Schimbarea benzii, depășire și mers înapoi: analiza unui accident
Identifică întâi manevra reală, apoi obligațiile și probele pentru fiecare conducător. Schimbarea benzii, depășirea, virajul și mersul înapoi au reguli care se pot aplica împreună. Semnalizarea nu înlocuiește asigurarea, iar eticheta manevrei nu stabilește singură răspunderea. [1] [2] [13]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 8 minute
- CATEGORIE
- Vinovăție și probe
Cuprins · 12 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 02Mai întâi manevra reală, apoi regula
- 03Schimbarea benzii: semnalizarea nu înlocuiește asigurarea
- 04Depășirea: întregul parcurs, inclusiv revenirea
- 05Depășire și viraj la stânga: două manevre care trebuie corelate
- 06Locul depășirii poate schimba analiza
- 07Mersul înapoi: permisiunea, vizibilitatea și ieșirea pe drum
- 08Probe și întrebări care nu presupun verdictul
- 09Analiza manevrei și procedura de după accident rămân separate
- 10Lista ta de pași
- 11Întrebări frecvente
- 12Surse și trimiteri
Cui se adresează
Persoane implicate într-un accident rutier și persoane prejudiciate care încearcă să înțeleagă faptele și probele relevante.
Nu este o listă exhaustivă a sancțiunilor ori a regulilor speciale pentru toate categoriile de vehicule; nu stabilește regimul unei parcări private închise circulației publice.
Stabilirea răspunderii într-un caz individual; expertiză tehnică sau medicală făcută de cititor; evaluarea integrală a altor temeiuri civile, inclusiv răspunderea pentru lucruri.
Mai întâi manevra reală, apoi regula
În sensul art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, depășirea presupune trecerea înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol aflat pe același sens, prin schimbarea direcției și ieșirea din banda sau șirul inițial. Faptul că un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele de pe altă bandă, în același sens, nu constituie singur depășire în sensul acestei definiții. [1]
Diferența contează pentru identificarea obligațiilor, dar nu face orice deplasare între benzi permisă. Dacă înaintea contactului cineva a trecut pe altă bandă, a ieșit dintr-un rând de vehicule, a virat ori a mers înapoi, se verifică și obligațiile manevrei respective. [2]
Notează situația inițială și schimbarea efectivă: banda, direcția, locul obstacolului, poziția celuilalt vehicul și momentul începerii deplasării laterale. Formularea „m-a depășit pe dreapta” nu este suficientă fără descrierea faptelor din care rezultă dacă a existat depășire sau circulație pe benzi paralele. [1] [13]
Schimbarea benzii: semnalizarea nu înlocuiește asigurarea
Art. 54 cere atât semnalizarea din timp, cât și asigurarea că manevra poate fi făcută fără perturbarea circulației ori punerea în pericol a celorlalți. Aprinderea semnalizatorului nu îndeplinește singură toate aceste obligații. Semnalizarea schimbării direcției trebuie menținută pe durata manevrei. [2]
Pentru autovehicule, tramvaie și mopede, art. 116 alin. (2) din regulamentul de aplicare a ordonanței prevede semnalizarea intenției cu cel puțin 50 m înainte în localități și 100 m în afara lor. Aceste distanțe nu sunt un timp de așteptare și nu creează prioritate după ce au fost parcurse. Cerința de asigurare rămâne distinctă. [4] [2]
Există și situații speciale. Pe un drum cu minimum trei benzi pe sens, dacă două autovehicule de pe benzi diferite intenționează să intre pe banda liberă dintre ele, conducătorul de pe banda din dreapta trebuie să permită celui din stânga ocuparea ei. Când o bandă se sfârșește, conducătorul care vrea să continue pe banda din stânga trebuie să permită trecerea vehiculelor de pe acea bandă. Nu extinde aceste texte la orice fuziune de trafic sau la o „regulă a fermoarului” universală. [3]
Pentru un contact lateral, sunt importante începutul trecerii dintre benzi, poziția și deplasarea fiecărui vehicul, marcajele și ce surprind probele. Locul zgârieturii nu stabilește singur cine a început primul și ce putea observa. [13]
Depășirea: întregul parcurs, inclusiv revenirea
Cel care depășește trebuie să verifice condițiile manevrei, inclusiv conduita vehiculelor dinainte și din spate și posibilitatea de a nu pune în pericol ori stânjeni traficul din sens opus. Sunt cerute semnalizarea, distanța laterală suficientă și revenirea în siguranță după o nouă asigurare. Contactul se poate produce la început, în paralel sau la revenire; acestea nu sunt momente interschimbabile. [1] [5] [13]
Regula este depășirea pe stânga, cu situațiile prevăzute de art. 45. Pentru vehiculul al cărui conducător a semnalizat și s-a încadrat corespunzător pentru părăsirea direcției spre stânga, textul prevede depășirea prin dreapta. Simplul semnal luminos, desprins de încadrare și de posibilitatea unei treceri legale, nu justifică orice trecere prin dreapta. [6] [8]
Conducătorul vehiculului care urmează să fie depășit are, la rândul său, obligațiile din art. 119 al regulamentului: să nu mărească viteza și să circule cât mai aproape de marginea dreaptă a carosabilului ori a benzii. Aceste obligații se examinează împreună cu situația reală și celelalte reguli; nu înseamnă că trebuie să execute o manevră periculoasă pentru a „face loc”. [7] [2]
Depășire și viraj la stânga: două manevre care trebuie corelate
Când un vehicul virează la stânga iar altul se angajează în depășire, verifică ce făcea fiecare înainte ca traiectoriile să se intersecteze. Nu există în textele citate o regulă potrivit căreia „primul care a semnalizat câștigă” indiferent de restul faptelor. Se examinează obligațiile de asigurare și semnalizare, condițiile depășirii și încadrarea pentru viraj. [1] [2] [5] [6]
| Aspect contestat | Date utile pentru clarificare |
|---|---|
| Momentul semnalizării și încadrării | Secvență video, observația directă a martorului, poziții înainte de contact; nu numai indicatorul luminos vizibil după accident |
| Angajarea în depășire | Poziția față de bandă și vehiculul depășit, începutul deplasării laterale, traficul opus |
| Posibilitatea de observare și evitare | Vizibilitate, obstacole, măsurători și limitele datelor, analizate când este necesar de specialist |
Aceste întrebări nu sunt o expertiză. O probă care clarifică una dintre ele poate să nu clarifice celelalte. Nici abaterea presupusă a unui conducător nu permite ignorarea manevrei celuilalt. [13] [16]
Locul depășirii poate schimba analiza
Verifică interdicțiile aplicabile, nu numai existența spațiului fizic. Art. 120 din regulament interzice, între altele, depășirea în intersecții cu circulație nedirijată, pe treceri pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje, în zona indicatorului de interzicere și în situația încălcării marcajului continuu de separare a sensurilor cu circulație, chiar parțială, pe sensul opus. Lista completă conține și alte situații și excepții. [8]
Nu transforma prima regulă într-o interdicție a depășirii în absolut toate intersecțiile și nici într-o permisiune necondiționată în cele dirijate. Pot rămâne aplicabile alte interdicții și toate obligațiile de siguranță. Tot astfel, prezența unui obstacol care impune trecerea pe sensul opus nu înlătură obligația de a permite trecerea vehiculelor din sens opus, în condițiile art. 132. [8] [5] [11]
Pentru regimul intersecției, semafoare și sens giratoriu, vezi Intersecții, prioritate și sens giratoriu: probele care contează. Ghidul de față nu inventariază toate regulile speciale pentru fiecare categorie de vehicul.
Mersul înapoi: permisiunea, vizibilitatea și ieșirea pe drum
Mersul înapoi are interdicții proprii. Art. 128 din regulament îl interzice pe o distanță mai mare de 50 m și la ieșirea de pe proprietăți alăturate drumurilor publice. Sunt preluate și locurile interzise prin art. 126, cu excepția literei referitoare la drumul cu sens unic. Această excepție înseamnă că simplul sens unic nu trebuie invocat ca interdicție din acea trimitere; nu elimină celelalte interdicții sau obligația de siguranță. [9] [2]
Dacă mersul înapoi este permis în locul respectiv, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, art. 128 alin. (2) cere dirijarea de către cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului. Și persoana care dirijează are obligația să se asigure că manevra nu pune în pericol participanții. Nu rezultă că prezența ei transferă automat întreaga răspundere de la conducător. [10] [2]
Mersul înapoi cu autovehiculul se semnalizează cu luminile speciale din dotare; dispozitivele sonore sunt recomandate de acest text, nu impuse universal prin el. Nu trata camera ori senzorii ca pe o derogare automată de la cerința persoanei din exterior, atunci când situația prevăzută de alineatul (2) este îndeplinită. [10]
Pentru un accident la plecarea de pe loc sau la intrarea pe drumul public de pe o proprietate, se verifică și obligația de prioritate față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția lui. Regimul unei parcări private închise circulației publice nu este analizat prin presupunerea că toate aceste texte se aplică identic. [11]
Probe și întrebări care nu presupun verdictul
Construiește o cronologie a manevrelor: situația inițială, semnalizarea observată, începutul deplasării, schimbarea de bandă sau direcție, contactul și pozițiile finale. Pentru fiecare element indică sursa și nivelul de certitudine. Păstrează fișierele originale; o fotografie a luminii aprinse după accident nu dovedește singură momentul la care a fost acționat semnalizatorul. [12] [13]
Când sunt necesare cunoștințe de specialitate, întrebările pot privi compatibilitatea traiectoriilor cu urmele, vizibilitatea, ce date permit evaluarea evitabilității și ce alternative nu pot fi excluse. Expertiza judiciară se dispune și se evaluează potrivit procedurii civile ori penale aplicabile, nu prin alegerea de către cititor a unei concluzii convenabile. [13] [14] [15]
În Decizia nr. 12/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezlegarea privind art. 1371 din Codul civil arată că contribuția victimei trebuie să fie culpabilă și să intre în lanțul cauzal al prejudiciului. Principiul nu rezolvă o depășire, un viraj sau un mers înapoi doar din denumirea manevrei. Art. 13 din Legea RCA are un domeniu distinct; nicio combinație descrisă aici nu primește un procent standard. [17] [16]
Pentru documentele generale, folosește Checklist după accident: informații și documente de păstrat. Pentru rolul probelor și al expertizei, vezi Cum se stabilește răspunderea pentru un accident rutier, iar pentru contribuția comună Culpa comună: cum poate influența despăgubirile.
Analiza manevrei și procedura de după accident rămân separate
Dacă ordinea manevrelor este disputată, comunică ceea ce cunoști și ceea ce nu poți confirma. Nu aștepta stabilirea completă a dinamicii pentru îndeplinirea obligațiilor de după accident. Acestea diferă după existența vătămărilor ori numai a pagubelor materiale; alegerea procedurii este explicată în Ce fac imediat după un accident rutier: traseul potrivit situației și Constatare amiabilă sau poliție: când se aplică fiecare variantă. [18]
Organizează participanții și actele comune prin Accident cu mai multe vehicule ori victime: organizarea informațiilor, fără a rescrie documentele pentru a se potrivi unei ipoteze. Verifică separat termenele din Termene după accident: ce evenimente trebuie identificate. Pentru explicarea unui act contestat sau a unei probleme tehnice importante, Când pot gestiona singur demersurile și când mă poate ajuta un avocat ajută la alegerea nivelului de sprijin; nu fiecare contact lateral presupune automat un litigiu sau un avocat. [13]
Lista ta de pași
Întrebări frecvente
Am semnalizat. Celălalt trebuia să îmi facă loc în orice situație?
Un vehicul care trece mai repede pe banda alăturată mă depășește juridic în toate cazurile?
Dacă aveam cameră pentru mersul înapoi, nu mai conta lipsa vizibilității?
De reținut
Arată cele 11 idei principale ale ghidului
Deplasarea mai rapidă pe o bandă decât pe alta în același sens nu este singură depășire în sensul art. 45 alin. (4).
Semnalizarea nu înlocuiește obligația de asigurare pentru manevrele art. 54.
Art. 106 din regulament reglementează distinct înscrierea pe banda liberă dintre două autovehicule și continuarea de pe banda care se sfârșește.
Conducătorul vehiculului depășit are obligațiile distincte din art. 119.
Interdicția art. 120 alin. (1) lit. a) privește intersecția nedirijată, fără a elimina celelalte interdicții în alte intersecții.
Art. 128 interzice mersul înapoi peste 50 m și ieșirea de pe proprietăți alăturate drumurilor publice, alături de celelalte interdicții aplicabile.
Când mersul înapoi este permis și vizibilitatea în spate este împiedicată, este cerută dirijarea de o persoană din exterior.
Art. 128 impune luminile speciale pentru autovehicul; dispozitivele sonore sunt recomandate de acel text.
Cum se examinează o contribuție comună
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 4 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăForma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 45 alin. (1)–(6)(1) Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. (2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră. (3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separa sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. (4) Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație. (5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreapta. (6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depășit și pe partea stângă atunci când drumul este cu sens unic sau când între șina din dreapta și marginea trotuarului nu există spațiu suficient.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăForma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.54 alin.(1)–(2)(1) Conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. (2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 106 alin. (1)–(2)(1) Pe un drum public prevăzut cu minimum 3 benzi pe sens, când conducătorii a două autovehicule circulă în aceeași direcție, dar pe benzi diferite, și intenționează să se înscrie pe banda liberă dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine din stânga să ocupe acea bandă. (2) Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o bandă care se sfârșește, pentru a continuă deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 116 alin. (1)–(3)(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să semnalizeze schimbarea direcției de deplasare, depășirea, oprirea și punerea în mișcare. (2) Intenția conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor. (3) Reducerea vitezei de deplasare sau oprirea autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere și a tramvaielor pe partea carosabilă se semnalizează cu lumină roșie din spate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 118 alin. (1)–(2)(1) Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus; b) să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii; c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficienta față de vehiculul depășit; d) să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic. (2) Pentru asigurarea distanței laterale de siguranță, la depășirea unei biciclete sau a unei trotinete electrice conducătorii de autovehicule, altele decât cele care se deplasează pe două roți, realizează această manevră prin trecerea peste marcajul longitudinal de separare a sensurilor de circulație ori de separare a benzilor pe același sens, cu cel puțin jumătate din lățimea autovehiculului atunci când viteza acestuia de deplasare este mai mare de 50 km/h, sau cel puțin prin încălcarea acestor marcaje atunci când viteza de deplasare este de cel mult 50 km/h.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăForma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 45 alin. (1)–(6)(1) Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. (2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră. (3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separa sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire. (4) Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație. (5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreapta. (6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depășit și pe partea stângă atunci când drumul este cu sens unic sau când între șina din dreapta și marginea trotuarului nu există spațiu suficient.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 119Conducătorul de vehicul care urmează să fie depășit este obligat: a) să nu mărească viteza de deplasare; b) să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile sau a benzii pe care se deplasează.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 120 alin. (1)–(2)(1) Se interzice depășirea vehiculelor: a) în intersecții cu circulația nedirijată; b) în apropierea vârfurilor de rampa, când vizibilitatea este redusă sub 50 m; c) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m; d) pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri și în tuneluri. Prin excepție, pot fi depășite în aceste locuri vehiculele cu tracțiune animală, motocicletele fără ataș, mopedele, bicicletele și trotinetele electrice, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanță mai mare de 20 m, iar lățimea drumului este de cel puțin 7 m; e) pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje; f) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă și la mai puțin de 50 m înainte de acestea; g) în dreptul stației pentru tramvai, atunci când acesta este oprit, iar stația nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni; h) în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă"; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere; j) când din sens opus se apropie un alt vehicul, iar conducătorul acestuia este obligat să efectueze manevre de evitare a coliziunii; k) pe sectorul de drum unde s-a format o coloana de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație. (2) Se interzice depășirea coloanei oficiale.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 128 alin. (1)–(4)(1) Se interzice mersul înapoi cu vehiculul: a) în cazurile prevăzute la art. 126, cu excepția lit. d); b) pe o distanță mai mare de 50 m; c) la ieșirea de pe proprietăți alăturate drumurilor publice. (2) În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului. (3) Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranța participanților la trafic. (4) Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare. Se recomanda dotarea autovehiculelor și cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.
Textul în documentul-sursă ↗art. 126Se interzice întoarcerea vehiculului: a) în locurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 lit. f); b) în intersecțiile în care este interzis virajul la stânga, precum și în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea înainte și înapoi a vehiculului; c) în locurile unde soliditatea drumului nu permite; d) pe drumurile cu sens unic; e) pe marcajul pietonal; f) în locurile în care este instalat indicatorul "Întoarcerea interzisă".
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
art. 128 alin. (1)–(4)(1) Se interzice mersul înapoi cu vehiculul: a) în cazurile prevăzute la art. 126, cu excepția lit. d); b) pe o distanță mai mare de 50 m; c) la ieșirea de pe proprietăți alăturate drumurilor publice. (2) În locurile în care mersul înapoi este permis, dar vizibilitatea în spate este împiedicată, vehiculul poate fi manevrat înapoi numai atunci când conducătorul acestuia este dirijat de cel puțin o persoană aflată în afara vehiculului. (3) Persoana care dirijează manevrarea cu spatele a unui vehicul este obligată să se asigure că manevra se efectuează fără a pune în pericol siguranța participanților la trafic. (4) Mersul înapoi cu autovehiculul trebuie semnalizat cu lumina sau luminile speciale din dotare. Se recomanda dotarea autovehiculelor și cu dispozitive sonore pentru semnalizarea acestei manevre.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 — anexa nr. 1 la HG nr. 1391/2006Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 132Conducătorul vehiculului al cărui mers înainte este obturat de un obstacol sau de prezența altor participanți la trafic, care impune trecerea pe sensul opus, este obligat să reducă viteza și, la nevoie, să oprească pentru a permite trecerea vehiculelor care circulă din sens opus.
Textul în documentul-sursă ↗Art.135, teza introductivă; forma 12.09.2023 · forma extrasului din 12 septembrie 2023Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art. 341 — Lucrurile ca mijloace de probă; textul articolului; PDF p. 116 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului. (2)Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri. *) Decizia nr. 39/2024 - ICCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în interpretarea şi aplicarea art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul civil, stabileşte că: "Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop."
Textul în documentul-sursă ↗Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90 · forma extrasului din 10 martie 2026Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art. 331 — Numirea expertului; textul articolului; PDF p. 114 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, dintre persoanele înscrise în evidenţa biroului local de expertiză şi autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. (2)Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunţe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului şi, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanţa poate fixa o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Tot astfel, instanţa poate fixa un termen scurt pentru când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi termenul necesar efectuării expertizei. Poziţia părţilor va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului şi a părţilor, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei. (3)Dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea care a fost obligată prin încheiere, în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanţă potrivit alin. (2). Onorariul poate fi majorat, în condiţiile prevăzute la art. 339 alin. (2).
Textul în documentul-sursă ↗Art. 341 — Lucrurile ca mijloace de probă; textul articolului; PDF p. 116 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului. (2)Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri. *) Decizia nr. 39/2024 - ICCJ admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în interpretarea şi aplicarea art. 341 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispoziţiile art. 74 şi 75 din Codul civil, stabileşte că: "Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop."
Textul în documentul-sursă ↗Art. 330 — Încuviinţarea expertizei; textul articolului; PDF p. 113 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336. (2)Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate. (3)În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. (4)Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă judiciară şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5)La efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95 · forma extrasului din 10 martie 2026(1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 330 alin. (1)–(2)(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336. (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Codul de procedură civilă — Legea nr. 134/2010, republicatăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.331 alin.(2), prima frazăÎncheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare.
Textul în documentul-sursă ↗Art.330 alin.(1), prima frazăCând, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 330 alin. (1)–(2)(1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc conform dispozițiilor art. 336. (2) Când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 172 alin. (1)–(12)(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 103 alin. (1)–(3)(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaieTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 13 alin. (1), ambele frazeÎn situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 13 alin. (2)În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: ÎCCJ, Decizia nr. 12 din 16 mai 2016 — hotărâre prealabilă în materie penalăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
VIII — contribuția culpabilă în lanțul cauzalPrin urmare, în legătură cu cea de-a doua chestiune de drept care face obiectul sesizării, ceea ce interesează este vinovăţia, sub forma intenţiei sau culpei, aşa cum sunt definite prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Codul civil, şi nu caracterul licit sau ilicit al faptei victimei, atât timp cât se reţine existenţa unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanţul cauzal generator al prejudiciului şi care constituie o circumstanţă legală de diminuare a obligaţiei de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗II — raționamentul primei instanțe despre victima directăLa aprecierea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere faptul că acestei părţi civile, care a rămas paralizată într-un scaun cu rotile, foarte probabil pentru tot restul vieţii, i-au fost grav afectate viaţa socială şi familială ca urmare a acţiunii inculpatului şi această stare o împiedică să mai ducă o viaţă normală, adecvată preocupărilor specifice vârstei, sexului, care să îi mai permită să se poată bucura de plăcerile vieţii.
Textul în documentul-sursă ↗VIII — distincția între prejudiciul economic și cel moralÎn primul caz, analiza reparării prejudiciilor corporale trebuie să aibă în vedere atât repararea componentei economice, prin aplicarea regulilor prevăzute în art. 1.387-1.389 din Codul civil, cât şi repararea prin compensaţii băneşti a componentei morale, având ca finalitate compensarea, atenuarea sau măcar alinarea durerilor şi suferinţelor fizice ce au fost cauzate victimelor în cauză.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — a doua dezlegare; fără procent prestabilitDispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv, a doua dezlegare (art. 1371); nu prima dezlegare despre vechiul art. 1391(1)Dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă.
Textul în documentul-sursă ↗Dispozitiv — prima dezlegare, forma istorică anterioară CCR342/2024 și Legii231/2025Dispoziţiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că, într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicatăForma din 25 august 2026 ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
OUG 195/2002, art. 79 alin. (1), partea introductivă și lit. a)–b)Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența; b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Textul în documentul-sursă ↗OUG 195/2002, art. 77 alin. (2)Orice persoană care este implicată sau are cunoștință de producerea unui accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane, precum și în situația în care în eveniment este implicat un vehicul care transportă mărfuri periculoase este obligată să anunțe de îndată poliția și să apeleze numărul național unic pentru apeluri de urgență 112, existent în rețelele de telefonie din România.
Textul în documentul-sursă ↗OUG 195/2002, art. 79 alin. (2)Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)*): a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii; b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Textul în documentul-sursă ↗OUG 195/2002, art. 77 alin. (3)Este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului fără încuviințarea poliției care cercetează accidentul.
Textul în documentul-sursă ↗OUG 195/2002, art. 77 alin. (1)Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.
Textul în documentul-sursă ↗