250 RON rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 19–21, art. 295–296 · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Art. 19

    Articolul 19 Obiectul și exercitarea acțiunii civile (1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. (2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) , și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4) Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 20

    Articolul 20 Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. (1^1) Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) , persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micșora întinderea pretențiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată părților civile, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă. (8) Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21

    Articolul 21 Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror. (2) Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) . (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 295

    Articolul 295 Plângerea prealabilă (1) Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. (2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii. (3) Dispozițiile art. 289 alin. (1)-(6) și (8) se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 296

    Articolul 296 Termenul de introducere a plângerii prealabile (1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. (2) Când persoana vătămată este un minor sau un major care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, termenul de 3 luni curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei. (3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2) , termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal. (4) Plângerea prealabilă greșit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent. (5) Plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma ASF 20/2017, art. 22 alin. (5) lit. a)–c) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 22 alin. (5), integral; PDF, pagina fizică 23

    În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; b) hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau (ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.

    Textul în documentul-sursă ↗