⌕Meniu

Jurisprudență despre prescripție, probe și coordonarea civil–penal

Prescripția, admisibilitatea unei proceduri și dovada prejudiciului sunt probleme diferite. O hotărâre de inadmisibilitate nu tranșează automat problema de fond, iar casarea pentru o probă respinsă fără motivare nu echivalează cu acordarea definitivă a despăgubirii. Pentru comparație contează legea aplicabilă, actele concrete și ce a decis efectiv instanța. [1][2][3][4]

ACTUALIZAT
TIMP DE CITIRE
10 minute
CATEGORIE
Jurisprudență explicată
Cuprins · 17 secțiuni
  1. 01Cui se adresează
  2. 02De unde încep: natura cererii, nu un număr de ani
  3. 03Decizia nr. 1/2014: prescripțiile începute înainte de 1 octombrie 2011
  4. 04Art. 1394 Cod civil și Decizia nr. 381/2024: când poate conta termenul penal
  5. 05Decizia nr. 351/2025: inadmisibilitatea nu este o dezlegare pe fond
  6. 06Actele întreruptive trebuie identificate, nu presupuse
  7. 07Notificarea și o cerere respinsă: două reguli de 6 luni, nu aceeași regulă
  8. 08Decizia CCR nr. 586/2016 și acțiunea civilă în procesul penal
  9. 09Ce efect are o hotărâre penală asupra litigiului civil
  10. 10Decizia ÎCCJ nr. 1018/2022: proba respinsă fără explicație
  11. 11Cum se citește partea despre probe
  12. 12Lămurirea raportului nu este același lucru cu o nouă expertiză
  13. 13Grila de comparație: problemă, probă, soluție și limită
  14. 14Termene și repere
  15. 15Lista ta de pași
  16. 16Întrebări frecvente
  17. 17Surse și trimiteri

Cui se adresează

✓ SE APLICĂ DACĂ

  • Persoane care analizează jurisprudența relevantă pentru despăgubiri după accidente rutiere.

✕ NU ACOPERĂ

  • Stabilirea soluției unui dosar individual ori a unei date-limită fără actele și comunicările sale.

  • Aplicarea automată a unei sume sau a unui raționament la alte împrejurări.

  • Generalizarea termenului și a momentului de început din cauza de regres judecată la Deva și Hunedoara la toate acțiunile RCA; o comparație exhaustivă a practicii altor instanțe.

De unde încep: natura cererii, nu un număr de ani

Codul civil cuprinde termenul general de 3 ani și termenul de 2 ani pentru dreptul la acțiune întemeiat pe un raport de asigurare ori reasigurare. Simpla prezență a unei societăți de asigurare în dosar nu oferă, fără calificarea juridică a cererii, un răspuns universal. Cererea victimei, regresul și alte raporturi trebuie examinate după temeiul lor. [5][6]

Pentru repararea unei pagube cauzate prin faptă ilicită, art. 2528 alin. (1) leagă începutul prescripției de cunoașterea, efectivă sau datorată, atât a pagubei, cât și a celui care răspunde. Data accidentului, data unei plăți, comunicarea unui act penal și data unei hotărâri nu pot fi schimbate între ele fără justificarea regulii aplicabile. [7][8]

Decizia nr. 1/2014: prescripțiile începute înainte de 1 octombrie 2011

Prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 (recurs în interesul legii), Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că prescripțiile începute înainte de 1 octombrie 2011, împlinite sau neîmplinite la acea dată, rămân supuse art. 18 din Decretul nr. 167/1958. În această ipoteză, instanța din oficiu și părțile pot invoca prescripția indiferent de stadiul procesual, inclusiv într-un litigiu început ulterior. [9]

Pentru comparația cu un dosar vechi, reperul este începutul prescripției și regula tranzitorie, nu doar anul hotărârii ori anul sesizării instanței. Art. 6 alin. (4) păstrează, pentru prescripțiile începute și neîmplinite la intrarea legii noi, legea care le-a instituit. Nu se combină termenul unei legi cu modalitatea de invocare din alta numai pentru a obține rezultatul preferat. [4][9]

Art. 1394 Cod civil și Decizia nr. 381/2024: când poate conta termenul penal

Art. 1394 Cod civil privește despăgubirea care derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă. Textul nu afirmă că orice accident sau orice plângere penală acordă automat un termen mai lung. Trebuie justificate condițiile legale și calculul în împrejurările concrete. [10][11]

Prin Decizia nr. 381 din 17 septembrie 2024, Curtea Constituțională (CCR) a respins, între altele, teza limitării prorogării exclusiv la situațiile în care există în prealabil o hotărâre penală definitivă. Curtea a arătat că judecătorul cauzei apreciază particularitățile litigiului. Aceasta nu transformă procesul civil într-o condamnare penală și nu stabilește un termen identic pentru toate cazurile de clasare, achitare ori încetare. [12][11][10]

Decizia nr. 351/2025: inadmisibilitatea nu este o dezlegare pe fond

Prin Decizia nr. 351 din 6 octombrie 2025 (hotărâre prealabilă), ÎCCJ a respins ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului Hunedoara din dosarul 8964/221/2022. Problema privea prescripția în contextul unui regres RCA și al dispozițiilor civile invocate. Dispozitivul de inadmisibilitate nu trebuie transformat într-o hotărâre care ar fi ales, pe fond, un anumit termen pentru toate acțiunile în regres. [1]

În analiza admisibilității, instanța a reținut lipsa noutății problemei, arătând că prevederile relevante nu fuseseră modificate după sesizarea precedentă din 2023. Această constatare explică rezultatul procedurii de unificare; opiniile și soluțiile divergente reproduse în hotărâre nu devin, prin simpla lor citare, reguli adoptate de ÎCCJ. [13][1]

Hotărârile din aceeași cauză permit urmărirea parcursului ei: Judecătoria Deva, la 28 septembrie 2023, a respins excepția prescripției folosind termenul de cinci ani și a obligat la plata despăgubirii de 7.798,27 lei. Tribunalul Hunedoara, la 20 mai 2026, a respins apelul, dar a înlocuit raționamentul privind prescripția: a reținut termenul general de trei ani pentru acel regres, nu termenul de doi ani al raporturilor de asigurare și nici termenul penal de cinci ani. Ambele etape au considerat cererea din decembrie 2022 introdusă în termen, raportat la definitivarea hotărârii penale din octombrie 2020. [37] [38]

Decizia din 20 mai 2026 menționează „Definitivă”. Comparația arată că același rezultat privind excepția poate avea motive juridice diferite. Soluția este individuală: nu fixează un termen universal pentru cererea directă a victimei, pentru toate regresurile RCA sau pentru toate efectele unui dosar penal. [38]

Actele întreruptive trebuie identificate, nu presupuse

Constituirea ca parte civilă este prevăzută distinct la art. 2537 pct. 3. Textul include și situația în care despăgubirile se acordă din oficiu, pentru care există o regulă proprie. Depunerea unei plângeri penale nu trebuie descrisă automat drept constituire ca parte civilă: trebuie citite actul, conținutul său și regimul legal aplicabil. [14]

Art. 2541 alin. (6) stabilește repere diferite pentru durata întreruperii: comunicarea ordonanței de clasare ori de suspendare, a hotărârii de suspendare sau pronunțarea hotărârii penale definitive. Situația despăgubirilor acordate din oficiu are propria precizare privind cunoașterea hotărârii. Un rezumat care indică numai data ordonanței poate omite tocmai comunicarea relevantă. [8]

Notificarea și o cerere respinsă: două reguli de 6 luni, nu aceeași regulă

Potrivit art. 2540, punerea în întârziere întrerupe prescripția numai dacă este urmată de chemarea în judecată în 6 luni. Nu este o prelungire automată a tuturor termenelor și nu înseamnă că repetarea notificărilor conservă la nesfârșit orice pretenție. Se verifică persoana notificată, obligația și acțiunea ulterioară. [15]

Art. 2539 alin. (2) reglementează separat cererea la care s-a renunțat, care a fost respinsă, anulată ori perimată definitiv. Excepția textului privește noua cerere introdusă în 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de respingere sau anulare și impune ca noua cerere să fie admisă. Nu se extinde mecanic această excepție la toate situațiile enumerate în prima teză. [16]

Decizia CCR nr. 586/2016 și acțiunea civilă în procesul penal

Prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat neconstituțională lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală atunci când procesul penal încetează ca urmare a prescripției răspunderii penale. Textul ulterior al art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală (CPP) distinge expres prescripția. Această problemă privește instanța penală și nu se confundă cu orice ordonanță de clasare emisă în cursul urmăririi penale. [17][18]

Dezlegarea nu acordă automat despăgubiri și nu dovedește cuantumul prejudiciului. Ea privește tratamentul acțiunii civile în ipoteza procedurală respectivă. Dacă instanța penală lasă legal acțiunea civilă nesoluționată prin hotărâre definitivă, art. 27 alin. (2) permite sesizarea instanței civile și folosirea probelor administrate în procesul penal. [17][19][20]

Ce efect are o hotărâre penală asupra litigiului civil

Art. 28 alin. (1) CPP conferă hotărârii penale definitive autoritate privind existența faptei și persoana care a săvârșit-o. Același alineat precizează că instanța civilă nu este legată, prin hotărârea definitivă de achitare sau încetare, în privința prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite. Este necesară citirea ambelor teze, nu doar a formulei „autoritate de lucru judecat”. [21]

În situația art. 27 alin. (7), suspendarea judecății civile după punerea în mișcare a acțiunii penale durează până la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an. Acest reper procedural nu este un termen general de prescripție și nu justifică așteptarea nelimitată a rezultatului definitiv penal înainte de orice demers civil. [22][7]

Decizia ÎCCJ nr. 1018/2022: proba respinsă fără explicație

În Decizia nr. 1018 din 12 mai 2022, ÎCCJ a examinat, între altele, respingerea unei expertize tehnice auto în apel. Instanța de apel se referise la obiectivele propuse și la expertiza primei instanțe fără să arate argumentele concrete de fapt și de drept. ÎCCJ a legat acest deficit de motivare de imposibilitatea controlului judiciar. [23][3]

Recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată și cauza trimisă aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare. Mențiunea „definitivă” privește hotărârea de casare; ea nu demonstrează că suma pretinsă a devenit o despăgubire definitiv confirmată sau că a fost plătită. Soluția ulterioară rejudecării trebuie identificată separat. [2][24]

Raționamentul nu instituie obligația de a admite orice expertiză cerută. El arată necesitatea examinării motivului de apel și a motivării respingerii în contextul acelei cauze. Regula generală a art. 330 din Codul de procedură civilă (CPC) privește situațiile în care instanța consideră necesară opinia specialiștilor pentru lămurirea faptelor. [25][26][27]

Cum se citește partea despre probe

Sarcina dovedirii unei susțineri este stabilită prin art. 249 CPC, cu excepțiile legale. Probele sunt examinate individual și în ansamblu potrivit art. 264. Nici existența unei facturi, nici concluzia unui raport ori un fragment din altă hotărâre nu dispensează de analiza faptului concret pe care trebuie să îl dovedească în procesul respectiv. [20][28]

Probele se propun, ca regulă, prin cererea de chemare în judecată și prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii; art. 254 cuprinde excepții. O comparație jurisprudențială trebuie să arate dacă proba a fost respinsă ca tardivă, neutilă sau din alt motiv, deoarece consecințele nu sunt identice. [29][30][27]

Lămurirea raportului nu este același lucru cu o nouă expertiză

Art. 337 CPC reglementează lămurirea ori completarea raportului la primul termen după depunere, în condițiile textului. Art. 338 privește o nouă expertiză pentru motive temeinice și impune cererea motivată la primul termen după raport sau, dacă au fost formulate obiecțiuni, la termenul imediat următor răspunsului ori raportului suplimentar. [31][32]

Prin urmare, data încărcării raportului, termenul de judecată și depunerea răspunsului la obiecțiuni trebuie notate separat. Un termen exprimat printr-un moment procedural nu se înlocuiește cu un număr standard de zile preluat dintr-un alt articol sau dintr-o altă speță. [31][32]

Grila de comparație: problemă, probă, soluție și limită

Pentru fiecare hotărâre, formulează problema efectiv tranșată și verifică dispozitivul împreună cu considerentele care îl susțin. O excepție procedurală soluționată nu este identică cu stabilirea răspunderii pe fond. În caz de casare, instanța de rejudecare este ținută de problemele de drept dezlegate și judecă în limitele casării. [33][34][35][24]

Pregătește o cronologie a cererilor și comunicărilor, cererea de constituire ca parte civilă, actele penale, încheierile privind probele, raportul, obiecțiunile și hotărârile succesive. Aceasta permite compararea propriului dosar cu soluții relevante fără a transforma un caz favorabil într-o garanție de câștig. Hotărârile obișnuite au efectele prevăzute de lege, nu valoarea unei soluții individuale deja date pentru alt reclamant. [8][32][27][36]

Termene și repere procedurale

REGULĂPunerea în întârziere și efectul întreruptiv
Interval

6 luni

De când începe

Punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția

Cum se aplică

Chemarea acestuia în judecată trebuie să urmeze în intervalul art. 2540.

Consecințe

În lipsa condiției, nu se atribuie notificării efectul întreruptiv prevăzut.

[15]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu reprezintă prelungire generală a oricărei prescripții; condițiile se verifică pe acte.

REGULĂNoua cerere după respingere ori anulare
Interval

6 luni

De când începe

Rămânerea definitivă a hotărârii de respingere sau anulare

Cum se aplică

Textul cere introducerea unei noi cereri în interval și admiterea ei.

Consecințe

În condițiile textului, efect întreruptiv atribuit cererii precedente.

[16]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Nu confunda excepția cu renunțarea ori perimarea din prima teză. Nu garantează că noua cerere este admisibilă.

REGULĂLămurirea sau completarea raportului
Interval

Primul termen după depunerea raportului

De când începe

Depunerea raportului de expertiză

Cum se aplică

Moment procedural, nu un număr universal de zile.

Consecințe

Instanța poate solicita lămurirea sau completarea raportului.

[31]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Necesară lămurirea ori completarea sau existența contradicției între experți, potrivit textului.

REGULĂCererea de efectuare a unei noi expertize
Interval

Primul termen după raport; după obiecțiuni, termenul imediat următor răspunsului ori raportului suplimentar

De când începe

Raportul și, după caz, răspunsul la obiecțiuni ori raportul suplimentar

Cum se aplică

Cerere motivată, în succesiunea de acte prevăzută de art. 338.

Consecințe

Decădere pentru cererea neformulată în termenul prevăzut de lege.

[32]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Necesită motive temeinice; nu este admisă automat.

REGULĂSuspendarea judecății civile în ipoteza art. 27 alin. (7) CPP
Interval

Până la soluționarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an

De când începe

Punerea în mișcare a acțiunii penale, în cazul prevăzut de art. 27 alin. (1)

Cum se aplică

Se urmăresc actele procesuale, nu numai existența unei plângeri.

Consecințe

Nu justifică așteptarea nelimitată a rezultatului penal definitiv.

[22]

EXCEPȚII ȘI LIMITE

  • Regulă de suspendare a judecății, nu termen general de prescripție.

Lista ta de pași

  • Califică juridic cererea înainte de a alege termenul de prescripție. [5][6]

  • Pentru situațiile vechi, stabilește începutul prescripției și legea tranzitorie. [9][4]

  • Păstrează dovada comunicării actului penal, nu numai data emiterii lui. [8]

  • Identifică exact constituirea ca parte civilă și întinderea pretențiilor formulate. [14]

  • Separă inadmisibilitatea, respingerea pe fond și casarea cu trimitere. [1][2][33]

  • Notează momentul propunerii probelor și motivul concret al respingerii lor. [29][30][3]

  • Pentru raportul de expertiză, urmărește primul termen și răspunsul la obiecțiuni. [31][32]

  • Citește dispozitivul și motivele, apoi caută hotărârea pronunțată după casare. [27][24]

Întrebări frecvente

Decizia nr. 351/2025 a fixat termenul pentru toate regresurile RCA?

Nu. Sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă. Trebuie distinsă această soluție de o dezlegare pe fond a chestiunii de drept. [1][13]

Orice accident cu dosar penal beneficiază de termenul penal?

Nu automat. Art. 1394 are condiții, iar Decizia CCR nr. 381/2024 păstrează analiza concretă în sarcina judecătorului cauzei. [10][11]

Plângerea penală ține loc întotdeauna de constituire ca parte civilă?

Nu trebuie presupus acest lucru. Art. 2537 pct. 3 reglementează constituirea ca parte civilă și o ipoteză distinctă a despăgubirilor acordate din oficiu. [14]

Ce dată a clasării contează în regula întreruperii?

Art. 2541 alin. (6) se referă la comunicarea ordonanței, în ipoteza sa. Data emiterii nu trebuie confundată cu data comunicării. [8]

O notificare îmi conservă automat dreptul fără proces?

Nu. Art. 2540 cere chemarea în judecată în 6 luni după punerea în întârziere, pentru efectul întreruptiv reglementat. [15]

Casarea înseamnă că despăgubirea a fost câștigată definitiv?

Nu atunci când soluția este casare cu trimitere. Decizia nr. 1018/2022 ilustrează diferența dintre admiterea recursului și soluția ce trebuie dată după rejudecare. [2][24]

O nouă expertiză poate fi cerută oricând?

Nu. Art. 338 cere motive temeinice și stabilește momente procedurale pentru cererea motivată, sub sancțiunea decăderii. [32]

O achitare soluționează automat și toate aspectele răspunderii civile?

Nu. Art. 28 CPP delimitează efectele hotărârii penale definitive și precizează ce nu leagă instanța civilă în cazul achitării ori încetării. [21]

De reținut

Arată cele 5 idei principale ale ghidului

  • Decizia ÎCCJ nr. 1 din 17 februarie 2014 (recurs în interesul legii) stabilește că prescripțiile începute înainte de 1 octombrie 2011, împlinite sau neîmplinite la acea dată, rămân supuse art. 18 din Decretul nr. 167/1958. În această ipoteză, instanța din oficiu și părțile pot invoca prescripția indiferent de stadiul procesual, inclusiv într-un litigiu început ulterior.

    [9]

  • Decizia CCR nr. 381 din 17 septembrie 2024 a respins, între altele, teza limitării prorogării exclusiv la situațiile în care există în prealabil o hotărâre penală definitivă. Curtea a arătat că judecătorul cauzei apreciază particularitățile litigiului. Aceasta nu transformă procesul civil într-o condamnare penală și nu stabilește un termen identic pentru toate cazurile de clasare, achitare ori încetare.

    [12][11][10]

  • Decizia ÎCCJ nr. 351 din 6 octombrie 2025 (hotărâre prealabilă) a respins ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului Hunedoara din dosarul 8964/221/2022. Problema privea prescripția în contextul unui regres RCA și al dispozițiilor civile invocate. Dispozitivul de inadmisibilitate nu trebuie transformat într-o hotărâre care ar fi ales, pe fond, un anumit termen pentru toate acțiunile în regres.

    [1]

  • Decizia CCR nr. 586 din 13 septembrie 2016 a constatat neconstituțională lăsarea nesoluționată a acțiunii civile de către instanța penală atunci când procesul penal încetează ca urmare a prescripției răspunderii penale. Textul ulterior al art. 25 alin. (5) CPP distinge expres prescripția. Această problemă privește instanța penală și nu se confundă cu orice ordonanță de clasare emisă în cursul urmăririi penale.

    [17][18]

  • Raționamentul nu instituie obligația de a admite orice expertiză cerută. El arată necesitatea examinării motivului de apel și a motivării respingerii în contextul acelei cauze. Regula generală a art. 330 CPC privește situațiile în care instanța consideră necesară opinia specialiștilor pentru lămurirea faptelor.

    [25][26][27]

Cum citesc o hotărâre despre un accident rutier

Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 14 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.

Surse și trimiteri

  1. Sursa 1: ÎCCJ, Decizia 351/6 octombrie 2025 — inadmisibilitatea sesizării privind prescripția regresuluiHotărâre · HP351/06.10.2025, începutul dispozitivului · forma din 6 octombrie 2025Înalta Curte de Casație și Justiție · 351 · 6 octombrie 2025 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    HP351/06.10.2025, dispozitiv — inadmisibilitate și întrebarea sesizării
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.964/221/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea și aplicarea art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 1.394, art. 1.597 și art. 2.528 din Codul civil, în ipoteza unei acțiuni în regres a asigurătorului împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, întemeiate pe dispozițiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, este incidentă prorogarea termenului de prescripție prevăzută de art. 1.394 din Codul civil?
    Textul în documentul-sursă ↗
  2. Sursa 2: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia1018 din12 mai2022 — motivarea probelor reparației și casarea cu trimitereHotărâre · Dispozitiv — admiterea recursului, casarea și trimiterea, 12.05.2022Înalta Curte de Casație și Justiție · 1018/2022 · 12 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Dispozitiv — admiterea recursului, casarea și trimiterea, 12.05.2022
    Admite recursul declarat de pârâta B. prin corespondentul S.C. C. împotriva încheierii de şedinţă din 15 iunie 2020 şi a deciziei civile nr. 63A din 6 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă. Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2022.
    Textul în documentul-sursă ↗
  3. Sursa 3: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia1018 din12 mai2022 — motivarea probelor reparației și casarea cu trimitereHotărâre · II — nemotivarea refuzului expertizei și controlul judiciarÎnalta Curte de Casație și Justiție · 1018/2022 · 12 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    II — nemotivarea refuzului expertizei și controlul judiciar
    Omisiunea instanţei de apel de a arăta, în acord cu exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care sunt considerentele pentru care a apreciat că se impune respingerea probei cu expertiză tehnică auto, ca inutilă, pentru ca mai apoi să respingă ca apelul pârâtei, fără a răspunde criticilor formulate de pârâtă prin motivele de apel, echivalează cu o necercetare a fondului ce face imposibilă pentru instanţa de recurs exercitarea controlului judiciar.
    Textul în documentul-sursă ↗
  4. Sursa 4: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.6 alin. (4); PDF p.3 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.6 alin.(4); PDF p.3
    Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.
    Textul în documentul-sursă ↗
  5. Sursa 5: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2517; PDF p.579 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2517; PDF p.579
    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
    Textul în documentul-sursă ↗
  6. Sursa 6: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2519 alin. (1); PDF p.580 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2519 alin.(1); PDF p.580
    Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.
    Textul în documentul-sursă ↗
  7. Sursa 7: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2528 alin. (1); PDF p.582 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2528 alin.(1); PDF p.582
    Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  8. Sursa 8: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2541 alin. (6); PDF p.587–588 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2541 alin.(6); PDF p.587–588
    În cazul în care prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2.537 pct. 3, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea.
    Textul în documentul-sursă ↗
  9. Sursa 9: ÎCCJ, RIL nr.1 din17 februarie2014 — regimul invocării prescripțiilor începute înainte de1 octombrie2011Hotărâre · RIL1/17.02.2014, dispozitiv · forma din 17 februarie 2014Înalta Curte de Casație și Justiție · 1 · 17 februarie 2014 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    RIL1/17.02.2014, dispozitiv
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
    Textul în documentul-sursă ↗
  10. Sursa 10: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.1394; PDF p.331 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.1394; PDF p.331
    În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  11. Sursa 11: CCR, Decizia nr.381 din17 septembrie2024 — art.1394 Cod civilHotărâre · CCR381/2024, par. 23 · forma din 17 septembrie 2024Curtea Constituțională · 381 · 17 septembrie 2024 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    CCR381/2024, par.23
    Judecătorul cauzei va fi cel care va analiza particularitățile speței în vederea soluționării excepției procesuale a prescripției dreptului material la acțiune în stabilirea răspunderii delictuale, pentru a putea decide dacă reclamantul se mai află sau nu în termenul de introducere a acțiunii.
    Textul în documentul-sursă ↗
  12. Sursa 12: CCR, Decizia nr.381 din17 septembrie2024 — art.1394 Cod civilHotărâre · CCR381/17.09.2024, par. 22 · forma din 17 septembrie 2024Curtea Constituțională · 381 · 17 septembrie 2024 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    CCR381/17.09.2024, par.22
    Tot astfel, nu își găsesc suport constituțional nici susținerea potrivit căreia prorogarea termenului de prescripție ar trebui limitată doar la acele cazuri în care există în prealabil o hotărâre penală definitivă și nici celelalte, privitoare la clasare, la renunțarea la urmărirea penală ori la ipoteza în care instanța penală a pronunțat achitarea sau încetarea procesului penal.
    Textul în documentul-sursă ↗
  13. Sursa 13: ÎCCJ, Decizia 351/6 octombrie 2025 — inadmisibilitatea sesizării privind prescripția regresuluiHotărâre · HP351/2025, par. 43 · forma din 6 octombrie 2025Înalta Curte de Casație și Justiție · 351 · 6 octombrie 2025 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    HP351/2025, par.43
    Or, nefiind îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept în anul 2023, în mod evident această condiție nu ar putea fi îndeplinită nici în prezent, în contextul în care prevederile supuse interpretării nu au suferit modificări legislative ulterior soluționării primei sesizări.
    Textul în documentul-sursă ↗
  14. Sursa 14: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2537 pct./lit. 3.; PDF p.586 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2537 pct./lit.3.; PDF p.586
    prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
    Textul în documentul-sursă ↗
  15. Sursa 15: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2540; PDF p.587 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2540; PDF p.587
    Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.
    Textul în documentul-sursă ↗
  16. Sursa 16: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2539 alin. (2); PDF p.586–587 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.2539 alin.(2); PDF p.586–587
    Prescripţia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenţie în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite a renunţat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripţia este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  17. Sursa 17: CCR, Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016 — acțiunea civilă și prescripția penalăHotărâre · CCR586/13.09.2016, dispozitivCurtea Constituțională a României · 586 · 13 septembrie 2016 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    CCR586/13.09.2016, dispozitiv
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 9.552/197/2014 şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu referire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile de către instanţa penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
    Textul în documentul-sursă ↗
  18. Sursa 18: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · Art.25 alin. (5); PDF p.11 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.25 alin.(5); PDF p.11
    În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  19. Sursa 19: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · Art.27 alin. (2); PDF p.12 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.27 alin.(2); PDF p.12
    Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile.
    Textul în documentul-sursă ↗
  20. Sursa 20: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.249; PDF p.90 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.249; PDF p.90
    Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  21. Sursa 21: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · Art.28 alin. (1); PDF p.12–13 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.28 alin.(1); PDF p.12–13
    Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
    Textul în documentul-sursă ↗
  22. Sursa 22: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · Art.27 alin. (7); PDF p.12 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.27 alin.(7); PDF p.12
    În cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.
    Textul în documentul-sursă ↗
  23. Sursa 23: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia1018 din12 mai2022 — motivarea probelor reparației și casarea cu trimitereHotărâre · II — expertiza solicitată în apel, ședința15.06.2020Înalta Curte de Casație și Justiție · 1018/2022 · 12 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    II — expertiza solicitată în apel, ședința15.06.2020
    Înalta Curte constată faptul că la termenul de judecată din 15 iunie 2020, instanţa de apel a procedat la respingerea acestei probe, neprezentând însă, argumentele sale de fapt şi de drept care i-au fundamentat respectiva decizie, reţinând doar ""având în vedere obiectivele expertizei propusă în apel şi expertiza realizată în primă instanţă".
    Textul în documentul-sursă ↗
  24. Sursa 24: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.501 alin. (3); PDF p.164 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.501 alin.(3); PDF p.164
    După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  25. Sursa 25: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia1018 din12 mai2022 — motivarea probelor reparației și casarea cu trimitereHotărâre · II — obligația examinării motivului de apelÎnalta Curte de Casație și Justiție · 1018/2022 · 12 mai 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    II — obligația examinării motivului de apel
    Indiferent dacă aprecia că acest motiv de apel invocat de apelanta-pârâtă nu era întemeiat, instanţa de apel avea obligaţia procesuală de a îl analiza, fie şi sintetic, concis şi de a îl înlătura, în prealabil, expunerii concluziei sale finale negative.
    Textul în documentul-sursă ↗
  26. Sursa 26: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.330 alin. (1); PDF p.113 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.330 alin.(1); PDF p.113
    Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau 3 experţi. Termenul va fi stabilit astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanţă să aibă loc conform dispoziţiilor art. 336.
    Textul în documentul-sursă ↗
  27. Sursa 27: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.425 alin. (1) pct./lit.b); PDF p.139 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.425 alin.(1) pct./lit.b); PDF p.139
    considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;
    Textul în documentul-sursă ↗
  28. Sursa 28: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.264; PDF p.95 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.264; PDF p.95
    (1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
    Textul în documentul-sursă ↗
  29. Sursa 29: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.254 alin. (1); PDF p.91 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.254 alin.(1); PDF p.91
    Probele se propun, sub sancţiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse şi oral, în cazurile anume prevăzute de lege.
    Textul în documentul-sursă ↗
  30. Sursa 30: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.254 alin. (2); PDF p.91 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.254 alin.(2); PDF p.91
    Dovezile care nu au fost propuse în condiţiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute şi încuviinţate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii; 5. există acordul expres al tuturor părţilor.
    Textul în documentul-sursă ↗
  31. Sursa 31: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.337; PDF p.116 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.337; PDF p.116
    Dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze.
    Textul în documentul-sursă ↗
  32. Sursa 32: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.338; PDF p.116 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.338; PDF p.116
    (1)Pentru motive temeinice, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi expertize de către alt expert. (2)O nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub sancţiunea decăderii, la primul termen după depunerea raportului, iar dacă s-au formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii răspunsului la obiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar.
    Textul în documentul-sursă ↗
  33. Sursa 33: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.430 alin. (1); PDF p.141 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.430 alin.(1); PDF p.141
    Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
    Textul în documentul-sursă ↗
  34. Sursa 34: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.430 alin. (2); PDF p.141 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.430 alin.(2); PDF p.141
    Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
    Textul în documentul-sursă ↗
  35. Sursa 35: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.501 alin. (1); PDF p.164 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.501 alin.(1); PDF p.164
    În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul.
    Textul în documentul-sursă ↗
  36. Sursa 36: Codul de procedură civilă — copia FGA/Sintact, versiunea 10.03.2026Lege · Art.435; PDF p.142 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi extrasul citat
    Art.435; PDF p.142
    (1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. (2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.
    Textul în documentul-sursă ↗
  37. Sursa 37: Judecătoria Deva — sentință civilă din 28.09.2023, ReJust 627eg6e66Hotărâre · paragrafele 35–38; paragrafele 71–75 · forma din 28 septembrie 2023Judecătoria Deva · 28 septembrie 2023 · Hotărâre nedefinitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 2 extrase citate
    paragrafele 35–38
    Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune, instanța reține că potrivit art. 2519 alin. 1 C.civ. ,,dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.” Totuși, potrivit art. 1394 C.civ. ,,În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.” Rezultă, așadar, că acțiunea în regres a asigurătorului grefată pe dispozițiile art. 25 lit. b din Legea nr. 132/2017 se subsumează cazurilor prevăzute de art. 1394 C.civ., termenul de prescripție a răspunderii penale aplicându-se și acțiunii în răspundere civilă. Cum în speță pârâtului i s-a amânat aplicarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.pen., dreptul material la acțiunea civilă va fi supus termenului de prescripție a răspunderii penale, respectiv 5 ani, astfel cum prevede art.154 alin. 1 lit. d C.pen. În cauză, termenul de prescripție a început să curgă la momentul la care titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea (conform regulii stabilite de art. 2528 alin. 1 C.civ. și nu conform art. 2527 C.civ., care nu este incident în cazul acțiunii în regres), respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii penale prin care instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în condițiile art. 83-90 C.pen. Astfel, în speță, la data de 16.12.2022 (când reclamanta a transmis prin poștă cererea de chemare în judecată), termenul de 5 ani calculat începând cu data de 20.10.2020 (data rămânerii definitive a hotărârii penale) nu era împlinit, motiv pentru care excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată.
    Textul în documentul-sursă ↗
    paragrafele 71–75
    Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.798,27 lei reprezentând contravaloare despăgubiri. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 7798,27 lei, calculată de la data plății despăgubirii, respectiv 7.08.2019, până la data plății efective. Executorie de drept. Cu drept de apel ȋn termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria ####. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 28.09.2023.
    Textul în documentul-sursă ↗
  38. Sursa 38: Tribunalul Hunedoara — decizie din 20.05.2026, ReJust 58d482e97Hotărâre · paragrafele 58–70; paragrafele 71–83; paragrafele 92–93 · forma din 20 mai 2026Tribunalul Hunedoara · 20 mai 2026 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
    Vezi cele 3 extrase citate
    paragrafele 58–70
    În ceea ce privește termenul de prescripție aplicabil în cauză, tribunalul reține, cu titlu prealabil, că, în prezenta cauză, acţiunea are ca obiect regresul asiguratorului împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului în timpul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, care este chiar pârâtul în litigiu, asigurat de reclamantă pentru răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule, ca urmare a subrogatiei în drepturile persoanelor prejudiciate de accidentul produs de asiguratul său – pârâtul din prezenta cauză. Din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 132/2017 reiese că acţiunile pe care le reglementează nu au izvor contractual, ci unul legal, fiind determinate de săvârşirea unor fapte ilicite, contrare legii, iar nu de încălcarea unor obligaţii contractuale. Mai mult, regresul se poate exercita împotriva oricărei persoane care este răspunzătoare de producerea pagubei, iar nu, în mod necesar, împotriva cocontractantului sau asiguratului. Din reglementarea art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017 rezultă că acţiunea în regres exercitată în temeiul acestor prevederi legale de către reclamantă priveşte persoana care conducea autovehiculul în momentul producerii accidentului şi care, în această ipostază, a săvârşit cu intenţie fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşie cu intenţie. În litigiul pendinte, accidentul s-a produs în condiţiile existenţei vinovăţiei asiguratului reclamantei stabilită prin sentinţa penală nr. ##/2020 din 30.09.2020, pronunțată de Judecătoria ##### în dosarul nr. ###/240/2020, definitivă prin neapelare la 20.10.2020, prin care pȃrȃtului i s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvȃrşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen. Art. 336 alin. 1 C.pen reglementează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, fiind îndeplinită situaţia premisă descrisă la art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017. ##### în vedere aceste considerente, instanţa constată că raportul juridic nu izvorăşte din contractul de asigurare încheiat de reclamantă, în calitate de asigurator, cu asiguratul său, pârâtul în cauză, ci din chiar raportul juridic dintre asigurat şi victima accidentului produs în ipoteza prevăzută la art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, deoarece asigurătorul se subrogă prin plata indemnizatiei în drepturile persoanei păgubite, împotriva celui răspunzător de producerea prejudiciului. Astfel, tribunalul reţine că în urma mecanismului subrogației, intimata-reclamantă se subrogă în cadrul raporturilor delictuale dintre victimă și persoana responsabilă de producerea accidentului, astfel că raporturile dintre asigurător și asigurat devin, într-un eventual regres, delictuale. Efectul subrogaţiei este acela că subrogatul ia locul creditorului plătit din momentul plăţii şi poate exercita toate drepturile şi acţiunile acestuia împotriva debitorului. Potrivit art. 1597 alin. 2 C.civ., asigurătorul care s-a subrogat în drepturile creditorului plătit beneficiază de toate accesoriile şi garanţiile care însoţesc creanţa. Acţiunea exercitată de asigurător în prezenta cauză, preluată prin subrogare de la creditorii plătiţi, este o acţiune în răspundere civilă delictuală. Rezultă, deci, că dreptul pe care asiguratorul îl dobândeşte în temeiul subrogaţiei nu este un drept nou, deoarece subrogaţia nu dă naştere unui drept nou, ci este o modalitate de transmitere a unei obligaţii preexistente, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, inclusiv termenul de prescripţie aferent. Astfel, întrucât cadrul juridic astfel creat nu poate avea ca fundament substanţial decât raportul juridic delictual, prin plata indemnizaţiei, asigurătorul nedevenind titularul unui drept subiectiv distinct de dreptul de reparaţie deţinut de persoana păgubită, actiunii în regres exercitate în temeiul art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, nu îi sunt alicabile dispoziţiile art. 2519 Cod civil care prevăd termenul de prescripţie de 2 ani, ci îi este aplicabil termenul de prescripție de drept comun de 3 ani, prevăzut de art. 2517 Cod civil. Referitor la incidența prevederilor art. 1394 Cod Civil conform cărora: ”În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă”, tribunalul apreciază că nici respectivul text de lege nu este aplicabil în cauză în condițiile în care acțiunea formulată nu derivă dintr-o faptă penală, fiind expresia subrogării asiguratorului în drepturile persoanei păgubite. Astfel apelantul pârât a fost găsit vinovat pentru conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, fără a se putea reţine că pagubele provocate persoanei vătămate sunt o consecinţă directă a acestei fapte. Pagubele ce au dat naştere dreptului la despăgubire au fost produse ca urmare a nerespectării regulilor privind circulaţia pe drumurile publice cu consecinţa producerii unui accident rutier. Prin urmare, aceste pagube sunt rezultatul unei fapte ilicite delictuale civile şi nu al unei fapte penale. Așa cum s-a arătat anterior, într-o situaţie precum cea din speţă, când persoana responsabilă de producerea faptei prejudiciabile ce are în acelaşi timp calitatea de asigurat a fost găsită vinovată de o instanță penală pentru săvârşirea unei infracţiuni, în urma achitării despăgubirilor cuvenite asiguratorul se subrogă în drepturile persoanei despăgubite, având dreptul de a recupera suma achitată cu acest titlu de la acesta. Aşadar, subrogându-se în drepturile persoanei păgubite asiguratorul este în măsură să recupereze despăgubirile plătite de la autorul faptei prejudiciabile în urma angajării răspunderii civile delictuale. Tribunalul reține că raţiunea prelungirii termenului de prescripţie privind acţiunea civilă în pretenţii până la împlinirea termenului prescripţiei răspunderii penale rezidă în posibilitatea victimei care a suferit un prejudiciu de pe urma săvârşirii unei fapte penale să solicite în acest interval de timp atât tragerea la răspundere penală, cât şi la răspundere civilă a persoanei vinovate pentru prejudiciul suferit. Or, câtă vreme în procesul penal partea are la dispoziţie un termen mai lung pentru exercitarea acţiunii civile, legiuitorul a instituit, cu titlu derogator, ca în cazul în care fapta este prevăzută de legea penală, termenul de prescripţie a acţiunii penale să se aplice şi acţiunii civile. Astfel, tribunalul reţine că termenul de prescripţie conform art. 1394 Cod civil este stabilit în favoarea victimei şi nu în favoarea asiguratorului.
    Textul în documentul-sursă ↗
    paragrafele 71–83
    În ceea ce priveşte susţinerea apelantului-pârât în sensul că termenul de prescripţie a început să curgă de la data plăţii despăgubirilor către victima accidentului în cadrul dosarului de daună deschis, tribunalul reţine că este neîntemeiată. Potrivit art. 2523 C.civ., prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, iar conform art. 2528 alin. 1 C.civ., prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. Tribunalul reţine că, deși prejudiciul s-a produs în patrimoniul intimatei la momentul efectuării plăților către persoana păgubită, trebuie avut în vedere momentul când s-a născut dreptul intimatei-reclamante la regres față de apelantul-pârât. Astfel, nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, potrivit cărora asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații: ”accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie”. Tribunalul reține că doar printr-o sentință penală definitivă se poate constata existența comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție sau a altor infracțiuni săvârșite cu intenție, în sensul art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017. Tribunalul reţine că prescripția sancționează pasivitatea titularului dreptului material la acțiune. Potrivit art. 4 C.pen., „Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.”. Or, până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, pârâtul a beneficiat de prezumția de nevinovăție, neputându-i-se imputa reclamantei nicio pasivitate din perspectiva neexercitării dreptului material la acțiune în faptul că nu a formulat o acțiune la momentul la care nu cunoștea în mod cert dacă există sau nu chiar dreptul de regres („dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire”) împotriva debitorului. Cât timp operează prezumția de nevinovăție, nu se poate considera că titularul dreptului material la acțiune „a cunoscut sau, după caz, trebuia să cunoască persoana care răspunde de pagubă”, în sensul art. 2528 C.civ., anterior pronunțării unei hotărâri penale definitive. Așa cum s-a arătat anterior, pentru ca persoana asigurată să răspundă civil este necesar ca aceasta să fi săvârșit o infracțiune cu intenție. Acceptarea tezei că o astfel de „cunoaștere” ar fi posibilă anterior pronunțării unei hotărâri penale definitive ar fi contrară tocmai prezumției de nevinovăție de care beneficiază asiguratul, ce are calitatea de suspect/inculpat în dosarul penal. Astfel, deși textele legale în materie de regres nu fac referire la necesitatea existenței unei hotărâri definitive, totuși, până la soluționarea în mod definitiv a dosarului penal nu se poate stabili de către o altă autoritate decât instanța penală sesizată cu rechizitoriul, fie ea și o altă instanță judecătorească, faptul că s-a săvârșit o infracțiune cu intenție de către asigurat, excepție făcând situațiile de încetare a procesului penal ca urmare a decesului/prescripției etc., caz în care oricum acțiunea civilă a asigurătorului va fi una ulterioară rămânerii definitive a hotărârii penale de încetare a procesului penal. Astfel, tribunalul reține că dreptul intimatei de a solicita de la asigurat, apelantul din prezenta cauză, sumele achitate de intimată în calitate de asigurător s-a născut la momentul rămânerii definitive a sentinței penale nr. ##/2020 din 30.09.2020, pronunţată de Judecătoria #####, ȋn dosarul nr. ###/240/2020, definitivă prin neapelare la 20.10.2020, moment de la care s-a născut și dreptul de regres al reclamantei. Întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Judecătoriei #### la data de 16.12.2022 – data transmiterii prin poștă a cererii de chemare în judecată, este astfel evident că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani nu era împlinit la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată. ##### în vedere că acțiunea de față a fost introdusă în termenul de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii penale, în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei. În consecință, pentru argumentele prezentate, apreciind că soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune este una legală și temeinică, cu modificările aduse prin considerentele anterior menționate, și, în limitele efectului devolutiv al apelului, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul introdus de apelantul ##### ####### ##### împotriva sentinţei civile nr. ####/CC/2023 pronunţată de Judecătoria ####.
    Textul în documentul-sursă ↗
    paragrafele 92–93
    Definitivă. Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei, azi, 20.05.2026.
    Textul în documentul-sursă ↗
Situația ta are particularități? Scrie-ne: echipa AccidenteRutiere.org îți transmite întrebarea unui avocat colaborator, gratuit și fără comision. Când poate fi util un avocat.

Ghiduri înrudite

Cum citesc o hotărâre despre un accident rutierC17 · 8 MIN · GHIDHotărâre obișnuită, RIL, hotărâre prealabilă, CCR și CJUEC17 · 9 MIN · GHIDTermene în dosarul penal și pentru pretențiile civileC16 · 17 MIN · GHIDPrescripția pretențiilor după accident: ce trebuie stabilitC16 · 10 MIN · GHIDSuspendare și întrerupere: ce efect pot avea diferite demersuriC16 · 12 MIN · GHIDMinori, prejudicii descoperite ulterior și accidente vechiC16 · 11 MIN · GHIDProbele și expertiza în procesul de despăgubireC15 · 10 MIN · GHIDHotărâre, apel și caracter definitiv: ce verificC15 · 14 MIN · GHID
SURSA
TOATE SURSELE

    Semnalează o eroare

    Spune-ne ce ai observat. Referința de mai jos se adaugă automat în mesaj. Nu include date personale sau detalii despre cazul tău.

    C17-008 · https://accidenterutiere.org/ghiduri/jurisprudenta-despre-prescriptie-probe-si-coordonarea-civilpenal/
    Scrie-ne despre eroare

    Instalează pe iPhone sau iPad

    1. Apasă butonul Distribuie din Safari (pătratul cu săgeata în sus).
    2. Alege Adaugă pe ecranul principal.
    3. Apasă Adaugă. Aplicația apare lângă celelalte.

    Primii pași după un accident, checklistul și glosarul rămân disponibili și fără semnal.

    CONTACT · AVOCAȚI COLABORATORI

    Scrie-ne

    1. Scrii pe scurt ce s-a întâmplat.
    2. Echipa AccidenteRutiere.org citește mesajul și îl transmite, gratuit și fără comision, unui avocat colaborator disponibil.
    3. Avocatul te contactează direct. Numele și datele tale de contact îi sunt arătate doar după ce confirmă că preia cererea.

    Nu există un termen garantat de răspuns.

    Scrie pe scurt ce s-a întâmplat și ce întrebare ai. Numele și datele de contact pune-le în câmpurile de mai sus. Nu include CNP, date de card sau de cont, detalii medicale amănunțite sau copii ale actelor: avocatul ți le va cere, dacă e nevoie.

    Cum folosim datele: Confidențialitate.

    Gratuit · fără comision