Mașină în leasing: proprietar, utilizator și cererea de despăgubire

01Proprietarul, utilizatorul și persoana care cere banii

02Cererea mea privește RCA sau CASCO?

03Ce poate face cel împuternicit: întinderea împuternicirii, nu doar titlul ei

04Procedura finanțatorului și documentul emis

05Constatarea, reparația și acordul de plată

06Ce acte pregătesc, după întrebarea pe care o lămuresc

07Ratele, notificarea și plata asigurării: calendare separate

08O împuternicire pentru dosar nu rezolvă automat reprezentarea în instanță

09Limitele ghidului și pasul următor

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: OG 51/1997 — proprietarul, utilizatorul și asigurarea în leasingLege · OG51/1997 art.1 alin.(1), art.2, art.6, art.9 lit.c); forma cu selector19.04.2021 · forma din 19 aprilie 2021Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 1

   Articolul 1(1) Prezenta ordonanță se aplică operațiunilor de leasing prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale. Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părțile convin astfel și dacă achită toate obligațiile asumate prin contract. (la 12-08-2006, Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) (1^1) Prezenta ordonanță se aplică și în situația în care locatarul/utilizatorul unui bun care face obiectul unui contract de leasing încheie cu un alt locatar/utilizator, denumit locatar/utilizator final, un contract de leasing având ca obiect același bun. Contractul de leasing încheiat cu locatarul/utilizatorul final se va încheia după obținerea acordului prealabil scris al locatorului/finanțatorului inițial și îndeplinirea de către locatar/utilizator a condițiilor cerute societăților de leasing. În aceste cazuri, desființarea titlului locatarului/utilizatorului inițial din orice motive va conduce la încetarea de drept a contractului de leasing încheiat între acesta din urmă și locatarul/utilizatorul final. (la 12-08-2006, Alin. (1^1) al art. 1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) (2) Operațiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinație, precum și bunuri mobile, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor și a bunurilor necorporale. (la 12-08-2006, Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) (3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), dreptul de utilizare a programelor pentru calculator, ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul operațiunilor de leasing, dacă titularul dreptului de autor a autorizat această operațiune. În acest caz locatorul/finanțatorul transmite către utilizator, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator asupra căruia deține un drept definitiv de utilizare. Transmiterea se realizează la solicitarea utilizatorului, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul obligându-se să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a dobândi dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru dobândirea dreptului definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator, înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract. (la 04-12-2004, Alin. (3) al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 533 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.135 din 1 decembrie 2004. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2

   Articolul 2 În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a) valoare de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție; b) valoare totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adauga valoarea reziduala; c) valoare reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator și este stabilită de părțile contractante; (la 12-08-2006, Litera c) a art. 2 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) d) rata de leasing reprezintă:– în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților; – în cazul leasingului operațional, chiria se stabilește prin acordul părților; (la 12-08-2006, Litera d) a art. 2 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) ... d^1) drept definitiv de utilizare a programului pentru calculator - dreptul de utilizare asupra programului pentru calculator, obținut pe o perioadă nedeterminată; (la 04-12-2004, Litera d^1) a art. 2 a fost introdusă de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 533 din 25 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.135 din 1 decembrie 2004. ) e) abrogată; (la 01-01-2004, Litera e) a art. 2 a fost abrogată de pct. 18 al alin. (1) al art. 298 din LEGEA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 23 decembrie 2003. ) f) abrogată; (la 01-01-2004, Litera f) a art. 2 a fost abrogată de pct. 18 al alin. (1) al art. 298 din LEGEA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 23 decembrie 2003. ) ...

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 6

   Articolul 6(1) Contractul de leasing trebuie să cuprindă, pe lângă părțile contractante, cel puțin următoarele elemente:a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operațional; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing și caracteristicile de identificare a acestuia; c) valoarea exactă a sumelor ratelor lunare de leasing și data exactă de plată a acestora; (la 17-12-2009, Litera c) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de articolul unic din LEGEA nr. 383 din 10 decembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 14 decembrie 2009. ) d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligația asigurării bunului; f) valoarea totală a contractului de leasing. (la 12-08-2006, Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) (2) Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la alin. (1), următoarele:a) valoarea de intrare a bunului; b) valoarea reziduală a bunului convenită de părți, când este cazul; c) valoarea avansului; d) rata de leasing. (la 12-08-2006, Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) (3) Părțile pot conveni și alte clauze.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 9

   Articolul 9 Locatorul/finanțatorul se obligă:a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale; b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condițiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator; c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepția dreptului de dispoziție, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-și mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing; d) să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale; e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosința liniștită a bunului, în condițiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale; f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părțile nu au convenit altfel. (la 12-08-2006, Art. 9 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) ...

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: OG 51/1997 — proprietarul, utilizatorul și asigurarea în leasingLege · Art.5, art.9 lit.f), art.10 lit.e)–f) și art.11 · forma din 19 aprilie 2021Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 5

   Articolul 5 Prin contractul de leasing - financiar sau operațional -, obligația de a asigura bunul revine locatorului/finanțatorului, care are libertatea în privința alegerii asigurătorului, dacă părțile nu au convenit altfel. Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părțile nu convin altfel. (la 12-08-2006, Art. 5 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 9

   Articolul 9 Locatorul/finanțatorul se obligă:a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale; b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condițiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator; c) să încheie contract de leasing cu locatarul/utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepția dreptului de dispoziție, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-și mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing; d) să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale; e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosința liniștită a bunului, în condițiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale; f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părțile nu au convenit altfel. (la 12-08-2006, Art. 9 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) ...

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 10

   Articolul 10 Locatarul/utilizatorul se obligă: (la 12-08-2006, Partea introductivă a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) a) să efectueze recepția și să primească bunul la termenul și în condițiile de livrare agreate cu furnizorul; (la 12-08-2006, Litera a) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) b) sa exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure instruirea personalului desemnat sa îl exploateze; c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanțatorului; (la 12-08-2006, Litera c) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract; (la 12-08-2006, Litera d) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) e) să suporte cheltuielile de întreținere, precum și orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing; (la 12-08-2006, Litera e) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) f) să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rata de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing; g) să permită locatorului/finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; (la 12-08-2006, Litera g) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) h) să îl informeze pe locator/finanțator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț; (la 12-08-2006, Litera h) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) i) să nu aducă modificări bunului și să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanțatorului. (la 12-08-2006, Litera i) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) j) sa restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing. ...

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 11

   Articolul 11 În cadrul operațiunilor de leasing drepturile și obligațiile părților vor fi stipulate în contract și nu vor fi limitate la prevederile art. 9 și 10.

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Legea132/2017 art.2 pct.3–4,28; art.11 alin.(1)–(2), art.12 lit.b),c),h), art.13 · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 2

   Articolul 2 Definiții Termenii și expresiile utilizați/utilizate în prezenta lege au înțelesul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările ulterioare, precum și următoarele semnificații:1. accident de vehicule - eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane; 2. Acord multilateral - acordul între birourile naționale ale asigurătorilor din statele membre ale Uniunii Europene sau părți la Acordul privind Spațiul Economic European și ale altor state asociate Uniunii Europene încheiat pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 2 din Directiva 72/166/CEE a Consiliului în ceea ce privește controlul asigurării de răspundere civilă auto, intrat în vigoare pentru biroul național auto din România în baza Deciziei Comisiei 2007/482/CE; 3. asigurare facultativă - asigurare în care raporturile dintre asigurat și asigurător și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare; 4. asigurat - proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terțelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie; 5. asigurat cu risc ridicat - persoana pentru care, pe baza încadrării în clasele de risc, cel puțin 3 asigurători RCA ofertează un tarif de primă de N ori mai mare decât tariful de referință; 6. asigurător RCA - asigurător autorizat să practice asigurare RCA; 7. avizarea daunei - notificarea asigurătorului de către persoana prejudiciată, asigurat sau mandatarii acestora, cu privire la producerea evenimentului asigurat; notificarea trebuie să fie însoțită de documentele necesare stabilirii răspunderii asigurătorului RCA; 8. birou național auto - organizație profesională constituită în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, și care grupează societățile de asigurare care sunt autorizate într-un stat să practice asigurarea de răspundere civilă auto; 9. BAAR - asociație profesională, independentă și autonomă a tuturor societăților de asigurare, indiferent de forma de organizare și de statul în care își au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și care îndeplinește atribuțiile de birou național auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum și alte atribuții conferite prin lege; 10. bonus/malus - sistem prin care asiguratul este încadrat în una dintre clasele de bonus (ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce conduce la majorarea primei de asigurare), în funcție de istoricul de daunalitate al acestuia în perioada de referință; 11. Carte Verde - document internațional de asigurare emis în numele biroului național auto, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de transport rutier al Comitetului de transporturi pe uscat din cadrul Comisiei economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite; 12. cerere de despăgubire - documentul prin care partea prejudiciată sau asiguratul formulează către asigurătorul RCA sau către BAAR pretențiile de despăgubire; 13. contract RCA - contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, a cărui încheiere se constată prin polița de asigurare RCA, care atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule; condițiile contractuale pentru asigurarea RCA sunt stabilite de prezenta lege și de reglementările Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., emise în aplicarea acesteia; forma și conținutul contractului RCA se stabilesc prin reglementări ale A.S.F.; 14. contractant - persoana care încheie contractul RCA și care se obligă față de asigurătorul RCA să plătească prima de asigurare; 15. corespondent - persoana pe care biroul național auto din România o desemnează pentru a reprezenta unul sau mai mulți asigurători din străinătate, membri ai altor birouri naționale auto, pentru soluționarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele prejudiciate prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României prin intermediul unor vehicule asigurate RCA de asigurătorii respectivi; 16. daună totală economică - situația unui vehicul sau unui bun avariat a cărui valoare de reparație depășește valoarea de piață a acestuia; 17. decontare directă - serviciul auxiliar de gestionare a daunelor de către asigurătorii RCA a propriilor asigurați, care se ofertează obligatoriu de către asigurator, iar achiziția acestuia este opțională de către asigurat; 18. limitele teritoriale de aplicare ale asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule:a) teritoriul României; b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, denumite în continuare state membre, și teritoriul Confederației Elvețiene; c) teritoriile statelor situate între două state care leagă direct două state membre ale Uniunii Europene, în care nu există birou național auto; d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto care au semnat Acordul multilateral; 19. mandatar - orice persoană fizică sau juridică împuternicită în condițiile legii să reprezinte interesele persoanei prejudiciate în raporturile acesteia cu asigurătorul RCA și cu unitatea reparatoare auto; 20. persoană prejudiciată - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA; 21. polița de asigurare RCA - documentul prin care se constată încheierea contractului de asigurare RCA și se atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie; 22. prejudiciu - efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract RCA; 23. răscumpărare - prejudiciul suportat de către asigurat în condițiile prezentei legi și ale contractului de asigurare RCA; 24. tarif de referință - prima de asigurare cu caracter orientativ determinată pe baza datelor statistice de la nivelul pieței de asigurări RCA. Tariful de referință se calculează conform formulei:T. ref = PR x (1+IBNR) x (1+f)^t x (1+i)^t/ (1-Ch-P) x (1-BM), în care: PR = prima de risc = dauna medie (Dm) x frecvența medie (Fm), rezultate pe baza datelor statistice; IBNR = factorul de încărcare aferent rezervei de daune întâmplate, dar neavizate sau insuficient avizate; f = rata anuală de modificare a frecvenței daunei, pe baza datelor statistice; i = rata anuală de modificare a inflației (severității) daunelor, pe baza datelor statistice; t = diferența în ani dintre data medie de apariție a daunelor din perioada de aplicare a tarifului de referință și data medie de apariție a daunelor din perioada de analiză; Ch = cheltuielile asigurătorului determinate la valoare medie exprimat ca procent din prima brută; P = marja de profit exprimată ca procent din prima brută; BM = încărcare datorită aplicării sistemului bonus-malus; Dm și Fm sunt factori raportați la ultimii 5 ani; 25. teritoriul în care staționează în mod obișnuit vehiculul:a) teritoriul statului de unde vehiculul are o plăcuță de înmatriculare sau înregistrare, fie că aceasta este permanentă sau temporară; sau b) în cazurile în care nu există înmatriculare/înregistrare pentru un anumit tip de vehicul, dar vehiculul are un contract RCA ori un semn distinctiv similar plăcuței de înmatriculare/înregistrare, teritoriul statului în care s-a eliberat contractul RCA sau semnul respectiv; sau c) în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu există plăcuță de înmatriculare/înregistrare, contract RCA și nici vreun semn distinctiv, teritoriul statului în care proprietarul vehiculului este rezident permanent; sau d) în cazul în care vehiculul nu are plăcuță de înmatriculare/înregistrare sau are o plăcuță care nu corespunde ori nu mai corespunde cu vehiculul și a fost implicat într-un accident, teritoriul statului în care a avut loc accidentul, cu scopul de a soluționa cererea de despăgubire de către biroul național auto sau organismul de plată a despăgubirilor; 26. unitate reparatoare auto - persoană juridică care are înscris ca obiect de activitate executarea de lucrări de întreținere și reparație a vehiculelor și este autorizată pentru aceste activități; pentru reparațiile efectuate pe teritoriul României autorizația este eliberată de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", conform legii; 27. vehicul: a) orice mijloc de transport pe uscat cu propulsie proprie, dar care nu se deplasează pe șine, cu:(i) o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h; sau (ii) masă proprie mai mare de 25 kg și o viteză maximă constructivă mai mare de 14 km/h; b) orice remorcă destinată utilizării cu vehiculul menționat la lit. a), indiferent dacă este cuplată sau necuplată; c) tramvai; 27^1. utilizarea unui vehicul - orice utilizare a unui vehicul care este conformă cu funcția vehiculului de mijloc de transport la momentul accidentului, indiferent de caracteristicile vehiculului, de terenul pe care este utilizat și indiferent dacă acesta staționează sau este în mișcare; 28. utilizator - persoană fizică sau juridică, căreia proprietarul vehiculului îi acordă dreptul de folosință asupra acestuia, pe o anumită perioadă, în baza unui contract de închiriere, contract de leasing sau alt act întocmit în condițiile legii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 11

   Articolul 11 Riscurile acoperite(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză; c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii; d) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul. (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, respectiv pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse ca urmare a unor accidente generate prin utilizarea vehiculului asigurat, până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru: a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul; b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat; c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate; d) prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic; e) prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor. (4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv. (5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12

   Articolul 12 Neacordarea despăgubirii Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:(i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d); b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri; c) în următoarele situații:(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna; d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere; e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului; f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului; g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă; h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul; i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului; j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat; k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului; n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 13

   Articolul 13 Culpa comună(1) În situația în care persoana prejudiciată a contribuit, din culpă, la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.(2) În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma20/2017 art.18 alin.(1)–(2), art.19 alin.(5),(9),(14)–(15), art.22 alin.(1)–(2)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 18 — PDF pp. 16–17 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 18 Avizarea prejudiciilor (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate se adresează în vederea avizării daunei: a) asigurătorului RCA cu care proprietarul/utilizatorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea RCA; b) reprezentantului de despăgubiri; c) propriului asigurător RCA în cazul utilizării decontării directe; d) BAAR, în calitatea acestuia de birou gestionar. (2) La avizarea daunelor în legătură cu producerea unui eveniment asigurat prin contractul RCA, asigurătorul RCA deschide dosarul de daună procedând la: a) efectuarea constatării prejudiciilor şi evaluarea iniţială a daunelor; b) informarea în scris a părţii prejudiciate cu privire la documentele care trebuie depuse pentru soluţionarea pretenţiilor de despăgubire; c) soluţionarea cererii în termenul legal. (3) Asigurătorul RCA înregistrează toate documentele depuse la dosarul de daună. (4) Asigurătorul RCA efectuează constatarea prejudiciilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data avizării sau la o dată ulterioară convenită de către părţi. (5) Obligaţia prevăzută la alin. (4) poate fi invocată de către persoana prejudiciată numai în condiţiile în care aceasta permite accesul asigurătorului RCA la bunul avariat şi asigură condiţiile necesare în vederea efectuării constatării.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 19 — PDF pp. 17–19 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 19 Constatarea prejudiciilor (1) Procesul-verbal de constatare se întocmeşte de către specialistul constatare daune şi se semnează de către acesta şi persoana prejudiciată. (2) În cazul în care despăgubirea urmează a fi recuperată în condiţiile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 132/2017, procesul- verbal de constatare se semnează de către persoana prejudiciată, asigurat sau conducătorul vehiculului asigurat şi specialistul constatare daune. (3) Specialistul constatare daune înmânează câte un exemplar al procesului-verbal de constatare părţilor semnatare, la momentul efectuării constatării. (4) Persoana prejudiciată este îndreptăţită la obţinerea despăgubirii chiar şi în cazul în care asiguratul sau conducătorul vehiculului asigurat refuză semnarea procesului-verbal de constatare, în situaţia prevăzută la alin. (2). (5) Procesul-verbal de constatare cuprinde cel puţin următoarele informaţii: a) numărul dosarului de daună deschis; b) numele şi prenumele în clar ale părţilor semnatare; c) data şi locul producerii evenimentului; d) data avizării evenimentului; e) datele de identificare ale bunului avariat; f) elementele constatate ca avariate în acelaşi accident; g) soluţiile tehnice propuse iniţial; h) lista documentelor necesare a fi depuse de către persoana prejudiciată pentru finalizarea dosarului de daună şi efectuarea plăţii; i) rubrica menţiuni şi observaţii; j) datele de contact ale părţilor semnatare; k) informarea persoanei prejudiciate cu privire la dreptul acesteia de a se putea adresa pentru efectuarea reparaţiei oricărei unităţi reparatoare auto, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (8) din Legea nr. 132/2017, fără nicio restricţie sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unităţii reparatoare auto care ar putea să îi influenţeze opţiunea. (6) În cazul în care, pentru recuperarea pagubei materiale produse într-un accident de vehicul, persoana prejudiciată se adresează asigurătorului său RCA ca urmare a utilizării decontării directe sau asigurătorului său de bunuri, sunt opozabile asigurătorului RCA al persoanei vinovate următoarele: a) constatarea avariilor; b) soluţiile tehnice adoptate; c) modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, cuvenite în baza contractului RCA. (7) În limitele despăgubirii achitate pe baza utilizării serviciului decontării directe, asigurătorul RCA al persoanei prejudiciate este subrogat în toate drepturile propriului asigurat împotriva asigurătorului RCA al persoanei vinovate de producerea prejudiciului. (8) În situaţia prevăzută la alin. (6), asigurătorul persoanei prejudiciate recuperează despăgubirea plătită de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate, acesta având obligaţia de transmitere, prevăzută la art. 7 alin. (1) lit. g), către baza de date cu asigurările obligatorii de răspundere civilă auto încheiate pe teritoriul României. (9) Specialistul în constatarea daunelor este obligat să înscrie eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la prejudiciile constatate în procesul-verbal de constatare sau într-o anexă la acesta; lipsa obiecţiilor nu poate fi invocată în sensul restricţionării drepturilor părţilor. (10) Dacă ulterior demontării elementelor avariate sau la introducerea în reparaţie a vehiculului se constată şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, care nu au putut fi constatate iniţial, sau este necesară modificarea soluţiei tehnice adoptate iniţial, se întocmeşte un proces-verbal suplimentar de constatare. (11) În cazul prevăzut la alin. (10), asigurătorul RCA întocmeşte procesul-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare. (12) Soluţiile tehnice finale de remediere a avariilor se stabilesc de către unitatea reparatoare, în acord cu documentaţia tehnică din manualul de reparaţie al producătorului auto, şi sunt acceptate de către persoana prejudiciată. (13) Părţile pot agrea constatarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare prin transmiterea de informaţii şi documente prin mijloace electronice de comunicare. (14) Asigurătorii RCA acordă despăgubiri şi în cazul în care persoana prejudiciată a procedat la repararea vehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea avariilor, dacă împrejurările, cauzele producerii evenimentului asigurat şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. (15) În situaţia prevăzută la alin. (14), evaluarea avariilor şi întocmirea procesului-verbal de constatare se fac prin coroborarea informaţiilor: a) consemnate în constatarea amiabilă de accident, în actele încheiate de organele de poliţie, de unităţile de pompieri sau de celelalte autorităţi publice competente; b) din documentaţia privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, depusă la dosarul de daună; c) din declaraţiile scrise ale părţilor implicate în accident şi ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum şi din alte dovezi prezentate; d) din propriile constatări ale asigurătorului RCA rezultate în urma examinării reparaţiilor executate la vehicul; e) din investigaţiile privind dinamica accidentului; f) din alte mijloace legale de probă. (16) Constatarea vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii ori a decesului rezultate în urma unui accident de vehicule se realizează pe baza documentelor justificative emise de instituţiile sanitare cu caracter public de medicină legală.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 22 — PDF pp. 22–24 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea între părţi. (2) Cererea de despăgubire se soluţionează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenime ntului. (4) În situaţia în care se formulează pretenţii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; b) hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau (ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017. (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în acelaşi accident de vehicule depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.2199–2201, PDF pp.513–514; art.2214–2215, p.518 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 5 extrase citate

   Art. 2199

   Art. 2199: Noţiune (1)Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. (2)Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2200

   Art. 2200: Forma şi dovada (1)Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. (2)Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. (3)Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2201

   Art. 2201: Poliţa de asigurare (1)Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin: a)numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b)obiectul asigurării; c)riscurile ce se asigură; d)momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e)primele de asigurare; f)sumele asigurate. (2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2214

   Art. 2214: Noţiune În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2215

   Art. 2215: Interesul asigurării Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2012–2013 și2016–2017 alin.(1), PDF pp.468–469 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 2012

   Art. 2012: Puterea de reprezentare (1)Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit. (2)Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură. (3)Dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2013

   Art. 2013: Forma mandatului (1)Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. (2)Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2016

   Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2017

   Art. 2017: Executarea mandatului (1)Mandatarul nu poate să depăşească limitele stabilite prin mandat. (2)Cu toate acestea, el se poate abate de la instrucţiunile primite, dacă îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant şi se poate prezuma că acesta ar fi aprobat abaterea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică. În acest caz, mandatarul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la schimbările aduse executării mandatului.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Art.20 alin.(1)–(3); art.23 alin.(1) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 20

   Articolul 20 Cererea de despăgubire(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 23

   Articolul 23 Plata despăgubirilor(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condițiile legii.(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.(3) Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferență de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.(5) În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: BRD Sogelease — cerere de emitere a împuternicirii de daună și informarea anexatăFormular oficial · PDF p.1 integral, titlu și câmpuri; p.2 antetul informării și secțiuneaI.ATextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   PDF p.1, titre et champs; p.2 et suite, information I.A

   CERERE EMITERE IMPUTERNICIRE DAUNA Subscrisa (SC) ……………………………………………………..., in calitate de Utilizator al Contractului de leasing nr…………………….., solicit emiterea unei imputerniciri in vederea deschiderii dosarului de dauna si efectuarii reparatiilor necesare, pentru autovehiculul identificat cu urmatoarele date: Descriere Auto: ………………………………… Serie sasiu: ……………………………………… Nr. inmatriculare: ………………………………. Persoana imputernicita: Dl/Dna …………………………………….... Act Identitate CI serie …… nr……………............ Dorim receptionarea imputernicirii la: fax.................................................. e-mail................................................. Prin semnarea prezentului formular, declar că in calitate de conducator auto / utilizator al bunului finantat, am luat la cunostinta despre NOTA DE INFORMARE privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către BRD Sogelease (atașată la prezenta cerere) Data Semnatura (si stampila reprezentantului autorizat, daca este cazul) ................................ ......................................................................... Brd Sogelease: 021.301.41.87 / 021.300.10.69; email: sgl.asigurari@brd.ro […] Versiunea 01/08.11.2022 BRD Sogelease IFN S.A., cu sediul în București, sector 1, B-dul Ion Mihalache nr. 1-7, etaj 12, Bloc BRD Turn, înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J40/6764/2001, CUI RO 14080565, număr de înregistrare în Registrul Special RS-PJR-41-110006/30.11.2006 („SGL”), prelucrează date cu caracter personal în calitate de Operator, in intelesul Regulamentului nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor, in continuare “GDPR”) SGL prelucrează datele dumneavoastra cu caracter personal ca urmare a utilizarii, in orice forma, a bunurilor (vehicule, echipamente, etc.) finanțate de catre SGL. SGL dorește să va informeze cu privire la modul în care va prelucrează2 datele cu caracter personal (nume, prenume, CNP, alte date din documentele de identificare și documentele necesare pentru utilizarea bunurilor, inclusiv procese-verbale de sancționare ori documente pentru primirea de indemnizații de la asigurător, etc), în contextul activității desfășurate, precum și cu privire la drepturile pe care le aveti ca persoane vizate, începând cu 25 mai 2018 (data intrării în vigoare a GDPR). I. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL A. SCOP - EXECUTAREA CONTRACTULUI DE FINANȚARE SGL are obligația prin contract de a acorda împuternicirile necesare pentru buna desfășurare a contractului de leasing catre utilizatorii3 bunurilor finanțate (împuterniciri pentru deschiderea dosarelor de daună parțială / totală, împuterniciri pentru părăsirea teritoriului național cu bunul finanțat, împuterniciri pentru obținerea de locuri de parcare, împuterniciri pentru obținerea unui duplicat la sistemul de închidere (chei, telecomenzi), etc). Refuzul de a furniza informațiile („datele personale”) pentru scopul de mai sus poate duce la imposibilitatea SGL de a emite împuternicirile solicitate de utilizator. Surse și categorii de date: (1) clienți persoane juridice/ PFA-uri: nume, prenume, CNP; (2) partenerii SGL: nume, prenume, CNP, date legate de starea bunului, accidente/ incidente; (3) […] (4) șoferii, in calitate de persoane vizate. Destinatari: (1) Autorități publice competente; (2) Auditori externi; (3) Furnizori de servicii de consultanță și asistență; (4) Furnizori de servicii IT/ software, stocare cloud, arhivare; (5) Furnizori de servicii poștale/curierat; (6) Persoanele împuternicite de clienții noștri să primească informații; (7) societăți de asigurare și brokerii de asigurări, în baza contractelor de colaborare semnate de aceștia cu SGL. Temeiul prelucrării: Încheierea și executarea contractului pentru prelucrările ce sunt necesare și strâns legate de acest scop și prelucrările efectuate la solicitarea clientului în vederea încheierii și executării contractului, acolo unde co-contractantul, garantul și co-debitorul sunt persoane fizice (titularul cabinetului de avocat, notar și alte profesii liberale similare, PFA-urilor) (Art. 6 alin. 1 lit. b GDPR); Interesul legitim al SGL de a își îndeplini obligațiile asumate prin contract în relația cu clienții pentru care bunurile sunt utilizate de alte persoane fizice, spre ex: soferi (Art. 6 alin. 1 lit. f GDPR)

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: UniCredit Leasing — modalitate de emitere a unei împuterniciri de daunăGhid oficial · Tutorial UniCredit Leasing, pasajele de la «Dacă deții un contract activ» până la generarea PDF; corp HTML liniile76–88Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Tutorial UniCredit Leasing, pasajele de la «Dacă deții un contract activ» până la generarea PDF; corp HTML liniile76–88

   ## Modalitate de emitere a unei imputerniciri de dauna Daca detii un contract activ de leasing financiar sau operational, iar bunul finantat a fost avariat, intra in contul tau din UniCredit Online Leasing si genereaza imputernicirea de dauna. Din pagina principala a contului tau selecteaza numarul contractului de leasing pentru care doresti emiterea imputernicirii, iar apoi optiunea “Mergi la documente”. Image | Image Din lista derulanta, apasa click pe formularul dorit - “Imputernicire de dauna”. Image Completeaza toate datele necesare aferente autovehicului sau echipamentului finantat conform campurilor dedicate, numele societatii de asigurare unde ati avizat dauna si numarul dosarului de dauna alocat de compania de asigurari. Dupa completarea datelor, cu un simplu click apasa butonul “Tipareste”, iar imputernicirea de dauna va fi generata in format PDF. O veti putea pune la dispozitia asiguratorului sau a unitatii reparatoare.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Art.6 alin.(12)–(13), în forma modificată de Legea181/2025 art.I pct.6 · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 6

    Articolul 6 Contractul RCA(1) Contractul RCA conține informații privind: numărul și data încheierii contractului, părțile contractului RCA, perioada de valabilitate, limitele maxime de răspundere stabilite de către asigurătorul RCA, prima de asigurare, numărul ratelor, scadența ratelor, intermediarul, clasa bonus/malus, numărul de înmatriculare/înregistrare, numărul de identificare a vehiculului, precum și statele în care acest document are valabilitate.(2) Asigurătorii RCA solicită informațiile necesare pentru evaluarea riscului, conform propriilor criterii stabilite în tariful de primă, și verifică corectitudinea informațiilor privind datele de identificare și tehnice ale vehiculului, datele proprietarului/ utilizatorului acestuia.(3) Asigurătorii RCA își asumă răspunderea pentru toate contractele RCA, inclusiv pentru cele alocate de către BAAR potrivit art. 19 alin. (3), precum și pentru erorile sau omisiunile apărute la emiterea contractelor RCA fie direct, fie prin intermediarii de asigurări sau de asigurări auxiliare, definiți potrivit Legii nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări, cu modificările și completările ulterioare.(4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:a) pentru prejudicii materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.434.740 lei; b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește la un nivel de 31.926.210 lei. (5) A.S.F. poate revizui prin reglementări proprii limitele prevăzute la alin. (4) conform actelor delegate emise de către Comisia Europeană în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Directiva 2009/103/CE, astfel cum se modifică prin art. 1 pct. 5 din Directiva (UE) 2021/2.118.(6) Asiguratul poate solicita în scris asigurătorului RCA suspendarea efectelor contractului RCA pe perioada suspendării înmatriculării vehiculului.(7) Asigurătorul RCA comunică asiguratului, în termen de 5 zile de la data solicitării prevăzute la alin. (6), suspendarea efectelor contractului RCA.(8) Pe toată durata suspendării efectelor contractului RCA, a înmatriculării vehiculului, vehiculul se imobilizează într-un spațiu privat, în afara domeniului public.(9) Neîndeplinirea obligației prevăzute la alin. (8) reprezintă încălcarea obligațiilor de asigurare RCA.(10) În cazul suspendării efectelor contractului RCA, în baza opțiunii asiguratului, conform prevederilor alin. (6), asigurătorul RCA:a) prelungește valabilitatea contractului RCA cu perioada pentru care efectele contractului au fost suspendate, prin emiterea unui act adițional; sau b) restituie asiguratului diferența de primă corespunzătoare perioadei de suspendare, calculată prorata numai în cazurile în care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a contractului RCA. (11) Suspendarea efectelor contractului RCA are loc cu începere de la data primirii de către asigurătorul RCA a solicitării de suspendare conform alin. (6), dar nu mai devreme de data suspendării, în condițiile legislației în vigoare, a înmatriculării vehiculului și numai până la data încetării suspendării înmatriculării sau a dreptului de circulație al vehiculului.(12) Contractul RCA dă dreptul persoanei prejudiciate, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, în condițiile legii, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unității reparatoare auto, care ar putea să îi influențeze opțiunea.(13) În aplicarea prevederilor alin. (12), contractul RCA va cuprinde o clauză potrivit căreia, în cazul producerii unei daune, persoana prejudiciată să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărui operator economic care desfășoară activități de reparații ale autovehiculelor, în condițiile legii, fără nicio restricție sau constrângere care ar putea să îi influențeze opțiunea.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Art.37 alin.(1)–(3), corp HTML liniile357–359Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 37 — PDF pp. 32–33 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

    ARTICOLUL 37 Prevederi generale (1) Documentul de intrare în reparaţie se eliberează de către asigurători, BAAR sau FGA, în limitele legale de răspundere şi competenţă, prin specialiştii constatare daună, în condiţiile prevăzute la art. 7 9 alin. (2) lit. b), art. 80 alin. (2) şi la art. 801 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Procesul-verbal de constatare prevăzut la art. 19 poate înlocui documentul de intrare în reparaţie, în condiţiile respectării prevederilor prezentului capitol. (3) Eliberarea documentului prevăzut la alin. (1) nu reprezintă nota tehnică finală de constatare a daunelor şi nici obligaţie de plată a emitentului, fapt care se precizează în conţinutul documentului.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.2206–2208 alin.(1), PDF p.516 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 2206

    Art. 2206: Plata primelor de asigurare (1)Asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în contract. (2)Părţile pot conveni ca plata primelor de asigurare să se facă integral ori în rate. Dacă nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor acestuia. (3)Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului. (4)Dacă nu s-a convenit altfel, asigurătorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite la scadenţă. (5)Asigurătorul este obligat să îl informeze pe asigurat în privinţa consecinţelor neplăţii primelor la termenul de plată pentru cazul prevăzut la alin. (4) şi să prevadă aceste consecinţe în contractul de asigurare. (6)Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2207

    Art. 2207: Comunicarea producerii riscului asigurat (1)Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. (2)În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin. (1), asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. (3)Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2208

    Art. 2208: Plata indemnizaţiei de asigurare (1)În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute în contract. Atunci când există neînţelegere asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, partea necontestată din aceasta se va plăti de asigurător anterior soluţionării neînţelegerii prin bună învoială sau de către instanţa judecătorească. (2)În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiarul asigurării ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. (3)În cazul în care părţile convin, dispoziţiile alin. (2) se aplică şi atunci când riscul asigurat a fost produs de către: a)persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul asigurării; b)prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului asigurării.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: OG 51/1997 — proprietarul, utilizatorul și asigurarea în leasingLege · Art.10 lit.f), art.11 și art.26, corp actual; art.26 la liniile168–169 · forma din 19 aprilie 2021Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 10

    Articolul 10 Locatarul/utilizatorul se obligă: (la 12-08-2006, Partea introductivă a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) a) să efectueze recepția și să primească bunul la termenul și în condițiile de livrare agreate cu furnizorul; (la 12-08-2006, Litera a) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) b) sa exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure instruirea personalului desemnat sa îl exploateze; c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanțatorului; (la 12-08-2006, Litera c) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract; (la 12-08-2006, Litera d) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) e) să suporte cheltuielile de întreținere, precum și orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing; (la 12-08-2006, Litera e) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) f) să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rata de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing; g) să permită locatorului/finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; (la 12-08-2006, Litera g) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) h) să îl informeze pe locator/finanțator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț; (la 12-08-2006, Litera h) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) i) să nu aducă modificări bunului și să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanțatorului. (la 12-08-2006, Litera i) a art. 10 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. ) j) sa restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing. ...

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 11

    Articolul 11 În cadrul operațiunilor de leasing drepturile și obligațiile părților vor fi stipulate în contract și nu vor fi limitate la prevederile art. 9 și 10.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 26

    Articolul 26 În cazul înregistrării de daune și al încasării sumelor din asigurarea bunurilor obiect al contractelor de leasing, părțile pot conveni stingerea creanțelor reciproce prin compensare, în condițiile legii. (la 12-08-2006, Art. 26 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 287 din 6 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 13 iulie 2006. )

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea71/2011 art.102 alin.(1)–(2) și art.103; corp Portal298786, liniile643–645 · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 102 alin. (1)

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.102 alin.(1)–(2)

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 103

    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.103

    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românLege · CPC art.80–85, PDF pp.23–25; art.151, p.50; art.521 alin.(3), pp.174–175 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 8 extrase citate

    Art. 80

    Art. 80: Formele reprezentării (1)Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară. (2)Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal. (3)Părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei. (4)Când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3), arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării. (5)Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 81

    Art. 81: Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1)Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente. (2)Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 82

    Art. 82: Lipsa dovezii calităţii de reprezentant (1)Când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. (2)Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 83

    Art. 83: Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice (1)În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. (2)În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept. (3)În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 84

    Art. 84: Reprezentarea convenţională a persoanelor juridice (1)Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii. (2) [textul din Art. 84, alin. (2) din cartea I, titlul II, capitolul II, sectiunea 4, subsectiunea 2 a fost abrogat la 21-dec-2018 de Art. I, punctul 6. din Legea 310/2018] (3)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 85

    Art. 85: Forma mandatului (1)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedeşte prin înscris autentic. (2)În cazurile prevăzute la alin. (1), dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi consemnată în încheierea de şedinţă, cu arătarea limitelor şi a duratei reprezentării. (3)Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 151

    Art. 151: Cererea formulată prin reprezentant (1)Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată. (2)Avocatul şi consilierul juridic vor depune împuternicirea lor, potrivit legii. (3)Reprezentantul legal va alătura o copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale. (4)Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor. (5)Organul de conducere sau, după caz, reprezentantul desemnat al unei asociaţii, societăţi ori alte entităţi fără personalitate juridică, înfiinţată potrivit legii, va anexa, în copie legalizată, extrasul din actul care atestă dreptul său de reprezentare în justiţie.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 521

    Art. 521: Conţinutul şi efectele hotărârii (1)Asupra sesizării, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. (2)Dispoziţiile art. 517 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. (3)Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanţa care a solicitat dezlegarea, de la data pronunţării deciziei. (4)Dispoziţiile art. 518 se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: ÎCCJ, Decizia nr.9 din4 aprilie2016 — reprezentarea convențională a persoanei juridiceHotărâre · ÎCCJ HP9/04.04.2016, par.25–37,38–43 și dispozitiv; MO400/26.05.2016 · forma din 4 aprilie 2016Înalta Curte de Casație și Justiție · 9/2016 · 4 aprilie 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 20 extrase citate

    Par. 25

    25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că dispoziţia legală cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile nu poate fi interpretată decât în sensul limitării reprezentării convenţionale a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată exclusiv prin avocat sau consilier juridic, doctrina în materie fiind unanimă în acest sens.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 26

    26. Soluţia legislativă conţinută în art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este întru totul nouă, ci constituie particularizarea unei soluţii de principiu statuate în sistemul nostru juridic anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (2), cu modificările ulterioare, cu privire la problema admisibilităţii desfăşurării de către societăţi a activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică. În acest sens, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, s-a stabilit că: "cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile".

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 27

    27. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că activităţile juridice de consultanţă, de reprezentare şi asistenţă juridică, precum şi de redactare de acte juridice, inclusiv a acţiunilor introductive în instanţă, cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor, apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în raporturile cu autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română sau străină, constituie, după caz, activităţi specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată (2), cu modificările ulterioare, profesiei de notar public [art. 8, 9 şi 10 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată (3)] sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 28

    28. De asemenea, anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 29

    29. Având în vedere că activităţile menţionate nu se încadrează în categoria faptelor de comerţ, prin raportare la dispoziţiile art. 3 şi 4 din Codul comercial (în vigoare la data pronunţării deciziei în interesul legii), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că acestea nu pot fi exercitate de societăţi constituite cu un asemenea obiect, cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a unor astfel de societăţi fiind inadmisibile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 30

    30. Raţionamentul cuprins în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 84 alin. (2), precum şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, nu poate fi aplicat mutatis mutandis în privinţa prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, în acest din urmă caz, textul priveşte exclusiv limitarea reprezentării convenţionale a persoanei juridice în faţa instanţei de judecată, fără a afecta regimul juridic al reprezentării legale şi fără a transforma obligaţia reprezentării şi asistării prin consilier juridic sau avocat într-o condiţie de admisibilitate a acţiunii sau într-o piedică în calea accesului la justiţie.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 31

    31. În acest sens, art. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. În lipsa organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, aşa cum prevede art. 210 alin. (1) din Codul civil.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 32

    32. Întrucât limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă intervine numai în situaţia în care persoana juridică optează pentru reprezentare convenţională în faţa instanţei, caz în care îşi poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menţionat, rezultă că, în lipsa reprezentării convenţionale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 33

    33. Contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 34

    34. Folosirea adverbului "numai" din textul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă subliniază exclusivitatea modalităţii de reprezentare convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor, ce poate fi realizată doar de cele două categorii de reprezentanţi nominalizaţi de text. Această concluzie reiese şi din sintagma "în condiţiile legii", care face trimitere la legile ce reglementează profesiile de consilier juridic şi avocat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 35

    35. Activitatea de reprezentare convenţională în faţa instanţelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaţilor şi consilierilor juridici. Or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 36

    36. Având în vedere caracterul imperativ al normei de procedură, interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în faţa instanţei printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 37

    37. De asemenea nu poate fi primită nici interpretarea potrivit căreia cererea de chemare în judecată ar putea fi formulată şi semnată de consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice mandatare, deoarece art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere consilierul juridic sau avocatul angajat de parte, şi nu de reprezentantul convenţional.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 38

    38. În ce măsură soluţia legislativă conţinută în 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare (astfel cum se susţine în motivarea apelului ce formează obiectul judecăţii în cauza în care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile) constituie o problemă de constituţionalitate care nu poate fi rezolvată în cadrul mecanismului reglementat de art. 519 - 521 din Codul de procedură civilă. Fiind învestită în apel cu argumente ce vizează neconstituţionalitatea prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa ar fi trebuit să analizeze posibilitatea sesizării instanţei de contencios constituţional, singura competentă să se pronunţe cu privire la contrarietatea art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă în raport cu Legea fundamentală.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 39

    39. Învestit cu o cauză similară, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a, prin Încheierea din 15 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.247/180/2015, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dosarul fiind în curs de soluţionare.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 40

    40. În ceea ce priveşte invocarea în motivarea apelului declarat de mandatar a prevederilor art. 810 din Codul civil, potrivit cărora "administratorul poate sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor şi poate interveni în orice cerere sau acţiune având drept obiect bunurile administrate", se constată că din actul de sesizare nu rezultă că soluţionarea pe fond a cauzei ar depinde de modul de interpretare a acestui text legal, nefiind astfel întrunită una dintre condiţiile de admisibilitate a sesizării.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 41

    41. Astfel, atât prin Încheierea din 28 octombrie 2015 a Judecătoriei Braşov, prin care s-a anulat cererea de învestire cu formulă executorie, precum şi prin Încheierea din 7 ianuarie 2016 a Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea chestiunii de drept, instanţele au calificat raportul juridic existent între S.C. E.K.R. SRL şi creditoarea N.C.S.L. ca fiind unul de mandat, nu un raport juridic născut dintr-o convenţie de administrare a bunurilor altuia, supus prevederilor titlului V "Administrarea bunurilor altuia" din cartea a III-a "Despre bunuri" a Codului civil.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 42

    42. În cadrul procedurii prevăzute de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu poate cenzura temeinicia acestei calificări (care ar presupune efectuarea unor verificări de fapt şi analizarea probatoriului administrat în cauză), deoarece altfel s-ar transforma în instanţă de control judiciar, contrar scopului şi limitelor procedurii care reglementează pronunţarea hotărârii prealabile, axată exclusiv pe "dezlegarea unor chestiuni de drept".

    Textul în documentul-sursă ↗

    Par. 43

    43. În măsura în care situaţia concretă din speţă va releva existenţa în cauză a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituţia reprezentării nu mai este guvernată de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care constituie norma generală în materia reprezentării convenţionale în faţa instanţelor de judecată a persoanei juridice, ci de dispoziţiile speciale ale art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare legală, conferind administratorului dreptul de a sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunurilor altuia.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv

    DECIDE: Admite sesizarea formulată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 21.531/197/2015 şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia1887/10.11.2016 — leasing, CASCO și limitele cereriiHotărâre · ÎCCJ SecțiaII civilă, Decizia1887/10.11.2016; publicația oficială, considerentele de la contractul291/31.08.2007 la analiza mandatului (liniile215–229) și soluția relatată la234 · forma din 10 noiembrie 2016Înalta Curte de Casație și Justiție · 1887/2016 · 10 noiembrie 2016 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    ÎCCJ SecțiaII civilă, Decizia1887/10.11.2016; publicația oficială, considerentele de la contractul291/31.08.2007 la analiza mandatului (liniile215–229) și soluția relatată la234

    În esenţă, reţine că între reclamantă, în calitate de utilizator şi pârâta D. IFN SA, în calitate de finanţator, s-a perfectat contractul de leasing financiar nr. 291 din 31 august 2007, având ca obiect asigurarea folosinţei autoturismului X. Totodată, între pârâta D. IFN SA, în calitate de asigurat şi proprietar al autovehiculului sus arătat, pe de o parte, şi recurenta E. SA, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de asigurare facultativă de bunuri - poliţa seria C nr. 515757 din 7 septembrie 2007 pentru perioada 7 septembrie 2007 - 6 septembrie 2011. Se impune precizarea că, deşi reclamanta şi-a asumat obligaţia plăţii primei de asigurare, în rate, aceasta este terţ, în raport cu convenţia de asigurare şi nici nu este titularul dreptului de despăgubire, în cazul producerii riscului asigurat. În acest context factual, respectiv existenţa unui raport contractual între reclamantă şi pârâta-finanţator, pe de o parte, şi calitatea de terţ a reclamantei relativ la contractul de asigurare, pe de altă parte, instanţele de fond, în exercitarea atributului conferit de prevederile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi în limitele permise de principiul disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, aveau obligaţia de a stabili cauza cererii de chemare în judecată în raport cu fiecare dintre cele două pârâte. Astfel, instanţa de apel s-a limitat la a arăta că acţiunea în daune se întemeiază atât pe răspunderea civilă delictuală, cât şi pe răspunderea civilă contractuală, fără a delimita cele două tipuri de răspundere civilă în relaţie cu fiecare pârâtă şi în considerarea fiecărui capăt de cerere. În primul rând, instanţa de apel nu a verificat, în ce priveşte acţiunea îndreptată împotriva firmei de leasing, dacă creditorul poate să opteze între acţiunea în responsabilitate contractuală şi cea în responsabilitate delictuală. Astfel, sub imperiul vechiului Cod civil, aplicabil în cauză, conform art. 102 şi art. 103 din Legea nr. 71/2011, doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a statua că nu este posibilă nici o combinare în cadrul unei acţiuni mixte a regulilor aplicabile răspunderii delictuale cu cele aplicabile răspunderii contractuale, după cum nu este permisă nici utilizarea subsidiară, în completare, a acţiunii delictuale, după ce s-a utilizat acţiunea contractuală. Prin urmare, fiind exclusă posibilitatea cumulului, urma a se stabili, numai după solicitarea cuvenitelor clarificări de la partea care a declanşat litigiul judiciar, dacă, atâta vreme cât între reclamantă şi firma de leasing a existat un contract din a cărui pretinsă neexecutare au rezultat prejudicii, dacă partea poate apela la răspunderea delictuală. În acest context, se impune a arăta că majoritatea doctrinei şi jurisprudenţei conturate sub imperiul vechiului Cod civil excludeau o atare opţiune, singura cale permisă părţii fiind cea a răspunderii contractuale (în acest sens s-a pronunţat şi Plenul Tribunalului Suprem, în decizia de îndrumare nr. 11 din 5 august 1965). De altfel, deşi noul Cod civil nu este aplicabil în cauză, acesta a asimilat soluţiile jurisprudenţiale şi doctrinare care de-a lungul timpului, au suplinit lacunele legislative, statuând în mod categoric, prin dispoziţiile art. 1350 alin. (3) că, dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. Cât priveşte natura răspunderii pârâtei asigurator faţă de reclamantă, constată că în mod corect susţine recurenta că utilizatorul din cadrul contractului de leasing este un terţ, (penitus extranei), o persoană străină de contractul de asigurare, care nu a participat, nici direct şi nici prin reprezentare, la încheierea contractului. Deşi instanţele de fond îşi întemeiază soluţia de admitere a acţiunii pe pretinsul cumul al răspunderii contractuale cu răspunderea delictuală, fără a mai relua considerentele mai sus arătate, instanţa constată că un atare cumul nu este permis de lege. În mod impropriu, admiterea acţiunii în răspundere delictuală s-a fundamentat pe pretinsa neexecutare, de către asigurator, a unei obligaţii contractuale (plata despăgubirii, urmare producerii riscului asigurat). Or, în acest context sunt incidente doar regulile răspunderii contractuale, situaţie în care reclamanta, nefiind parte în contractul de asigurare, pentru a fi titular al dreptului de despăgubire (parte în raportul juridic dedus judecăţii) şi a justifica calitatea procesuală activă, ar fi trebuit să dovedească fie titlul de beneficiar al despăgubirii (beneficiar desemnat al asigurării), fie existenţa unui mandat acordat, în acest sens, de către asiguratul - firmă de leasing şi proprietar al bunului avariat. Ca atare, este întemeiată critica referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 2, art. 8, art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 136/1995, act normativ abrogat actualmente prin O.U.G. nr. 54/2016, dar aplicabil raportului dedus judecăţii conform art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, câtă vreme instanţa de apel nu a stabilit dacă reclamanta are sau nu acţiune directă împotriva asiguratorului. Concret, se impunea o analiză efectivă a clauzelor contractului de leasing financiar, spre a se putea statua dacă asiguratul, cel care are un interes în legătură cu bunul asigurat, în sensul art. 25 din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare anterior abrogării prin art. 92 pct. 1 şi art. 221 din Legea nr. 71/2011, a mandatat sau nu utilizatorul cu promovarea unei acţiuni directe împotriva asiguratorului. Numai după clarificarea acestor aspecte, referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantei în promovarea acţiunii împotriva recurentei - asigurator, pot fi analizate şi celelalte critici formulate prin cererea de recurs referitoare la greşita aplicare a normelor legale privind rezilierea contractului de asigurare, pentru neîndeplinirea obligaţiei constând în plata primei de asigurare, greşită stabilire a cuantumului despăgubirii, prin raportare la riscurile acoperite, inexistenţa obligaţiei de indemnizare a prejudiciului moral s.a.m.d. […] În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (3) şi alin. (5) raportat la art. 304 pct. 7 şi pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta E. SA şi a casat în parte decizia atacată, numai în ceea ce priveşte apelul declarat de această pârâtă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românLege · CPC art.249–250, PDF p.90, și art.264, p.95 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90

    Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90

    Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 264 — Aprecierea probelor; textul articolului; PDF p. 95

    (1)Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor. (2)În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.2210, PDF p.517; art.2217, p.518 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 2210

    Art. 2210: Subrogarea asigurătorului (1)În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane. (2)Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1). (3)Asigurătorul poate renunţa, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2217

    Art. 2217: Despăgubirea (1)Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. (2)Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: Legea83/2021 — modificarea OG51/1997 privind consumatorul și neplata ratelorLege · Legea83/2021 articol unic pct.1–2; corelare cu OG51 art.8 și15 · forma din 15 aprilie 2021Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Articol unic pct.1–2

    ARTICOL UNICOrdonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:1. La articolul 8, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (2) și (3), cu următorul cuprins: (2) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în situația în care locatarul/utilizatorul este consumator.(3) În sensul prezentei ordonanțe, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice care are calitatea de utilizator/locatar într-un contract de leasing, și care acționează în scopuri în afara activității sale comerciale. Calitatea de consumator care acționează în scopuri personale sau familiale se prezumă și se analizează în raport cu contractul care intră sub incidența prezentei ordonanțe, și nu cu întreaga activitate a debitorului. 2. Articolul 15 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 15(1) În cazul în care locatarul/utilizatorul, care are calitatea de consumator, nu acoperă rata de leasing timp de 3 luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing. (2) În cazul în care locatarul/utilizatorul restituie bunul în termenul prevăzut în contract, eventualele despăgubiri nu pot cuprinde decât diferența între totalul sumelor datorate conform contractului, diminuată cu valoarea obținută prin valorificare, exclusiv TVA, sau, după caz, cu valoarea stabilită printr-un raport de evaluare a bunului emis de un evaluator autorizat conform legii. Sumele datorate conform contractului de leasing se constituie din facturile emise și neachitate, valoarea de intrare rămasă de achitat până la finele perioadei de leasing, inclusiv valoarea reziduală, cheltuieli cu asigurările bunului, reprezentate de polița de asigurare obligatorie și/sau polița de asigurare facultativă, amenzi de circulație și amenzi pentru neplata rovinietei, precum și taxe/impozite aferente bunului. (3) În situațiile în care bunul a fost restituit în termenul prevăzut în contract, locatarul/utilizatorul consumator sau un terț cumpărător propus de acesta în termen de 5 zile de la îndeplinirea obligației de predare beneficiază de dreptul prioritar la cumpărarea bunului, valabil timp de 30 de zile de la data predării, timp în care poate fi emisă acceptarea fermă și irevocabilă de cumpărare la un preț cel puțin egal cu contravaloarea tuturor sumelor datorate conform contractului, iar locatarul/utilizatorul consumator are obligația de a credita contul finanțatorului cu diferența necesară până la concurența sumelor datorate conform contractului de leasing, inclusiv valoarea reziduală la care se adaugă TVA, potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.(4) În cazul în care acceptarea de cumpărare emisă de terțul cumpărător propus este inferioară cuantumului sumelor datorate conform contractului, locatarul/utilizatorul consumator are obligația de a credita contul finanțatorului, cu diferența necesară până la concurența sumelor datorate conform contractului, cel mai târziu la data încasării de către locator/finanțator a prețului de vânzare aferent transferului bunului, cu respectarea termenului de 30 de zile de mai sus. Transferul dreptului de proprietate asupra bunului va opera la data încasării integrale a sumelor datorate conform contractului, care nu va putea fi ulterioară datei de expirare a dreptului prioritar.(5) În cazul în care locatarul/utilizatorul consumator sau terțul cumpărător propus nu respectă prevederile alin. (1) și (2), locatorul/finanțatorul poate dispune în mod liber de bun, iar locatarul/ utilizatorul este obligat să plătească locatorului/finanțatorului sumele stabilite potrivit prevederilor alin. (2).(6) În cazul în care locatarul/utilizatorul nu restituie bunul în termenul prevăzut de contract, acesta va achita locatorului/ finanțatorului, pe lângă sumele datorate conform contractului de leasing, și cheltuielile pentru recuperarea bunului. ...

    Textul în documentul-sursă ↗
21. 21
    Sursa 21: Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatoriLege · Legea193/2000 art.1–4 și6; forma cu selector28.05.2022 · forma din 28 mai 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Art. 1

    Articolul 1(1) Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.(3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2

    Articolul 2(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 3

    Articolul 3(1) Prevederile prezentei legi se aplică și bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor și altora asemenea care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite.(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 4

    Articolul 4(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști*) pe piața produsului sau serviciului respectiv. (la 02-06-2012, Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de pct. 3 al art. 38 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012, prin înlocuirea termenului "comerciant" cu termenul "profesionist". ) (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 6

    Articolul 6 Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

    Textul în documentul-sursă ↗
22. 22
    Sursa 22: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Art.1270, PDF p.305, art.2016, p.469, și art.2201, p.514 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 1270

    Art. 1270: Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2016

    Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2201

    Art. 2201: Poliţa de asigurare (1)Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin: a)numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b)obiectul asigurării; c)riscurile ce se asigură; d)momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e)primele de asigurare; f)sumele asigurate. (2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.

    Textul în documentul-sursă ↗