PROBLEMA JURIDICĂ
Interpretarea istorică a art. 1391 alin. (1) pentru prejudiciul de viață familială/socială în vătămarea corporală din culpă; delimitarea sa de prejudiciul propriu al apropiaților după deces.
Faptele relevante
Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat dezlegarea a două chestiuni de drept: art. 1391 alin. (1) și, distinct, art. 1371 alin. (1).
Soluția
Prima dezlegare a stabilit, pentru norma de atunci și problema penală sesizată, că numai victima infracțiunii care a suferit prejudiciul era îndreptățită la despăgubirea pentru restrângerea vieții familiale și sociale.
Motivarea, pe scurt
Motivarea separă componenta economică de cea morală a vătămării și, pentru deces, prejudiciile victimei inițiale de cele proprii ale apropiaților. Vechea interpretare restrictivă a art. 1391 alin. (1) nu poate fi prezentată izolată ca drept actual după CCR 342/2024 și Legea 231/2025.
Ce putem învăța și ce limite are
Explică originea unei restricții istorice și oferă distincția dintre prejudiciul propriu al apropiaților și cel al defunctului, fără reproducerea restricției drept regulă actuală.
Prima dezlegare nu este preluată ca excludere actuală a victimelor indirecte.
Nu sunt deduse concluzii noi despre a doua dezlegare privind art. 1371.
Ghiduri asociate
Vezi toate cele 18 ghiduri
Textul hotărârii
Hotărârea poate fi consultată la sursa publică indicată. Fișa de pe această pagină rezumă problema juridică și nu înlocuiește textul hotărârii.
Texte citate în ghiduri 10 EXTRASE
Extrasele exacte din hotărâre la care trimit ghidurile.
Secțiunea VIII, a doua chestiune: paragraful „Dispoziţiile art. 1.371…”
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil nu instituie condiţia ca victima să săvârşească ea însăşi o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuţie doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăţiei acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — a doua dezlegare; fără procent prestabilit
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025
Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Textul în documentul-sursă ↗HP 12/2016, secțiunea VIII — paragraful „În cel de-al doilea caz”
În cel de-al doilea caz, în vederea stabilirii despăgubirilor în situaţia în care consecinţa faptei ilicite sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chemată să răspundă este decesul victimei, se impune a se deosebi între prejudiciile patrimoniale şi nepatrimoniale cauzate victimei imediate, care apoi a decedat, şi prejudiciile patrimoniale şi nepatrimoniale cauzate prin ricoşeu ori reflectare victimei/victimelor indirecte, conform regulilor deduse din aplicarea prevederilor art. 1.390-1.392 din Codul civil.
Textul în documentul-sursă ↗II — cererea victimei directe, nu suma acordată
M.M.P., cu suma de 1.000.000 euro, daune morale, reprezentând contravaloarea suferinţelor psihice şi fizice, şi cu suma de 1.200 euro, despăgubiri periodice lunare, începând cu data producerii accidentului şi până la încetarea stării de invaliditate;
Textul în documentul-sursă ↗II — fondul din17.04.2015 relatat în HP; nu soluție definitivă asupra sumelor
să plătească părţii civile M.M.P. suma de 200.000 euro, cu titlu de daune morale, din care se va deduce suma de 7.000 lei, şi, respectiv, suma de 750 euro lunar, cu titlu de rentă viageră, începând cu data de 17 februarie 2013 şi până la încetarea stării de invaliditate,
Textul în documentul-sursă ↗II — identificarea hotărârii primei instanțe
Prin Sentinţa penală nr. 65 din 17 aprilie 2015 a Judecătoriei Sighişoara, pronunţată în Dosarul nr. 1.804/308/2014,
Textul în documentul-sursă ↗II — raționamentul primei instanțe despre victima directă
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere faptul că acestei părţi civile, care a rămas paralizată într-un scaun cu rotile, foarte probabil pentru tot restul vieţii, i-au fost grav afectate viaţa socială şi familială ca urmare a acţiunii inculpatului şi această stare o împiedică să mai ducă o viaţă normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului, care să îi mai permită să se poată bucura de plăcerile vieţii.
Textul în documentul-sursă ↗VIII — contribuția culpabilă în lanțul cauzal
Prin urmare, în legătură cu cea de-a doua chestiune de drept care face obiectul sesizării, ceea ce interesează este vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Codul civil, şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moral
În primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗
Informațiile nu constituie consultanță juridică.