De ce două victime cu leziuni asemănătoare pot primi soluții diferite
Două denumiri de leziuni asemănătoare nu arată, singure, că două dosare sunt echivalente. Trebuie comparate consecințele probate, normele, titularii, cererile și etapa soluției. Chiar aceeași cauză poate avea un cuantum diferit în apel; exemplul de mai jos explică un raționament concret, nu un tarif pentru alte victime. [1] [2]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 9 minute
- CATEGORIE
- Daune morale
Cuprins · 15 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Ce anume compar, de fapt?
- 03Aceeași etichetă medicală poate ascunde contexte diferite
- 04Grilă de comparabilitate, nu tabel de prețuri
- 05Normele și datele pot schimba comparația
- 06Cererile și probele nu sunt interschimbabile
- 07Contribuția la prejudiciu nu este un procent medical
- 08Un exemplu verificabil: aceeași cauză la fond și în apel
- 09De ce a schimbat instanța de apel cuantumul în acel exemplu
- 10Ce nu demonstrează exemplul — și ce rămâne necunoscut
- 11Cum formulez o comparație utilă într-o cerere sau discuție
- 12Limite și lecturi conexe
- 13Lista ta de pași
- 14Întrebări frecvente
- 15Surse și trimiteri
Cui se adresează
✓ SE APLICĂ DACĂ
Victime directe și persoane care invocă un prejudiciu propriu legat de afectarea victimei directe.
Cititori care vor să înțeleagă probele și motivarea, nu să obțină un diagnostic ori o sumă standard.
✕ NU ACOPERĂ
Diagnostic, tratament, calcul de zile medico-legale, puncte traumatologice, procente ori despăgubire individuală.
Eligibilitate prezumată, tarif familial, statistică a instanțelor sau promisiune de redeschidere a unui dosar.
Ghid complet pentru deces, prescripție, contestații ori competența fiecărei instituții.
Ce anume compar, de fapt?
„A primit mai mult” poate însemna o sumă cerută, o ofertă, un total din prima instanță sau numai diferența rămasă după o plată. Separă persoana beneficiară, moneda, daunele materiale, daunele morale, accesoriile și cheltuielile. Nu completa din presupuneri o coloană pe care documentul nu o precizează. Aceasta este o metodă de analiză, nu o formulă juridică de conversie a sumelor. [3] [4]
Legea RCA admite atât traseul amiabil, cât și pe cel judiciar. O ofertă nu este hotărârea unei instanțe, iar concluzia unui evaluator nu trebuie etichetată drept sumă definitiv acordată. [5]
Aceeași etichetă medicală poate ascunde contexte diferite
Comparația relevantă privește nu doar denumirea leziunii, ci și consecințele, evoluția și efectele asupra vieții, în măsura în care sunt stabilite prin probe. Nu deduce identitatea prejudiciului dintr-un cuvânt comun sau din numărul unor zile. În exemplul de la Galați, instanța de apel a discutat distinct suferința, constatările ulterioare, consecințele estetice, capacitatea de muncă și activitățile afectate. Aceasta este motivarea acelei spețe, nu o listă clinică universală. [2]
În evaluarea de medicină de asigurări, ordinul cere examinarea documentelor și diferențierea consecințelor legate de accident de patologiile anterioare sau ulterioare fără legătură cauzală directă. Ghidul nu aplică aceste reguli ca procedură automată a oricărei expertize judiciare și nu stabilește un diagnostic comparativ. [6]
Grilă de comparabilitate, nu tabel de prețuri
Următoarea grilă este o recomandare pentru lectura documentelor. Scrie „necunoscut” acolo unde textul nu permite concluzia; două necunoscute nu înseamnă două situații identice. [3]
| Întrebare | Dosarul A | Dosarul B | De ce contează verificarea |
|---|---|---|---|
| Ce normă și ce dată a accidentului? | Se extrag din acte | Se extrag din acte | Evită compararea unor regimuri diferite |
| Cine cere pentru propriul prejudiciu? | Titular și relație | Titular și relație | Direct, indirect și deces nu sunt situații identice |
| Ce consecințe au fost stabilite? | Probe și pasaj | Probe și pasaj | Susținerea nu este automat fapt reținut |
| Ce sumă și pentru ce componentă? | Cerut, acordat, plătit | Cerut, acordat, plătit | Evită amestecul dintre material, moral și accesorii |
| Ce etapă și ce cale de atac? | Stadiu verificat | Stadiu verificat | Un cuantum de fond poate fi modificat |
| Ce nu a fost admis sau dovedit? | Motivul explicit | Motivul explicit | Respingerea procedurală diferă de cea pe fond |
Pentru structura hotărârii civile, art. 425 din Codul de procedură civilă (CPC) distinge susținerile, faptele reținute, motivele și dispozitivul. Pentru hotărârea penală prezentată mai jos, delimitarea provine din însuși extrasul publicat, nu din aplicarea automată a CPC. [4] [7]
Normele și datele pot schimba comparația
O hotărâre veche privind rudele victimei nu poate fi folosită fără verificare ca răspuns actual. Prima dezlegare privind art. 1391 din Decizia nr. 12/2016, o hotărâre prealabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), trebuie citită împreună cu Decizia nr. 342/2024, pronunțată de Curtea Constituțională (CCR), și cu modificarea adusă de Legea nr. 231/2025. Decizia CCR a fost publicată la 7 octombrie 2024, iar Legea nr. 231/2025 a intrat în vigoare la 19 decembrie 2025. Schimbarea normativă nu este dovada că două instanțe au tratat diferit aceleași reguli. [8] [9] [10]
Separă legea obligației extracontractuale de legea procesului și de regulile probelor. Art. 103 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 din Codul civil oferă repere pentru fond; art. 24–26 din CPC disting procesele noi de cele în curs și regulile probatorii. Aplicarea concretă, inclusiv efectele deciziei CCR într-un dosar vechi, nu se rezolvă doar prin alegerea celei mai recente date. [11] [12] [13] [14]
Cererile și probele nu sunt interschimbabile
În civil, instanța trebuie să se pronunțe asupra cererilor fără a depăși limitele învestirii, cu excepțiile legii. O comparație între un total pentru mai mulți reclamanți și o singură pretenție individuală poate fi înșelătoare. De asemenea, calificarea juridică nu se confundă cu libertatea de a acorda orice sumă pentru orice fapt nemenționat. [15] [4]
Probele sunt apreciate individual și împreună. Diferența dintre „afirmație neprobată”, „probă propusă tardiv” și „prejudiciu recunoscut, dar evaluat diferit” trebuie păstrată. În procesul civil, art. 254 din CPC are propriile excepții; în procesul penal, art. 20 din Codul de procedură penală reglementează constituirea și schimbarea pretențiilor. Nu se transferă un termen dintr-un regim în celălalt. [16] [17] [18]
Contribuția la prejudiciu nu este un procent medical
Un alt element poate fi contribuția culpabilă a victimei la producerea ori mărirea prejudiciului sau la neevitarea lui, în condițiile art. 1371 din Codul civil. A doua dezlegare din Decizia ÎCCJ nr. 12/2016 leagă această analiză de vinovăție și de lanțul cauzal, fără a cere ca fapta victimei să fie ea însăși o faptă ilicită distinctă. Acesta este un obiect diferit de prima dezlegare istorică despre victimele indirecte. [19] [20]
Nu echivala o afecțiune anterioară, o vârstă sau un rezultat medical mai dificil cu o culpă. O reducere pretinsă trebuie legată de condițiile juridice și de constatările dosarului, nu de o deducție automată din diagnostice. Ghidul nu stabilește cote sau procente. [19] [20] [6]
Un exemplu verificabil: aceeași cauză la fond și în apel
Etape ale aceluiași dosar: Curtea de Apel Galați, decizia penală nr. 40/A din 16 ianuarie 2020, publicată în culegerea oficială a trimestrului I 2020. Extrasul redă sentința nr. 1735 din 6 noiembrie 2019 a Judecătoriei Galați, cererile părților, motivele de apel și soluția. [7] [2]
| Reper din același dosar | Sumă pentru daune morale | Ce reprezintă |
|---|---|---|
| Pretenția persoanei vătămate | 1.400.000 lei | Suma solicitată, nu suma obținută |
| Prima instanță | 500.000 lei | Cuantumul acordat prin sentința redată |
| Poziția asigurătorului în apel | 160.000 lei | Reducerea solicitată de parte, nu soluția Curții |
| Soluția de apel | 200.000 lei | Cuantumul rezultat din reducerea dispusă în extras |
Aceste valori sunt istorice, în lei, pentru o componentă precizată. Sumele din extras nu reprezintă dovada plății sau a caracterului definitiv al hotărârii și nu constituie valori actualizate ori un interval orientativ. [7] [2]
De ce a schimbat instanța de apel cuantumul în acel exemplu
Curtea a menținut existența prejudiciului moral, dar a considerat cuantumul de fond prea ridicat. A analizat suferințele și constatările ulterioare despre recuperare și limitări; a distins pierderile de venit, de natură materială, de evaluarea prejudiciului moral. A discutat și incertitudinea legăturii dintre unele acuze și accident, pe baza actelor citate. Ghidul redă raționamentul instanței, nu concluzii medicale proprii. [2]
Rezultatul nu a fost nici menținerea celor 500.000 lei, nici reducerea până la cei 160.000 lei solicitați de asigurător. Extrasul arată admiterea în parte a apelului acestuia și respingerea apelului prin care persoana vătămată urmărea majorarea. Această delimitare evită prezentarea poziției unei părți drept hotărâre. [2]
Motivarea istorică menționează și factori personali și economico-sociali. Ghidul nu îi transformă într-o regulă că o categorie de persoane „valorează” mai puțin. Exemplul permite examinarea critică a justificării; nu dovedește că toate reducerile sunt corecte, că orice cicatrice are aceeași valoare sau că o persoană fără pierderea capacității de muncă nu suferă prejudiciu moral. [21]
Ce nu demonstrează exemplul — și ce rămâne necunoscut
Acesta este un singur litigiu, nu un eșantion al practicii și nici un studiu cu două victime comparabile medical. Ghidul nu calculează media, mediana, „prețul pe zi” sau o șansă de câștig. Dintr-un document ales pentru explicația lui nu se poate deduce frecvența rezultatelor la nivelul instanțelor. [21]
Cauza este anterioară ordinului din 2022 și modificării art. 1391 din 2025. Nu rezolvă întrebarea actuală privind efectul judiciar al prezumției asociate punctajului. Extrasul nu a fost folosit pentru a verifica o plată, un parcurs ulterior sau un calcul de penalități. [7] [5]
În pasajele despre spital și cererea de penalități apar date neconcordante cu cronologia principală a extrasului. Ghidul nu le corectează prin presupuneri și nu calculează accesorii pe baza lor. Pentru acest scop ar trebui obținute actele complete. Limitarea nu este ascunsă în spatele unei sume din tabel. [7]
Cum formulez o comparație utilă într-o cerere sau discuție
O formulare de lucru poate fi: „Invoc pasajul X pentru modul în care instanța a separat două componente ale prejudiciului. Situația mea diferă la aspectele Y și Z. Solicit analizarea documentelor A și B pentru consecința concretă indicată.” Este un exemplu fictiv de organizare, nu o cerere procedurală completă și nu o opinie despre un caz real. [3]
În loc de „și eu am aceeași leziune, deci mi se cuvine aceeași sumă”, identifică factorul relevant și diferențele verificabile. Cere motivarea concluziei ori clarificarea unei omisiuni prin mecanismul potrivit dosarului. O comparație nu garantează admiterea, repetarea expertizei sau exercitarea unei căi de atac după termen. [15] [16] [3]
Limite și lecturi conexe
Pentru pregătirea probelor concrete, vezi Cum documentez impactul asupra vieții personale și profesionale. Pentru distincția daunelor morale și criteriile generale, vezi Cum sunt evaluate daunele morale și ce factori pot conta. Pentru venituri, folosește separat Venituri pierdute de un salariat și Venituri pierdute de PFA, independenți și persoane cu venituri variabile, fără să le aduni nediferențiat unei comparații de daune morale.
Fracturi, intervenții și recuperare: cum se citesc hotărârile comparabile și Cicatrici, prejudiciu estetic și consecințe permanente explică comparațiile dintre leziuni și prejudiciul estetic. Exemplul nu justifică automat cumulul unor componente de prejudiciu. Ghidul de față explică de ce pot diferi soluțiile; nu oferă un catalog de cuantumuri și nu înlocuiește evaluarea juridică ori medicală.
Lista ta de pași
Verifică dacă suma comparată este acordată, nu numai cerută sau oferită. [3]
Marchează limitele și necunoscutele; nu inventa o medie ori o probabilitate. [21]
Întrebări frecvente
Pot cere exact cât a obținut altă victimă?
Dacă suma de fond este mare, aceea este suma finală?
Nu o prezenta ca finală fără verificarea stadiului. În exemplul citat, suma de 500.000 lei acordată în primă instanță a devenit 200.000 lei în apel. Extrasul nu dovedește plata și parcursul procedural ulterior. [2]
Mai multe hotărâri găsite online sunt o statistică?
Nu doar prin număr. Fără criterii de selecție, acoperire și comparabilitate, nu rezultă frecvențe reprezentative. Aici se analizează un extras pentru raționament, nu se construiește o statistică. [21]
De reținut
Arată cele 17 idei principale ale ghidului
O ofertă amiabilă și o hotărâre judecătorească nu reprezintă aceeași etapă.
În extras, 1.400.000 lei reprezintă pretenția pentru daune morale.
Prima instanță a acordat 500.000 lei, iar asigurătorul a solicitat reducerea la 160.000 lei.
Curtea a redus daunele morale la 200.000 lei și a respins apelul de majorare.
Motivarea de apel distinge pierderile de venit de prejudiciul moral.
Extrasul din cauza de la Galați nu dovedește, singur, plata și caracterul definitiv al hotărârii.
Un singur extras nu fundamentează o statistică ori un tarif general.
Datele discordante ale unor pasaje nu sunt corectate prin presupuneri și nu susțin calcule de accesorii.
Exemplul de formulare este fictiv, doar pentru organizare, nu o hotărâre sau cerere completă.
Documentarea impactului asupra vieții personale și profesionale
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 5 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.1357; PDF p.322(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1385 alin. (1), (2), (3); PDF p. 328(1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1386; PDF p.328(1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Curtea de Apel Galați — decizia penală 40/A din 16.01.2020, extras în culegerea trimestrului I 2020Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
PDF pp. 16–18 — considerentele de apel privind daunele morale și soluția, înaintea cazului 2În privinţa daunelor morale, se constată că în mod corect a stabilit prima instanţă că persoana vătămată a suferit şi un prejudiciu moral, însă cuantumul sumei acordate, de 500.000 de lei, este mult prea ridicat, ţinând cont de criteriile reţinute în doctrină şi jurisprudenţă. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se ţină cont de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, de eventualele sechele sau infirmităţi rezultate în urma faptei ilicite, de sexul, vârsta şi ocupaţia persoanei vătămate, de condiţiile generale economico-sociale, ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil şi să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă. În acest sens, se observă că persoana vătămată a necesitat un număr de 270 - 280 de îngrijiri medicale pentru însănătoşire, a fost internată circa 2 luni în spital, că a suferit 5 intervenții chirurgicale care au imobilizat-o la pat, la ultima examinare medico-legală constatându-se că avea un mers ușor șchiopătat pe partea dreaptă, o cicatrice la buza superioară stânga de 2,3/0,2 cm, o cicatrice fronto-parietal stânga de 4/0,2 cm, mai multe cicatrici pe gamba dreaptă, dar aceasta nu şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nici nu se încadrează într-un grad de invaliditate, astfel că restrângerea posibilităţilor de viaţă familiară şi socială, pentru care art.1391 din noul C.civ. prevede acordarea de despăgubiri, nu este totală. În ceea ce priveşte prejudiciul estetic încercat de persoana vătămată, acesta trebuie evaluat având în vedere sexul, vârsta, ocupaţia şi modificările aspectului fizic generate acesteia de urmările faptei. În acest sens, se constată că persoana vătămată este un bărbat având o vârstă de 47 de ani, este angajat la ... Cicatricile de la față și de la piciorul drept, precum și ușoara dificultate de mers, deşi creează un anumit disconfort, nu constituie un prejudiciu estetic major, ci unul mediu, așa cum rezultă din concluziile suplimentului de expertiză medico-legală. Pierderea dinților 21 și 22 poate constitui un prejudiciu estetic pe termen relativ scurt, având în vedere că acesta se poate acoperi prin protezarea dinților, mai ales că s-au acordat toate daunele materiale solicitate în acest sens, chiar şi pentru lucrările protetice ce urmează a fi executate în viitorul apropiat. În ceea ce privește problemele de vedere ale persoanei vătămate, din actele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine dacă sunt ca urmare a accidentului sau ca urmare a înaintării în vârstă, din concluziile suplimentului de expertiză medico-legală reieșind că nu prezenta tulburări de vedere la data controlului (16.11.2018. 26.11.2018, 29.01.2019), fiindu-i recomandate doar tratamente medicamentoase cu Alanerv. Împrejurarea că persoanei vătămate i s-a diminuat venitul net în perioada în care a fost în concediu medical (aproximativ 225 zile), nemaibeneficiind de sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, majorarea salarială pentru activități desfășurate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale, nu pot fi avute în vedere la stabilirea despăgubirilor morale deoarece nu constituie un prejudiciu moral, ci unul material, care trebuie evidențiat în cadrul cererii de despăgubiri materiale și dovedit conform art. 26 lit. pct.1 din Norma ASF nr. 20/2017. Prejudiciul de agrement trebuie evaluat ţinând cont de activitățile normale de agrement, cum ar fi practicarea unui sport, plăcerea de a merge la spectacole, de a se plimba, de a citi, de a face excursii, pe care le desfăşura persoana vătămată înainte de accident şi pe care nu le mai poate desfăşura în prezent. Este adevărat că persoana vătămată a fost o perioadă de timp imobilizată la pat, perioadă în care nu s-a putut deplasa, însă, în prezent, aceasta s-a vindecat, poate merge singură, nu este imobilizată într-un scaun cu rotile, şi, deşi s-a reţinut în suplimentul de expertiză medico-legal că are unele cicatrici și o ușoară deficiență la mers, nu a rămas cu infirmităţi, situaţie în care prejudiciul de agrement a fost temporar, în prezent aceasta putând să desfăşoare activităţile anterioare chiar dacă este nevoită să depună un efort suplimentar. De asemenea, la cuantificarea sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să se ţină seama şi de condiţiile generale economico-sociale din ţara noastră, care nu sunt aşa de ridicate ca în ţările dezvoltate din Europa de Vest, precum şi ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil, să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, ci o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceasta. În consecinţă, ţinând cont de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 200.000 de lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciile morale încercate de persoana vătămată. Prin urmare este fondat în parte apelul declarat de partea responsabilă civilmente, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale, dar nu la suma oferită de aceasta, ci pentru suma de mai sus și nefondat apelul persoanei vătămate/parte civilă. Pentru eventualele prejudiciile care pot apărea în viitor persoana vătămată are deschisă calea unei acţiuni civile separate. Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente ..., și s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată. În rejudecare, s-a redus la suma de 200.000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente către partea civilă ..., așa cum am arătat mai sus. Au fost menţinute celelalte dispoziții ale sentinţei penale apelate. Conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de partea civilă ... și de inculpatul ...
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.249Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 250Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art.264; PDF p.95 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.425 alin.(1) lit.b)–c) și alin.(2)–(3), integralb) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate. (2) Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanți sau împotriva mai multor pârâți, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant și la ce este obligat fiecare pârât ori, când este cazul, dacă drepturile și obligațiile părților sunt solidare sau indivizibile.(3) În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea că s-a pronunțat în ședință publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege, precum și semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.22 alin.(4)În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât și pe cale judecătorească.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Ordinul comun ASF nr. 1/2022 și MS nr. 2.293/2022 privind despăgubirea pe baza punctajului traumatologicTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 4; textul dispozițieiArticolul 4(1) Pentru calculul punctajului traumatologic, persoanele prejudiciate sunt examinate clinic printr-o expertiză de evaluare în cadrul căreia sunt verificate acuzele prezentate, documentele doveditoare și se identifică aspectele clinice și paraclinice, morfologice și funcționale care sunt în legătură directă de cauzalitate cu accidentul de vehicule.(2) În cadrul examinării se procedează la:a) identificarea, notarea și descrierea tuturor leziunilor traumatice și a consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier în cauză, identificabile cu ocazia examenului clinic; b) existența corelației diagnostic - susținerea diagnosticului; c) examinarea documentelor medicale relevante; d) diferențierea leziunilor traumatice și/sau consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier de patologii anterioare evenimentului rutier sau cele ulterioare ce nu sunt legate direct cauzal de acesta; e) acordarea unui punctaj total care să țină cont de situația faptică la momentul consultului sau la momentul parvenirii examenelor clinice sau paraclinice de specialitate solicitate pe baza baremului. (3) În cazul în care documentele medicale sunt insuficiente și/sau incomplete în raport cu starea victimei, medicul expert evaluator poate solicita completarea documentației sau efectuarea unor examinări suplimentare cu scopul de a verifica și completa diagnosticul; solicitarea se face cu consimțământul explicit al pacientului.(4) În urma efectuării examinării, medicul expert evaluator eliberează un raport de evaluare de medicină de asigurări care conține următoarele:a) o parte introductivă în care se vor consemna cel puțin:(i) datele de identificare ale victimei și ale medicului expert evaluator; (ii) date de istoric; (iii) acuzele semnalate; (iv) examenul clinic efectuat în cadrul examinării; b) o parte expozitivă în care se vor consemna cel puțin:(i) date din actele medicale; (ii) date din consultările medicale solicitate în cadrul examinării; (iii) leziunile traumatice; (iv) complicațiile posttraumatice identificate, diagnostic, prognostic; c) concluziile în care se vor consemna cel puțin:(i) punctajul acordat pentru fiecare LT/CP/CPP în parte și total acordat; (ii) aprecieri cu privire la eventuale complicații cu caracter definitiv; (5) Ulterior eliberării raportului de evaluare menționat la alin. (4), medicul expert evaluator arhivează documentația medicală și nonmedicală a cazului pentru o durată minimă de 10 ani.(6) În cazul în care, ulterior examinării clinice actuale, apar noi elemente clinice sau funcționale ori de laborator, se poate efectua o nouă examinare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 7; textul dispozițieiArticolul 7 Cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau FGA nesoluționată până la data intrării în vigoare a prezentului ordin se soluționează conform prevederilor prezentului ordin.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Curtea de Apel Galați — decizia penală 40/A din 16.01.2020, extras în culegerea trimestrului I 2020Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
PDF p. 13 — relatarea considerentelor primei instanțe, paragraful „Instanţa a avut în vedere”Instanţa a avut în vedere că prin fapta ilicită săvârşită din culpa exclusivă a inculpatului i s-a produs părţii civile o traumă fizică şi psihică ireversibilă, concretizată în durerea fizică pe care a presupus-o procesul de vindecare (relevată prin numărul mare de zile de îngrijiri medicale – 270- 280 zile de îngrijiri medicale, dar şi de prejudiciul morfo-funcţional actual, precum şi de declaraţiile martorului audiat sub aspectul laturii civile a cauzei), în suferinţa psihică generată de tratamentele şi intervenţiile la care a fost supusă aceasta, în consecinţele pe termen lung ale leziunilor suferite de partea civilă, astfel cum acestea sunt confirmate inclusiv de raportul de expertiză medico-legală şi de suplimentul la acest raport, din care rezultă că partea civilă a suferit, inclusiv un prejudiciu estetic mediu, dar și faptul că aceasta încă are dificultăți de mers, deși a trecut mai bine de un an de la momentul accidentului rutier.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moralÎn primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: CCR, Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024 — art. 1391 alin. (1) Cod civilTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Par.47 — considerentele majoritățiiÎn acest sens, pot fi utilizate drept repere elemente precum gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă, acestea putând constitui criterii pertinente, ce pot fi particularizate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
Textul în documentul-sursă ↗Par.48, a doua tezăAceastă constatare se impune indiferent de soluția la care ar putea ajunge instanța judecătorească învestită cu soluționarea pe fond a cauzei care a permis ridicarea prezentei excepții de neconstituționalitate.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, constatarea referitoare la art.1391 alin.(1)dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Legea nr. 231/2025 pentru modificarea art. 1391 alin. (1) din Codul civilTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Articol unic — noul art.1391 alin.(1) · forma extrasului din 16 decembrie 2025În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanța va avea în vedere aspecte precum relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.103Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Textul în documentul-sursă ↗Art.102 alin.(1)–(2)(1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Codul civil, art. 6; PDF, paginile fizice 3(1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.24Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 25 — Legea aplicabilă proceselor în curs; textul articolului; PDF p. 7 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2)Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile. (3)În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 26 — Legea aplicabilă mijloacelor de probă; textul articolului; PDF p. 7 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. (2)Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Constituția României, republicată — art. 78 și 147Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 78 · forma extrasului din 31 octombrie 2003Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Textul în documentul-sursă ↗Art.147 alin.(1) · forma extrasului din 31 octombrie 2003Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Textul în documentul-sursă ↗Art.147 alin.(4) · forma extrasului din 31 octombrie 2003Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
CPC, art. 22; PDF pag. 6 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (3)Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie. (4)Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. (5)Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6)Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7)Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art.249Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 250Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art.255 alin.(1)Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
Textul în documentul-sursă ↗Art.264; PDF p.95 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 254 — Propunerea probelor. Rolul instanţei; textul articolului; PDF p. 91 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2)Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor. (3)În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată. (4)În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată: a)să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori; b)să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri; c)să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d)să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei. (5)Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. (6)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 19, PDF p. 7–8 · forma extrasului din 23 martie 2026Art. 19: Obiectul şi exercitarea acţiunii civile (1)Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (2)Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente. (3)Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4)Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului. (5)Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 20, PDF p. 8–9 · forma extrasului din 23 martie 2026Art. 20: Constituirea ca parte civilă (1)Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. (1^1)Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligaţia de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă şi dacă cere introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2)Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3)În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4)În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă. (5)Până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate: a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b)mări sau micşora întinderea pretenţiilor; c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6)În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7)Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenţională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi disjunsă. (8)Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1371; PDF p.324,325(1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
VIII — contribuția culpabilă în lanțul cauzalPrin urmare, în legătură cu cea de-a doua chestiune de drept care face obiectul sesizării, ceea ce interesează este vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Codul civil, şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea VIII, a doua chestiune: paragraful „Dispoziţiile art. 1.371…”Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil nu instituie condiţia ca victima să săvârşească ea însăşi o faptă ilicită, cum este în cazul făptuitorului, fiind relevantă în ipoteza reglementată de norma juridică în discuţie doar examinarea atitudinii victimei, din perspectiva vinovăţiei acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — a doua dezlegare; fără procent prestabilitDispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Curtea de Apel Galați — decizia penală 40/A din 16.01.2020, extras în culegerea trimestrului I 2020Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
PDF pp. 16–18 — considerentele de apel privind daunele morale și soluția, înaintea cazului 2În privinţa daunelor morale, se constată că în mod corect a stabilit prima instanţă că persoana vătămată a suferit şi un prejudiciu moral, însă cuantumul sumei acordate, de 500.000 de lei, este mult prea ridicat, ţinând cont de criteriile reţinute în doctrină şi jurisprudenţă. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se ţină cont de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, de eventualele sechele sau infirmităţi rezultate în urma faptei ilicite, de sexul, vârsta şi ocupaţia persoanei vătămate, de condiţiile generale economico-sociale, ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil şi să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă. În acest sens, se observă că persoana vătămată a necesitat un număr de 270 - 280 de îngrijiri medicale pentru însănătoşire, a fost internată circa 2 luni în spital, că a suferit 5 intervenții chirurgicale care au imobilizat-o la pat, la ultima examinare medico-legală constatându-se că avea un mers ușor șchiopătat pe partea dreaptă, o cicatrice la buza superioară stânga de 2,3/0,2 cm, o cicatrice fronto-parietal stânga de 4/0,2 cm, mai multe cicatrici pe gamba dreaptă, dar aceasta nu şi-a pierdut capacitatea de muncă şi nici nu se încadrează într-un grad de invaliditate, astfel că restrângerea posibilităţilor de viaţă familiară şi socială, pentru care art.1391 din noul C.civ. prevede acordarea de despăgubiri, nu este totală. În ceea ce priveşte prejudiciul estetic încercat de persoana vătămată, acesta trebuie evaluat având în vedere sexul, vârsta, ocupaţia şi modificările aspectului fizic generate acesteia de urmările faptei. În acest sens, se constată că persoana vătămată este un bărbat având o vârstă de 47 de ani, este angajat la ... Cicatricile de la față și de la piciorul drept, precum și ușoara dificultate de mers, deşi creează un anumit disconfort, nu constituie un prejudiciu estetic major, ci unul mediu, așa cum rezultă din concluziile suplimentului de expertiză medico-legală. Pierderea dinților 21 și 22 poate constitui un prejudiciu estetic pe termen relativ scurt, având în vedere că acesta se poate acoperi prin protezarea dinților, mai ales că s-au acordat toate daunele materiale solicitate în acest sens, chiar şi pentru lucrările protetice ce urmează a fi executate în viitorul apropiat. În ceea ce privește problemele de vedere ale persoanei vătămate, din actele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine dacă sunt ca urmare a accidentului sau ca urmare a înaintării în vârstă, din concluziile suplimentului de expertiză medico-legală reieșind că nu prezenta tulburări de vedere la data controlului (16.11.2018. 26.11.2018, 29.01.2019), fiindu-i recomandate doar tratamente medicamentoase cu Alanerv. Împrejurarea că persoanei vătămate i s-a diminuat venitul net în perioada în care a fost în concediu medical (aproximativ 225 zile), nemaibeneficiind de sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru munca prestată în timpul nopții, majorarea salarială pentru activități desfășurate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale, nu pot fi avute în vedere la stabilirea despăgubirilor morale deoarece nu constituie un prejudiciu moral, ci unul material, care trebuie evidențiat în cadrul cererii de despăgubiri materiale și dovedit conform art. 26 lit. pct.1 din Norma ASF nr. 20/2017. Prejudiciul de agrement trebuie evaluat ţinând cont de activitățile normale de agrement, cum ar fi practicarea unui sport, plăcerea de a merge la spectacole, de a se plimba, de a citi, de a face excursii, pe care le desfăşura persoana vătămată înainte de accident şi pe care nu le mai poate desfăşura în prezent. Este adevărat că persoana vătămată a fost o perioadă de timp imobilizată la pat, perioadă în care nu s-a putut deplasa, însă, în prezent, aceasta s-a vindecat, poate merge singură, nu este imobilizată într-un scaun cu rotile, şi, deşi s-a reţinut în suplimentul de expertiză medico-legal că are unele cicatrici și o ușoară deficiență la mers, nu a rămas cu infirmităţi, situaţie în care prejudiciul de agrement a fost temporar, în prezent aceasta putând să desfăşoare activităţile anterioare chiar dacă este nevoită să depună un efort suplimentar. De asemenea, la cuantificarea sumei acordate cu titlu de daune morale trebuie să se ţină seama şi de condiţiile generale economico-sociale din ţara noastră, care nu sunt aşa de ridicate ca în ţările dezvoltate din Europa de Vest, precum şi ca acestea să fie într-un cuantum rezonabil, să nu reprezinte o sursa de îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă, ci o reparaţie echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceasta. În consecinţă, ţinând cont de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că suma de 200.000 de lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciile morale încercate de persoana vătămată. Prin urmare este fondat în parte apelul declarat de partea responsabilă civilmente, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale, dar nu la suma oferită de aceasta, ci pentru suma de mai sus și nefondat apelul persoanei vătămate/parte civilă. Pentru eventualele prejudiciile care pot apărea în viitor persoana vătămată are deschisă calea unei acţiuni civile separate. Față de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., s-a admis apelul declarat de partea responsabilă civilmente ..., și s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată. În rejudecare, s-a redus la suma de 200.000 lei cuantumul daunelor morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente către partea civilă ..., așa cum am arătat mai sus. Au fost menţinute celelalte dispoziții ale sentinţei penale apelate. Conform disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de partea civilă ... și de inculpatul ...
Textul în documentul-sursă ↗
Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.