⌕Meniu

Traumă psihologică și afectarea relațiilor de familie

Suferința psihică a persoanei accidentate și afectarea vieții unui membru al familiei nu sunt aceeași cerere. Primul pas este să identifici cine invocă ce prejudiciu propriu, apoi legătura cu accidentul și probele. Noua redactare a art. 1391 permite și anumite cereri ale victimelor indirecte, dar nu transformă rudenia într-o despăgubire automată. [1] [2]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
9 minute
CATEGORIE
Daune morale
Cuprins · 16 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02Persoana rănită și persoana care cere pentru sine
  3. 03Ce cere actuala regulă pentru victima indirectă
  4. 04O matrice simplă: titular, consecință, dovadă
  5. 05Cum documentez legătura fără să scriu un diagnostic
  6. 06Ce poate susține evaluarea profesională — și ce nu decide ea
  7. 07RCA: trauma psihică, punctajul și acoperirea sunt lucruri diferite
  8. 08În procesul civil: când formulez pretenția și când propun probele
  9. 09În penal: cererea civilă are propriile condiții
  10. 10Ce arată Decizia CCR nr. 342/2024 și ce nu a decis
  11. 11Accidente vechi: de ce verific separat legea și stadiul dosarului
  12. 12Cum pregătesc un dosar util, nu o colecție de informații intime
  13. 13Termene și repere
  14. 14Lista ta de pași
  15. 15Întrebări frecvente
  16. 16Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Victime directe și persoane care invocă un prejudiciu propriu legat de afectarea victimei directe.

  • Cititori care vor să înțeleagă probele și motivarea, nu să obțină un diagnostic ori o sumă standard.

✕ NU ACOPERĂ

  • Diagnostic, tratament, calcul de zile medico-legale, puncte traumatologice, procente ori despăgubire individuală.

  • Eligibilitate prezumată, tarif familial, statistică a instanțelor sau promisiune de redeschidere a unui dosar.

  • Ghid complet pentru deces, prescripție, contestații ori competența fiecărei instituții.

Persoana rănită și persoana care cere pentru sine

Victima directă este persoana care invocă vătămarea propriei integrități ori sănătăți. Victima indirectă invocă un prejudiciu propriu produs prin afectarea victimei directe. Această a doua situație nu se confundă cu simplul ajutor acordat la strângerea actelor sau cu reprezentarea altei persoane. Eticheta „familia victimei” nu arată singură cine este titularul fiecărei pretenții. [3] [2]

O fișă separată pentru fiecare solicitant poate evita amestecul: numele titularului, relația relevantă, consecința proprie, perioada, probele și ce se solicită. Aceasta este o recomandare de organizare, nu un formular impus de lege. [4]

Ce cere actuala regulă pentru victima indirectă

Art. 1391 alin. (1), modificat prin Legea nr. 231/2025, trimite la persoanele de la alin. (2): ascendenți, descendenți, frați, surori, soț și alte persoane care pot dovedi prejudiciul prevăzut de text. Prin urmare, nici o listă exclusivă a rudelor, nici includerea automată a oricărui apropiat nu redau corect norma. [1] [3]

În cazul supraviețuirii victimei directe, instanța examinează relația dintre persoane, gravitatea vătămării directe, caracterul permanent și iremediabil și afectarea severă ori excepțională a vieții familiale a victimei indirecte în interacțiunea cu victima directă. Aceste repere cer argumente și probe individuale; nu se deduc numai dintr-un certificat de căsătorie sau de naștere. Aceste criterii speciale nu se transferă ca prag universal pentru orice prejudiciu moral al victimei directe. [1] [2]

Un partener necăsătorit ori alt apropiat nu trebuie declarat eligibil sau exclus doar prin denumirea relației. Trebuie verificată încadrarea în text și existența prejudiciului propriu relevant. [3] [2]

O matrice simplă: titular, consecință, dovadă

Tabelul este o schemă de lucru, nu o constatare că persoanele enumerate au dreptul la o sumă. [4]

Situație de clarificat Ce trebuie separat Documentare utilă, după caz
Persoana rănită descrie o afectare psihică ori familială Propria afectare, nu suferința tuturor rudelor într-un total nediferențiat Acte profesionale pertinente, cronologie și observații concrete
Un apropiat invocă prejudiciul propriu Relația efectivă și consecințele în propria viață familială, în interacțiunea cu victima Acte despre relație, situația victimei directe și impactul distinct asupra solicitantului
Cineva ajută la dosar sau reprezintă victima În numele cui se face cererea; reprezentarea nu dovedește prejudiciul reprezentantului Actele corespunzătoare calității exercitate și cererile separate
Victima directă a decedat Durerea provocată de deces, distinctă de restrângerea interacțiunii cu o persoană în viață Analiza separată a art. 1391 alin. (2), nu aplicarea mecanică a rândurilor anterioare

Distincția dintre prejudiciul direct, cel indirect și durerea legată de deces rezultă din art. 1391 și din delimitările făcute de Curtea Constituțională (CCR). Tabelul nu stabilește condiții noi de acces și nu epuizează dosarul de deces. [3] [2]

Cum documentez legătura fără să scriu un diagnostic

Într-o cronologie, separă data accidentului, data unei observații și data evaluării profesionale. Descrie concret schimbarea: o activitate familială nu mai poate avea loc, apare nevoia de însoțire, comunicarea ori participarea la activități se modifică. Notează cine a observat, în ce împrejurări și ce document confirmă relatarea. Nu transforma o observație în diagnosticul unei tulburări. [4] [5]

Răspunderea cere legătura dintre faptă și prejudiciul invocat. Succesiunea „după accident” este un punct de cercetat, nu demonstrația completă a cauzalității. Prezintă și documentele anterioare ori explicațiile alternative relevante; omiterea lor nu întărește în mod legitim dosarul. Întinderea atribuibilă accidentului nu se stabilește aici prin procente. [6] [7]

Pentru modul general de păstrare a documentelor profesionale, vezi Consecințe psihologice: ce probe pot fi relevante. Pentru antecedente și agravare, vezi Afecțiuni anterioare și legătura cu accidentul.

Ce poate susține evaluarea profesională — și ce nu decide ea

Legea protejează independența și confidențialitatea actului psihologic. Exercitarea trebuie să respecte competența profesională și dreptul de practică. Codul deontologic cere o evaluare adecvată și precizarea limitelor afirmațiilor; raportul nu trebuie tratat ca un simplu formular cu rezultatul dorit de solicitant. [8] [5]

Poți cere clarificarea scopului evaluării, a persoanei evaluate, a materialelor avute în vedere și a limitelor concluziilor. Exemple de întrebări neutre: „Ce date susțin concluzia formulată?”, „Ce perioadă acoperă evaluarea?”, „Ce aspecte nu se pot stabili pe materialul disponibil?”. Nu cere un diagnostic ales dinainte sau o formulare destinată să garanteze despăgubirea. [7]

Constatările psihologice nu decid singure cine este creditorul despăgubirii, dacă se aplică o excludere RCA ori ce sumă trebuie acordată. Aceste întrebări cer analiza juridică și a întregului probatoriu. [1] [9] [10]

RCA: trauma psihică, punctajul și acoperirea sunt lucruri diferite

Legea RCA distinge stabilirea amiabilă de cea judiciară. Textul privind punctajul pentru durerile fizice nu include, prin simpla existență a acelui punctaj, toate prejudiciile legate de trauma psihică; pentru acestea persoana prejudiciată poate prezenta documente. În instanță, art. 22 alin. (6) indică probe medicale, medico-legale, psihologice și statistice. Ghidul nu transformă această enumerare într-o listă identică de documente obligatorii pentru orice caz. [11]

Dreptul civil la reparare și obligația asigurătorului se verifică separat. Art. 11 alin. (5) privește vătămările proprii ale membrilor familiei persoanei răspunzătoare; art. 12 lit. b) exclude prejudiciile rezultate din vătămarea sau decesul conducătorului răspunzător, indiferent cine le solicită. Nu folosi prima regulă ca să elimini a doua și nu presupune că toate rudele sunt acoperite. [10]

Punctajul traumatologic explică distinct evaluarea amiabilă, evaluarea judiciară și soluția prin care Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins sesizarea ca inadmisibilă. Nu deduce un cuantum judiciar obligatoriu numai din existența punctajului.

În procesul civil: când formulez pretenția și când propun probele

În procesul civil, cel care face o susținere trebuie, de regulă, să o dovedească. Instanța examinează relevanța și ansamblul probelor, nu doar existența unui document care poartă denumirea „raport”. Arată pentru fiecare probă ce fapt propriu urmărește să demonstreze. [9]

Probele reclamantului se propun, de regulă, prin cererea de chemare în judecată, iar ale pârâtului prin întâmpinare. Art. 254 din Codul de procedură civilă prevede excepții pentru propunerea ulterioară; ele trebuie verificate concret, nu presupuse pentru că un document a fost obținut recent. Nu există aici un termen universal de „obiecții psihologice” aplicabil oricărui act. [12]

Pentru expertiza dispusă în proces și mecanismele ei distincte de clarificare, vezi Expertiza medico-legală, completările și obiecțiile. Mecanismele se citesc în ghidul dedicat, împreună cu condițiile lor.

În penal: cererea civilă are propriile condiții

Acțiunea civilă din procesul penal urmărește repararea prejudiciului produs prin fapta cercetată, potrivit legii civile. Constituirea ca parte civilă se face până la începerea cercetării judecătorești, cu indicarea naturii și întinderii pretențiilor, motivelor și probelor. Faptul că există un dosar penal sau că o rudă a dat o declarație nu înlocuiește automat aceste condiții. [13]

Pentru o parte deja constituită, art. 20 alin. (5) din Codul de procedură penală permite schimbările enumerate până la terminarea cercetării judecătorești. Sunt două momente diferite. Nerespectarea condițiilor inițiale are consecințele art. 20 alin. (4), inclusiv posibilitatea unei acțiuni civile în condițiile acesteia; nu este o invitație de a ignora prescripția ori regulile acelei acțiuni. [13]

Mecanismul civil al propunerii probelor prin întâmpinare nu se transferă în procesul penal. Nici această secțiune nu decide automat calitatea unei anumite victime indirecte în dosarul penal.

Ce arată Decizia CCR nr. 342/2024 și ce nu a decis

Prin Decizia nr. 342/2024, CCR a constatat neconstituționalitatea limitării posibilității victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea vieții familiale și sociale ca urmare a vătămării victimei directe. În paragraful 44, Curtea insistă asupra prejudiciului propriu, distinct de al persoanei rănite; paragraful 47 oferă repere privind gravitatea și afectarea familială. Dispozitivul nu acordă bani unei rude concrete și nu înlătură necesitatea probelor. [2]

Opinia separată se deosebește de motivarea majorității și de dispozitiv; nu reprezintă soluția Curții. Decizia nu stabilește rezultatul ulterior al litigiului de origine, un tarif sau o practică uniformă de aplicare în cazuri individuale.

Accidente vechi: de ce verific separat legea și stadiul dosarului

Vechea dezlegare din Decizia ÎCCJ nr. 12/2016 (hotărâre prealabilă) privind art. 1391 nu trebuie copiată ca regulă actuală de excludere a tuturor victimelor indirecte: între timp au intervenit Decizia CCR nr. 342/2024 și Legea nr. 231/2025. Legea nouă, publicată la 16 decembrie 2025, are ca dată de intrare în vigoare 19 decembrie 2025, potrivit art. 78 din Constituție; decizia CCR a fost publicată la 7 octombrie 2024 și are propriile efecte constituționale. [14] [1] [15]

Pentru un accident anterior, se corelează regulile neretroactivității și ale obligațiilor extracontractuale cu efectele deciziei CCR și situația procesuală. Nu rezultă automat nici respingerea cererii, nici aplicarea retroactivă a legii noi, nici redeschiderea unei hotărâri. O cerere deja soluționată cere analiza distinctă a actelor și căilor legale. [16] [17] [15]

Vezi Urmări noi după încheierea unor demersuri, fără a trata o evaluare nouă ca drept automat la reluarea procesului.

Cum pregătesc un dosar util, nu o colecție de informații intime

Ca măsură de organizare, păstrează originalele și o listă a documentelor comunicate, cu destinatar și dată. Cere profesionistului să explice scopul evaluării, implicarea terților, utilizarea datelor și limitele confidențialității. Consimțământul are excepțiile legale și judiciare prevăzute de regulile profesionale; asta nu înseamnă că poate bloca orice evaluare dispusă legal. [7] [5]

Nu publica dosare psihologice, conversații ori imagini private pentru a demonstra public intensitatea suferinței. Aceasta este o recomandare de protecție și organizare, nu de ascundere a probelor relevante față de autoritatea competentă. O discuție focalizată cu un profesionist poate fi utilă când sunt neclare titularul, traseul sau legea aplicabilă; asta nu înseamnă că oricine are nevoie de aceeași asistență. [7] [4]

Termene și repere procedurale

REGULĂProces civil: propunerea probelor
Interval

De regulă, odată cu cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinarea; nu un număr comun de zile.

De când începe

Formularea actului procedural de către reclamant sau pârât.

Cum se aplică

Art. 254 alin. (1); se verifică legea aplicabilă și eventualele reguli speciale.

Consecințe

Poate interveni decăderea din dreptul de a propune proba; nu rezultă automat că nu a existat suferință.

[12]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Art. 254 alin. (2) permite probe ulterioare în ipotezele enumerate: modificarea cererii, nevoie imprevizibilă rezultată din cercetare, motive temeinic justificate, lipsa amânării sau acordul expres al tuturor părților.

  • Încadrarea în excepție o verifică instanța; nu există drept automat la depunere tardivă.

REGULĂProces penal: constituirea ca parte civilă
Interval

Până la începerea cercetării judecătorești.

De când începe

Etapa procesului penal; nu data evaluării psihologice.

Cum se aplică

Art. 20 alin. (1)–(2): identificarea naturii și întinderii pretențiilor, motivelor și probelor; cererea poate fi scrisă sau orală.

Consecințe

Pierderea posibilității de constituire în cadrul procesului penal în condițiile art. 20 alin. (4), nu constatarea inexistenței prejudiciului.

[13]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Art. 20 alin. (4): nerespectarea alin. (1) ori (2) împiedică această constituire în procesul penal; rămâne calea acțiunii civile, în condițiile ei.

  • Pentru partea deja constituită, art. 20 alin. (5) permite schimbările enumerate până la terminarea cercetării judecătorești; acesta nu este termenul inițial de constituire.

  • Nu se calculează aici prescripția sau termenul unei căi de atac.

Lista ta de pași

  • Separă titularul fiecărei cereri și prejudiciul propriu de simpla reprezentare. [4] [1]

  • Notează relația efectivă și impactul în interacțiunea cu victima directă, fără eligibilitate presupusă. [1]

  • Separă observațiile, documentele profesionale și întrebările încă neclarificate. [7]

  • Verifică traseul civil sau penal și reperul procedural înainte de a aștepta alt document. [12] [13]

  • Verifică separat acoperirea RCA și ține cont de limitele evaluărilor. [10] [5]

Întrebări frecvente

Soțul sau părintele primește automat despăgubiri dacă victima trăiește?

Nu. Actualul text permite cereri indirecte, dar cere analiza relației și a afectării proprii în condițiile lui. Rudenia nu stabilește singură nici existența, nici suma prejudiciului. [1] [2]

Un raport psihologic garantează acceptarea cererii?

Nu. El trebuie citit în limitele evaluării și împreună cu celelalte probe; nu înlocuiește analiza titularului, cauzalității și acoperirii. [5] [9] [10]

Trebuie să transform singur observațiile în diagnostic?

Nu. Descrie faptele și cronologia; afirmațiile profesionale despre caracteristici psihologice trebuie întemeiate pe evaluarea adecvată și limitele ei. [5]

O schimbare de lege redeschide automat dosarul închis?

Nu rezultă un asemenea automatism. Trebuie verificate actul deja încheiat, legea aplicabilă și mecanismul procedural disponibil; existența unei căi de atac nu este garantată. [15] [16]

De reținut

Arată cele 17 idei principale ale ghidului

  • Victima indirectă trebuie să invoce un prejudiciu propriu, nu numai prejudiciul persoanei rănite.

    [1][2]

  • Actualul art. 1391 nu exclude automat toate victimele indirecte când victima directă supraviețuiește.

    [1][2]

  • Rudenia nu este singură o garanție de acordare sau de cuantum.

    [1][2]

  • Trimiterea la alin. (2) include și alte persoane care dovedesc prejudiciul cerut, fără eligibilitate automată.

    [3][1]

  • Criteriile indirecte privesc relația, gravitatea, caracterul permanent și iremediabil și efectul sever ori excepțional asupra vieții familiale.

    [1]

  • Criteriile speciale indirecte nu sunt transferate ca prag universal asupra victimei directe.

    [1]

  • Evaluarea profesională trebuie să își precizeze fundamentul și limitele.

    [5]

  • O cronologie nu este singură o concluzie de cauzalitate.

    [6][7]

  • Punctajul pentru durerile fizice nu include prin el însuși toate prejudiciile de traumă psihică.

    [11]

  • Acoperirea RCA este distinctă de dreptul civil la reparare.

    [10]

  • Art. 11 alin. (5) din Legea RCA nu înlătură excluderea din art. 12 lit. b).

    [10]

  • În civil, art. 254 are un moment regulă și excepții, nu un termen universal de obiecții.

    [12]

  • În penal, începerea și terminarea cercetării judecătorești sunt repere diferite ale art. 20.

    [13]

  • Decizia CCR nr. 342/2024 nu soluționează ea însăși suma cuvenită unei rude concrete.

    [2]

  • Publicarea deciziei CCR și intrarea în vigoare a Legii nr. 231/2025 sunt repere temporale distincte.

    [15][1]

  • Nu se deduce automat retroactivitatea sau redeschiderea unui litigiu.

    [16][17][15]

  • Informarea și confidențialitatea evaluării au limite și excepții profesionale și legale.

    [5][8]

Documentarea impactului asupra vieții personale și profesionale

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 5 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: Legea nr. 231/2025 pentru modificarea art. 1391 alin. (1) din Codul civilLege · Legea 231/2025, articol unic: art. 1391 alin. (1), toate cele trei fraze.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Articol unic — noul art.1391 alin.(1) · forma extrasului din 16 decembrie 2025
    În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanța va avea în vedere aspecte precum relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: CCR, Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024 — art. 1391 alin. (1) Cod civilHotărâre · CCR 342/2024, par. 39, 43–44, 47–49 și dispozitiv.Curtea Constituțională · 342 · 9 iulie 2024 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    Par.47 — considerentele majorității
    În acest sens, pot fi utilizate drept repere elemente precum gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă, acestea putând constitui criterii pertinente, ce pot fi particularizate în funcție de circumstanțele fiecărei cauze.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Par.48, a doua teză
    Această constatare se impune indiferent de soluția la care ar putea ajunge instanța judecătorească învestită cu soluționarea pe fond a cauzei care a permis ridicarea prezentei excepții de neconstituționalitate.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Dispozitiv, constatarea referitoare la art.1391 alin.(1)
    dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1391 alin. (1)–(2), PDF p. 330. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 1391; textul articolului, extras din copia FGA păstrată
    Art. 1391: Repararea prejudiciului nepatrimonial (1)În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată victimei directe şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi persoanele prevăzute la alin. (2). La stabilirea acestora, instanţa va avea în vedere aspecte precum relaţia dintre victima directă şi persoana care se pretinde indirect vătămată, gravitatea vătămării corporale a victimei directe, caracterul său permanent şi iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepţional posibilităţile de viaţă familială ale victimelor indirecte în interacţiunea lor cu victima directă. (2)Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. (3)Dreptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricărui subiect de drept va putea fi cedat numai în cazul când a fost stabilit printr-o tranzacţie sau printr- o hotărâre judecătorească definitivă. (4)Dreptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoziţiilor prezentului articol, nu trece la moştenitori. Aceştia îl pot însă exercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct. (5)Dispoziţiile art. 253-256 rămân aplicabile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 249–250 și 264; recomandare de organizare derivată explicit. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    Art.249
    Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 250
    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.264; PDF p.95 · forma extrasului din 10 martie 2026
    (1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Codul deontologic din 24 noiembrie 2018 al profesiei de psiholog cu drept de liberă practicăNormă · Cod deontologic, cap. V, C, pct. 150–156. · forma din 11 mai 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 7 extrase citate
    Pct. 150
    150. Psihologii vor oferi informații despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susțină științific și metodologic afirmațiile și concluziile lor, indiferent dacă este vorba de recomandări, avize, rapoarte, evaluări sau expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare, precizând limitele afirmațiilor, concluziilor și recomandărilor lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 151
    151. Psihologii vor utiliza (administra, calcula scorul, interpreta) metodele și tehnicile de evaluare în conformitate cu manualele de aplicare ale instrumentelor respective și într-un mod adecvat scopului evaluării.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 152
    152. Psihologii utilizează instrumente de evaluare ale căror caracteristici (validitate, fidelitate) au fost stabilite pentru populația testată. Atunci când validitatea și fidelitatea nu sunt cunoscute pentru populația testată, psihologii precizează limitele rezultatelor și interpretărilor derivate din absența acestor informații.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 153
    153. Psihologii respectă legislația în vigoare cu privire la drepturile de autor și de proprietate intelectuală pentru instrumentele de evaluare folosite.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 154
    154. Psihologii vor obține consimțământul informat pentru serviciile de evaluare, cu excepția cazului în care:a) acestea sunt cerute de lege, de reglementările în vigoare sau prin decizia/cu aprobarea instanței; b) testarea este o activitate obișnuită educațională, instituțională sau organizațională prevăzută de norme legale sau reglementări interne, situație în care acordul se obține prin înscrierea în programul educațional, angajarea într-o anumită funcție, înscrierea într-o profesie etc.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 155
    155. Consimțământul informat include explicarea naturii și scopului evaluării, costurile, implicarea unei a treia părți, limitele de confidențialitate, modul de colectare, păstrare, utilizare a datelor obținute și orice alte informații necesare persoanei pentru a lua o decizie informată; psihologii vor oferi persoanei evaluate ocazii de a formula întrebări și de a primi răspunsuri.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 156
    156. Psihologii vor informa persoanele fără capacitate deplină de a-și da consimțământul și persoanele pentru care testarea este cerută de reglementările legislative sau dispusă de instanța de judecată, cu privire la natura și scopul serviciilor de evaluare propuse, folosind un limbaj ușor de înțeles pentru persoana care urmează să fie evaluată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1357, art. 1385 alin. (1)–(3), art. 1386 alin. (1); PDF p. 322, 328. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    Art.1357; PDF p.322
    (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 1385 alin. (1), (2), (3); PDF p. 328
    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 1386; PDF p.328
    (1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Codul deontologic din 24 noiembrie 2018 al profesiei de psiholog cu drept de liberă practicăNormă · Pct. 150–156; întrebări neutre de organizare, nu concluzii clinice. · forma din 11 mai 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 7 extrase citate
    Pct. 150
    150. Psihologii vor oferi informații despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susțină științific și metodologic afirmațiile și concluziile lor, indiferent dacă este vorba de recomandări, avize, rapoarte, evaluări sau expertize psihologice judiciare sau extrajudiciare, precizând limitele afirmațiilor, concluziilor și recomandărilor lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 151
    151. Psihologii vor utiliza (administra, calcula scorul, interpreta) metodele și tehnicile de evaluare în conformitate cu manualele de aplicare ale instrumentelor respective și într-un mod adecvat scopului evaluării.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 152
    152. Psihologii utilizează instrumente de evaluare ale căror caracteristici (validitate, fidelitate) au fost stabilite pentru populația testată. Atunci când validitatea și fidelitatea nu sunt cunoscute pentru populația testată, psihologii precizează limitele rezultatelor și interpretărilor derivate din absența acestor informații.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 153
    153. Psihologii respectă legislația în vigoare cu privire la drepturile de autor și de proprietate intelectuală pentru instrumentele de evaluare folosite.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 154
    154. Psihologii vor obține consimțământul informat pentru serviciile de evaluare, cu excepția cazului în care:a) acestea sunt cerute de lege, de reglementările în vigoare sau prin decizia/cu aprobarea instanței; b) testarea este o activitate obișnuită educațională, instituțională sau organizațională prevăzută de norme legale sau reglementări interne, situație în care acordul se obține prin înscrierea în programul educațional, angajarea într-o anumită funcție, înscrierea într-o profesie etc.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 155
    155. Consimțământul informat include explicarea naturii și scopului evaluării, costurile, implicarea unei a treia părți, limitele de confidențialitate, modul de colectare, păstrare, utilizare a datelor obținute și orice alte informații necesare persoanei pentru a lua o decizie informată; psihologii vor oferi persoanei evaluate ocazii de a formula întrebări și de a primi răspunsuri.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Pct. 156
    156. Psihologii vor informa persoanele fără capacitate deplină de a-și da consimțământul și persoanele pentru care testarea este cerută de reglementările legislative sau dispusă de instanța de judecată, cu privire la natura și scopul serviciilor de evaluare propuse, folosind un limbaj ușor de înțeles pentru persoana care urmează să fie evaluată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practicăLege · Legea 213/2004, art. 4–8 și art. 16–17. · forma din 14 iulie 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 7 extrase citate
    Art. 4; textul dispoziției
    Articolul 4(1) Psihologul cu drept de liberă practică își desfășoară activitatea pe baza principiului independenței profesionale, care îi conferă dreptul de inițiativă și decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.(2) Confidențialitatea actului psihologic este protejată prin lege și este o obligație a oricărui psiholog.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 5; textul dispoziției
    Articolul 5 Psihologul cu drept de liberă practică desfășoară următoarele tipuri de activități:a) studiul comportamentului uman și al proceselor mentale; b) investigarea și recomandarea căilor de soluționare a problemelor psihologice; c) elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane; d) testarea psihologică, prevenirea și psihoterapia tulburărilor emoționale și de personalitate, precum și a fenomenelor de inadaptare la mediul social și profesional; e) interpretarea datelor obținute și elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 6; textul dispoziției
    Articolul 6 Exercitarea profesiei de psiholog se desfășoară:a) în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de liberă practică, potrivit dispozițiilor prezentei legi și ale altor reglementări și acte normative în vigoare; b) în sectorul public, în care psihologii au, după caz, statutul de funcționar public, cadru didactic și alte funcții, potrivit prevederilor legilor speciale și regulamentelor sau statutelor instituției respective.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 7; textul dispoziției
    Articolul 7(1) Dreptul de liberă practică implică exercitarea activităților prevăzute la art. 5 și asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementărilor specifice în domeniu.(2) Dreptul de liberă practică se exercită olograf, cu menționarea în clar a numelui, prenumelui și a codului personal din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, concomitent cu aplicarea parafei proprii.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 8; textul dispoziției
    Articolul 8(1) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) dobândesc atestatul de liberă practică în condițiile prezentei legi. Dobândirea atestatului atrage înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.(2) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), atestate ca psihologi de autoritățile competente din statele membre ale Uniunii Europene și ale celorlalte state din Spațiul Economic European, dobândesc dreptul de liberă practică în urma recunoașterii profesionale, în conformitate cu dispozițiile legii speciale și ale normelor europene în domeniu.(3) Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), care prestează servicii temporare, au obligația de a face o declarație referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Psihologilor din România, acestea fiind exceptate de la procedura atestării, precum și de la obligativitatea înscrierii în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România sau de la plata unei taxe administrative. În acest caz se aplică o procedură simplificată, stabilită prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 16; textul dispoziției
    Articolul 16 Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele drepturi:a) să desfășoare activitățile prevăzute la art. 5, în conformitate cu tipul de atestat deținut; b) să obțină pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu beneficiarul.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 17; textul dispoziției
    Articolul 17 Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele obligații:a) să cunoască și să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică; b) să se conformeze și să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică; c) să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat deținut; d) să se preocupe de perfecționarea calificării profesionale; e) să își asume întreaga responsabilitate profesională față de beneficiar, manifestând conștiinciozitate și probitate profesională; f) să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public și cu exigențele profesionale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 249–250, art. 255 alin. (1), art. 264. · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 4 extrase citate
    Art.249
    Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 250
    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.255 alin.(1)
    Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.264; PDF p.95 · forma extrasului din 10 martie 2026
    (1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017, art. 11 alin. (5), art. 12 lit. a)–b), art. 22 alin. (1). · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    Art. 11 alin. (5)
    Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 12
    Articolul 12 Neacordarea despăgubirii Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:(i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d); b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri; c) în următoarele situații:(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna; d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere; e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului; f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului; g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă; h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul; i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului; j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat; k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului; n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.22 alin.(1)
    Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017, art. 22 alin. (4), alin. (5) lit. d)–e), alin. (6). · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.22 alin.(4)
    În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât și pe cale judecătorească.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 254 alin. (1)–(3). · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art. 254 — Propunerea probelor. Rolul instanţei; textul articolului; PDF p. 91 · forma extrasului din 10 martie 2026
    (1)Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege. (2)Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor. (3)În cazurile prevăzute la alin. (2), partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiaşi aspect pentru care s-a încuviinţat proba invocată. (4)În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2), partea este obligată, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviinţată: a)să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea probei, când se cere proba cu martori; b)să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviinţat proba cu înscrisuri; c)să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviinţarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; d)să depună dovada plăţii cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanţă potrivit dispoziţiilor art. 331 alin. (2), dacă s-a încuviinţat proba expertizei. (5)Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc. (6)Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 19 alin. (1)–(5), art. 20 alin. (1)–(5). · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 2 extrase citate
    Art. 19, PDF p. 7–8 · forma extrasului din 23 martie 2026
    Art. 19: Obiectul şi exercitarea acţiunii civile (1)Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (2)Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente. (3)Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4)Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului. (5)Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art. 20, PDF p. 8–9 · forma extrasului din 23 martie 2026
    Art. 20: Constituirea ca parte civilă (1)Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. (1^1)Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligaţia de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă şi dacă cere introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2)Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. (3)În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligaţia de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4)În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiunea la instanţa civilă. (5)Până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă poate: a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b)mări sau micşora întinderea pretenţiilor; c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri băneşti, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6)În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna, prin ordonanţă, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanţa va fi comunicată părţilor civile, care trebuie să încunoştinţeze procurorul sau instanţa în cazul în care refuză să fie reprezentaţi prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoştinţă sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7)Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenţională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acţiunea civilă poate fi disjunsă. (8)Acţiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă, este scutită de taxă de timbru.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăHotărâre · ÎCCJ HP 12/2016, secțiunea VIII, concluzia primei chestiuni și prima dezlegare din dispozitiv.Înalta Curte de Casație și Justiție · 12 · 16 mai 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 2 extrase citate
    VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moral
    În primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025
    Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Constituția României, republicată — art. 78 și 147Lege · Constituție art. 78 și art. 147 alin. (1), (4).Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    Art. 78 · forma extrasului din 31 octombrie 2003
    Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.147 alin.(1) · forma extrasului din 31 octombrie 2003
    Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.147 alin.(4) · forma extrasului din 31 octombrie 2003
    Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 6 alin. (1)–(5), PDF p. 3. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Codul civil, art. 6; PDF, paginile fizice 3
    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea 71/2011, art. 103; distinct de art. 102 alin. (1). · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 2 extrase citate
    Art.103
    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
    Textul în documentul-sursă ↗
    Art.102 alin.(1)–(2)
    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).
    Textul în documentul-sursă ↗
Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Expertiza medico-legală, completările și obiecțiileC05 · 20 MIN · GHIDAfecțiuni anterioare și legătura cu accidentulC05 · 8 MIN · GHIDConsecințe psihologice: ce probe pot fi relevanteC05 · 8 MIN · GHIDApar urmări noi după încheierea unor demersuri: ce trebuie analizatC05 · 11 MIN · GHIDCe sunt daunele morale după un accident rutierC06 · 10 MIN · GHIDCum sunt evaluate daunele morale și ce factori pot contaC06 · 9 MIN · GHIDPunctajul traumatologic: rol, metodologie și limiteC06 · 10 MIN · GHIDCum documentez impactul asupra vieții personale și profesionaleC06 · 16 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C06-007 · https://accidenterutiere.org/ghiduri/trauma-psihologica-si-afectarea-relatiilor-de-familie/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Primii pași după un accident, checklistul și glosarul rămân disponibili și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce s-a întâmplat.
    2. Echipa AccidenteRutiere.org citește mesajul și îl transmite, gratuit și fără comision, unui avocat colaborator disponibil.
    3. Avocatul te contactează direct. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Nu există un termen garantat de răspuns.

    Scrie pe scurt ce s-a întâmplat și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision