Cum se stabilește răspunderea pentru un accident rutier

Răspunderea nu se stabilește doar după cine a fost lovit, cine a semnat amiabila sau cine a primit o amendă. Se verifică faptele, regula relevantă, legătura cu prejudiciul și temeiul juridic al obligației de reparare. Răspunderea civilă, sancțiunea contravențională și răspunderea penală sunt analize distincte, chiar dacă pornesc de la același accident. [1] [2] [3] [12]

ACTUALIZAT: 4 octombrie 2026
TIMP DE CITIRE: 11 minute
CATEGORIE: Vinovăție și probe

Cuprins · 15 secțiuni

01Cui se adresează
02Trei întrebări diferite: despăgubire, contravenție, infracțiune
03Ce trebuie reconstruit, în ordine
04Cine poate răspunde: nu întotdeauna doar șoferul
05Contribuția victimei: fără procente automate
06Ce valoare au amiabila, procesul-verbal și poziția asigurătorului
07Probe și expertiză: ce pot dovedi și ce nu
08Cum influențează dosarul penal cererea civilă
09Ce fac când răspunderea este contestată
10Jurisprudență: ce explică Decizia ÎCCJ nr. 12/2016
11Când este utilă verificarea unui avocat
12Termene și repere
13Lista ta de pași
14Întrebări frecvente
15Surse și trimiteri

✓ SE APLICĂ DACĂ

Șoferi, pasageri, pietoni, bicicliști și alte persoane care trebuie să înțeleagă de ce este atribuită sau contestată răspunderea.
Persoane care pregătesc o cerere de despăgubire ori verifică motivarea asigurătorului sau actele autorităților.

✕ NU ACOPERĂ

Stabilirea vinovăției sau a unui procent într-un accident concret.
Ghid complet al infracțiunilor, al expertizei tehnice ori al căilor de atac.
Aplicarea dreptului străin și analiza fiecărui accident vechi.

Trei întrebări diferite: despăgubire, contravenție, infracțiune

Răspunderea civilă privește repararea prejudiciului — pierderea ori vătămarea suferită de altcineva. Pentru fapta proprie se verifică, în principal, conduita ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția. „Culpă” înseamnă, în acest context, neglijență sau imprudență, nu neapărat intenția de a produce accidentul. Există și temeiuri de răspundere care nu cer dovedirea culpei personale în același mod. [1] [5]

Răspunderea contravențională privește încălcarea sancționată prin procesul-verbal, de exemplu o regulă rutieră. Legalitatea și temeinicia acelui act pot fi verificate de judecătorie prin procedura proprie. Nu confunda această plângere cu cererea de bani adresată asigurătorului. [3] [20]

Răspunderea penală presupune îndeplinirea condițiilor unei infracțiuni. Uciderea din culpă și vătămarea corporală din culpă au cerințe legale proprii; existența unei leziuni nu permite cititorului să decidă singur încadrarea penală. Nici lipsa unei condamnări nu oferă, prin ea însăși, răspunsul complet asupra despăgubirii. [2] [19]

Ce trebuie reconstruit, în ordine

Un dosar coerent răspunde la cinci întrebări: ce s-a întâmplat; ce conduită sau regulă este relevantă; ce legătură are cu accidentul ori cu agravarea rezultatului; ce prejudiciu este dovedit; cine poate răspunde potrivit temeiului aplicabil. Pentru dosarul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto (RCA), norma cere documente din care să rezulte inclusiv dreptul solicitantului, răspunderea civilă, întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate. [4]

Practic, construiește o cronologie care separă ceea ce ai observat direct de estimări și informații primite ulterior. Notează pozițiile și deplasările vehiculelor, semnalizarea, vizibilitatea, momentul apariției pericolului și sursa fiecărei informații. Nu transforma o viteză estimată sau o impresie despre semafor într-o certitudine. Aceasta este o metodă de organizare a probelor, nu o schemă oficială care stabilește automat răspunderea. [25]

Încălcarea unei reguli și cauzarea prejudiciului nu sunt aceeași întrebare. Trebuie explicată legătura dintre conduita invocată și rezultatul pentru care se cer bani. La fel, valoarea mare a pagubei nu demonstrează singură o culpă mai mare. Începe cu checklistul informațiilor și documentelor de păstrat, apoi verifică ce anume susține fiecare probă. [1] [4]

Cine poate răspunde: nu întotdeauna doar șoferul

Pentru fapta proprie, art. 1357 din Codul civil leagă obligația de reparare de prejudiciul cauzat printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție. În analiza concretă contează și împrejurările faptei, nu numai denumirea regulii încălcate. [1]

Pentru prejudiciul cauzat de un lucru, inclusiv în contextul coliziunii unor vehicule, art. 1376 prevede și răspunderea independentă de culpă. Trebuie identificată persoana cu paza juridică: puterea independentă de direcție, control și supraveghere și folosirea lucrului în interes propriu, în condițiile art. 1377. Proprietarul înscris în documente și conducătorul efectiv nu sunt noțiuni care se pot înlocui automat una cu cealaltă. Existența acestui temei nu elimină analiza prejudiciului, a legăturii cu lucrul și a condițiilor legale. [5]

Un angajator sau alt comitent — persoana care conduce și controlează activitatea altuia — poate răspunde pentru fapta celui căruia i-a încredințat atribuții, dacă există legătura cerută de art. 1373. Textul conține și o limită legată de cunoașterea de către victimă a lipsei oricărei legături cu atribuțiile încredințate. Nu orice accident al unui salariat este, prin acest simplu fapt, imputabil angajatorului. [6]

Separat, se verifică acoperirea RCA. Legea include ipoteze legate de conducerea vehiculului și de fapta lucrului, dar prevede și situații în care nu există obligația de despăgubire. O poliță existentă nu dovedește singură răspunderea pentru eveniment. Alte persoane ori temeiuri sunt tratate distinct în Cine mai poate răspunde. [7]

Contribuția victimei: fără procente automate

Legea RCA permite limitarea despăgubirii la partea imputabilă celui chemat să răspundă atunci când persoana prejudiciată a contribuit din culpă la accident sau la mărirea prejudiciului. Așadar, contribuția la producerea impactului și contribuția la gravitatea consecințelor trebuie deosebite. Codul civil reglementează, la rândul său, contribuția intenționată ori culpabilă a victimei. [8] [10]

Dacă este invocată o asemenea contribuție, cere identificarea conduitei concrete, a probelor, a mecanismului cauzal și a justificării proporției. Nu este suficientă eticheta „culpă comună”. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a explicat, în Decizia nr. 12/2016 (hotărâre prealabilă), că pentru contribuția victimei nu este necesar ca fapta ei să constituie ea însăși o faptă ilicită distinctă, dar trebuie analizate vinovăția și legătura cu prejudiciul. Hotărârea nu stabilește o reducere standard. [11]

Două vehicule nu înseamnă automat răspundere de 50% pentru fiecare. Art. 13 alin. (2) din Legea nr. 132/2017 prevede cotele egale numai atunci când nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, în raport cu numărul părților implicate. Condiția legală nu poate fi înlocuită cu simplul fapt că participanții se contrazic. [9]

Pentru analiza detaliată vezi Culpa comună. Susținerile despre centură, cască sau alte conduite de protecție cer o analiză separată a efectului lor, nu un procent introdus din obișnuință; acestea au propriul ghid, Centura, casca și conduita victimei. [8] [10]

Ce valoare au amiabila, procesul-verbal și poziția asigurătorului

Constatarea amiabilă consemnează elemente și fapte utile instrumentării daunei. Norma nr. 20/2017 a Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) spune expres că semnarea ei nu reprezintă recunoașterea răspunderii conducătorilor. Totuși, conținutul rămâne important: citește descrierea și schița înainte de semnare și nu completa fapte pe care nu le cunoști. Posibilitatea utilizării formularului are propriile condiții. [12]

Procesul-verbal contravențional este un act cu efecte juridice și o cale de atac proprie. Nu îl ignora considerând că îl va „anula” asigurătorul. Dacă actul este contestat, instanța verifică legalitatea și temeinicia pe baza probelor. Efectele unei hotărâri definitive trebuie analizate în raport cu ce a fost efectiv judecat, nu rezumate la ideea că orice document de poliție decide orice problemă civilă. [3] [20]

Asigurătorul analizează cererea în cadrul RCA și trebuie să motiveze oferta sau respingerea în condițiile legii. Poziția sa nu este o condamnare penală și nu înlocuiește soluția instanței într-un litigiu de despăgubiri. Constatarea tehnică a avariilor, stabilirea răspunderii și evaluarea sumei sunt chestiuni care trebuie citite separat. [13] [4] [2]

La constatarea daunelor, obiecțiile părților trebuie consemnate în procesul-verbal ori într-o anexă. Lipsa obiecțiilor nu poate fi invocată pentru restrângerea drepturilor părților; nu o confunda cu o renunțare generală la despăgubire. [24]

Probe și expertiză: ce pot dovedi și ce nu

În procesul civil, regula este că persoana care formulează o susținere trebuie să o dovedească, cu excepțiile prevăzute de lege. Pot fi relevante documentele, martorii, expertiza, fotografiile și alte mijloace admise legal. În procesul penal, sarcina acuzării aparține în principal procurorului; suspectul sau inculpatul nu trebuie să își dovedească nevinovăția. Cererile privind administrarea probelor sunt soluționate motivat, în condițiile Codului de procedură penală. [14] [15]

O filmare poate lămuri o manevră, dar nu demonstrează automat toate elementele accidentului. Contează ce surprinde, continuitatea, momentul, proveniența și contextul. Pentru procesul civil, legea condiționează utilizarea fotografiilor și filmelor de obținerea lor fără încălcarea legii ori a bunelor moravuri. Păstrarea fișierului original și a unei copii de lucru este o recomandare pentru protejarea contextului, nu o garanție de admitere a probei. [18] [25]

Expertiza tehnică ajută la clarificarea faptelor care cer cunoștințe de specialitate. Pot fi utile întrebări despre compatibilitatea avariilor, poziția impactului, datele folosite pentru estimări și limitele unei reconstrucții. Expertul explică aspectele tehnice; judecătorul apreciază probele și soluționează cauza. Nici raportul comandat de o parte, nici cel judiciar nu trebuie citit ca o hotărâre juridică de sine stătătoare. [16] [17]

Când există contradicții, arată care dată, ipoteză sau concluzie este contestată și de ce, nu doar că raportul este „greșit”. Procedura și formularea obiectivelor sunt dezvoltate în Expertiza tehnică auto. [16] [17]

Cum influențează dosarul penal cererea civilă

Art. 28 din Codul de procedură penală (CPP) acordă hotărârii penale definitive autoritate în fața instanței civile cu privire la existența faptei și persoana care a săvârșit-o. Tot textul precizează că instanța civilă nu este legată de achitare ori de încetarea procesului penal în privința existenței prejudiciului sau a vinovăției civile. Nu rezultă că instanța civilă poate ignora liber tot ceea ce a fost stabilit penal. [19]

Prin urmare, nu formula o concluzie numai din cuvintele „clasare”, „achitare” sau „condamnare”. Obține actul complet, identifică motivul, stadiul și caracterul definitiv, apoi verifică ce problemă a fost soluționată. Regula privind hotărârea definitivă nu se transferă automat oricărei ordonanțe ori constatări din cercetare. Aceasta este o recomandare de lectură juridică a actelor, nu o concluzie despre efectul unei soluții concrete. [19] [25]

Ce fac când răspunderea este contestată

Solicită motivarea și documentele pe care se bazează poziția contestată. Pregătește un răspuns scurt care leagă fiecare obiecție de o probă: cronologie, fotografie, pasaj din declarație, act tehnic ori alt document relevant. Pentru refuzul RCA urmează ghidul de analiză a motivării asigurătorului, nu procedura plângerii contravenționale. [13] [25]

Pentru procesul-verbal rutier, termenul de plângere este de 15 zile, raportat la comunicarea actului potrivit normei speciale și la înmânarea ori comunicarea potrivit Ordonanței Guvernului (OG) nr. 2/2001. Nu aștepta o a doua expediere dacă actul ți-a fost deja înmânat legal. Plângerea se adresează judecătoriei competente potrivit art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 195/2002, nu asigurătorului. Păstrează actul și dovada modului și datei primirii. [20] [21]

Calculul procedural are reguli proprii, prevăzute de Codul de procedură civilă (CPC): la termenul pe zile nu se numără ziua de început și ziua de împlinire, iar o ultimă zi nelucrătoare conduce la prelungirea legală. Contează și modalitatea depunerii și dovada ei. Această regulă nu trebuie aplicată mecanic termenelor de altă natură. Pentru procedura completă vezi contestarea procesului-verbal, iar pentru reperele diferitelor termene, Termene după accident: ce evenimente trebuie identificate. [22]

Dacă o probă riscă să dispară sau să devină greu de administrat, există procedura judiciară de asigurare a probelor: conservarea anticipată a unei dovezi, nu o poliță de asigurare. Admisibilitatea și urgența se verifică de instanță. Într-un dosar penal poți propune obținerea probelor și indica persoana care deține datele; nu ai prin aceasta dreptul să intri fără acord într-un sistem informatic. [23] [27]

Jurisprudență: ce explică Decizia ÎCCJ nr. 12/2016

Hotărârea prealabilă din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 4 iulie 2016, răspunde la două probleme distincte. Pentru acest ghid este relevantă a doua: contribuția victimei la producerea sau mărirea prejudiciului, în sensul art. 1371 din Codul civil. [26] [11]

În litigiul relatat, asigurătorul invocase conduita unui pasager pentru a contesta întinderea obligației de despăgubire. ÎCCJ a explicat că o contribuție culpabilă și cauzală a victimei poate conta chiar dacă nu este calificată separat drept faptă ilicită. Nu a stabilit un tabel de procente și nu a decis, prin această dezlegare, proporția finală a tuturor participanților în dosarul de fond. Din ea nu rezultă nici o excludere automată de la protecția RCA. [26] [11]

Decizia conține și o dezlegare separată privind art. 1391 în redactarea examinată în 2016. Pentru regimul daunelor morale și evoluția lui legislativă, vezi ce sunt daunele morale. Analiza contribuției victimei din acest ghid nu oferă procente standard și nu afirmă existența unei practici uniforme în accidente similare. [11]

Când este utilă verificarea unui avocat

O analiză juridică poate fi deosebit de utilă dacă răspunderea este împărțită fără explicații, există expertize sau filmări contradictorii, sunt implicate mai multe persoane cu roluri diferite, apare o soluție penală ori se apropie un termen de contestare. Avocatul poate verifica temeiul cererii, obiectul probei și procedura potrivită; nu poate garanta concluzia unei expertize sau soluția instanței. Aceasta este o recomandare de prudență, nu afirmația că orice demers necesită obligatoriu reprezentare. [28]

Pregătește întâi documentele și întrebarea concretă: contești faptele, legătura de cauzalitate, procentul, acoperirea sau suma? Nu sunt aceeași problemă. Pentru alegerea nivelului de sprijin, vezi Când poate ajuta un avocat. [4] [25]

Termene și repere procedurale

REGULĂPlângerea împotriva procesului-verbal rutier

Interval: 15 zile
De când începe: Comunicarea ori înmânarea legală a procesului-verbal, potrivit normelor aplicabile.
Cum se aplică: Se coroborează art. 118 din OUG nr. 195/2002 cu art. 31 și 47 din OG nr. 2/2001 și cu art. 181–183 CPC. La termenul procedural pe zile se exclud ziua de început și cea de împlinire; dacă ultima zi este nelucrătoare, termenul se prelungește până la prima zi lucrătoare. Depunerea și dovada ei se verifică separat.
Consecințe: Necontestarea în termen poate face ca procesul-verbal să devină titlu executoriu, potrivit legii.

[20][21][22]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Nu se pornește automat de la data accidentului.
Nu se așteaptă o a doua comunicare după înmânarea legală.
Ghidul nu calculează ultima zi pentru un caz individual și nu analizează repunerea în termen.

REGULĂRăspunsul RCA la cererea de despăgubire

Interval: 30 de zile
De când începe: Înaintarea cererii de despăgubire, nu simpla producere a accidentului.
Cum se aplică: Se identifică cererea, conținutul ei și dovada transmiterii; aceasta este obligația de răspuns reglementată de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 132/2017.
Consecințe: Asigurătorul trebuie să formuleze oferta justificată ori să notifice motivele respingerii totale ori parțiale în condițiile legii.

[13]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Nu este un termen pentru soluționarea procesului penal sau pentru stabilirea judiciară definitivă a răspunderii.
Efectele completărilor și ale întârzierii sunt explicate în ghidurile dedicate dosarului RCA.

REGULĂConservarea judiciară a unei probe

Interval: Art. 359 CPC nu prevede un interval unic de zile de la accident
De când începe: Pericolul ca proba să dispară ori să fie greu de administrat ulterior.
Cum se aplică: Se cere fără a aștepta inutil; înainte de judecată, la judecătoria în a cărei circumscripție se află martorul ori obiectul constatării, iar în timpul judecății la instanța de primă instanță care judecă procesul, în condițiile art. 360.
Consecințe: Riscul practic este pierderea sau degradarea probei; nu trebuie presupusă o decădere generală după un anumit număr de zile.

[23]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

Cu acordul părții adverse, legea permite cererea și fără urgență.
Măsura nu predetermină admisibilitatea și valoarea probei în litigiul de fond.

Lista ta de pași

Separă problema de despăgubire de sancțiunea contravențională și de încadrarea penală. [1] [2] [3]
Pregătește o cronologie și leagă fiecare susținere de o sursă, fără a transforma estimările în fapte certe. [25]
La reducerea despăgubirii, cere conduita imputată, mecanismul cauzal și justificarea proporției. [8] [9]
Păstrează actul complet, dovada primirii și informația despre stadiul dosarului și caracterul definitiv al soluției. [19] [20]
Indică rapid probele care riscă să dispară și discută procedura legală de conservare. [23] [27]
Nu înlocui contestarea actului la instanță cu o simplă corespondență despre dauna RCA. [20] [21]

Întrebări frecvente

Dacă am semnat amiabila, am recunoscut juridic întreaga răspundere?

Nu. Norma ASF precizează că semnarea descrie elemente și fapte, fără a reprezenta recunoașterea răspunderii conducătorilor. Conținutul formularului rămâne relevant și trebuie completat corect. [12]

Asigurătorul poate aplica automat 50% fiindcă versiunile sunt diferite?

Simpla contradicție nu este, prin ea însăși, condiția legală. Regula cotelor egale din art. 13 alin. (2) intervine atunci când nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecăruia; trebuie analizate probele și motivarea concretă. [9] [13]

Expertul stabilește singur cine este vinovat?

Expertul lămurește aspectele tehnice pentru care este desemnat. Instanța apreciază probele și soluționează problemele juridice; raportul nu înlocuiește hotărârea. [16] [17]

Achitarea înseamnă automat că nu există despăgubiri?

Nu ca regulă generală. Art. 28 CPP delimitează efectul hotărârii penale definitive și prevede că instanța civilă nu este legată de achitare ori încetare asupra existenței prejudiciului și vinovăției civile. Motivul și limitele soluției trebuie citite, nu presupuse. [19]

De reținut

Arată cele 10 idei principale ale ghidului

Răspunderea civilă, contravențională și penală au obiecte și condiții distincte.
[1][2][3]
În RCA se verifică dreptul la despăgubire, răspunderea civilă, întinderea prejudiciului și legătura de cauzalitate.
[4]
Pot fi incidente temeiuri privind fapta lucrului sau comitentul, fără identificarea automată a proprietarului cu singurul debitor.
[5][6][7]
Contribuția victimei trebuie analizată cauzal; cotele egale nu rezultă automat din numărul vehiculelor.
[8][9][10][11]
Semnarea amiabilei nu constituie prin ea însăși recunoașterea răspunderii.
[12]
Sarcina probei civile și regimul acuzării penale nu sunt identice.
[14][15]
Expertiza clarifică fapte tehnice; nu substituie aprecierea judiciară a probelor.
[16][17]
Efectul hotărârii penale definitive asupra civilului se delimitează prin art. 28 CPP.
[19]
Plângerea contravențională are propriul termen de 15 zile și propriile reguli de calcul și depunere.
[20][21][22]
Conservarea probei nu garantează admiterea sau valoarea ei finală.
[18][23]

Cum organizez informațiile și documentele

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 4 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

Sursa 1: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1349 și 1357–1358; PDF p. 320 și 322 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1349 — Răspunderea delictuală; textul articolului; PDF p. 320
(1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1358 — Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei; textul articolului; PDF p. 322
Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1357 — Condiţiile răspunderii; textul articolului; PDF p. 322
(1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 2: Codul penal — Legea nr. 286/2009Lege · Cod penal art. 15–16, 192 și 196 · forma din 23 iulie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art.196 alin.(1)–(6); fără nota editorială dintre alin.(4) și (5)
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.192 alin.(1)–(3)
(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.16 alin.(4) și (6)
(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. (6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.15 alin.(1)
Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 3: OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorLege · OG 2/2001 art. 31–34 și 37 · forma din 27 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.31 alin.(1)
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 34 alin. (1), fragment privind controlul instanței
în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 4: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma 20/2017 art. 22 alin. (2) lit. a)–d) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 22 alin. (2), teza introductivă și lit. a)–d)
Cererea de despăgubire se soluționează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului și modul de producere a evenimentului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 5: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1376–1377; PDF p. 326 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 1376 — Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri; textul articolului; PDF p. 326
(1)Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. (2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 1377 — Noţiunea de pază; textul articolului; PDF p. 326
În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 6: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1373; PDF p. 325 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1373 — Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi; textul articolului; PDF p. 325
(1)Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. (2)Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. (3)Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări, putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 7: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017 art. 11 alin. (3) și art. 12 lit. a) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 17 extrase citate
Art. 12 lit. c) pct. (i)–(iii)
în următoarele situații: (i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. a), cu subpunctele (i)–(iii)
cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: (i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. i)
prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. e)
partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. h); se citește cu introducerea excluderilor
sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
Textul în documentul-sursă ↗
Legea 132/2017, art. 12 lit. b), excludere din acoperire
prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. g)
cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. k)
prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. m)
prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. j)
prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. f)
amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. n)
prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. l)
prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. d)
prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 11 alin. (3) lit. e); introducerea actualizată este redată separat din Legea 181/2025
prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12, teza introductivă
Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 12 lit. d)
prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 8: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017 art. 13 alin. (1) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 13 alin. (1), ambele fraze
În situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 9: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017 art. 13 alin. (2) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 13 alin. (2)
În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 10: Codul civil — copie legislativă găzduită de FGA, versiune indicată 19 martie 2026Lege · Cod civil art. 1371 alin. (1)–(2); PDF p. 324–325 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1371 — Vinovăţia comună. Pluralitatea de cauze; textul articolului; PDF p. 324
(1)În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care la cauzarea prejudiciului au contribuit atât fapta săvârşită de autor, cu intenţie sau din culpă, cât şi forţa majoră, cazul fortuit ori fapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 11: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăHotărâre · ÎCCJ 12/2016: secțiunea X.2 și a doua dezlegare din dispozitivÎnalta Curte de Casație și Justiție · 12 · 16 mai 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
VIII — contribuția culpabilă în lanțul cauzal
Prin urmare, în legătură cu cea de-a doua chestiune de drept care face obiectul sesizării, ceea ce interesează este vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Codul civil, şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗
II — raționamentul primei instanțe despre victima directă
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere faptul că acestei părţi civile, care a rămas paralizată într-un scaun cu rotile, foarte probabil pentru tot restul vieţii, i-au fost grav afectate viaţa socială şi familială ca urmare a acţiunii inculpatului şi această stare o împiedică să mai ducă o viaţă normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului, care să îi mai permită să se poată bucura de plăcerile vieţii.
Textul în documentul-sursă ↗
VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moral
În primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv — a doua dezlegare; fără procent prestabilit
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv, a doua dezlegare (art. 1371); nu prima dezlegare despre vechiul art. 1391(1)
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025
Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 12: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma 20/2017 art. 41 alin. (1)–(5) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 41 alin. (1)–(6), inclusiv alin. (3^1)
(1) Pentru evenimentele în care au fost implicate două vehicule asigurate, din care au rezultat numai prejudicii materiale, avizarea daunei se poate face și în baza formularului "Constatare amiabilă de accident". (2) Completarea și semnarea formularului "Constatare amiabilă de accident" reprezintă descrierea unui cumul de elemente și fapte care contribuie la soluționarea dosarelor de daună, nereprezentând o recunoaștere a răspunderii conducătorilor auto. (3) Formularul «Constatare amiabilă de accident» poate fi utilizat în relația cu asigurătorii fără a mai fi necesară întocmirea documentelor de constatare de către poliția rutieră, numai dacă este completat și semnat pe suport hârtie sau electronic prin intermediul unor sisteme informatice de către ambii conducători de vehicule implicați în accident. (3^1) În cazul completării formularului de «Constatare amiabilă de accident» în format electronic, datele completate și semnăturile olografe ale conducătorilor celor două vehicule implicate în accident sunt preluate de dispozitivul pe care se completează formularul. (4) În situația în care unul dintre vehicule este staționat sau parcat, formularul poate fi completat și de către proprietarul sau utilizatorul acestuia. (5) Asigurătorii RCA stabilesc dreptul la despăgubiri cu respectarea condițiilor contractuale și ale dispozițiilor legale în vigoare. (6) Asigurătorii RCA și BAAR dezvoltă și administrează soluțiile tehnice și stabilesc de comun acord procedura avizării daunei prin intermediul formularului de «Constatare amiabilă de accident» în format electronic, cu respectarea dispozițiilor legale privind gestionarea riscurilor operaționale generate de sistemele informatice utilizate de entitățile autorizate/avizate/înregistrate, reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 13: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieLege · Legea 132/2017 art. 21 alin. (1) și art. 22 alin. (1) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 21 alin. (1), teza introductivă și lit. a)–b)
În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 22 alin. (1)
Despăgubirea se stabilește și se plătește în conformitate cu prevederile art. 14, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligației acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 14: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 249–250 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026
Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 15: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 99–100 și art. 103 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 100 alin. (1)–(4)
(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 103 alin. (1)–(3)
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 99 alin. (1)–(3)
(1) În acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului, iar în acțiunea civilă, părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul și părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 16: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 264 și art. 330 alin. (1)–(5) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
Art.330 alin.(5), prima frază
La efectuarea expertizei în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot participa experți aleși de părți și încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.330 alin.(1), prima frază
Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.264 alin.(2), fragment final
judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.264 alin.(1)
Instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 330 alin. (1)–(2)
(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336. (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 330 — Încuviinţarea expertizei; textul articolului; PDF p. 113 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. (4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 17: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 172 alin. (1)–(7), coroborat cu art. 103 · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 172 alin. (1)–(12)
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 18: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 341 alin. (2) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.341 alin.(2), condiția finală
dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 19: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 28 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13 · forma extrasului din 23 martie 2026
Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.28 alin.(2); PDF p.13 · forma extrasului din 23 martie 2026
Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 20: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăLege · OUG 195/2002 art. 118 alin. (1); art. 120 alin. (1) · forma din 25 august 2026Forma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.118 alin.(1)
Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.120 alin.(1)
Procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia, precum și, după caz, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 21: OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorLege · OG 2/2001 art. 31 alin. (1), art. 34 și art. 47 · forma din 27 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.31 alin.(1)
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.47
Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 34 alin. (1), fragment privind controlul instanței
în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 22: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), art. 182–183 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Codul de procedură civilă, art. 183
(1)Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (2)Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3)În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, precum şi menţiunea datei şi orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanţei, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată.
Textul în documentul-sursă ↗
Codul de procedură civilă, art. 181
(1)Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte; 3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (2)Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗
Codul de procedură civilă, art. 182
(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 181 — Calculul termenelor; textul articolului; PDF p. 65 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1. când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2. când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte; 3. când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (2)Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 23: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 359–360 și art. 363 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 360 — Soluţionarea cererii; textul articolului; PDF p. 121 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă. (2)Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse. (3)Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare. (4)Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere. (5)În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 363 — Puterea doveditoare; textul articolului; PDF p. 122 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Probele asigurate în condiţiile prevăzute la art. 362 vor fi cercetate de instanţă, la judecarea procesului, sub raportul admisibilităţii şi concludenţei lor. În cazul în care găseşte necesar, instanţa va proceda, dacă este cu putinţă, la o nouă administrare a probelor asigurate. (2)Probele asigurate pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor. (3)Cheltuielile făcute cu administrarea probelor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 359 — Condiţii de admisibilitate; textul articolului; PDF p. 121 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe. (2)În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 24: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma 20/2017 art. 19 alin. (9), (14)–(16) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 19 alin. (13)–(15); PDF, pagina fizică 19 · forma extrasului din 4 decembrie 2023
(13) Părţile pot agrea constatarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare prin transmiterea de informaţii şi documente prin mijloace electronice de comunicare. (14) Asigurătorii RCA acordă despăgubiri şi în cazul în care persoana prejudiciată a procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea avariilor, dacă împrejurările, cauzele producerii evenimentului asigurat şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. (15) În situaţia prevăzută la alin. (14), evaluarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare se fac prin coroborarea informaţiilor: a) consemnate în constatarea amiabilă de accident, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente; b) din documentaţia privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, depusă la dosarul de daună; c) din declaraţiile scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi din alte dovezi prezentate; d) din propriile constatări ale asigurătorului RCA rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul; e) din investigaţiile privind dinamica accidentului; f) din alte mijloace legale de probă.
Textul în documentul-sursă ↗
Art.19 alin.(9) · forma extrasului din 4 decembrie 2023
Specialistul în constatarea daunelor este obligat să înscrie eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate în procesul-verbal de constatare sau într-o anexă la acesta; lipsa obiecţiilor nu poate fi invocată în sensul restricţionării drepturilor părţilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 19 alin. (16)
Constatarea vătămării integrității corporale sau a sănătății ori a decesului rezultate în urma unui accident de vehicule se realizează pe baza documentelor justificative emise de instituțiile sanitare cu caracter public de medicină legală.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 25: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma 20/2017 art. 22 alin. (2) · forma din 21 august 2023Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 22 alin. (2), teza introductivă și lit. a)–d)
Cererea de despăgubire se soluționează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului și modul de producere a evenimentului.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 26: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăHotărâre · Antet, sesizare, prezentarea cauzei și secțiunea X.2Înalta Curte de Casație și Justiție · 12 · 16 mai 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
VIII — contribuția culpabilă în lanțul cauzal
Prin urmare, în legătură cu cea de-a doua chestiune de drept care face obiectul sesizării, ceea ce interesează este vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Codul civil, şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗
II — raționamentul primei instanțe despre victima directă
La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere faptul că acestei părţi civile, care a rămas paralizată într-un scaun cu rotile, foarte probabil pentru tot restul vieţii, i-au fost grav afectate viaţa socială şi familială ca urmare a acţiunii inculpatului şi această stare o împiedică să mai ducă o viaţă normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului, care să îi mai permită să se poată bucura de plăcerile vieţii.
Textul în documentul-sursă ↗
VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moral
În primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv — a doua dezlegare; fără procent prestabilit
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv, a doua dezlegare (art. 1371); nu prima dezlegare despre vechiul art. 1391(1)
Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗
Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025
Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 27: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · CPP art. 97–100 și art. 170 alin. (1)–(2) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art. 100 alin. (1)–(4)
(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 97 alin. (1)–(3)
(1) Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului; b) declarațiile persoanei vătămate; c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente; d) declarațiile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. (3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 99 alin. (1)–(3)
(1) În acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului, iar în acțiunea civilă, părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul și părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 98
Constituie obiect al probei: a) existența infracțiunii și săvârșirea ei de către inculpat; b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă; c) faptele și împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii; d) orice împrejurare necesară pentru justa soluționare a cauzei.
Textul în documentul-sursă ↗
art. 170 alin. (1)–(2)
(1) În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă. (2) De asemenea, în condițiile alin. (1), organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune ca: a) orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a datelor informatice; b) orice furnizor de rețele publice de comunicații electronice sau furnizor de servicii de comunicații electronice destinate publicului să comunice anumite date referitoare la abonați, utilizatori și la serviciile prestate, aflate în posesia sau sub controlul său, altele decât conținutul comunicațiilor și decât cele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. j).
Textul în documentul-sursă ↗
Sursa 28: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăLege · CPC art. 264, 330 și 359–360 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art. 330 — Încuviinţarea expertizei; textul articolului; PDF p. 113 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. (4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 360 — Soluţionarea cererii; textul articolului; PDF p. 121 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă procesul în prima instanţă. (2)Partea va arăta în cerere probele a căror administrare o pretinde, faptele pe care vrea să le dovedească, precum şi motivele care fac necesară asigurarea acestora sau, după caz, acordul părţii adverse. (3)Instanţa va dispune citarea părţilor şi va comunica părţii adverse copie de pe cerere. Aceasta nu este obligată să depună întâmpinare. (4)Instanţa va soluţiona cererea în camera de consiliu, prin încheiere. (5)În caz de pericol în întârziere, instanţa, apreciind împrejurările, va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 359 — Condiţii de admisibilitate; textul articolului; PDF p. 121 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe. (2)În cazul în care partea adversă îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95 · forma extrasului din 10 martie 2026
(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗
Art. 330 alin. (1)–(2)
(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336. (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
Textul în documentul-sursă ↗

Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Checklist după accident: informații și documente de păstratC19 · 9 MIN · GHID CU MODEL Cine mai poate răspunde: administratorul drumului, angajatorul sau alte persoaneC02 · 13 MIN · GHID Culpa comună: cum poate influența despăgubirileC02 · 8 MIN · GHID Centura, casca și conduita victimei: ce relevanță pot aveaC02 · 9 MIN · GHID Expertiza tehnică auto: rol, întrebări și limiteC02 · 10 MIN · GHID Asigurătorul refuză despăgubirea: cum analizez motivareaC03 · 7 MIN · GHID Nu sunt de acord cu procesul-verbal: ce pot contesta?C02 · 10 MIN · GHID Termene după accident: ce evenimente trebuie identificateC16 · 14 MIN · GHID Ce sunt daunele morale după un accident rutierC06 · 10 MIN · GHID Când pot gestiona singur demersurile și când mă poate ajuta un avocatC21 · 12 MIN · GHID

Cum se stabilește răspunderea pentru un accident rutier

Trei întrebări diferite: despăgubire, contravenție, infracțiune

Ce trebuie reconstruit, în ordine

Cine poate răspunde: nu întotdeauna doar șoferul

Contribuția victimei: fără procente automate

Ce valoare au amiabila, procesul-verbal și poziția asigurătorului

Probe și expertiză: ce pot dovedi și ce nu

Cum influențează dosarul penal cererea civilă

Ce fac când răspunderea este contestată

Jurisprudență: ce explică Decizia ÎCCJ nr. 12/2016

Când este utilă verificarea unui avocat

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Semnalează o eroare

Instalează pe iPhone sau iPad

Scrie-ne

Mesajul a fost trimis

Cum se stabilește răspunderea pentru un accident rutier

Cui se adresează

01Trei întrebări diferite: despăgubire, contravenție, infracțiune

02Ce trebuie reconstruit, în ordine

03Cine poate răspunde: nu întotdeauna doar șoferul

04Contribuția victimei: fără procente automate

05Ce valoare au amiabila, procesul-verbal și poziția asigurătorului

06Probe și expertiză: ce pot dovedi și ce nu

07Cum influențează dosarul penal cererea civilă

08Ce fac când răspunderea este contestată

09Jurisprudență: ce explică Decizia ÎCCJ nr. 12/2016

10Când este utilă verificarea unui avocat

§Termene și repere procedurale

✓Lista ta de pași

?Întrebări frecvente

!De reținut

#Surse și trimiteri

Ghiduri înrudite

Trei întrebări diferite: despăgubire, contravenție, infracțiune

Ce trebuie reconstruit, în ordine

Cine poate răspunde: nu întotdeauna doar șoferul

Contribuția victimei: fără procente automate

Ce valoare au amiabila, procesul-verbal și poziția asigurătorului

Probe și expertiză: ce pot dovedi și ce nu

Cum influențează dosarul penal cererea civilă

Ce fac când răspunderea este contestată

Jurisprudență: ce explică Decizia ÎCCJ nr. 12/2016

Când este utilă verificarea unui avocat

Termene și repere procedurale

Lista ta de pași

Întrebări frecvente

De reținut

Surse și trimiteri