Expertiza medico-legală, completările și obiecțiile

Când un raport medico-legal pare incomplet sau contradictoriu, primul pas este să identifici documentul, întrebarea nerezolvată și procedura. Lămurirea, suplimentul, noua expertiză și avizarea au condiții diferite. Dezacordul nu produce automat repetarea evaluării, înlocuirea expertului ori anularea raportului. Ghidul explică separat procesul civil și procesul penal și arată cum organizezi o observație fără să formulezi tu concluzii medicale. [1] [11] [12] [13] [14] [15] [17] [22] [40]

ACTUALIZAT: 5 octombrie 2026
TIMP DE CITIRE: 20 minute
CATEGORIE: Vătămări corporale și consecințe

Cuprins · 18 secțiuni

01Cui se adresează
02De unde pornesc: documentul și dosarul în care este folosit
03Cine solicită, cine dispune și cine efectuează lucrarea
04Obiective neutre și documente care pot fi urmărite
05Completarea documentului inițial nu este întotdeauna supliment de expertiză
06În penal: audiere, supliment și nouă expertiză
07În civil: primul termen după depunere are importanță
08Noua expertiză și avizarea științifică: nu sunt o scară automată de contestații
09Expertul recomandat, incompatibilitatea și înlocuirea
10Cum organizez o obiecție motivată
11Termene care nu trebuie confundate
12Ce poate lămuri expertul și ce rămâne de decis juridic
13Un reper din jurisprudența Curții Constituționale
14Aplicarea în timp și limitele ghidului
15Termene și repere
16Lista ta de pași
17Întrebări frecvente
18Surse și trimiteri

✓ SE APLICĂ DACĂ

Vătămări în accidente rutiere: organizarea probei medico-legale și a solicitărilor de clarificare.
Expertiza în procesul civil și în cel penal, distinctă de certificatul personal și de evaluarea de asigurări.

✕ NU ACOPERĂ

Diagnostic, tratament, calcul de zile medico-legale sau puncte traumatologice.
Opinii medicale individuale, modele universale de cereri și garanții de admitere.
Proceduri speciale psihiatrice, autopsie, filiație și căi de atac analizate exhaustiv.

De unde pornesc: documentul și dosarul în care este folosit

Expertiza medico-legală este o evaluare de specialitate a unor fapte medicale relevante pentru un dosar. Nu este o nouă consultație de tratament și nu este hotărârea care decide răspunderea sau despăgubirea. Obiectivele expertizei sunt întrebările concrete la care expertul trebuie să răspundă. Înainte să formulezi „obiecții”, identifică actul, emitentul și procedura: o observație privind o scrisoare medicală nu urmează automat calea unei obiecții la expertiza dispusă de instanță. [1] [2] [3] [23] [24]

Document	Rolul relevant aici	Traseul unei probleme
Document clinic: consultație, externare, investigație	Date medicale folosite la evaluare; nu devine prin denumire expertiză judiciară	Pentru o informație de verificat în document, te adresezi emitentului; actul clarificat se depune apoi în dosarul relevant
Certificat medico-legal	Act emis la cererea persoanei interesate; în penal are valoarea unui raport de constatare	Completarea pentru date noi și contestarea concluziilor în dosar sunt demersuri diferite
Raport de expertiză medico-legală judiciară	Răspuns la întrebările dispuse de autoritatea judiciară	Autoritatea decide mecanismul procedural adecvat: explicații, completare ori o nouă expertiză, în condițiile legii
Raport de evaluare de medicină de asigurări	Evaluare pentru cadrul punctajului traumatologic	Se verifică emitentul, materialul analizat și cadrul evaluării; nu se aplică automat procedura obiecțiilor dintr-un proces

Primele distincții au bază normativă; recomandarea privind verificarea la emitent este o metodă de organizare, nu o cale de atac nouă. Evaluarea de asigurări poate fi cerută de persoana prejudiciată, asigurătorul RCA, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România sau Fondul de garantare a asiguraților și este efectuată de medicii cu calificările prevăzute de ordin. Nu este rezervată exclusiv medicilor legiști și nu este interschimbabilă cu expertiza judiciară. [1] [2] [26] [40]

Pentru prezentarea generală a actelor, vezi Acte medicale și certificat medico-legal: ce dovedește fiecare; pentru certificatul la cerere, Cum obțin și cum completez documentația medico-legală. Aici accentul este pe expertiza din dosar și pe cererile de clarificare.

Cine solicită, cine dispune și cine efectuează lucrarea

Într-un dosar penal, expertiza poate fi dispusă la cerere sau din oficiu de organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în judecată de instanță, prin încheiere motivată. Cererea de expertiză se formulează în scris, indicând faptele și obiectivele. Persoana vătămată și ceilalți participanți își exercită drepturile potrivit calității procesuale; admiterea probei nu rezultă numai din depunerea cererii. Soluția de admitere ori respingere trebuie motivată. [2] [23]

Într-un proces civil, instanța încuviințează expertiza dacă are nevoie de cunoștințe de specialitate pentru lămurirea faptelor. Poate acționa la cererea părților ori din oficiu și poate solicita lucrarea unui institut de specialitate. Încheierea stabilește obiectivele și termenul. Nu se presupune că regulile desemnării unui expert tehnic pentru vehicule permit alegerea liberă a medicului care va face expertiza instituțională. [3] [4]

Activitatea medico-legală se realizează în instituțiile prevăzute de lege: Institutul Național de Medicină Legală (INML), institute de medicină legală, servicii județene și cabinete, după competență. Solicitarea judiciară se adresează în scris instituției competente; conducătorul acesteia desemnează medicul ori comisia. Nu orice lucrare trebuie începută direct la INML și nu orice nouă evaluare poate fi cerută unui serviciu ales de tine. [4] [44]

Pentru certificatul la cerere, normele prevăd solicitarea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal în situația prevăzută de art. 16. Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 limitează examinarea la cererea persoanei la o singură examinare a aceleiași persoane pentru aceeași faptă, în cadrul competenței teritoriale. Aceasta nu desființează posibilitatea unei expertize judiciare ori a completărilor legal justificate; exclude ideea de a căuta certificate personale succesive până apare rezultatul dorit. [1] [41] [42] [10] [16]

Obiective neutre și documente care pot fi urmărite

O cerere utilă arată ce fapt trebuie lămurit și de ce contează pentru dosar, nu concluzia medicală pe care o dorești. În penal, la stabilirea obiectivelor se pot formula observații și se poate cere modificarea ori completarea întrebărilor; regula nu autorizează partea să îi impună expertului răspunsul. Medicul are și rolul de a semnala aspecte de specialitate relevante. [9] [45]

Exemple de întrebări de organizare — nu concluzii clinice și nu obiective obligatorii pentru orice caz:

„Au fost analizate documentele nr. … din …, aflate la filele …? Ce relevanță au pentru obiectivul nr. …?”
„Pe ce date se sprijină aprecierea privind legătura dintre eveniment și consecința examinată și ce limite are această apreciere?”
„Cum se explică diferența dintre constatarea descrisă la pagina … și răspunsul de la concluzia …?”
„Datele ulterioare schimbă evaluarea anterioară sau privesc un aspect încă neclarificat? Sunt necesare alte documente pentru un răspuns?”

Nu cere „confirmați că toate problemele provin din accident” și nu transforma un interval de spitalizare în răspuns medico-legal. Alegerea formulării finale și evaluarea medicală aparțin persoanelor competente. [40] [2]

Pregătește actul prin care s-a dispus expertiza, rapoartele și completările anterioare, documentele clinice relevante, investigațiile și un inventar cronologic. Păstrează atât documentele favorabile, cât și pe cele care par să contrazică susținerea, inclusiv cele anterioare accidentului atunci când sunt relevante. Separă ce era disponibil la prima examinare de ceea ce a apărut ulterior. Aceasta este o recomandare de organizare, nu obligația de a depune nediferențiat întreg istoricul vieții medicale. [40]

Art. 10 din norme cere elemente de siguranță ale documentelor și, pentru fotocopii, mențiunea de conformitate atestată de medicul responsabil; pentru documentele medicale din străinătate, textul prevede traducere și legalizare. Alin. (2) permite și alte documente relevante când sunt necesare. Nu elimina singur un document și nu presupune că orice fotografie a unei pagini va fi suficientă: cere instituției clarificarea formei acceptabile pentru actul concret. [8] [40]

Transmiterea către expertiză se corelează cu autoritatea care a dispus-o; medicul poate solicita prin aceasta dosarul sau investigațiile necesare. Examinarea persoanei este regula în constatarea leziunilor; în penal, când examinarea fizică nu este posibilă ori necesară, art. 189 permite evaluarea pe documentație. Nu tu stabilești dacă actele sunt suficiente. Datele medico-legale rămân confidențiale. [4] [2] [31]

Completarea documentului inițial nu este întotdeauna supliment de expertiză

Cuvântul „completare” poate descrie situații diferite. Date medicale noi, complicații sau sechele — adică urmări persistente ale leziunilor — pot justifica actualizarea actului în condițiile art. 11 alin. (4) din norme, care indică medicul legist care a efectuat prima expertiză. Textul nu îți permite să modifici cifra ori concluzia din propriul exemplar. [10]

Pentru o eroare de identificare, o dată aparent greșită sau un document aparent omis, descrie exact problema și cere verificarea emitentului. Dacă actul este folosit într-un dosar judiciar, informează și autoritatea competentă, indicând ce document ori versiune se schimbă. Această recomandare nu instituie o procedură universală de „rectificare” a oricărui raport și nici nu echivalează o eroare materială cu o concluzie medicală greșită. [40]

Suplimentul judiciar și noua expertiză au condițiile procedurale explicate separat mai jos. Nu presupune că o solicitare personală de completare înlocuiește cererea în dosar, suspendă un termen sau rezolvă o incompatibilitate a expertului. Regula completării de către primul medic se citește împreună cu normele procedurale, nu împotriva lor. [1] [10] [12] [13] [14] [15] [20]

În evaluarea de medicină de asigurări, ordinul permite o nouă examinare dacă apar ulterior elemente clinice, funcționale ori de laborator noi. Aceasta este o regulă proprie evaluării de asigurări, nu un drept automat la o nouă expertiză judiciară și nici la majorarea despăgubirii. [27] [25]

Pentru cronologia simptomelor apărute mai târziu, vezi Apar simptome după accident: documentare și demersuri de clarificat; pentru diferența dintre zile, internare și concediu, Zile de îngrijiri, spitalizare și concediu medical: diferențe.

În penal: audiere, supliment și nouă expertiză

Audierea expertului — art. 179 din Codul de procedură penală (CPP). Organul de urmărire penală ori instanța poate cere explicații prin audiere dacă apreciază că sunt necesare pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor. Când lucrarea este instituțională, instituția desemnează pentru audiere un expert care a participat la ea. Nu este suficient să soliciți informal o explicație de la orice medic al instituției. [11]

Suplimentul — art. 180 CPP. Dacă autoritatea constată că expertiza este incompletă și deficiența nu poate fi suplinită prin audiere, dispune suplimentul de către același expert. Când desemnarea aceluiași expert nu este posibilă, textul prevede o altă expertiză, de către alt expert. Pentru lucrarea instituțională, autoritatea se adresează instituției. [12]

Noua expertiză — art. 181 CPP. Este prevăzută când concluziile sunt neclare ori contradictorii sau există contradicții între conținutul și concluziile raportului, iar deficiențele nu pot fi înlăturate prin audiere. Pentru noua expertiză medico-legală se constituie o comisie. Condiția privind posibilitatea lămuririi prin audiere nu trebuie transformată într-o afirmație că audierea efectivă ar fi obligatorie în orice dosar, indiferent de împrejurări. Autoritatea apreciază și motivează mecanismul aplicabil. [13] [23]

Dacă există deocamdată un certificat ori un raport de constatare, este vorba mai întâi despre dispunerea unei expertize, nu automat despre o „nouă expertiză”. Art. 172 alin. (12) nu impune efectuarea expertizei doar fiindcă un participant contestă concluziile constatării. Argumentele concrete și utilitatea probei contează. [2] [23] [32]

Pentru obiecțiile la conținut nu rezultă din art. 179–181 un termen universal de 5, 10 sau 15 zile. Aceasta nu înseamnă că poți aștepta fără limită: contează stadiul procesului, actele comunicate și termenele stabilite. Cere acces la raport și formulează prompt problema în dosar; nu aștepta un răspuns de la asigurător ca să urmărești procedura penală. [9] [11] [12] [13] [40]

În civil: primul termen după depunere are importanță

În procesul civil, art. 337 din Codul de procedură civilă (CPC) permite instanței, la primul termen după depunerea raportului, să solicite lămurirea sau completarea lui, din oficiu ori la cererea părților, inclusiv dacă există contradicții între părerile experților. „Termen” înseamnă aici ședință de judecată, nu un număr fix de zile de la primirea unui e-mail. [14]

Art. 338 CPC privește o nouă expertiză pentru motive temeinice. Cererea părții trebuie motivată și formulată, sub sancțiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului; dacă s-au formulat obiecțiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecțiuni ori a raportului suplimentar. Decăderea înseamnă pierderea posibilității de a exercita acel drept procedural în condițiile prevăzute. Existența puterii instanței de a dispune proba din oficiu nu justifică ignorarea termenului propriei cereri. [15]

Legea nu transformă obiecțiunile într-o etapă obligatorie înaintea oricărei cereri de nouă expertiză: art. 338 distinge situația cu obiecțiuni de cea fără obiecțiuni. Dar simplul dezacord nu reprezintă, singur, motive temeinice demonstrate. Arată ce problemă a rămas și de ce o lămurire ori completare nu răspunde suficient cererii tale. [15] [40]

Raportul trebuie depus, în principiu, cu cel puțin 10 zile înaintea termenului de judecată, iar în urgență instanța poate micșora intervalul. Aceste zece zile nu sunt un termen general de depunere a obiecțiunilor. Verifică data depunerii raportului, ședința fixată și eventualele dispoziții ale instanței, nu numai data când ai aflat de raport. [29] [14] [15]

Nu transfera în civil condițiile distincte ale suplimentului penal și nu presupune că regulile pentru expertize auto acoperă fără adaptare medicina legală. Normele medico-legale trimit expres la art. 330–340 CPC, iar regulile instituției și ale comisiei rămân relevante. [1] [3] [16] [43]

Noua expertiză și avizarea științifică: nu sunt o scară automată de contestații

O nouă expertiză medico-legală se efectuează prin comisie, chiar dacă prima lucrare a fost întocmită de un singur medic. Normele cer cel puțin doi membri cu grad profesional egal ori superior celui al experților anteriori și un președinte medic primar de medicină legală. Comisia lucrează pe constatările proprii și materialul necesar din dosar, ținând seama de deficiențe, omisiuni, contradicții și probe noi. Aceste cerințe nu conferă părții dreptul de a numi singură comisia. [16] [4]

Avizarea este verificarea științifică a actelor de către organismele medico-legale competente; nu este o hotărâre judecătorească și nu înseamnă că obții direct o „anulare” a raportului. Comisiile de avizare și control din institute examinează actele serviciilor județene în condițiile legii. Pentru noile expertize ale serviciilor județene, avizarea are loc înainte de transmiterea raportului către organul judiciar. Nu toate rapoartele inițiale parcurg obligatoriu orice nivel de avizare. [17] [18]

Comisia superioară medico-legală verifică științific actele la cererea organelor judiciare. Poate aviza integral ori parțial, formula precizări, recomanda refacerea sau formula concluzii proprii în condițiile textelor. Nu examinează direct persoane; când consideră necesară examinarea, recomandă o nouă expertiză, ale cărei concluzii vor fi apoi supuse avizării. Nu o confunda cu Consiliul Superior de Medicină Legală (CSML), organism cu rol metodologic. [17] [19]

Există și limite după aviz. După avizul comisiei de avizare și control, lucrări noi la unități ierarhic inferioare se pot solicita în condițiile art. 22 din regulament: recomandare explicită ori date noi medicale sau de anchetă. După avizul Comisiei superioare, art. 28 prevede condiția datelor noi medicale sau de anchetă și competența INML pentru expertiza în acea situație. Fără aceste condiții, evaluările repetate nu sunt garantate, dar nici avizul nu este o hotărâre care înlocuiește aprecierea judecătorului asupra tuturor probelor. [18] [19] [23] [24]

Practic, depune cererea motivată la autoritatea care gestionează proba, identificând raportul, avizele deja existente și întrebările rămase. Nu presupune că trimiterea directă a unei petiții personale la o comisie înlocuiește actul procedural necesar. Traseul concret trebuie verificat în dosar, în special când există deja un aviz superior. [4] [17] [19] [40]

Expertul recomandat, incompatibilitatea și înlocuirea

În penal, părțile și subiecții procesuali principali pot solicita participarea unui expert recomandat; aceasta nu este alegerea unui înlocuitor pentru expertul instituției. Expertul recomandat trebuie să îndeplinească cerințele legale. Art. 174 interzice cumulul rolurilor în aceeași cauză și desemnarea ca expert recomandat a unei persoane din aceeași instituție cu expertul desemnat de conducerea ei pentru lucrarea respectivă. [2] [6]

În civil, experții aleși de părți participă cu încuviințarea instanței, ca consilieri — specialiști care asistă partea — dacă legea nu prevede altfel. Pot formula întrebări și observații și, după caz, raport separat. În medicina legală se verifică și cerințele speciale pentru experții numiți de organul judiciar la cererea părților; simpla calificare de medic curant nu este suficientă pentru a presupune dreptul de participare ca expert. [5] [7]

Incompatibilitatea este existența unui motiv legal care împiedică persoana să exercite rolul respectiv; recuzarea este cererea prin care se invocă acel motiv. Normele interzic medicului care a eliberat certificatul să participe la redactarea raportului de expertiză sau la o nouă expertiză în același caz. În penal, motivul invocat trebuie dovedit. O concluzie nefavorabilă nu demonstrează singură incompatibilitatea. [20] [22] [40]

Recuzarea civilă a expertului are termenul distinct de 5 zile prevăzut de art. 332: de la numire dacă motivul exista atunci, iar în celelalte cazuri de la ivirea motivului. În penal, prin art. 174 alin. (4) se aplică în mod corespunzător regulile art. 66–68; art. 67 cere reacția de îndată după aflarea cazului de incompatibilitate. Nu importa cele cinci zile din civil în penal și nu le confunda cu obiecțiile la raport. [21] [22]

Înlocuirea penală poate fi dispusă pentru refuz ori nefinalizare nejustificată la termen, incompatibilitate admisă sau imposibilitate obiectivă, în condițiile art. 176. Nu se produce automat la cererea unei persoane nemulțumite. Adresează problema autorității competente și arată faptele concrete; nu declara raportul nul pe cont propriu. [22]

Cum organizez o obiecție motivată

Folosește o structură verificabilă: pasaj — document sau fapt omis — contradicție ori lipsă de explicație — clarificarea solicitată. Păstrează distinct observația factuală („documentul nu este enumerat”) de concluzia medicală pe care nu o poți stabili singur („documentul dovedește sigur cauzalitatea”). O observație organizată nu garantează admiterea cererii. [40] [23] [14] [15]

Exemplu fictiv de organizare, nu hotărâre, caz clinic sau formular procedural obligatoriu:

Element	Formulare orientativă
Raportul și localizarea	„Raport nr. … din …, pagina 4, răspunsul la obiectivul 2.”
Documentul relevant	„Scrisoarea medicală nr. … din …, depusă prin cererea înregistrată la …, nu apare în lista materialului analizat.”
Problema exactă	„Nu rezultă dacă a fost analizată; paragraful de la pagina 4 pare să se bazeze numai pe actele anterioare.”
Clarificarea cerută	„Solicit să se precizeze dacă documentul a fost avut în vedere, ce relevanță are pentru obiectivul 2 și dacă răspunsul se menține, cu motivare.”
Mecanismul procedural	„Solicit autorității să aprecieze măsura adecvată potrivit procedurii aplicabile, arătând de ce este necesară clarificarea.”

Numerele paginilor și documentele sunt inventate exclusiv pentru ilustrarea metodei. Nu rezultă că documentul a fost într-adevăr ignorat sau că raportul trebuie modificat. [40]

Atașează actul relevant, inventarul și dovada depunerii lui, păstrând și raportul criticat. Pentru mai multe probleme, numerotează-le separat. Când există deja un răspuns la obiecții, arată ce punct a rămas nelămurit; nu repeta numai dezacordul inițial. Identifică dacă ceri o explicație, completarea unei omisiuni, o nouă expertiză ori verificarea unei incompatibilități, fiindcă au condiții diferite. [40] [11] [12] [13] [14] [15] [22]

Pentru pregătirea generală a întrebărilor către un expert, vezi Expertiza tehnică auto: rol, întrebări și limite. Acest ghid nu transformă un model de organizare într-o cerere potrivită automat oricărui dosar.

Termene care nu trebuie confundate

Ține într-un registru separat data actului prin care s-a dispus expertiza, termenul fixat pentru raport, data depunerii, ședința de judecată și data răspunsului la obiecții. În civil, ședințele din art. 337–338 contează distinct de intervalul de depunere din art. 336. În penal, termenul de efectuare este stabilit prin ordonanță ori încheiere; prelungirea pentru motive întemeiate se cere de expert, iar art. 175 alin. (7) limitează totalul prelungirilor la șase luni. Aceasta nu este durata universală a oricărei expertize, nu se transferă automat în civil și nu este un termen pentru obiecții. [14] [15] [29] [30] [40]

Normele prevăd expedierea rezultatului judiciar în șapte zile de la finalizare, respectiv zece zile când lucrează o comisie. Finalizarea, expedierea, depunerea la dosar și termenul cererii părții sunt momente diferite. Pentru avize, Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 prevede trimiterea în cel mult 30 de zile pentru comisiile de avizare și control și 40 de zile pentru Comisia superioară, de la cerere; regulamentul conține și condiții privind plata. Aceste repere nu reprezintă un termen personal de contestare și nu garantează finalizarea întregului litigiu. [28] [17] [18] [19]

Certificatul la cerere are propria regulă: art. 18 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale prevede maximum șapte zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor indicate. Pagina INML despre leziuni și un răspuns din secțiunea de întrebări frecvente indică zece zile lucrătoare de la ultimul document, în timp ce alt răspuns din aceeași secțiune, pagina „Termene” și metodologia CSML indică șapte zile. Toate privesc același demers, deci informațiile se contrazic; termenul din normă rămâne de șapte zile, iar paginile de informare nu îl modifică. Nu aplica această regulă expertizei judiciare; pentru situația certificatului, cere clarificare instituției și vezi Cum obțin și cum completez documentația medico-legală. [28] [36] [37] [38] [39]

Nu presupune că depunerea unui act nou, o cerere de lămurire ori corespondența cu asigurătorul suspendă automat alte termene. Alege reperul din procedura în care te afli, nu cel care pare mai convenabil. [14] [15] [21] [22] [40]

Ce poate lămuri expertul și ce rămâne de decis juridic

Expertul poate aprecia, în limitele specialității și ale datelor, natura, gravitatea, mecanismul, momentul și urmările leziunilor, precum și aspectele medicale relevante pentru legătura cu evenimentul. Legătura de cauzalitate este relația dintre eveniment și consecința analizată; aprecierea medicală oferă elemente pentru analiza juridică, dar nu este singură hotărârea privind răspunderea. Expertul nu stabilește prin propriul raport cine este vinovat juridic, încadrarea penală definitivă sau întreaga sumă datorată. [2] [23] [24] [25]

În penal, probele se apreciază împreună, iar instanța motivează concluzia privind infracțiunea și vinovăția. În civil, instanța examinează fiecare probă și ansamblul lor, în cadrul regulilor legale. O apreciere medicală trebuie luată în serios, fără să fie transformată într-o probă cu putere nelimitată; analiza de specialitate nu poate fi înlocuită cu presupuneri, nici de tine, nici de acest ghid. [23] [24]

Legea RCA separă criteriile evaluării amiabile de stabilirea judiciară pe baza probelor medicale, medico-legale, psihologice și statistice. Raportul de punctaj nu devine astfel un tarif judiciar automat. Nu calcula aici zile medico-legale, puncte, procente ori o sumă pornind de la spitalizare sau concediu medical. [25] [26] [40]

Pentru traseul despăgubirilor și documentele economice, vezi Despăgubiri pentru vătămări: traseul și documentele esențiale; pentru a păstra distincte zilele și perioadele, Zile de îngrijiri, spitalizare și concediu medical: diferențe.

Un reper din jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională (CCR), Decizia nr. 729 din 21.11.2017: într-o cauză de origine fiscală, autoarea excepției susținea că o constatare contestată ar trebui urmată obligatoriu de expertiză. Curtea a respins critica: art. 172 alin. (12) lasă organului judiciar aprecierea utilității expertizei, cu motivarea soluției și cu garanțiile administrării contradictorii a probelor. Decizia este definitivă și general obligatorie potrivit dispozitivului. [32]

Relevanța pentru ghid este limitată la faptul că simpla contestare a constatării nu declanșează automat expertiza penală. Decizia nu privește un accident rutier, nu stabilește zile de îngrijiri, nu soluționează cererea civilă de nouă expertiză și nu decide condițiile distincte din art. 180–181 CPP. Decizia nu stabilește rezultatul ulterior al dosarului fiscal și nu oferă concluzii medicale pentru un caz individual. [32]

Aplicarea în timp și limitele ghidului

În civil, art. 24–26 CPC disting procesele noi, cele în curs, probele preconstituite și administrarea probelor; data accidentului nu este singurul reper. În penal, art. 13 CPP leagă aplicarea legii procesuale de actul efectuat și măsura dispusă, cu excepțiile tranzitorii. Pentru un dosar mai vechi trebuie verificată concret forma aplicabilă. [33] [34]

Modificarea normelor medico-legale publicată la 2 mai 2023 precizează trimiterea la cele două coduri și actualizează, între altele, documentele și comisia noii expertize. Ordinul evaluării de asigurări a intrat în vigoare la publicarea din 7 septembrie 2022 și conține la art. 7 o regulă pentru cererile nesoluționate atunci. Nu se aplică automat aceleași reguli tuturor actelor întocmite înaintea acestor repere. [43] [35]

Acest ghid oferă informații generale, nu recomandări individuale de strategie și nu o opinie medicală. Când există un termen apropiat, o incompatibilitate invocată, rapoarte contradictorii ori un aviz superior deja emis, poate fi utilă analiza documentelor de un profesionist competent. Aceasta nu înseamnă că orice solicitare administrativă de copii sau orice întrebare către emitent necesită avocat. [40]

Termene și repere procedurale

REGULĂCivil: lămurire ori completare

Interval: Primul termen după depunerea raportului.
De când începe: Depunerea raportului în dosar.
Cum se aplică: Se identifică ședința de judecată, nu un număr universal de zile.
Consecințe: Instanța poate cere lămuriri ori completări în condițiile articolului.

[14][33]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Art. 337 permite măsura din oficiu sau la cererea părților; ghidul nu indică o sancțiune automată distinctă.

REGULĂCivil: cererea părții de nouă expertiză

Interval: Primul termen după raport; dacă au existat obiecțiuni, termenul imediat următor depunerii răspunsului ori raportului suplimentar.
De când începe: Depunerea raportului inițial ori, în ipoteza legală, a răspunsului la obiecțiuni ori a raportului suplimentar.
Cum se aplică: Cererea trebuie motivată și corelată cu ședința efectivă. Nu se calculează aici o dată individuală.
Consecințe: Art. 338 alin. (2) prevede decăderea pentru cererea tardivă a părții.

[15][33]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Motive temeinice; puterea instanței de a dispune din oficiu nu elimină obligația părții de a respecta momentul propriei cereri.
Obiecțiunile nu sunt o etapă obligatorie în toate cazurile.

REGULĂCivil: recuzarea expertului

Interval: 5 zile, potrivit art. 332.
De când începe: Numirea dacă motivul exista atunci; în celelalte cazuri, ivirea motivului.
Cum se aplică: Pentru termenul pe zile, art. 181 exclude ziua începutului și a împlinirii; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare următoare.
Consecințe: Cererea se soluționează de instanță în condițiile art. 332; ghidul nu declară nulitatea automată a raportului.

[21][22][33]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Nu este termenul obiecțiilor la conținut.
Nu se transferă în penal; acolo art. 67 cere invocarea de îndată după aflarea incompatibilității.

REGULĂCivil: depunerea raportului înainte de ședință

Interval: În principiu, cel puțin 10 zile înainte de judecată.
De când începe: Termenul de judecată fixat.
Cum se aplică: Este intervalul depunerii raportului față de ședință, nu zece zile acordate părții pentru obiecții.
Consecințe: Se verifică depunerea și măsurile instanței; ghidul nu indică o nulitate ori o amânare automată.

[29]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Instanța îl poate micșora în caz urgent.
Dacă legea cere avizare sau control, raportul se depune după obținerea acestora.

REGULĂPenal: efectuarea lucrării și prelungirile

Interval: Termen fixat prin ordonanță ori încheiere; totalul prelungirilor pentru motive întemeiate este limitat la 6 luni.
De când începe: Actul autorității judiciare și, pentru prelungire, cererea expertului.
Cum se aplică: Cele șase luni privesc prelungirile, nu durata universală a tuturor expertizelor.
Consecințe: Neîndeplinirea nejustificată poate conduce la înlocuire în condițiile art. 176, nu automat la anularea raportului.

[30][22][34]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Nu este termen pentru obiecții.
Nu este transferat în procedura civilă sau în regula administrativă a certificatului.

Lista ta de pași

Identifică actul și dosarul: document clinic, certificat, constatare, expertiză judiciară ori evaluare de asigurări. [1] [2] [26]
Obține raportul, actul de dispunere, obiectivele, avizele și eventualele completări; verifică ședința sau termenul fixat. [4] [9] [14] [15] [30] [40]
Organizează cronologic documentele relevante, cu număr, dată, emitent și dovada depunerii; diferențiază datele noi de cele deja disponibile. [8] [40]
Localizează problema prin pagină, obiectiv și pasaj; indică documentul omis ori contradicția și cere o explicație neutră, fără concluzii medicale proprii. [9] [11] [12] [13] [14] [15] [40]
Verifică separat condițiile unei noi expertize, ale recuzării și ale avizării; nu le trata ca pe același remediu. [13] [15] [17] [18] [19] [20] [21] [22]
Păstrează toate versiunile și răspunsurile; nu presupune că o solicitare către emitent sau asigurător suspendă termenele dosarului. [14] [15] [40]

Întrebări frecvente

Pot obține o nouă expertiză numai pentru că nu sunt de acord cu rezultatul?

Nu automat. În civil sunt necesare motive temeinice și respectarea momentului cererii; în penal se verifică deficiențele și condițiile art. 180–181. Un certificat ori o constatare contestată nu echivalează cu un drept automat la expertiză. [12] [13] [15] [32]

Am primit raportul acum zece zile. Am pierdut termenul pentru obiecții?

Nu se poate deduce numai din acest interval. Cele zece zile din art. 336 CPC privesc depunerea raportului înainte de judecată. Art. 337–338 folosesc repere legate de ședința de judecată. În penal, art. 179–181 nu stabilesc un termen general identic. Verifică imediat actele și procedura concretă. [14] [15] [29] [11] [12] [13] [40]

Pot cere direct Comisiei superioare să anuleze raportul?

Nu trata avizarea ca pe o contestație personală automată. Verificarea științifică se solicită de organele judiciare în condițiile legii; avizul nu este hotărârea asupra răspunderii. După un aviz superior există limite speciale pentru noi expertize. [17] [19] [23] [24]

Ce fac dacă am un document medical ulterior?

Păstrează data și proveniența și arată exact ce obiectiv poate lămuri. Medicul și autoritatea competentă apreciază relevanța și mecanismul. Completarea actului inițial, suplimentul judiciar și noua examinare de asigurări nu sunt același lucru. [10] [12] [13] [14] [15] [27] [40]

Pot alege orice medic ca expert al meu?

Nu. În penal și civil există drepturi și condiții diferite; participarea expertului recomandat nu înlocuiește desemnarea instituțională. Se verifică specialitatea, cerințele procedurale și incompatibilitățile. [4] [5] [6] [7] [20] [22]

Certificatul obligă judecătorul să acorde o anumită sumă?

Nu. Constatările medicale se evaluează împreună cu celelalte probe și regulile aplicabile răspunderii și despăgubirii. Raportul de asigurări nu este un tarif judiciar automat. [23] [24] [25] [26]

De reținut

Arată cele 28 idei principale ale ghidului

Certificatul, raportul judiciar și evaluarea de asigurări au roluri și trasee distincte.
[1][2][26]
În penal cererea scrisă de expertiză identifică faptele și obiectivele; organul judiciar motivează soluția asupra probei.
[2][23]
În civil instanța poate solicita expertiză unui institut; desemnarea medico-legală internă nu este alegerea liberă a unui expert auto.
[3][4]
Solicitarea certificatului poate proveni de la persoana în cauză sau reprezentantul legal în ipoteza art. 16; examinarea la cerere este limitată de art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000.
[41][42]
Documentele au condițiile de siguranță din art. 10; alte documente relevante sunt posibile potrivit alin. (2).
[8]
Întrebările neutre și inventarul sunt recomandări organizatorice, nu concluzii medicale sau formulare obligatorii.
[40][9]
Completarea pentru date noi ori complicații din art. 11 alin. (4) nu se confundă cu suplimentul judiciar.
[10][12][14]
Audierea penală lămurește constatări sau concluzii când autoritatea apreciază că este necesară.
[11]
Suplimentul penal privește incompletitudinea neînlăturabilă prin audiere; același expert, cu alternativa expresă dacă desemnarea lui nu este posibilă.
[12]
Noua expertiză penală presupune neclarități sau contradicții neînlăturabile prin audiere; noua expertiză medico-legală este realizată prin comisie.
[13][16]
În civil, art. 337 și 338 disting lămurirea sau completarea și noua expertiză, cu repere la ședințe și decădere expresă la cererea art. 338.
[14][15]
Cele zece zile din art. 336 CPC nu sunt un termen general de obiecții.
[29][14][15]
Nu există în art. 179–181 CPP un termen universal de 5, 10 sau 15 zile pentru obiecții; nu se deduce un drept nelimitat în timp.
[11][12][13][40]
Comisia noii expertize are minimum doi membri cu grad egal sau superior și un președinte medic primar de medicină legală.
[16]
Avizarea județeană a noilor expertize și avizarea superioară au condiții distincte; nu orice raport trece automat toate nivelurile.
[17][18][19]
După aviz, art. 22 și 28 din regulament limitează noi lucrări la unități inferioare; după avizul superior, datele noi atrag competența INML în ipoteza textului.
[18][19]
Expertul recomandat nu înlocuiește expertul instituției și trebuie să respecte calificarea și incompatibilitățile.
[4][5][6][7]
Medicul emitent al certificatului nu participă la redactarea raportului de expertiză ori la noua expertiză în aceeași cauză.
[20]
Recuzarea civilă de cinci zile nu se transferă în penal și nu echivalează cu obiecțiile la raport.
[21][22]
Completitudinea medicală și legătura cauzală medicală nu decid singure vinovăția, încadrarea și întregul cuantum.
[2][23][24][25]
Pentru certificatul la cerere, norma prevede șapte zile; informația INML de zece zile lucrătoare o contrazice și nu o modifică.
[28][36][37][38][39]
Termenele de șapte, respectiv zece zile din art. 20 din norme privesc expedierea după finalizare, nu obiecțiile sau durata integrală a expertizei.
[28]
Cele șase luni din art. 175 alin. (7) CPP limitează prelungirile, nu toate lucrările medico-legale.
[30]
Decizia CCR nr. 729/2017 privește utilitatea expertizei după o constatare contestată, nu condițiile art. 180–181 ori o speță rutieră.
[32]
Temporalitatea civilă și penală trebuie verificată distinct; modificarea din 2023 explicitează raportarea normelor la ambele coduri.
[33][34][43]
În evaluarea de asigurări datele noi clinice, funcționale ori de laborator pot conduce la o nouă examinare; aceasta nu garantează o nouă expertiză judiciară.
[27][25]
Aplicarea ordinului de asigurări la cereri nesoluționate rezultă din art. 7, iar intrarea în vigoare din art. 9.
[35]
Avizele au repere de trimitere de 30, respectiv 40 de zile și condiții regulamentare de plată; nu sunt termene de contestare ale părții.
[17][18][19]

Certificatul medico-legal: traseul la cerere

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 5 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

Sursa 1: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 9 alin. (1)–(2), în special lit. a), c), e); art. 10 · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 9; textul dispoziției
Articolul 9(1) Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiza și avizul.(2) În sensul prezentelor norme:a) prin raport de expertiză medico-legală se înțelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde datele privind expertiza efectuată. Raportul de expertiză medico-legală, suplimentul la raportul de expertiză medico-legală și raportul de nouă expertiză medico-legală se efectuează în situațiile și în conformitate cu prevederile titlului IV capitolul VII din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile art. 330-340 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare; din Alineatul (2) , Articolul 9 , Sectiunea 2 a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDINUL nr. 1.434 din 24 aprilie 2023, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 02 mai 2023 ) b) prin raport de constatare medico-legală se înțelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde date privind constatarea efectuată. Constatarea medico-legală se efectuează în situațiile prevăzute la art. 172 și 189 din Codul de procedură penală. din Alineatul (2) , Articolul 9 , Sectiunea 2 a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDINUL nr. 1.434 din 24 aprilie 2023, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 02 mai 2023 ) c) prin certificat medico-legal se înțelege actul întocmit de medicul legist la cererea persoanelor interesate și care cuprinde date privind examinarea medico-legală; d) prin buletin de analiza se înțelege actul întocmit de specialiștii instituțiilor de medicina legală sau de persoanele competente din cadrul instituțiilor de medicina legală, la cererea persoanelor interesate, și care cuprinde date privind examenul complementar; e) prin aviz medico-legal se înțelege actul întocmit de Comisia superioară medico-legală, precum și de comisiile de avizare și control al actelor medicale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba conținutul și concluziile actelor medico-legale și se recomanda efectuarea unor noi expertize sau se formulează concluzii proprii.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 10 alin. (1)–(2)
(1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligații: a) să ia în considerare documentele medicale ale persoanei evaluate, emise de unități sanitare din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății sau a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și documentele medicale emise de unități medicale din străinătate, traduse și legalizate; b) să ia în considerare doar documentele medicale care prezintă următoarele elemente de siguranță: număr de înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea «conform cu originalul», atestată de medicul responsabil. (2) Atunci când este necesar, pot fi luate în considerare și alte documente relevante pentru stabilirea diagnosticului sau pentru a putea răspunde la obiectivele dispuse.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 2: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 172 alin. (1)–(6), (8), (11)–(12); art. 189 · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 172 alin. (1)–(12)
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 189, PDF p. 119–120 · forma extrasului din 23 martie 2026
Art. 189: Examinarea medico-legală a persoanei (1)Examinarea medico-legală a persoanei în vederea constatării urmelor şi a consecinţelor unei infracţiuni se efectuează conform legii speciale. (2)Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legală întocmeşte un certificat medico-legal sau, după caz, un raport de expertiză. (3)Constatarea leziunilor traumatice este efectuată, de regulă, printr-o examinare fizică. În cazul în care nu este posibilă sau necesară examinarea fizică, expertiza este efectuată în baza documentaţiei medicale puse la dispoziţia expertului. (4)Raportul de expertiză sau certificatul medico-legal trebuie să cuprindă: descrierea leziunilor traumatice, precum şi opinia expertului cu privire la natura şi gravitatea leziunilor, mecanismul şi data producerii acestora, urmările pe care acestea le-au produs.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 3: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 330 alin. (1)–(5); art. 331 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 330 — Încuviinţarea expertizei; textul articolului; PDF p. 113 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. (4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 331 — Numirea expertului; textul articolului; PDF p. 114 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidenţa biroului local de expertiză şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. (2)Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei. (3)Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 4: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 22–24 · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 22; textul dispoziției
Articolul 22(1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatări sau expertize medico-legale se adresează în scris instituției de medicina legală competente.(2) Documentul prin care se solicita efectuarea constatării sau expertizei medico-legale va cuprinde:a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra căruia urmează să se efectueze lucrarea; b) tipul expertizei sau constatării medico-legale; c) întrebările la care medicul legist trebuie să răspundă; d) materialele și datele care sunt puse la dispoziție medicilor legisti; e) caracterul de urgenta și termenul sugerat pentru efectuarea lucrării. (3) În cazul expertizei psihiatrice și al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.(4) În cazul în care sunt numiți și experți care reprezintă părțile interesate, se menționează datele de identitate ale acestora, pentru ca experții oficiali sa îi poată contacta în vederea efectuării lucrărilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 23; textul dispoziției
Articolul 23 După receptionarea solicitării conducătorul unității de medicina legală desemnează în scris, de îndată, medicul legist sau comisia care urmează să efectueze lucrarea și comunică organelor judiciare cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 24; textul dispoziției
Articolul 24(1) În cazul în care medicul legist considera necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legală sa îi pună la dispoziție materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora.(2) Dacă medicul legist considera necesară examinarea persoanei sau efectuarea unor investigații medicale de specialitate, el poate solicita, potrivit dispozițiilor legale, organelor judiciare care au cerut efectuarea constatării sau a expertizei sa dispună în consecința.(3) În cazuri excepționale expertiza medico-legală se poate efectua numai pe baza documentelor medicale ori medico-legale.(4) În cazul refacerii totale sau parțiale a examinarilor clinice sau paraclinice, al verificării datelor cuprinse în documente sau lucrări, precum și al oricăror alte analize și cercetări științifice necesare, medicul legist sau comisia de expertiza examinează persoanele în cauza.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 5: Regulamentul din 7 septembrie 2000 de aplicare a OG nr. 1/2000, aprobat prin HG nr. 774/2000Normă · art. 32 alin. (1)–(2); art. 33Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 32; textul dispoziției
Articolul 32(1) Constatările medico-legale se efectuează de medici legisti, iar expertizele se efectuează de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnați de conducerea institutelor de medicina legală și a serviciilor de medicina legală județene.(2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de experții oficiali pot participa experți numiți de organele judiciare, la cererea părților, dintre cei înscriși pe lista întocmită de institutele de medicina legală, cu avizul Consiliului superior de medicina legală.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 33; textul dispoziției
Articolul 33(1) Experții numiți de organele judiciare la cererea părților pot asista la lucrări și la examinarea persoanei, pot solicita investigații complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experții oficiali.(2) Obiecțiile și contribuția experților numiți de organele judiciare la cererea părților se consemnează în raportul medico-legal.(3) În cazul în care experții numiți de organele judiciare la cererea părților asista experții oficiali, prezenta acestora se consemnează în partea introductivă a raportului medicolegal.(4) Experții numiți de instanța la cererea părților au acces numai la datele medicale și medico-legale din dosarul de urmărire penală, respectiv al instanței. Accesul la datele din arhivele instituțiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducătorului instituției medicolegale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 6: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 173 alin. (3)–(6); art. 174 alin. (1), (2), (2^1) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 173 alin. (1)–(6)
(1) Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței. (2) Organul de urmărire penală sau instanța desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepția situațiilor în care, ca urmare a complexității expertizei, sunt necesare cunoștințe specializate din discipline distincte, situație în care desemnează doi sau mai mulți experți. (3) Când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți se face de către acea instituție, potrivit legii. (4) Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. (5) Expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora. (6) Instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experților desemnați.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 174 alin. (1), (2), (2^1), (4), (5)
(1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările și concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă. (2) În aceeași cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali. (2^1) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar. (4) Dispozițiile art. 66-68 se aplică în mod corespunzător. (5) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător în cazul specialiștilor prevăzuți la art. 172 alin. (10).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 7: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 330 alin. (5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 330 — Încuviinţarea expertizei; textul articolului; PDF p. 113 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. (4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 8: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 10 alin. (1) lit. a)–b) și alin. (2) · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 10 alin. (1)–(2)
(1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligații: a) să ia în considerare documentele medicale ale persoanei evaluate, emise de unități sanitare din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății sau a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și documentele medicale emise de unități medicale din străinătate, traduse și legalizate; b) să ia în considerare doar documentele medicale care prezintă următoarele elemente de siguranță: număr de înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea «conform cu originalul», atestată de medicul responsabil. (2) Atunci când este necesar, pot fi luate în considerare și alte documente relevante pentru stabilirea diagnosticului sau pentru a putea răspunde la obiectivele dispuse.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 9: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 177 alin. (1)–(6); art. 178 alin. (4)–(5) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 177 alin. (1)–(6)
(1) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părțile, subiecții procesuali principali, precum și expertul, dacă acesta a fost desemnat. (2) La termenul fixat se aduce la cunoștința procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali și a expertului obiectul expertizei și întrebările la care expertul trebuie să răspundă și li se pune în vedere că au dreptul să facă observații cu privire la aceste întrebări și că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. (3) Expertul este înștiințat cu privire la faptul că are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale. (4) Părțile și subiecții procesuali principali sunt încunoștințați că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. (5) După examinarea obiecțiilor și cererilor făcute de părți, de subiecții procesuali principali și expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoștințându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părțile sau subiecții procesuali principali. (6) Atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un laborator de expertiză criminalistică sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozițiile art. 173 alin. (3), nefiind necesară prezența expertului în fața organului judiciar.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 178 alin. (1)–(5)
(1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport. (2) Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în același raport. (3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. (4) Raportul de expertiză cuprinde: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoștințării părților, dacă au participat la aceasta și au dat explicații în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză; b) partea expozitivă prin care sunt descrise operațiile de efectuare a expertizei, metodele, programele și echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum și orice alte precizări și constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei. (5) În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 10: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 11 alin. (3)–(4) · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 11 alin. (1)–(4)
(1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legală cuprinde antetul, ștampila și numărul de înregistrare al instituției de medicina legală în care a fost efectuată și se înregistrează în registrul de evidenta. (2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legală se arhiveaza pe o perioadă nedeterminată. (3) Raportul de expertiza sau de constatare medicolegala, precum și certificatul medico-legal se semnează de toți cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergențe se consemnează în cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat și motivat. (4) În cazul în care în evoluția leziunilor menționate la prima expertiza apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de către medicul legist care a efectuat prima expertiza.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 11: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 179 alin. (1)–(3) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 179 alin. (1)–(3)
(1) În cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. (2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituția va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanță. (3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 12: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 180 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 180 alin. (1)–(2)
(1) Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert. (2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituției medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanța se adresează instituției respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 13: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 181 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 181 alin. (1)–(2)
(1) Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. (2) Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituție medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 14: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 337 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.337
Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicție între părerile experților, instanța, din oficiu sau la cererea părților, poate solicita experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 15: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 338 alin. (1)–(2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.338; PDF p.116 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. (2)O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 16: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 27 alin. (1) lit. h), alin. (2); art. 49 alin. (1)–(3) · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 27; textul dispoziției
Articolul 27(1) Comisia de expertiză se constituie în mod obligatoriu în cazurile în care legea prevede expres acest lucru sau în situațiile în care este necesară:a) evaluarea capacității psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilității penale sau a responsabilității civile; b) amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate, din motive medicale; c) suspendarea urmăririi penale sau a judecății atunci când suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă; d) constatarea stărilor morbide care sunt urmarea unor fapte medicale ilicite, a unor deficiențe sau a nerespectării ghidurilor de practică medicală și a protocoalelor terapeutice; e) investigarea filiației; f) evaluarea capacității de muncă; g) stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie, precum conducerea de autovehicule, de aparate de zbor, de portarmă în cadrul noilor expertize; h) efectuarea unei noi expertize medico-legale. (2) În cazul efectuării unei noi expertize medico-legale Comisia de expertiză se instituie și se compune în condițiile prevăzute de art. 49 alin. (2). (3) Pot face parte din comisia de expertiza, la solicitarea acesteia, medici și alți specialiști din diferite domenii biomedicale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 49; textul dispoziției
Articolul 49(1) O noua expertiza medico-legală se efectuează de către o comisie de experți, indiferent dacă prima expertiza a fost efectuată de un singur medic legist sau de mai mulți medici legisti ori de o comisie. Raportul noii expertize se elaborează pe baza constatărilor directe ale comisiei și pe baza materialului necesar din dosarul cauzei.(2) Comisia prevăzută la alin. (1) se compune din cel puțin 2 membri cu un grad profesional egal sau superior expertului sau experților care au efectuat expertiza anterioară. Gradele profesionale, în ordine crescătoare, sunt: medic specialist, medic primar. Președintele comisiei este un medic primar de medicină legală. (3) Noua expertiza medico-legală consta în reluarea sau/și refacerea investigatiilor medico-legale în cazul în care se constata deficiente, omisiuni sau/și aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei noi expertize se redactează pe baza constatărilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din dosarul cauzei, a aspectelor specifice spetei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum și a obiectiilor formulate de organele judiciare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 17: OG nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicatăLege · art. 24 alin. (1)–(3); art. 25 alin. (1)–(3) · forma din 1 februarie 2014Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 24; textul dispoziției
Articolul 24 (1) Comisia superioară medico-legală verifica şi avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale şi se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomanda refacerea totală sau parţială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare şi avizare, formuland propuneri în acest sens sau concluzii proprii. (3) Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanţilor în cel mult 40 de zile de la data cererii şi se comunică unităţilor de medicina legală care s-au pronunţat în cauza respectiva.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 25; textul dispoziției
Articolul 25 (1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală examinează şi avizează: a) actele de constatare sau de expertiza medico-legală, efectuate de serviciile de medicina legală judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti considera necesară avizarea; b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti. (2) Prevederile art. 24 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legală. (3) Avizele comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se transmit solicitanţilor în cel mult 30 de zile de la data cererii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 18: Regulamentul din 7 septembrie 2000 de aplicare a OG nr. 1/2000, aprobat prin HG nr. 774/2000Normă · art. 19 alin. (1)–(2); art. 21–22Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 19; textul dispoziției
Articolul 19(1) Comisiile de avizare și control al actelor medico-legale, care funcționează în cadrul institutelor de medicina legală, verifica, evalueaza, analizează și avizează din punct de vedere științific conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicina legală județene, conform competentei teritoriale.(2) Avizarea se solicita de organele de urmărire penală și de instanțele de judecată, în condițiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 21; textul dispoziției
Articolul 21(1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare și control se pronunța asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare și control recomanda fie refacerea parțială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 22; textul dispoziției
Articolul 22(1) După obținerea avizului comisiei de avizare și control se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unitățile medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai în cazul în care comisia de avizare și control a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de ancheta, inexistente la data expertizelor anterioare.(2) Avizele comisiei de avizare și control se trimit solicitanților în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, și se comunică instituțiilor de medicina legală care s-au pronunțat în cauza respectiva. E. Comisia superioară medico-legală
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 19: Regulamentul din 7 septembrie 2000 de aplicare a OG nr. 1/2000, aprobat prin HG nr. 774/2000Normă · art. 23–29, în special art. 26 alin. (2) și art. 28 alin. (1)–(2)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
Art. 23; textul dispoziției
Articolul 23 Comisia superioară medico-legală funcționează pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București, reprezentând autoritatea științifică suprema în domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizează și avizează din punct de vedere științific, la cererea organelor judiciare, conținutul și concluziile diverselor acte medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 24; textul dispoziției
Articolul 24(1) Componenta nominală a Comisiei superioare medico-legale, precum și lista cuprinzând specialiștii care pot fi cooptati la lucrările acesteia se aproba prin ordin al ministrului sănătății.(2) Ședințele Comisiei superioare medico-legale se pot desfășura dacă se întrunește majoritatea membrilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 25; textul dispoziției
Articolul 25 Organele judiciare care solicită avizul Comisiei superioare medico-legale sunt obligate sa îi pună la dispoziție toate actele medicale și medico-legale din dosar, însoțite de o adresa de inaintare care să cuprindă un scurt istoric al faptei, precum și întrebările, formulate clar, la care trebuie să răspundă în aviz.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 26; textul dispoziției
Articolul 26(1) Comisia superioară medico-legală se poate pronunța, verificand și avizand din punct de vedere științific, și în situațiile în care au fost efectuate noi expertize sau au fost date avize de către comisiile de avizare și control al actelor medico-legale competente teritorial.(2) Comisia superioară medico-legală nu efectuează examinari pe persoane, iar dacă membrii comisiei considera necesară examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmând ca ulterior concluziile acesteia să fie supuse avizării Comisiei superioare medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 27; textul dispoziției
Articolul 27(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală constata existenta unor concluzii contradictorii între prima expertiza și cea ulterioară sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, în totalitate sau parțial, concluziile uneia dintre ele, putând formula anumite precizări sau completări.(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomanda refacerea totală sau parțială a lucrărilor, formuland propuneri în acest sens sau concluzii proprii.(3) În cazul în care se constata deficiente în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii unor acte medicolegale, Comisia superioară medico-legală poate dispune refacerea parțială sau totală a acestora.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 28; textul dispoziției
Articolul 28(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unități medico-legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de ancheta. În acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competența Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" București.(2) Avizul Comisiei superioare medico-legale se trimite solicitantului în termen de cel mult 40 de zile de la data cererii și numai după achitarea contravalorii prestației medico-legale. Avizul se comunică și instituțiilor de medicina legală care s-au pronunțat în cauza respectiva. F. Consiliul superior de medicina legală
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 29; textul dispoziției
Articolul 29 Consiliul superior de medicina legală își exercită atributia de coordonare științifică și metodologică a activității de medicina legală prin:a) acreditarea noilor metode de cercetare științifică, care urmează să fie aplicate în practica, elaborand în acest scop protocoale de verificare experimentala și standardizare; b) elaborarea și adoptarea normelor metodologice ale expertizelor medico-legale, pe care le reactualizează periodic în funcție de progresul tehnico-științific; c) convocarea anuală de reuniuni cu medicii legisti pentru a analiza expertizele controversate și a prelucra modificările normelor metodologice elaborate. G. Comisiile mixte
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 20: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 7, ambele paragrafe · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 7; textul dispoziției
Articolul 7 Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei noi expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertiza în aceeași cauza. În aceasta situație sau în alte cazuri de incompatibilitate, precum și ori de câte ori medicul legist este împiedicat, din alte motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată el este obligat sa comunice de îndată acest fapt, în scris, organului medico-legal competent, pentru a desemna un alt medic legist, arătând și motivele incompatibilitatii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 21: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 332 alin. (1)–(3); art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 332 — Recuzarea expertului; textul articolului; PDF p. 114 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Experţii pot fi recuzaţi pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii. (2)Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare. (3)Recuzările se judecă cu citarea părţilor şi a expertului.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.181 alin.(1) pct.2)
când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 22: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 174 alin. (1), (4); art. 67 alin. (1), (4)–(5); art. 176 · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
art. 174 alin. (1), (2), (2^1), (4), (5)
(1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările și concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă. (2) În aceeași cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât și pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecții procesuali. (2^1) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părți în aceeași cauză o persoană care funcționează în cadrul aceleiași instituții medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituției respective la solicitarea organului judiciar. (4) Dispozițiile art. 66-68 se aplică în mod corespunzător. (5) Prevederile alin. (1) și (4) se aplică în mod corespunzător în cazul specialiștilor prevăzuți la art. 172 alin. (10).
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 67, PDF p. 29–30 · forma extrasului din 23 martie 2026
Art. 67: Recuzarea (1)În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate. (2)Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activităţi judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (3)Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător în cazul recuzării magistratului-asistent şi grefierului. (4)Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat şi a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de şedinţă. (5)Nerespectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate cu aceleaşi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare. (6)Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 176 alin. (1)–(4)
(1) Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat. (2) Înlocuirea se dispune prin ordonanță de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanță, după citarea expertului, și se comunică asociației sau corpului profesional de care aparține acesta. (3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă declarația sa de abținere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiza. (4) Expertul înlocuit trebuie, sub sancțiunea prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispoziția organului judiciar toate actele sau obiectele încredințate, precum și observațiile cu privire la activitățile desfășurate până la momentul înlocuirii sale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 23: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 100 alin. (1)–(4); art. 103 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 100 alin. (1)–(4)
(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 103 alin. (1)–(3)
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 24: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 264 alin. (1)–(2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.264 alin.(1)–(2); PDF pp.95–95 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 25: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · art. 22 alin. (4)–(6) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 22
Articolul 22 Stabilirea despăgubirilor(1) Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați. (2) Pentru prejudiciile produse bunurilor, despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor de referință pe piață la data producerii riscului asigurat.(3) Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate RCA de către asigurători cu sediul în state aflate în aria de competență a unui birou național auto se exercită împotriva asigurătorului RCA prin BAAR sau prin corespondenții desemnați, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24.(4) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât și pe cale judecătorească.(5) Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătății și A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București; b) evaluarea despăgubirilor are în vedere un nivel mediu prezumat al suferinței îndurate de persoanele prejudiciate; c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data producerii accidentului; d) despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative; e) punctajul pentru suferințele cauzate prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora. (6) Stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic.(7) Întinderea răspunderii civile delictuale a asiguratului nu poate depăși întinderea răspunderii contractuale a asigurătorului RCA, până la atingerea limitelor de răspundere prevăzute în asigurarea RCA.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 26: Ordinul comun ASF nr. 1/2022 și MS nr. 2.293/2022 privind despăgubirea pe baza punctajului traumatologicNormă · art. 3 alin. (1)–(2); art. 4 alin. (1)–(4)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 3; textul dispoziției
Articolul 3(1) În cazul vătămării sănătății și integrității corporale a persoanelor, calculul punctajului traumatologic se realizează contra cost la cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau Fondului de Garantare a Asiguraților, denumit în continuare FGA, de către medici experți evaluatori.(2) Medicii experți evaluatori sunt reprezentați de medici specialiști sau primari de medicină legală sau medici specialiști sau primari de expertiză medicală a capacității de muncă sau de medicii care au absolvit cursul postuniversitar de „Evaluare prejudiciu corporal în cazul unor traumatisme asociate incidentelor de trafic rutier“. (3) Cursul prevăzut la alin. (2) este organizat la nivelul universităților/facultăților de medicină și farmacie acreditate de Ministerul Educației, în baza unui curriculum de pregătire avizat de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici“ București.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 4; textul dispoziției
Articolul 4(1) Pentru calculul punctajului traumatologic, persoanele prejudiciate sunt examinate clinic printr-o expertiză de evaluare în cadrul căreia sunt verificate acuzele prezentate, documentele doveditoare și se identifică aspectele clinice și paraclinice, morfologice și funcționale care sunt în legătură directă de cauzalitate cu accidentul de vehicule.(2) În cadrul examinării se procedează la:a) identificarea, notarea și descrierea tuturor leziunilor traumatice și a consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier în cauză, identificabile cu ocazia examenului clinic; b) existența corelației diagnostic - susținerea diagnosticului; c) examinarea documentelor medicale relevante; d) diferențierea leziunilor traumatice și/sau consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier de patologii anterioare evenimentului rutier sau cele ulterioare ce nu sunt legate direct cauzal de acesta; e) acordarea unui punctaj total care să țină cont de situația faptică la momentul consultului sau la momentul parvenirii examenelor clinice sau paraclinice de specialitate solicitate pe baza baremului. (3) În cazul în care documentele medicale sunt insuficiente și/sau incomplete în raport cu starea victimei, medicul expert evaluator poate solicita completarea documentației sau efectuarea unor examinări suplimentare cu scopul de a verifica și completa diagnosticul; solicitarea se face cu consimțământul explicit al pacientului.(4) În urma efectuării examinării, medicul expert evaluator eliberează un raport de evaluare de medicină de asigurări care conține următoarele:a) o parte introductivă în care se vor consemna cel puțin:(i) datele de identificare ale victimei și ale medicului expert evaluator; (ii) date de istoric; (iii) acuzele semnalate; (iv) examenul clinic efectuat în cadrul examinării; b) o parte expozitivă în care se vor consemna cel puțin:(i) date din actele medicale; (ii) date din consultările medicale solicitate în cadrul examinării; (iii) leziunile traumatice; (iv) complicațiile posttraumatice identificate, diagnostic, prognostic; c) concluziile în care se vor consemna cel puțin:(i) punctajul acordat pentru fiecare LT/CP/CPP în parte și total acordat; (ii) aprecieri cu privire la eventuale complicații cu caracter definitiv; (5) Ulterior eliberării raportului de evaluare menționat la alin. (4), medicul expert evaluator arhivează documentația medicală și nonmedicală a cazului pentru o durată minimă de 10 ani.(6) În cazul în care, ulterior examinării clinice actuale, apar noi elemente clinice sau funcționale ori de laborator, se poate efectua o nouă examinare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 27: Ordinul comun ASF nr. 1/2022 și MS nr. 2.293/2022 privind despăgubirea pe baza punctajului traumatologicNormă · art. 4 alin. (6)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 4; textul dispoziției
Articolul 4(1) Pentru calculul punctajului traumatologic, persoanele prejudiciate sunt examinate clinic printr-o expertiză de evaluare în cadrul căreia sunt verificate acuzele prezentate, documentele doveditoare și se identifică aspectele clinice și paraclinice, morfologice și funcționale care sunt în legătură directă de cauzalitate cu accidentul de vehicule.(2) În cadrul examinării se procedează la:a) identificarea, notarea și descrierea tuturor leziunilor traumatice și a consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier în cauză, identificabile cu ocazia examenului clinic; b) existența corelației diagnostic - susținerea diagnosticului; c) examinarea documentelor medicale relevante; d) diferențierea leziunilor traumatice și/sau consecințelor acestora asociate cu accidentul rutier de patologii anterioare evenimentului rutier sau cele ulterioare ce nu sunt legate direct cauzal de acesta; e) acordarea unui punctaj total care să țină cont de situația faptică la momentul consultului sau la momentul parvenirii examenelor clinice sau paraclinice de specialitate solicitate pe baza baremului. (3) În cazul în care documentele medicale sunt insuficiente și/sau incomplete în raport cu starea victimei, medicul expert evaluator poate solicita completarea documentației sau efectuarea unor examinări suplimentare cu scopul de a verifica și completa diagnosticul; solicitarea se face cu consimțământul explicit al pacientului.(4) În urma efectuării examinării, medicul expert evaluator eliberează un raport de evaluare de medicină de asigurări care conține următoarele:a) o parte introductivă în care se vor consemna cel puțin:(i) datele de identificare ale victimei și ale medicului expert evaluator; (ii) date de istoric; (iii) acuzele semnalate; (iv) examenul clinic efectuat în cadrul examinării; b) o parte expozitivă în care se vor consemna cel puțin:(i) date din actele medicale; (ii) date din consultările medicale solicitate în cadrul examinării; (iii) leziunile traumatice; (iv) complicațiile posttraumatice identificate, diagnostic, prognostic; c) concluziile în care se vor consemna cel puțin:(i) punctajul acordat pentru fiecare LT/CP/CPP în parte și total acordat; (ii) aprecieri cu privire la eventuale complicații cu caracter definitiv; (5) Ulterior eliberării raportului de evaluare menționat la alin. (4), medicul expert evaluator arhivează documentația medicală și nonmedicală a cazului pentru o durată minimă de 10 ani.(6) În cazul în care, ulterior examinării clinice actuale, apar noi elemente clinice sau funcționale ori de laborator, se poate efectua o nouă examinare.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 28: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 18; art. 20 alin. (1)–(2) · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 18; textul dispoziției
Articolul 18 Examinarile medico-legale solicitate de persoanele interesate și eliberarea certificatelor medico-legale se efectuează la sediul instituțiilor de medicina legală. Certificatul medico-legal se eliberează persoanei examinate în termen de maximum 7 zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor examenelor clinice și paraclinice indicate de medicul examinator.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 20; textul dispoziției
Articolul 20(1) Rezultatele examinărilor, finalizate într-un raport de expertiză sau constatare medico-legală, după caz, se expediază organului care a dispus examinarea, în termen de 7 zile de la finalizarea acestora. (2) În situația în care expertiza se efectuează de către o comisie, termenul de expediere este de 10 zile.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 29: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 336 alin. (1)–(3) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 336 — Raportul de expertiză; textul articolului; PDF p. 115 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va fi depus cu cel puţin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi micşorat. (2)Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obţinerea avizelor tehnice necesare ce se eliberează numai de organismele de specialitate competente.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 30: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 172 alin. (6); art. 175 alin. (7) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 172 alin. (1)–(12)
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 175 alin. (1)–(8)
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleași motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei. (2) Expertul are dreptul să ia cunoștință de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. (3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate. (4) Expertul poate cere lămuriri părților și subiecților procesuali principali, cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organele judiciare. (5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcție de natura și complexitatea cauzei și de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert. Dacă expertiza este efectuată de instituția medico-legală ori institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit în condițiile prevăzute de legea specială. (6) Expertul poate beneficia și de măsuri de protecție, în condițiile prevăzute la art. 125. (7) Expertul are obligația de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat și de a-și întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanța organului de urmărire penală sau în încheierea instanței. Termenul-limită din ordonanță sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni. (8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum și răspunderea civilă a expertului sau a instituției desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 31: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 5, în forma modificată la 02.05.2023 · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 5; textul dispoziției
Articolul 5 Medicii legisti au obligația sa păstreze secretul de serviciu și să asigure protecția informațiilor, în conformitate cu normele deontologiei profesionale. În scopul îndeplinirii acestei obligații medicii legisti:a) aduc la cunoștința persoanelor interesate rezultatul lucrărilor medico-legale numai în măsura în care prin aceasta nu se aduce atingere activității de urmărire penală sau în cazul în care înaintează solicitarea organelor judiciare și obțin acordul acestora; din Articolul 5 , Sectiunea 1 a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din ORDINUL nr. 1.434 din 24 aprilie 2023, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 370 din 02 mai 2023 ) b) păstrează secretul în ceea ce privește lucrările și constatările pe care le efectuează, putând folosi materialul documentar al lucrărilor medico-legale pentru comunicări sau lucrări științifice numai după soluționarea cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 32: CCR, Decizia nr. 729 din 21 noiembrie 2017 — art. 172 alin. (12) CPPHotărâre · par. 5–8 (context și susțineri); par. 23–30 și 35–36 (considerente); dispozitivCurtea Constituțională a României · 729 · 21 noiembrie 2017 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
par. 5–8 (context și susțineri)
5. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.055/100/2014, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marinela Ofelia Câmpean într-o cauză penală, în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece, spre deosebire de reglementarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, efectuarea unei expertize nu mai este obligatorie, ci facultativă, urmând ca organul judiciar să o dispună numai dacă apreciază că este necesară, chiar dacă părțile au contestat concluziile raportului de constatare efectuat în cursul urmăririi penale. Contradictorialitatea, fiind intim legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să dispună ca orice element susceptibil să influențeze soluția privind procesul penal să facă obiectul unei dezbateri contradictorii. Or, singura posibilitate de a combate concluziile unui raport de constatare în cauzele penale privind infracțiunile economice o reprezintă efectuarea unei expertize financiar-contabile, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale privind garantarea dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil. 7. În acest sens, conform jurisprudenței Curții de la Strasbourg, prin refuzul de a dispune refacerea expertizei sau efectuarea uneia la cererea unei părți, instanța a încălcat dreptul la contradictorialitate al părților (a se vedea Hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli împotriva Franței). 8. Drept urmare, o limitare în calea posibilelor abuzuri o constituie admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală și aplicarea în practică a acestor prevederi conform reglementării anterioare, care instituia o obligație legală în sarcina organului judiciar de a dispune efectuarea unei expertize în situația contestării de către părți a concluziilor raportului de constatare, nefiind lăsată la latitudinea organelor judiciare administrarea acestei probe, în baza unor interpretări personale ale acestora.
Textul în documentul-sursă ↗
par. 23–30 (considerente)
23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, dispun cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize, atunci când concluziile raportului de constatare sunt contestate. În redactarea anterioară modificării prin ordonanța mai sus menționată, efectuarea unei expertize era obligatorie dacă părțile contestau concluziile raportului de constatare. 24. Așa fiind, autoarea excepției apreciază că, prin modificarea astfel operată, îi sunt afectate dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind lăsată la discreția organului judiciar dispunerea efectuării unei expertize. 25. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală nu refuză dreptul suspectului/inculpatului sau al oricărei altei persoane interesate de a contesta concluziile raportului de constatare, ci conferă organului judiciar competența de a aprecia asupra utilității efectuării unei expertize. 26. Împrejurarea că, subsecvent constatării, efectuarea unei expertize este condiționată de aprecierea necesității sale, indiferent că această necesitate este impusă de nelămurirea organului judiciar ori de aspectele inserate de părți în momentul contestării raportului de constatare, nu este de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părților, care au posibilitatea de a formula cereri în fața organului de urmărire penală și instanțelor judecătorești, de a solicita administrarea oricăror probe în apărarea lor, inclusiv de a solicita efectuarea unei expertize și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. 27. Prin urmare, după finalizarea raportului de constatare, concluziile acestuia pot fi contestate de părți sau de subiecții procesuali principali, în această situație organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. De asemenea, se poate dispune efectuarea unei expertize și atunci când, deși raportul de constatare nu este contestat, față de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Totodată, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesar, se poate solicita opinia unui expert. Așa fiind, ceea ce guvernează necesitatea dispunerii unei expertize sau necesitatea solicitării opiniei unui expert este principiul referitor la aflarea adevărului, consacrat de art. 5 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului“. 28. Totodată, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, rapoartele de constatare sunt mijloace de probă prin care se obține o probă care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Or, în acord cu art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală, „Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare“, sens în care respingerea sa se poate dispune atunci când proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii, când se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, când proba nu este necesară, când proba este imposibil de obținut, când cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită și atunci când administrarea probei este contrară legii [art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală]. 29. Așa fiind, organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu are obligația de a adopta concluziile raportului de constatare sau chiar de expertiză, iar valoarea probantă a acestora nu este prestabilită de către Codul de procedură penală, ele fiind supuse, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Așadar, toate probele, inclusiv cele tehnico-științifice, trebuie raportate la ansamblul probator. 30. Prin urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia organele judiciare se pronunță în mod discreționar asupra necesității administrării unei expertize în cauză, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispunerea condamnării se poate realiza doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest fapt conferă procedurii caracter echitabil, deoarece, pe lângă faptul că, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului/inculpatului, principiul liberei aprecieri a probelor nu este absolut, fiind mărginit de existența unor mijloace compensatorii care să asigure existența unui echilibru suficient între acuzare și apărare. În acest sens, în Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată în Cauza Cottin împotriva Belgiei (paragraful 29), Curtea de la Strasbourg a reamintit că unul dintre elementele unei proceduri echitabile în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție este caracterul contradictoriu al acesteia: fiecare parte trebuie să aibă, în principiu, posibilitatea nu doar de a prezenta elementele necesare apărării sale și succesului pretențiilor sale, ci și de a lua cunoștință și de a discuta toate dovezile sau observațiile prezentate judecătorului, în scopul de a influența decizia instanței (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli împotriva Franței, paragraful 33, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei, paragraful 31, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Vermeulen împotriva Belgiei, paragraful 33, și Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Niderost-Huber împotriva Elveției, paragraful 24).
Textul în documentul-sursă ↗
par. 35–36 (considerente)
35. Așa fiind, prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece partea interesată beneficiază de garanțiile dreptului la un proces echitabil, sens în care eventualele dificultăți cauzate apărării prin limitarea drepturilor sunt suficient contrabalansate de procedurile urmate de autoritățile judiciare, putând susține în fața instanței de judecată toate apărările necesare în condiții de contradictorialitate cu acuzarea. 36. În concluzie, împrejurarea că nu este obligatorie efectuarea unei expertize, în cazul în care concluziile raportului de constatare sunt contestate, are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil prin soluționarea cu celeritate a cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar permite prelungirea nejustificată a soluționării cauzei printr-o simplă contestare a raportului, cu toate că dispunerea unei expertize nu este utilă cauzei, fiind lămurite toate aspectele cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
Textul în documentul-sursă ↗
dispozitiv
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinela Ofelia Câmpean în Dosarul nr. 2.055/100/2014 al Tribunalului Maramureș - Secția penală și constată că dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2017.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 33: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · art. 24–26 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.24
Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 25 — Legea aplicabilă proceselor în curs; textul articolului; PDF p. 7 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. (2)Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile. (3)În cazul în care instanţa învestită este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi. Dispoziţiile alin. (1) rămân aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 26 — Legea aplicabilă mijloacelor de probă; textul articolului; PDF p. 7 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Legea care guvernează condiţiile de admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite şi a prezumţiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul probaţiunii. (2)Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administrării lor.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 34: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 13 alin. (1) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.13 alin. (1) · forma extrasului din 23 martie 2026
Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 35: Ordinul comun ASF nr. 1/2022 și MS nr. 2.293/2022 privind despăgubirea pe baza punctajului traumatologicNormă · art. 7 și art. 9Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 7; textul dispoziției
Articolul 7 Cererea persoanei prejudiciate, a asigurătorului RCA, a BAAR sau FGA nesoluționată până la data intrării în vigoare a prezentului ordin se soluționează conform prevederilor prezentului ordin.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 9; textul dispoziției
Articolul 9 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la data publicării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 36: Am suferit leziuni traumatice și doresc un act medico-legal la cerereGhid oficial · Eliberarea certificatului: maximum 10 zile lucrătoare de la sosirea ultimului act medicalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Eliberarea certificatului — termenul de maximum 10 zile lucrătoare
Certificatul medico-legal se eliberează în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data sosirii ultimului act medical.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 37: Întrebări frecvente — INML „Mina Minovici”Ghid oficial · Termene / În cât timp primesc certificatul medico-legal?; Certificatul medico-legal la cerere / Am fost agresat...Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Termene — răspunsul privind certificatul
În cât timp primesc certificatul medico-legal? Articolul 18 din Normele procedurale prevede că certificatul medico-legal se eliberează persoanei examinate „în termen de maximum 7 zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor examenelor clinice și paraclinice indicate de medicul examinator”.
Textul în documentul-sursă ↗
Certificatul la cerere — eliberarea
Vă prezentați la camera de gardă a institutului, la parter, cu un act de identitate valabil și cu documentele medicale pe care le dețineți, completați cererea primită la recepție și achitați 38 de lei. Examinarea se face de un medic legist, care recomandă, după caz, consulturi de specialitate suplimentare. Certificatul se eliberează în cel mult 10 zile lucrătoare de la sosirea ultimului document medical.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 38: Metodologia CSML privind termenele de efectuare a certificatelor, expertizelor și avizelor medico-legaleGhid oficial · art. 1; art. 2 alin. (1)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1 — termenul certificatelor
Termenul de efectuare a oricărui certificat medico-legal este de 7 zile de la examinarea persoanei evaluate sau, atunci când sunt solicitate acte medicale, de 7 zile de la intrarea în instituția medico-legală a ultimului act solicitat.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 2 alin. (1) — termenul expertizei
(1) Termenul de efectuare a unei expertize medico-legale este cel stabilit de către organul judiciar în ordonanță sau, după caz, în încheierea de instanță;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 39: Termene — pagina INML „Mina Minovici”Ghid oficial · Art. 1 Certificatele medico-legale; Art. 2 alin. (1)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1 — termenul certificatelor
Termenul de efectuare a oricărui certificat medico-legal este de 7 zile de la examinarea persoanei evaluate sau, atunci când sunt solicitate acte medicale, de 7 zile de la intrarea în instituția medico-legală a ultimului act solicitat.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 2 alin. (1) — termenul expertizei
(1) Termenul de efectuare a unei expertize medico-legale este cel stabilit de către organul judiciar în ordonanță sau, după caz, în încheierea de instanță;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 40: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 10–11 și art. 22–24 · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
art. 10 alin. (1)–(2)
(1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligații: a) să ia în considerare documentele medicale ale persoanei evaluate, emise de unități sanitare din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății sau a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și documentele medicale emise de unități medicale din străinătate, traduse și legalizate; b) să ia în considerare doar documentele medicale care prezintă următoarele elemente de siguranță: număr de înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea «conform cu originalul», atestată de medicul responsabil. (2) Atunci când este necesar, pot fi luate în considerare și alte documente relevante pentru stabilirea diagnosticului sau pentru a putea răspunde la obiectivele dispuse.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 11 alin. (1)–(4)
(1) Raportul de expertiza sau de constatare medico-legală cuprinde antetul, ștampila și numărul de înregistrare al instituției de medicina legală în care a fost efectuată și se înregistrează în registrul de evidenta. (2) Copiile de pe raportul de expertiza sau de constatare medico-legală se arhiveaza pe o perioadă nedeterminată. (3) Raportul de expertiza sau de constatare medicolegala, precum și certificatul medico-legal se semnează de toți cei care au participat la întocmirea lui. Opiniile divergențe se consemnează în cuprinsul raportului sau al certificatului medico-legal, separat și motivat. (4) În cazul în care în evoluția leziunilor menționate la prima expertiza apar date medicale noi, complicatii sau sechele, actele medico-legale se pot completa sau modifica numai de către medicul legist care a efectuat prima expertiza.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 22; textul dispoziției
Articolul 22(1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatări sau expertize medico-legale se adresează în scris instituției de medicina legală competente.(2) Documentul prin care se solicita efectuarea constatării sau expertizei medico-legale va cuprinde:a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra căruia urmează să se efectueze lucrarea; b) tipul expertizei sau constatării medico-legale; c) întrebările la care medicul legist trebuie să răspundă; d) materialele și datele care sunt puse la dispoziție medicilor legisti; e) caracterul de urgenta și termenul sugerat pentru efectuarea lucrării. (3) În cazul expertizei psihiatrice și al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.(4) În cazul în care sunt numiți și experți care reprezintă părțile interesate, se menționează datele de identitate ale acestora, pentru ca experții oficiali sa îi poată contacta în vederea efectuării lucrărilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 23; textul dispoziției
Articolul 23 După receptionarea solicitării conducătorul unității de medicina legală desemnează în scris, de îndată, medicul legist sau comisia care urmează să efectueze lucrarea și comunică organelor judiciare cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 24; textul dispoziției
Articolul 24(1) În cazul în care medicul legist considera necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legală sa îi pună la dispoziție materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora.(2) Dacă medicul legist considera necesară examinarea persoanei sau efectuarea unor investigații medicale de specialitate, el poate solicita, potrivit dispozițiilor legale, organelor judiciare care au cerut efectuarea constatării sau a expertizei sa dispună în consecința.(3) În cazuri excepționale expertiza medico-legală se poate efectua numai pe baza documentelor medicale ori medico-legale.(4) În cazul refacerii totale sau parțiale a examinarilor clinice sau paraclinice, al verificării datelor cuprinse în documente sau lucrări, precum și al oricăror alte analize și cercetări științifice necesare, medicul legist sau comisia de expertiza examinează persoanele în cauza.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 41: OG nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicatăLege · art. 19 alin. (1)–(2) · forma din 1 februarie 2014Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 19; textul dispoziției
Articolul 19 Examinarile medico-legale cerute de persoanele interesate se asigura de un medic legist al serviciului de medicina legală sau al cabinetului de medicina legală din raza teritorială de activitate, o singură dată aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi fapta.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 42: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 16 · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 16
Solicitările de examinare în vederea eliberării certificatelor medico-legale pot fi înaintate de către persoana în cauză sau de către reprezentantul legal dacă persoana în cauză nu are capacitate de exercițiu.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 43: Ordinul MS nr. 1.434/2023 și MJ nr. 687/C/2023 de modificare a normelor procedurale medico-legaleNormă · art. I pct. 2–3, 7–8 și 18; art. IITextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
art. I pct. 2
2. La articolul 9 alineatul (2), literele a) și b) se modifică și vor avea următorul cuprins: a) prin raport de expertiză medico-legală se înțelege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde datele privind expertiza efectuată. Raportul de expertiză medico-legală, suplimentul la raportul de expertiză medico-legală și raportul de nouă expertiză medico-legală se efectuează în situațiile și în conformitate cu prevederile titlului IV capitolul VII din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile art. 330-340 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare; b) prin raport de constatare medico-legală se înțelege actul întocmit de medicul legist la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată și care cuprinde date privind constatarea efectuată. Constatarea medico-legală se efectuează în situațiile prevăzute la art. 172 și 189 din Codul de procedură penală.
Textul în documentul-sursă ↗
art. I pct. 3
3. Articolul 10 se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 10 (1) La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligații: a) să ia în considerare documentele medicale ale persoanei evaluate, emise de unități sanitare din rețeaua proprie a Ministerului Sănătății sau a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, precum și documentele medicale emise de unități medicale din străinătate, traduse și legalizate; b) să ia în considerare doar documentele medicale care prezintă următoarele elemente de siguranță: număr de înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea «conform cu originalul», atestată de medicul responsabil. (2) Atunci când este necesar, pot fi luate în considerare și alte documente relevante pentru stabilirea diagnosticului sau pentru a putea răspunde la obiectivele dispuse.
Textul în documentul-sursă ↗
art. I pct. 7
7. La articolul 20, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 20 (1) Rezultatele examinărilor, finalizate într-un raport de expertiză sau constatare medico-legală, după caz, se expediază organului care a dispus examinarea, în termen de 7 zile de la finalizarea acestora.
Textul în documentul-sursă ↗
art. I pct. 8
8. La articolul 27, alineatele (1) și (2) se modifică și vor avea următorul cuprins: Articolul 27 (1) Comisia de expertiză se constituie în mod obligatoriu în cazurile în care legea prevede expres acest lucru sau în situațiile în care este necesară: a) evaluarea capacității psihice a unei persoane, în scopul stabilirii elementelor necesare pentru aprecierea responsabilității penale sau a responsabilității civile; b) amânarea sau întreruperea executării pedepsei privative de libertate, din motive medicale; c) suspendarea urmăririi penale sau a judecății atunci când suspectul sau inculpatul suferă de o boală gravă; d) constatarea stărilor morbide care sunt urmarea unor fapte medicale ilicite, a unor deficiențe sau a nerespectării ghidurilor de practică medicală și a protocoalelor terapeutice; e) investigarea filiației; f) evaluarea capacității de muncă; g) stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie, precum conducerea de autovehicule, de aparate de zbor, de portarmă în cadrul noilor expertize; h) efectuarea unei noi expertize medico-legale. (2) În cazul efectuării unei noi expertize medico-legale Comisia de expertiză se instituie și se compune în condițiile prevăzute de art. 49 alin. (2).
Textul în documentul-sursă ↗
art. I pct. 18
18. La articolul 49, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: (2) Comisia prevăzută la alin. (1) se compune din cel puțin 2 membri cu un grad profesional egal sau superior expertului sau experților care au efectuat expertiza anterioară. Gradele profesionale, în ordine crescătoare, sunt: medic specialist, medic primar. Președintele comisiei este un medic primar de medicină legală.
Textul în documentul-sursă ↗
art. II
Articolul II Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 44: OG nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, republicatăLege · art. 4–5; art. 15–18 · forma din 1 februarie 2014Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
Art. 4; textul dispoziției
Articolul 4 Instituţiile de medicina legală sunt singurele unităţi sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 5; textul dispoziției
Articolul 5 (1) Activitatea de medicina legală se realizează prin următoarele instituţii sanitare cu caracter public: a) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii; b) institutele de medicina legală din centrele medicale universitare, unităţi cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii; c) serviciile de medicina legală judeţene şi cabinetele de medicina legală din oraşele neresedinta de judeţ, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicina legală judeţene, subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publică. (2) Pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează Comisia superioară medico-legală, cu sediul la acest institut. (3) În cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare, precum şi în cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 15; textul dispoziției
Articolul 15 Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, precum şi celelalte institute de medicina legală, în limitele competentei lor teritoriale, stabilite prin regulamentul de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe, au următoarele atribuţii principale: a) efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constatări, precum şi alte lucrări medico-legale; b) efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficiente privind acordarea asistenţei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice; c) executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legală judeţene, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate; d) îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legală judeţene prevăzute în prezenta ordonanţă; e) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi pun la dispoziţie învăţământului universitar şi postuniversitar materiale documentare, precum şi alte mijloace necesare procesului de învăţământ; f) contribuie la sprijinirea asistenţei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unităţilor sanitare, la cererea acestora, cat şi prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legală; g) propun Consiliului superior de medicina legală măsuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinei legale pe întregul teritoriu al tarii; h) avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de imbalsamare şi alte servicii de estetica mortuara.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 16; textul dispoziției
Articolul 16 Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare desemnează medicii legisti din subordine, care urmează să efectueze constatările medico-legale, expertizele şi noile expertize medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 17; textul dispoziției
Articolul 17 Serviciile de medicina legală judeţene au următoarele atribuţii principale: a) efectuează expertize şi constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, precum şi în cazurile de deficiente în acordarea asistenţei ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice; b) efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legală, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuată de cabinetul de medicina legală; c) efectuează, cu plata, examinari medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum şi orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa cabinetului de medicina legală; d) efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intră în competenţa institutelor de medicina legală; e) pun la dispoziţie catedrelor de medicina legală din universităţile de medicina şi farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicală şi de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, tesuturi şi alte produse biologice necesare procesului didactic; f) pun la dispoziţie Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi institutelor de medicina legală materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifică; g) contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistenţei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legală; h) participa, la cererea instituţiilor sanitare şi a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea, şi contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 18; textul dispoziției
Articolul 18 Cabinetele de medicina legală au următoarele atribuţii principale: a) efectuează orice expertiza şi constatare medico-legală, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor care intră în atribuţiile serviciilor de medicina legală; b) asigura, cu plata, efectuarea examinarilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate; c) asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 45: Normele procedurale din 25 mai 2000 privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legaleNormă · art. 8; art. 22 alin. (2) lit. c)–d) · forma din 24 decembrie 2024Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 8; textul dispoziției
Articolul 8 În efectuarea lucrării medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are un rol activ constând în:a) posibilitatea de a solicita extinderea examinării altor aspecte cu implicații medico-legale constatate, deosebite de cele ce formează obiectul lucrării; b) obligația de a consemna în actele medico-legale elemente medico-legale care constituie indiciile unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, constatate cu ocazia examinarilor medico-legale efectuate la solicitarea persoanelor interesate, și de a le comunică organelor judiciare competente.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 22; textul dispoziției
Articolul 22(1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatări sau expertize medico-legale se adresează în scris instituției de medicina legală competente.(2) Documentul prin care se solicita efectuarea constatării sau expertizei medico-legale va cuprinde:a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra căruia urmează să se efectueze lucrarea; b) tipul expertizei sau constatării medico-legale; c) întrebările la care medicul legist trebuie să răspundă; d) materialele și datele care sunt puse la dispoziție medicilor legisti; e) caracterul de urgenta și termenul sugerat pentru efectuarea lucrării. (3) În cazul expertizei psihiatrice și al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.(4) În cazul în care sunt numiți și experți care reprezintă părțile interesate, se menționează datele de identitate ale acestora, pentru ca experții oficiali sa îi poată contacta în vederea efectuării lucrărilor.
Textul în documentul-sursă ↗

Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Despăgubiri pentru vătămări: traseul și documentele esențialeC05 · 11 MIN · GHID Acte medicale și certificat medico-legal: ce dovedește fiecareC05 · 11 MIN · GHID Apar simptome după accident: documentare și demersuri de clarificatC01 · 8 MIN · GHID Expertiza tehnică auto: rol, întrebări și limiteC02 · 10 MIN · GHID Cum obțin și cum completez documentația medico-legalăC05 · 10 MIN · GHID Zile de îngrijiri, spitalizare și concediu medical: diferențeC05 · 9 MIN · GHID

Expertiza medico-legală, completările și obiecțiile

De unde pornesc: documentul și dosarul în care este folosit

Cine solicită, cine dispune și cine efectuează lucrarea

Obiective neutre și documente care pot fi urmărite

Completarea documentului inițial nu este întotdeauna supliment de expertiză

În penal: audiere, supliment și nouă expertiză

În civil: primul termen după depunere are importanță

Noua expertiză și avizarea științifică: nu sunt o scară automată de contestații

Expertul recomandat, incompatibilitatea și înlocuirea

Cum organizez o obiecție motivată

Termene care nu trebuie confundate

Ce poate lămuri expertul și ce rămâne de decis juridic

Un reper din jurisprudența Curții Constituționale

Aplicarea în timp și limitele ghidului

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Semnalează o eroare

Instalează pe iPhone sau iPad

Scrie-ne

Mesajul a fost trimis

Expertiza medico-legală, completările și obiecțiile

Cui se adresează

01De unde pornesc: documentul și dosarul în care este folosit

02Cine solicită, cine dispune și cine efectuează lucrarea

03Obiective neutre și documente care pot fi urmărite

04Completarea documentului inițial nu este întotdeauna supliment de expertiză

05În penal: audiere, supliment și nouă expertiză

06În civil: primul termen după depunere are importanță

07Noua expertiză și avizarea științifică: nu sunt o scară automată de contestații

08Expertul recomandat, incompatibilitatea și înlocuirea

09Cum organizez o obiecție motivată

10Termene care nu trebuie confundate

11Ce poate lămuri expertul și ce rămâne de decis juridic

12Un reper din jurisprudența Curții Constituționale

13Aplicarea în timp și limitele ghidului

§Termene și repere procedurale

✓Lista ta de pași

?Întrebări frecvente

!De reținut

#Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

De unde pornesc: documentul și dosarul în care este folosit

Cine solicită, cine dispune și cine efectuează lucrarea

Obiective neutre și documente care pot fi urmărite

Completarea documentului inițial nu este întotdeauna supliment de expertiză

În penal: audiere, supliment și nouă expertiză

În civil: primul termen după depunere are importanță

Noua expertiză și avizarea științifică: nu sunt o scară automată de contestații

Expertul recomandat, incompatibilitatea și înlocuirea

Cum organizez o obiecție motivată

Termene care nu trebuie confundate

Ce poate lămuri expertul și ce rămâne de decis juridic

Un reper din jurisprudența Curții Constituționale

Aplicarea în timp și limitele ghidului

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri