⌕Meniu

Codul civil: răspunderea și repararea prejudiciului

Codul civil arată cine poate răspunde pentru prejudiciu, ce pierderi pot fi reparate și cum se analizează contribuția victimei. Nu înlocuiește regulile speciale de asigurare sau procedura. Pentru o cerere utilă, leagă fiecare sumă de prejudiciul propriu, de persoana obligată și de legea aplicabilă în timp. [1][2][3][4]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
9 minute
CATEGORIE
Legislație explicată
Cuprins · 17 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 021. De unde pornesc: tipul răspunderii, nu o sumă
  3. 032. Data accidentului și versiunea legii contează
  4. 043. Fapta, prejudiciul, cauzalitatea și vinovăția
  5. 054. Poate răspunde și altcineva decât autorul direct?
  6. 065. Prejudiciul cauzat de un lucru și paza juridică
  7. 076. Culpa comună nu înseamnă automat jumătate
  8. 087. Ce cuprinde repararea integrală
  9. 098. Vătămarea corporală: venituri, tratament și nevoi sporite
  10. 109. Decesul: întreținerea, cheltuielile și durerea sunt distincte
  11. 1110. Familia unei victime rănite: regula actuală
  12. 1211. Dosarul de probe și legătura cu procesul penal
  13. 1312. Prescripția: termenul general nu este un calculator
  14. 14Termene și repere
  15. 15Lista ta de pași
  16. 16Întrebări frecvente
  17. 17Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Persoane care identifică dispozițiile legale relevante pentru un accident rutier, răspundere și pretențiile de despăgubire.

✕ NU ACOPERĂ

  • Calculul unei despăgubiri ori stabilirea răspunderii într-un caz individual fără actele și probele sale.

  • Inventarul exhaustiv al întregului cod și al tuturor regimurilor speciale.

1. De unde pornesc: tipul răspunderii, nu o sumă

Art. 2 prezintă Codul civil drept dreptul comun al raporturilor patrimoniale și nepatrimoniale. În accidente, art. 1349 și 1357 sunt repere pentru răspunderea delictuală: prejudiciul provocat altuia printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție. Art. 1350 privește neexecutarea unei obligații contractuale. Dacă litigiul este contractual, nu poți înlătura pur și simplu regulile sale alegând un temei aparent mai avantajos. [1][2][5][6]

Separă întrebarea „cine răspunde civil?” de întrebarea „prin ce procedură obțin plata?”. Chiar în procesul penal, repararea prejudiciului material și moral urmează legea civilă, potrivit art. 19 din Codul de procedură penală (CPP). Pentru componenta de asigurare, citește în paralel ghidul Legii RCA; un articol din Codul civil nu ține locul verificării regimului special. [7][1]

2. Data accidentului și versiunea legii contează

Codul civil actual a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. Art. 103 din Legea nr. 71/2011 leagă obligațiile extracontractuale de legea de la data faptului. Art. 6 din cod exclude retroactivitatea și distinge faptele anterioare, cele ulterioare și anumite efecte viitoare. Nu aplica automat un text nou unui accident vechi doar pentru că cererea este depusă acum. [8][4][9]

Prescripțiile începute înaintea intrării în vigoare a codului rămân, ca regulă, sub legea care le-a instituit. Există însă dispoziții tranzitorii punctuale: art. 203 din Legea nr. 71/2011 privește anumite cauze de suspendare ivite ulterior. O analiză temporală trebuie să identifice norma specială, nu numai să eticheteze dosarul drept „vechi”. [10][11]

3. Fapta, prejudiciul, cauzalitatea și vinovăția

Pentru fapta proprie, art. 1357 cere un prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție; autorul răspunde și pentru culpa cea mai ușoară. Verifică separat conduita reproșată, pierderea efectivă și legătura dintre ele. O cheltuială existentă nu devine, numai prin existența ei, consecință a accidentului. [5][2]

Art. 1381 leagă nașterea dreptului la reparație de producerea prejudiciului, nu de momentul hotărârii. Instanța poate constata și stabili întinderea obligației, dar nu trebuie confundat acest rol cu momentul în care s-a produs pierderea. Nici cuantumul cerut de victimă nu devine automat cuantumul datorat: art. 1385 delimitează ce intră în reparație. [12][3]

4. Poate răspunde și altcineva decât autorul direct?

Art. 1372 privește persoana obligată să supravegheze un minor ori o persoană care beneficiază de măsurile de ocrotire indicate de lege. Răspunderea poate subzista chiar când autorul direct nu are discernământ. Textul are condiții și cauze de exonerare proprii; simpla rudenie nu înlocuiește examinarea obligației de supraveghere. [13]

Art. 1373 privește comitentul: cel care exercită direcția, supravegherea și controlul asupra persoanei însărcinate să lucreze în interesul său ori al altuia. Se verifică legătura faptei cu atribuțiile sau scopul funcției și excepția din alin. (3), nu numai existența unui contract de muncă. Dacă mai multe persoane răspund pentru aceeași faptă prejudiciabilă, art. 1382 prevede solidaritatea față de victimă. [14][15]

5. Prejudiciul cauzat de un lucru și paza juridică

Art. 1376 reglementează răspunderea pentru lucrul aflat sub pază independent de culpă, inclusiv regula specială a coliziunii. Art. 1377 raportează paza la controlul și supravegherea exercitate independent și la folosirea în interes propriu. Proprietarul, utilizatorul și cel care deține temporar vehiculul nu se confundă fără analiza raporturilor concrete. [16][17]

Răspunderea pentru lucruri nu înseamnă absența oricărei apărări. Art. 1380 prevede exonerarea dacă prejudiciul este cauzat exclusiv de victimă ori de un terț sau este urmarea forței majore. Nu transforma o contribuție parțială în cauză exclusivă: sunt situații juridice diferite. [18][19]

6. Culpa comună nu înseamnă automat jumătate

Art. 1371 limitează răspunderea la partea de prejudiciu pricinuită atunci când victima a contribuit culpabil la producerea ori mărirea lui sau nu l-a evitat deși putea. Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (hotărâre prealabilă) confirmă această analiză a contribuției. Nu stabilește o cotă standard de 50% și nu permite reducerea doar pentru că persoana vătămată a încălcat o regulă fără legătură cu pierderea. [19][20]

Într-o analiză practică, întreabă ce rezultat ar fi fost diferit fără conduita imputată victimei și prin ce probă se justifică diferența. Distinge participarea la producerea accidentului de agravarea ulterioară a prejudiciului. Alin. (2) privește și pluralitatea de cauze, inclusiv forța majoră, cazul fortuit sau fapta terțului în condițiile textului. [19]

7. Ce cuprinde repararea integrală

Art. 1385 include pierderea suferită, câștigul de care victima a fost lipsită și cheltuielile pentru evitarea ori limitarea prejudiciului. Prejudiciul viitor trebuie să aibă o producere neîndoielnică. Pierderea unei șanse se repară proporțional cu probabilitatea avantajului sau a evitării pagubei, nu prin acordarea automată a întregului rezultat sperat. [3]

Art. 1386 prevede repararea în natură, iar când aceasta nu este posibilă ori victima nu este interesată, despăgubirea stabilită prin acord sau hotărâre. Pentru prejudiciul continuu sunt prevăzute prestații periodice; dacă prejudiciul viitor se modifică, despăgubirea poate fi mărită, redusă ori suprimată. Nu transforma o estimare într-o sumă definitivă fără a examina temeiul și evoluția pierderii. [21]

8. Vătămarea corporală: venituri, tratament și nevoi sporite

Art. 1387 distinge câștigul din muncă pierdut sau redus, cheltuielile de îngrijire medicală și sporirea nevoilor de viață. Art. 1388 folosește venitul mediu lunar net din anul anterior, cu soluții pentru lipsa veniturilor, calificarea profesională și posibilitatea dovedită a unui venit mai mare. Salariul minim net este regula ipotezei speciale din alin. (3), nu un plafon universal. [22][23]

Pentru minor, art. 1389 are reguli speciale privind despăgubirea aferentă câștigului din muncă și momentul de la care aceasta se datorează. Nu extinde acel moment la toate despăgubirile copilului: costurile de tratament și prejudiciul nepatrimonial au temeiuri distincte. Organizează documentele pe fiecare categorie, fără a include aceeași pierdere de două ori. [24][22][25]

9. Decesul: întreținerea, cheltuielile și durerea sunt distincte

Art. 1390 privește pierderea întreținerii: în primul rând persoanele îndreptățite legal, dar, după împrejurări, și persoana întreținută în fapt în mod curent. Se examinează nevoile și veniturile probabile ale celui decedat. Art. 1392 permite celui care a plătit îngrijirea sănătății ori înmormântarea să ceară cheltuielile în condițiile legii. [26][27]

Art. 1391 alin. (2) privește durerea provocată prin deces, inclusiv a altor persoane decât rudele enumerate, dacă dovedesc propriul prejudiciu. Acesta nu este același drept cu moștenirea pretenției victimei directe. Alin. (4) exclude transmiterea acelui drept neexercitat, dar permite moștenitorilor să continue acțiunea pornită de defunct. [25]

10. Familia unei victime rănite: regula actuală

Art. 1391 alin. (1), în redactarea modificată în 2025, privește atât victima directă, cât și persoanele indicate de alin. (2). Pentru vătămarea indirectă contează relația cu victima, gravitatea leziunii, caracterul permanent și iremediabil și afectarea severă ori excepțională a vieții familiale. Nu rezultă un tarif sau un drept automat la aceeași sumă pentru orice rudă. [25][28]

Prin Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 7 octombrie 2024, Curtea Constituțională a constatat că art. 1391 alin. (1) din Codul civil, în forma de atunci, era neconstituțional în măsura în care limita posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială, ca urmare a vătămării victimei directe. Paragraful 47 al deciziei arată reperele de apreciere a situației lor. Legea nr. 231/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 1164 din 16 decembrie 2025, a modificat apoi art. 1391 alin. (1) și este în vigoare din 19 decembrie 2025. De aceea, vechea concluzie restrictivă privind art. 1391 din Decizia nr. 12/2016 nu trebuie citată ca regulă generală actuală. Dezlegarea din aceeași hotărâre privind culpa comună are alt obiect. Efectele temporale se examinează în raport cu cazul, nu prin aplicarea retroactivă nediferențiată a textului nou. [29][30][31][28][9]

11. Dosarul de probe și legătura cu procesul penal

Ca mod de organizare a cererii, construiește un tabel propriu: prejudiciu, perioadă, explicația legăturii cu accidentul, document și sumă. Pentru venituri, păstrează reperele din art. 1388; pentru tratament și nevoi suplimentare, pe cele din art. 1387. Este o metodă de a prezenta coerent pretențiile, nu o listă legală închisă de înscrisuri. [3][22][23]

Art. 1365 nu spune că orice soluție penală este indiferentă în civil: independența față de achitare ori încetare privește prejudiciul și vinovăția civilă. Art. 28 CPP păstrează autoritatea hotărârii penale definitive asupra existenței faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Iar art. 20 CPP are un moment propriu pentru constituirea ca parte civilă; nu este suficient să existe deja un număr de dosar penal. [32][33][34]

12. Prescripția: termenul general nu este un calculator

Art. 2517 prevede trei ani dacă legea nu stabilește alt termen. Pentru repararea pagubei delictuale, art. 2528 leagă începutul de cunoașterea, efectivă sau datorată, atât a pagubei, cât și a celui care răspunde. Art. 1394 poate face aplicabil un termen penal mai lung pentru prejudiciul derivat din fapta corespunzătoare. Nu înseamnă că orice dosar penal prelungește ori suspendă automat orice pretenție. [35][36][37]

Calculul pe ani urmează art. 2552 și prorogarea prevăzută de art. 2554, însă numai după stabilirea duratei, începutului și incidentelor aplicabile. Potrivit art. 2506, prescripția nu operează de plin drept; după împlinire, cel obligat poate refuza executarea, iar plata voluntară nu este restituită numai fiindcă termenul era împlinit. Pentru un caz concret, folosește ghidurile despre prescripție și suspendare înainte de a fixa ultima zi. [38][39][40]

Termene și repere procedurale

REGULĂPrescripția delictuală: regula generală, nu un termen universal
Interval

3 ani, dacă nu este aplicabilă o altă durată

De când începe

Cunoașterea sau obligația de a cunoaște atât paguba, cât și pe cel care răspunde.

Cum se aplică

Art. 2552: ziua corespunzătoare din ultimul an; dacă nu există zi corespunzătoare în luna finală, ultima zi a lunii. Art. 2554: prorogarea ultimei zile nelucrătoare.

Consecințe

După împlinire, cel obligat poate refuza executarea; prescripția nu operează de plin drept.

[35][36][37][38][39][40][10][11]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Normele speciale, art. 1394 și legea aplicabilă în timp se verifică înaintea calculului. Pentru prescripțiile începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011) contează art. 201 și 203 din Legea nr. 71/2011.

  • Suspendarea ori întreruperea nu sunt deduse automat din existența unui dosar penal.

REGULĂConstituirea ca parte civilă în dosarul penal
Interval

Până la începerea cercetării judecătorești

De când începe

Intenția persoanei vătămate de a cere reparația civilă în procesul penal.

Cum se aplică

Este un moment procedural, nu un număr de zile de la accident; pretențiile trebuie formulate cu natura, întinderea, motivele și probele.

Consecințe

Nerespectarea condițiilor art. 20 alin. (1) și (2) împiedică această constituire în penal; acțiunea la instanța civilă rămâne supusă condițiilor proprii.

[34]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu se confundă cu plângerea prealabilă sau cu introducerea părții responsabile civilmente.

  • Verifică forma procedurală aplicabilă actului.

Lista ta de pași

  • Notează data accidentului și identifică forma legii aplicabilă obligației. [4][9]

  • Separă fapta proprie de răspunderea pentru altul ori pentru un lucru. [2][13][16]

  • Leagă fiecare reducere pentru culpa comună de contribuția concretă la prejudiciu. [19][20]

  • Grupează pierderea efectivă, venitul ratat, costurile de limitare și prejudiciul viitor. [3]

  • Pentru venituri și îngrijire, păstrează documente distincte și perioadele aferente. [22][23]

  • Distinge prejudiciul propriu al familiei de continuarea acțiunii persoanei decedate. [25]

  • Verifică momentul constituirii ca parte civilă separat de cererea de despăgubire. [34]

  • Stabilește durata, începutul și incidentele prescripției înainte de calculul ultimei zile. [35][36][38][39]

Întrebări frecvente

Dacă nu există condamnare, nu mai pot cere despăgubiri?

Nu rezultă automat. Efectele soluției penale se examinează precis: prejudiciul și vinovăția civilă nu se confundă cu existența faptei și a autorului stabilite definitiv. [32][33]

Orice rudă primește despăgubiri dacă victima a supraviețuit?

Nu automat. Art. 1391 alin. (1) și Decizia Curții Constituționale nr. 342/2024 cer evaluarea prejudiciului propriu și a criteriilor situației indirecte, inclusiv gravitatea și afectarea vieții familiale. [25][30]

Culpa comună reduce întotdeauna suma cu 50%?

Nu. Art. 1371 și Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privesc contribuția efectivă la prejudiciu, nu un procent fix. [19][20]

Pot cere pierderi care vor apărea în viitor?

Da, în condițiile art. 1385: producerea prejudiciului viitor trebuie să fie neîndoielnică. Pierderea unei șanse este o ipoteză distinctă, evaluată proporțional cu probabilitatea. [3]

Fără salariu dovedit, despăgubirea pentru venit este exclusă?

Nu se poate da un răspuns automat. Art. 1388 prevede repere pentru lipsa venitului anterior, calificare și situația fără calificare sau pregătire în curs. [23]

Toate despăgubirile minorului se amână până când poate munci?

Nu. Art. 1389 privește câștigul din muncă; cheltuielile medicale și prejudiciul nepatrimonial au temeiuri distincte. [24][22][25]

Cei trei ani curg obligatoriu din ziua accidentului?

Nu în toate cazurile. Art. 2528 cere cunoașterea ori obligația de a cunoaște atât paguba, cât și persoana responsabilă; durata și normele speciale se stabilesc separat. [36][35][37]

Moștenirea și prejudiciul propriu al familiei sunt același lucru?

Nu. Art. 1391 alin. (2) privește durerea proprie prin deces, iar alin. (4) reglementează continuarea acțiunii deja începute de victimă, nu transmiterea automată a unui drept neexercitat. [25]

De reținut

Arată cele 3 idei principale ale ghidului

  • Separă întrebarea „cine răspunde civil?” de întrebarea „prin ce procedură obțin plata?”. Chiar în procesul penal, repararea prejudiciului material și moral urmează legea civilă, potrivit art. 19 CPP. Pentru componenta de asigurare, citește în paralel ghidul Legii RCA; un articol din Codul civil nu ține locul verificării regimului special.

    [7][1]

  • Prescripția delictuală (regula generală, nu un termen universal): 3 ani, dacă nu este aplicabilă o altă durată. Începe de la cunoașterea sau obligația de a cunoaște atât paguba, cât și pe cel care răspunde. Calcul: art. 2552 – ziua corespunzătoare din ultimul an; dacă nu există zi corespunzătoare în luna finală, ultima zi a lunii; art. 2554 – prorogarea ultimei zile nelucrătoare. După împlinire, cel obligat poate refuza executarea; prescripția nu operează de plin drept.

    [35][36][37][38][39][40][10][11]

  • Constituirea ca parte civilă în dosarul penal: până la începerea cercetării judecătorești, dacă persoana vătămată vrea să ceară reparația civilă în procesul penal. Este un moment procedural, nu un număr de zile de la accident; pretențiile trebuie formulate cu natura, întinderea, motivele și probele. Nerespectarea condițiilor art. 20 alin. (1) și (2) împiedică această constituire în penal; acțiunea la instanța civilă rămâne supusă condițiilor proprii.

    [34]

Ce termen de prescripție se aplică pretenției mele?

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 11 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2; PDF p.2 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2; PDF p.2
    (1)Dispoziţiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. (2)Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispoziţiilor sale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1349 alin. (1), (2), (3); PDF p.320 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1349 alin. (1), (2), (3); PDF p.320
    (1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1385; PDF p.328 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1385; PDF p.328
    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Art.103Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.103
    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1357; PDF p.322 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1357; PDF p.322
    (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1350 alin. (1), (2), (3); PDF p.320,321 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1350 alin. (1), (2), (3); PDF p.320,321
    (1)Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010 (copia FGA/Sintact din 23.03.2026)Lege · Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8
    (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Art.220 alin.(1)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.220 alin.(1)
    Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 6 alin. (1), (2), (4), (5), (6); PDF p.3 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 6 alin. (1), (2), (4), (5), (6); PDF p.3
    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Art.201Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.201
    Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Art.203Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.203
    Dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1381; PDF p.327 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1381; PDF p.327
    (1)Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2)Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3)Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1372; PDF p.325 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1372; PDF p.325
    (1)Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane. (2)Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. (3)Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1373; PDF p.325 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1373; PDF p.325
    (1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1382; PDF p.327 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1382; PDF p.327
    Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1376; PDF p.326 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1376; PDF p.326
    (1)Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1377; PDF p.326 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1377; PDF p.326
    În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1380; PDF p.326,327 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1380; PDF p.326,327
    În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 şi 1.379 nu există obligaţie de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1371; PDF p.324,325 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1371; PDF p.324,325
    (1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăHotărâre · HP12/2016, dispozitiv — dezlegarea privind art.1371 alin.(1)Înalta Curte de Casație și Justiție · 12 · 16 mai 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    HP12/2016, dispozitiv — dezlegarea privind art.1371 alin.(1)
    Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1386; PDF p.328 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1386; PDF p.328
    (1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1387; PDF p.328,329 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1387; PDF p.328,329
    (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale. (2)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii băneşti periodice. La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale. (3)În toate cazurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1388; PDF p.329 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1388; PDF p.329
    (1)Despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. (2)Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri. (3)Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1389; PDF p.329 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1389; PDF p.329
    (1)Dacă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor, despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1) va fi datorată de la data când, în mod normal, minorul şi-ar fi terminat pregătirea profesională pe care o primea. (2)Până la acea dată, dacă minorul avea un câştig la momentul vătămării, despăgubirea se va stabili pe baza câştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un câştig, potrivit dispoziţiilor art. 1388, care se aplică în mod corespunzător. Această din urmă despăgubire va fi datorată de la data când minorul a împlinit vârsta prevăzută de lege pentru a putea fi parte într-un raport de muncă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1391 alin. (1), (2), (4); PDF p.330 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1391 alin. (1), (2), (4); PDF p.330
    (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1390; PDF p.329,330 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1390; PDF p.329,330
    (1)Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat. (2)Cu toate acestea, instanţa, ţinând seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şi celui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent. (3)La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care, în mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea. Dispoziţiile art. 1.387-1.389 se aplică în mod corespunzător.
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1392; PDF p.330 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1392; PDF p.330
    Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Legea nr. 231/2025 pentru modificarea art. 1391 alin. (1) din Codul civilLege · Articol unic, noul art. 1391 alin. (1); Monitorul Oficial 1164/16.12.2025 · forma din 16 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Articol unic, noul art. 1391 alin. (1); Monitorul Oficial 1164/16.12.2025
    În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanța va avea în vedere aspecte precum relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: CCR, Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024 — art. 1391 alin. (1) Cod civilHotărâre · CCR342/2024, dispozitiv — constatarea de neconstituționalitateCurtea Constituțională · 342 · 9 iulie 2024 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    CCR342/2024, dispozitiv — constatarea de neconstituționalitate
    constată că dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: CCR, Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024 — art. 1391 alin. (1) Cod civilHotărâre · CCR342/2024, par.47 — considerente majoritareCurtea Constituțională · 342 · 9 iulie 2024 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    CCR342/2024, par.47 — considerente majoritare
    În acest sens, pot fi utilizate drept repere elemente precum gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă, acestea putând constitui criterii pertinente, ce pot fi particularizate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăHotărâre · HP12/2016, dispozitiv — interpretarea istorică a art.1391 alin.(1)Înalta Curte de Casație și Justiție · 12 · 16 mai 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    HP12/2016, dispozitiv — interpretarea istorică a art.1391 alin.(1)
    Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1365; PDF p.323 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1365; PDF p.323
    Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010 (copia FGA/Sintact din 23.03.2026)Lege · Art.28 alin.(1); PDFpp.12–13 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.28 alin.(1); PDFpp.12–13
    Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010 (copia FGA/Sintact din 23.03.2026)Lege · Art.20 alin.(1), (2), (4); PDFpp.8–9 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.20 alin.(1), (2), (4); PDFpp.8–9
    (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2517; PDF p.579 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2517; PDF p.579
    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2528 alin. (1); PDF p.582 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2528 alin. (1); PDF p.582
    (1)Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 1394; PDF p.331 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1394; PDF p.331
    În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2552 alin. (1), (2); PDF p.589,590 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2552 alin. (1), (2); PDF p.589,590
    (1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
    Textul în documentul-sursă ↗
  39. Sursa 39: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2554; PDF p.590 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2554; PDF p.590
    Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează.
    Textul în documentul-sursă ↗
  40. Sursa 40: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art. 2506 alin. (1), (2), (3); PDF p.577 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 2506 alin. (1), (2), (3); PDF p.577
    (1)Prescripţia nu operează de plin drept. (2)După împlinirea termenului de prescripţie, cel obligat poate să refuze executarea prestaţiei. (3)Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce termenul de prescripţie s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei, chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit.
    Textul în documentul-sursă ↗
Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Prescripția pretențiilor după accident: ce trebuie stabilitC16 · 10 MIN · GHIDSuspendare și întrerupere: ce efect pot avea diferite demersuriC16 · 12 MIN · GHIDJurisprudență despre prescripție, probe și coordonarea civil–penalC17 · 10 MIN · SINTEZĂ DE JURISPRUDENȚĂLegea RCA explicată: structură, drepturi și obligații de verificatC18 · 8 MIN · EXPLICAȚIE JURIDICĂCodul penal și accidentele rutiereC18 · 9 MIN · EXPLICAȚIE JURIDICĂ
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C18-004 · https://accidenterutiere.org/ghiduri/codul-civil-raspunderea-si-repararea-prejudiciului/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Primii pași după un accident, checklistul și glosarul rămân disponibili și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce s-a întâmplat.
    2. Echipa AccidenteRutiere.org citește mesajul și îl transmite, gratuit și fără comision, unui avocat colaborator disponibil.
    3. Avocatul te contactează direct. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Nu există un termen garantat de răspuns.

    Scrie pe scurt ce s-a întâmplat și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision