Vehicul închiriat ori împrumutat: documente și responsabilități
După un accident cu o mașină închiriată ori împrumutată, separă contractul de folosință, răspunderea pentru accident, asigurările și garanția. Identifică cine poate cere fiecare sumă, păstrează probele stării mașinii și verifică destinatarii notificărilor. Dreptul de a conduce nu înseamnă automat drept de a încasa pentru proprietar. [1] [10] [14] [16]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 12 minute
- CATEGORIE
- CASCO, leasing, credit și închiriere
Cuprins · 14 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 021. În ce calitate am primit mașina?
- 032. Dreptul de a conduce și acordul pentru folosire sunt verificări diferite
- 043. Cine răspunde pentru starea și deteriorarea mașinii
- 054. RCA, CASCO, protecția de închiriere și garanția: ce rol are fiecare
- 065. Ce documente sunt obligatorii și ce probe merită păstrate
- 076. Pe cine anunț și cum verific împuternicirea
- 087. Cum verific justificarea unei rețineri din garanție
- 098. Restituirea, notificările și prescripția: termene separate
- 109. Unde se oprește ghidul și ce citești în continuare
- 11Termene și repere
- 12Lista ta de pași
- 13Întrebări frecvente
- 14Surse și trimiteri
Cui se adresează
Separarea proprietarului, locatorului sau comodantului, titularului folosinței, șoferului și mandatarului.
Documentele, deteriorarea vehiculului încredințat, garanția și limitele unei protecții contractuale.
Coordonarea cu RCA și CASCO și verificarea pretenției asupra prejudiciului proprietarului.
Autorizarea operatorilor, taximetrie, transport cu șofer și servicii de transport alternativ.
Calcul individual de despăgubire, daune comerciale, reparații și service, leasing sau credit, prescripție ori litigiu de clauză concretă.
Insolvența, mecanismele Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) și ale Fondului de garantare a asiguraților (FGA), legea aplicabilă și competența internațională.
Diagnostice, tratament, expertiză medicală sau calcule privind prejudicii corporale.
1. În ce calitate am primit mașina?
Închirierea înseamnă folosirea unui bun în schimbul unui preț. Comodatul este împrumutul gratuit pentru folosință, cu obligația de a restitui bunul. Persoana care dă în folosință poate avea ea însăși un drept limitat asupra mașinii: la comodat, Codul civil permite împrumutul de către titularul dreptului de folosință dacă legea ori contractul nu îl interzic. [1] [2]
Notează separat proprietarul, firma sau persoana care a predat mașina, titularul contractului și șoferul de la accident. Verifică cine a suferit fiecare pierdere și cine cere banii. Simplul fapt că ai condus mașina sau ai plătit o garanție nu stabilește dreptul de a încasa întreaga despăgubire pentru proprietar. Aceasta este o verificare practică a calității și a documentelor. [14] [15] [16]
Păstrează contractul, anexele, condițiile acceptate și orice prelungire. O pagină comercială văzută după accident poate avea alt conținut decât contractul tău. Citește împreună clauzele despre șoferi, folosință, teritoriu, restituire, garanție și protecții. [4] [11]
2. Dreptul de a conduce și acordul pentru folosire sunt verificări diferite
Pentru serviciul comercial de închiriere fără șofer, Legea nr. 38/2003 cere dovada documentelor valabile care dau clientului dreptul de a conduce vehiculul; contractul trebuie să precizeze că închirierea este fără conducător și să prevadă obligațiile de restituire. Această regulă nu este aceeași cu autorizarea unui șofer suplimentar prin contract. [3]
Verifică dacă persoana de la volan era admisă de contract și dacă exista acordul necesar pentru traseu ori altă folosință. La comodat, folosirea bunului de către un terț cere aprobarea prealabilă a celui care l-a împrumutat. La închiriere, subînchirierea sau cesiunea contractului pentru un bun mobil cere acordul scris al locatorului. Prezența unui alt șofer nu dovedește, singură, că s-a încheiat o subînchiriere sau o cesiune. [2] [4] [5]
Păstrează mesajele și aprobările existente. Nu completa după accident o dată sau un acord care nu a existat. Lipsa numelui șoferului dintr-o anexă poate ridica o problemă contractuală; ea nu dovedește automat toate condițiile unui regres RCA. [13] [17]
3. Cine răspunde pentru starea și deteriorarea mașinii
La închiriere, locatorul are obligații privind predarea și menținerea bunului în stare potrivită folosirii și garanția pentru vicii, cu limitele prevăzute de lege. Reparațiile necesare menținerii folosinței și reparațiile curente au reguli diferite. Nicio formulare generală de tipul „toate reparațiile sunt ale șoferului” nu înlocuiește analiza legii și a contractului aplicabil. [6] [4]
Locatarul trebuie să folosească prudent mașina conform destinației și să o restituie. Art. 1821 din Codul civil separă deteriorarea cauzată de vechime de starea care trebuie păstrată și instituie o prezumție, care poate fi răsturnată, privind primirea bunului în stare corespunzătoare. De aceea, fotografiile datate și procesul-verbal de predare sunt utile și înainte de un accident. [7]
Pentru degradările apărute în timpul folosinței, art. 1822 prevede răspunderea locatarului dacă nu dovedește că au survenit fortuit; textul acoperă și persoanele cărora le-a permis folosirea ori accesul. Cazul fortuit înseamnă, potrivit Codului civil, un eveniment care nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de persoana chemată să răspundă. Aplicarea depinde de fapte și de regulile legale ori contractuale relevante. Stabilirea culpei în accident și stabilirea răspunderii față de locator trebuie analizate distinct. [7] [8]
La comodat există obligații de grijă și folosire conformă, dar împrumutatul nu răspunde pentru pierderea sau deteriorarea care rezultă numai din folosirea convenită. Folosirea în alt scop, depășirea duratei și anumite situații de salvare a bunurilor pot schimba răspunderea. Nici gratuitatea, nici simpla existență a accidentului nu rezolvă singure problema. Cel care împrumută răspunde în condițiile art. 2152 dacă știa viciile ascunse și nu a avertizat. [9]
4. RCA, CASCO, protecția de închiriere și garanția: ce rol are fiecare
| Instrument | Ce verifici concret |
|---|---|
| RCA, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto | Acoperă prejudiciile terților în condițiile legii. RCA a mașinii încredințate șoferului responsabil nu acoperă, prin art. 12 lit. h) din Legea nr. 132/2017, sumele pe care acesta le datorează proprietarului sau utilizatorului pentru avarierea acelei mașini. Dacă alt vehicul a cauzat accidentul, analiza RCA pornește de la răspunderea pentru acel accident. [10] |
| CASCO, asigurarea facultativă a mașinii | Verifici asigurătorul, bunul, riscul, beneficiarul, perioada și excluderile. Franșiza este partea pentru care, potrivit clauzei, asigurătorul nu plătește; nu rezultă numai din suma blocată pe card. [11] |
| Protecție cumpărată de la firma de închiriere | Citești dacă este asigurare sau o reducere contractuală a sumelor cerute clientului, pentru ce evenimente și cu ce excluderi. Numele comercial nu rezolvă această calificare. [4] [11] |
| Garanție, depozit ori preautorizare pe card | Verifici obligațiile garantate, condițiile reținerii și ale eliberării și dacă există o limită distinctă a răspunderii. O sumă blocată nu dovedește singură o datorie sau un plafon definitiv al tuturor pretențiilor. [4] [17] |
Ca exemplu de condiții comerciale, pagina Enterprise România prezintă CDW (Collision Damage Waiver) ca limitare condiționată a răspunderii, iar produsele denumite ER și ZE ca servicii care nu sunt asigurări. Același document folosește formulări generale despre șoferi autorizați și protecții, inclusiv în descrierea RCA. Exemplul arată de ce trebuie separate mecanismele; nu stabilește conținutul contractului tău și nu reprezintă o hotărâre asupra validității clauzelor. [12]
În materia RCA, legea prevede despăgubirea terțului și în anumite situații de conducere fără consimțământ. Posibilitatea asigurătorului de a recupera ulterior banii de la persoana răspunzătoare se verifică separat, după art. 25 din Legea nr. 132/2017. O condiție a firmei de închiriere nu înlocuiește aceste reguli legale și nici nu dovedește automat pierderea dreptului victimei. Detaliile regresului sunt în Excluderi și regres: despăgubirea victimei versus recuperarea de la șofer. [13]
5. Ce documente sunt obligatorii și ce probe merită păstrate
Pentru serviciul comercial fără șofer, art. 25 alin. (7) din Legea nr. 38/2003 enumeră documentele de la bord: certificatul de înmatriculare cu anexa privind inspecția tehnică periodică valabilă, asigurarea persoanelor și a bunurilor acestora pentru riscurile care cad în sarcina transportatorului autorizat, RCA, contractul de închiriere și documentele plății anticipate. Asigurarea menționată în text are un domeniu propriu; nu dovedește un CASCO pentru orice avarie. Lista aceasta nu transformă împrumutul privat între cunoscuți într-un serviciu comercial. [3]
Pentru dosarul de daună, organizează separat, ca recomandare practică:
- contractul și anexele, acordul de folosire, șoferii acceptați, polițele și condițiile aplicabile; [4] [11]
- datele vehiculului, actele accidentului, fotografiile originale, înregistrările și corespondența; [16] [17]
- documentele de predare și restituire, avariile anterioare și constatările tehnice pentru cele contestate; [7] [17]
- devizele, facturile, dovezile plății, reținerea garanției și despăgubirile deja încasate, fiecare asociată pierderii pe care o privește; [16] [23]
- dovada calității solicitantului și împuternicirea pentru actele făcute în numele altuia. [14] [15]
În dosarul RCA se verifică dreptul la despăgubire, răspunderea, întinderea prejudiciului și legătura cu accidentul. Nu presupune că o simplă factură a locatorului dovedește toate aceste elemente. Cere destinatarului să precizeze ce act lipsește și pentru ce verificare. Nu rezultă de aici o obligație universală de apostilare, traducere ori depunere a tuturor originalelor. [16] [17]
6. Pe cine anunț și cum verific împuternicirea
Ca măsură practică, contactează prompt firma sau persoana care a predat mașina și stabilește cine comunică cu asigurătorul și service-ul. Păstrează dovada comunicării. Informarea locatorului, avizarea CASCO și cererea către asigurătorul RCA au destinatari și temeiuri diferite; una nu ține automat locul tuturor. [4] [15] [18] [19]
Pentru reparațiile care sunt în sarcina locatorului, art. 1801 din Codul civil cere locatarului să anunțe necesitatea lor de îndată. Art. 1788 reglementează inclusiv situația în care locatorul nu ia măsuri și excepția reparației urgente. Nu transforma recomandarea de a cere acord înainte de lucrări într-o interdicție absolută care ignoră aceste reguli. [18]
Cererea RCA poate fi făcută de persoana prejudiciată direct sau prin mandatar. Verifică distinct dreptul la despăgubire, dreptul de a transmite documente, de a încasa și de a accepta o înțelegere. Mandatul este împuternicirea de a face acte juridice pentru altă persoană; permisiunea de a conduce nu este automat un asemenea mandat. Pentru tranzacție și alte acte de dispoziție, art. 2016 cere împuternicire expresă. Forma necesară depinde de act și de procedura folosită, fără o regulă universală că orice comunicare cere procură notarială sau avocat. [14] [15]
Pentru cadrul dosarului și al reprezentării, vezi Cum deschid un dosar RCA și cum formulez cererea de despăgubire și Traduceri, împuterniciri și documente străine. Într-un litigiu se verifică și regulile reprezentării în instanță; o împuternicire pentru avizarea daunei nu se extinde automat asupra acestora. [14]
7. Cum verific justificarea unei rețineri din garanție
Cere o explicație scrisă care leagă fiecare sumă de clauza aplicabilă și de documente: ce avarie este nouă, cum se stabilește întinderea ei, ce cost se pretinde și ce s-a plătit deja. Separă repararea mașinii de alte taxe contractuale, de întârzierea restituirii și de o eventuală lipsă de folosință. Acesta este un mod practic de verificare; nu toate sumele au aceeași justificare juridică. [4] [7] [17]
Plata unei indemnizații CASCO poate transfera asigurătorului drepturi împotriva persoanei răspunzătoare, în limitele plății. De aceea, o sumă cerută clientului și o sumă primită de proprietar de la asigurător trebuie urmărite pe componente. Nu rezultă automat că orice încasare ulterioară trebuie restituită integral sau că firma mai poate cere aceeași pierdere ca și cum nu s-ar fi plătit nimic. Coordonarea este explicată în Franșiză, subrogare și recuperarea aceleiași pagube. [23]
Dacă ai contractat ca persoană fizică în afara activității profesionale, verifică și Legea nr. 193/2000. O clauză standard poate fi analizată ca abuzivă după negociere, bună-credință și dezechilibrul semnificativ creat, cu limitele prevăzute de art. 4; valoarea mare a unei taxe nu soluționează singură problema. Protecția nu se extinde automat oricărei societăți care închiriază mașini. [21]
Poți formula obiecții motivate față de firmă. Într-un raport de consum, există sesizarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, în limitele competenței sale, și contestarea în instanță potrivit legii. Acestea nu garantează restituirea garanției fără analiza contractului și a faptelor. Disputa cu locatorul trebuie deosebită de reclamația privind modul în care un asigurător a soluționat dauna. [22] [15]
8. Restituirea, notificările și prescripția: termene separate
La închiriere, verifică momentul încetării și obligația de restituire. La comodat, restituirea se face la termenul convenit sau după folosirea stabilită; dacă nu s-a convenit un termen și fie întrebuințarea nu este precizată, fie are caracter permanent, art. 2155 permite cererea de restituire. Art. 2156 reglementează anumite cazuri de restituire anticipată. Un accident nu oferă singur răspunsul pentru orice prelungire, cost ori obligație de predare. [20] [4]
La închiriere, art. 1818 distinge distrugerea întregului bun sau imposibilitatea folosirii conform destinației stabilite, care determină încetarea de drept, de imposibilitatea parțială, pentru care locatarul poate cere, după împrejurări, rezilierea ori reducerea proporțională a chiriei. Dacă bunul este doar deteriorat, locațiunea continuă, cu aplicarea regulilor reparațiilor. În cazul imposibilității fortuite, alin. (4) exclude dreptul locatarului la daune-interese. Aceste reguli despre continuarea contractului nu decid singure răspunderea pentru avarierea mașinii. [20] [7] [8]
Pentru asigurarea facultativă, art. 2207 din Codul civil trimite la termenul de avizare din contract. Refuzul prevăzut la alin. (2) presupune că neîndeplinirea obligației a împiedicat stabilirea cauzei evenimentului și a întinderii pagubei. Notificarea accidentului prevăzută de contractul de închiriere se verifică separat; nu i se aplică automat consecința de la art. 2207. [19] [4]
Nu există un număr unic de zile pentru eliberarea oricărei garanții, plata oricărei creanțe sau introducerea oricărei acțiuni. Pentru prescripție trebuie identificat raportul juridic, dreptul cerut și momentul de la care curge termenul; vezi Termene după accident: ce evenimente trebuie identificate. Contractele și evenimentele vechi cer verificarea legii în timp. Forma art. 25 alin. (7) din Legea nr. 38/2003 folosită aici provine din modificarea aplicabilă de la 15 iunie 2019; nu se transferă automat unui episod anterior. [24] [25]
9. Unde se oprește ghidul și ce citești în continuare
Acest ghid explică documentele și raporturile care trebuie separate. Nu stabilește vinovăția într-un accident, validitatea unei clauze determinate sau soluția unui litigiu privind depozitul. Pentru o cerere concretă contează contractul, probele și regulile speciale de răspundere; nu este oferit un rezultat judiciar automat. [7] [17] [21]
Pentru RCA și CASCO împreună, continuă cu Când analizez RCA și când CASCO după un accident; pentru refuzul CASCO, cu Refuz CASCO: ce clauze și documente trebuie citite. Cheltuiala unei mașini de înlocuire cerută de victimă se tratează în Lipsa de folosință și mașina de înlocuire: ea nu este aceeași cerere cu despăgubirea pretinsă de locator pentru propria mașină avariată. Probele sunt dezvoltate în Fotografii, martori și cronologie: cum organizez probele și Expertiza tehnică auto: rol, întrebări și limite. [10] [11] [16]
Accidentele în străinătate, insolvența unui asigurător, răspunderea angajatului, vehiculele finanțate și pierderile comerciale necesită verificări suplimentare. Pentru un mandat neclar, o sumă contestată importantă sau un termen apropiat, analiza juridică a actelor poate fi utilă; nu este o condiție universală pentru a anunța dauna ori a cere documentele. [14] [15] [24]
Termene și repere procedurale
- Interval
De îndată; fără un număr legal universal de ore sau zile în art. 1801 din Codul civil.
- De când începe
Locatarul află necesitatea unor reparații care sunt în sarcina locatorului.
- Cum se aplică
Obligația revine locatarului față de locator, de la cunoașterea necesității reparațiilor; promptitudinea se apreciază după împrejurări. Nu este un termen al asigurătorului pentru plată.
- Consecințe
Art. 1801 prevede daune-interese și suportarea altor cheltuieli; aplicarea presupune analiza situației concrete.
Numai necesitatea reparațiilor care revin locatorului, nu orice obligație de notificare a accidentului.
Art. 1788 alin. (3)–(4) reglementează reparația după lipsa măsurilor locatorului și informarea ulterioară începerii lucrării în caz de urgență.
- Interval
La încetarea contractului, potrivit termenului și cauzei de încetare aplicabile; fără un număr universal de zile după accident.
- De când începe
Încetarea locațiunii conform contractului și legii, inclusiv ipoteza art. 1818 alin. (1) de distrugere integrală ori imposibilitate a folosirii după destinația stabilită.
- Cum se aplică
Locatarul verifică termenul, prelungirea și cauza de încetare, apoi locul și condițiile predării către locator. Art. 1796 lit. d) stabilește obligația de restituire; art. 1821 starea bunului.
- Consecințe
Obligația de restituire urmează încetării aplicabile. Neexecutarea poate genera răspundere contractuală în condițiile legii și contractului; art. 1818 alin. (4) exclude daunele-interese cerute de locatar în cazul imposibilității fortuite. Din acest ghid nu rezultă nicio taxă fixă.
Art. 1818 alin. (2) permite, după împrejurări, rezilierea ori reducerea chiriei pentru imposibilitate parțială; potrivit alin. (3), simpla deteriorare lasă locațiunea să continue cu regulile reparațiilor.
Accidentul, reparația ori o discuție telefonică nu sunt calificate automat ca prelungire; se verifică faptele, contractul și art. 1818.
Condițiile restituirii și orice cost pentru întârziere cer verificarea contractului valabil și a faptelor.
- Interval
La termenul convenit ori, în lipsa unui termen, după folosința convenită; în ipoteza fără termen și cu folosință neprecizată sau permanentă, la cererea comodantului, potrivit art. 2155 alin. (2).
- De când începe
Termenul convenit se împlinește ori, în lipsa lui, folosința convenită s-a realizat. Dacă nu s-a convenit un termen și fie întrebuințarea nu este precizată, fie are caracter permanent, intervine cererea comodantului de restituire.
- Cum se aplică
Obligația revine comodatarului față de comodant. Se identifică acordul inițial, utilizarea permisă și data cererii relevante; nu există un număr fix de zile comun tuturor împrumuturilor.
- Consecințe
Obligația de restituire și eventuala răspundere se verifică în condițiile Codului civil; nu rezultă un drept de recuperare prin orice mijloc ales unilateral.
Art. 2156 permite restituirea anticipată în caz de nevoie urgentă și neprevăzută a comodantului, deces al comodatarului ori încălcarea obligațiilor.
Răspunderea pentru păstrarea peste durata permisă se analizează inclusiv prin art. 2149 alin. (2).
- Interval
Termenul prevăzut în contractul de asigurare; nu există un număr universal.
- De când începe
Producerea riscului asigurat, cu punctul de plecare și modalitatea de notificare verificate în contractul aplicabil.
- Cum se aplică
Asiguratul comunică asigurătorului; comunicarea poate fi făcută brokerului, care trebuie să o transmită asigurătorului în termenul contractual. Unitatea de timp și regulile concrete se citesc în poliță și în condiții.
- Consecințe
Refuzul prevăzut de art. 2207 alin. (2) din Codul civil cere ca din cauza neîndeplinirii obligației să nu fi putut fi determinate cauza evenimentului și întinderea pagubei; nu este o sancțiune automată pentru orice întârziere.
Nu este termenul notificării din contractul de închiriere și nu este un termen RCA al victimei ori al plății asigurătorului.
Nu se preia termenul de pe o pagină comercială dacă nu se dovedește că acea versiune guvernează contractul.
Lista ta de pași
Întrebări frecvente
RCA al mașinii împrumutate plătește reparația ei dacă eu am provocat accidentul?
Pot datora mai mult decât garanția blocată pe card?
Un șofer care nu apare în contract înseamnă că victima pierde RCA?
Nu se poate deduce automat acest rezultat dintr-o condiție de închiriere. Art. 11 alin. (4) din Legea nr. 132/2017 reglementează și situații de folosire fără consimțământ; eventualul regres al asigurătorului se verifică separat, în condițiile art. 25. Protecția contractuală cumpărată de la locator are propria analiză. [13] [4]
Dacă mașina a fost împrumutată gratuit, răspund pentru orice zgârietură?
Pot accepta eu despăgubirea în numele proprietarului?
De reținut
Arată cele 19 idei principale ale ghidului
Art. 25 alin. (5) și (7) din Legea nr. 38/2003 reglementează dovada dreptului de a conduce și documentele serviciului comercial fără șofer, distinct de comodat.
Comodatul nu înlătură grija datorată, dar art. 2149 din Codul civil distinge deteriorarea rezultată numai din folosința convenită.
RCA al vehiculului încredințat șoferului responsabil nu acoperă sumele din art. 12 lit. h) din Legea nr. 132/2017 pentru avarierea acelui vehicul.
Condiția contractuală a șoferului admis nu înlocuiește art. 11 și 25 din Legea nr. 132/2017 și nu stabilește automat pierderea dreptului victimei.
Locatarul trebuie să anunțe de îndată necesitatea reparațiilor în sarcina locatorului, iar urgența lucrărilor are condiții proprii.
Plata CASCO și subrogarea cer urmărirea componentelor și evitarea concluziilor automate despre dubla recuperare ori restituirea integrală.
Verifică actele, aprobările și fiecare sumă cerută
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 8 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art. 1777Art. 1777: Noţiune Locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1778Art. 1778: Felurile locaţiunii (1)Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare. (2)Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, închirierii locuinţelor şi arendării, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru aceste contracte. (3)Locaţiunea spaţiilor destinate exercitării activităţii unui profesionist este supusă prevederilor prezentei secţiuni, precum şi dispoziţiilor art. 1.824 şi 1.828-1.831.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2146Art. 2146: Noţiune Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2147Art. 2147: Calitatea de comodant Dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 2147Art. 2147: Calitatea de comodant Dacă nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoană care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2148Art. 2148: Obligaţia comodatarului (1)Comodatarul este ţinut să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. (2)Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate permite unui terţ să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriereTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1^1Articolul 1^1 În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:a) afișaj client - indicator alfanumeric al taximetrului care are rolul de a afișa, în mod lizibil pentru client, în mod succesiv, indicații privind prețul prestației efectuate până la momentul respectiv și, în mod continuu, poziția de funcționare în care este taximetrul în acel moment, precum și tariful aplicat; b) aparat de taxat - aparat cu funcții metrologice și fiscale, compus dintr-un taximetru și un aparat de marcat electronic fiscal, care, montat la loc vizibil pentru client, calculează și afișează prețul de plată, emite un bon client la sfârșitul cursei și memorează datele privind activitatea taxiului, în scopul supravegherii sale fiscale. Aparatul de taxat trebuie să emită și alte documente, conform reglementărilor în vigoare și prevederilor prezentei legi; c) autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere, denumită în continuare autorizația de transport - document eliberat în condițiile prezentei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi; din Articolul 1^1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 21 din 29 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 16 aprilie 2019 ) d) autoritatea de autorizare - compartimentul sau serviciul de transport din cadrul primăriei localității sau a municipiului București, după caz, licențiat în acest scop de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.), pentru serviciul de transport în regim de taxi, în condițiile legii, sau de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru transportul în regim de închiriere; din Articolul 1^1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 21 din 29 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 16 aprilie 2019 ) e) autorizație taxi - copie conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi; f) bon client - bonul fiscal privind prețul transportului de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi, emis numai de aparatul de marcat electronic fiscal, cu ocazia finalizării cursei, care cuprinde detalierea datelor referitoare la acest transport și care constituie singurul document justificativ pe baza căruia taximetristul încasează și clientul execută plata prestației respective; g) cheie electronică - cheie dotată cu memorie electronică, folosită pentru identificarea șoferului de taxi, colectarea datelor și pentru programarea tarifelor; h) client - persoana care a angajat, direct sau prin dispecer taxi, executarea transportului unor persoane sau al unor mărfuri ori bunuri, după caz, în numele căreia taximetristul execută transportul și încasează prețul transportului, în condițiile prezentei legi; i) cursă - deplasarea executată cu taxiul pe un traseu comandat sau acceptat de client, la care punctul de început este locul îmbarcării sau locul acceptat, după caz, iar punctul de finalizare este locul destinației; j) dispecerat taxi, denumit în continuare dispecerat - activitate conexă transportului în regim de taxi, care preia telefonic sau prin alte mijloace și transmite comenzile clientului prin stația radio de emisie-recepție către taximetrist; k) fiscalizarea memoriei electronice - identificarea memoriei electronice fiscale a aparatului de taxat și a transportatorului autorizat, care este deținătorul legal al autorizației taxi pentru autovehiculul deținut în condițiile prezentei legi și pe care este montat aparatul respectiv; l) lampă taxi - casetă luminată, montată pe cupola taxiului, perpendicular pe axa longitudinală, care pe laturile față și spate, alături de înscrisul central TAXI, conține lămpi care indică poziția «Liber» sau «Ocupat» a taxiului și care trebuie să fie vizibile de la o distanță de minimum 100 de metri; m) loc de așteptare a clienților - spațiu special amenajat și semnalizat corespunzător de către autoritatea administrației publice locale, cu avizul poliției rutiere, având un număr de locuri prestabilit pentru staționarea taxiurilor în așteptare în poziția «Liber» ; n) memorie electronică fiscală - componentă a aparatului de marcat electronic fiscal, care poate înmagazina, pe bază de program, date privind activitatea taxiului, conținute în bonul client, în condiții de neconvertibilitate, inaccesibilitate și securitate; o) raportul taximetristului - raport de control nefiscal, conținând date de natură nefiscală, corespunzătoare activității unui taximetrist, cuprinse în raportul fiscal de închidere zilnică, în condițiile în care în perioada de 24 de ore a unei zile au activat pe taxi și alți taximetriști; p) sigiliu fiscal - sigiliu aplicat pe carcasa aparatului de taxat sau a aparatului de marcat electronic fiscal, dacă acesta funcționează în carcasă separată, și pe memoria electronică fiscală, în scopul de a nu permite fără desigilare accesul la memoria electronică fiscală; q) sigiliu de protecție - sigiliu aplicat la loc vizibil pentru protecția cablajului de conectare a aparatului de taxat, protecție ce nu poate fi înlăturată fără desigilare; r) sigiliu metrologic - sigiliu aplicat pe taximetru în scopul de a nu permite fără desigilare accesul la operațiuni privilegiate; s) taxi - autovehicul din categoria autoturisme cu până la maximum 5 locuri, inclusiv locul conducătorului auto, sau autovehicul de transport de mărfuri cu o masă maximă totală autorizată care nu depășește 3,5 tone, care, pe baza autorizației taxi, poate executa transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi; t) taximetru - dispozitiv, parte a aparatului de taxat, cuplat la un generator de semnale de distanță împreună cu care constituie un mijloc de măsurare. Taximetrul măsoară durata deplasării și staționării, calculează distanța parcursă, pe baza unui semnal produs de generatorul de semnale de distanță, calculează și afișează prețul de plată pentru o călătorie, pe baza distanței calculate și/sau a duratei măsurate a călătoriei, asigurând afișarea acestuia pe afișajul client în timpul desfășurării cursei; u) taximetrist - conducător auto atestat profesional să efectueze transport în regim de taxi; v) transportator - persoană fizică, asociație familială sau persoană juridică înregistrate la registrul comerțului pentru a desfășura activități de transport cu vehicule rutiere; w) transportator autorizat - transportator care deține autorizație de transport privind transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere, eliberată de autoritatea de autorizare, în condițiile prezentei legi; x) tarif de pornire - tarif exprimat în lei, înregistrat automat de aparatul de taxat la începutul cursei, care apare pe afișajul client odată cu activarea dispozitivului de control din poziția de operare «Liber» în poziția de operare «Ocupat» și care este egal cu tariful de distanță (lei/km); y) tarif de staționare - tarif orar, exprimat în lei/oră, aplicat de taximetru pentru perioada cât taxiul a staționat la dispoziția clientului, la cererea acestuia, precum și pentru perioadele în care taxiul aflat în cursă s-a deplasat sub viteza de comutare; z) timp efectiv lucrat - intervalul de timp cuprins între momentul începerii primei curse și momentul finalizării ultimei curse, utilizat de un taximetrist după cum rezultă din raportul de închidere zilnic furnizat de aparatul de taxat, interval în care nu vor fi considerate timp efectiv de lucru pauzele mai mari de 15 minute între două curse consecutive, pauze în care autovehiculul taxi a staționat. Din totalul timpului efectiv lucrat se va preciza timpul efectiv lucrat pe timp de noapte; aa) RENT CAR - activitățile care vizează atât transportul de persoane realizat de transportatori autorizați cu autoturisme cu conducători auto, denumit în continuare transport în regim de închiriere, cât și serviciul de închiriere realizat de operatorii economici cu autoturisme fără conducător auto, denumit în continuare serviciu de închiriere; din Articolul 1^1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 21 din 29 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 16 aprilie 2019 ) ab) transport în regim de închiriere - transport de persoane realizat de transportatori autorizați cu autoturisme cu conducători auto, puse la dispoziția clienților pe bază de contract de închiriere tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a contractului; din Articolul 1^1 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 21 din 29 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 289 din 16 aprilie 2019 ) ac) serviciu de închiriere - serviciu de transport public realizat de operatori economici autorizați care pun la dispoziția unor clienți autoturisme fără conducător auto, pe bază de contract, cu plata anticipată a contractului de închiriere; ad) viteză de comutare - viteza limită cu care se deplasează taxiul, sub care aparatul de taxat comută automat tarifarea distanței parcurse cu tarifarea timpului consumat sau invers, după caz. ae) manager de transport în regim de taxi și închiriere - persoana fizică angajată a unui transportator autorizat care este persoană juridică sau asociație familială și care conduce permanent și efectiv activitățile de transport în regim de taxi și în regim de închiriere ale acestuia. a art. 1^1 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA nr. 8 din 27 ianuarie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 66 din 29 ianuarie 2016. )
Textul în documentul-sursă ↗Art. 4Articolul 4(1) Transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, pe bază de bon client, și realizat în condițiile prezentei legi.(2) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport public de persoane asigurat contra cost, pe bază de contract, achitat integral și realizat în condițiile prezentei legi.(3) Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se realizează numai cu autovehicule deținute de către transportatorii autorizați, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing.(4) Transportatorul autorizat, persoană fizică, poate executa transport în regim de taxi cu un singur autovehicul deținut, în condițiile alin. (3), de către acesta sau de către soțul/soția acestuia, după caz.(5) Transportatorul autorizat, asociație familială, poate executa transport în regim de taxi, utilizând un număr de autovehicule, deținute în condițiile alin. (3) de către membrii asociației, cel mult egal cu numărul membrilor care practică taximetria, deținători ai unui certificat de atestare a pregătirii profesionale. (6) Un transportator autorizat, persoană juridică, execută un transport în regim de închiriere atunci când pune la dispoziția clientului un autoturism cu conducător auto, pe bază de contract. (7) Un operator economic execută un serviciu de închiriere de autoturisme atunci când pune la dispoziția clientului un autoturism fără conducător auto, pe bază de contract.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 25Articolul 25(1) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport de persoane executat cu un autoturism cu conducător auto, pus la dispoziția clientului pe bază de contract pentru efectuarea serviciului, tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a prestației contractate, pe bază de documente fiscale, conform prezentei legi. Transportul în regim de închiriere se realizează pe orice traseu, la cererea expresă a clientului, cu obligația revenirii autovehiculului în localitatea de autorizare după efectuarea transportului respectiv, conform contractului. Conducătorul auto trebuie să dețină certificatul de atestare a pregătirii profesionale și să fie angajat al transportatorului autorizat. (2) Transportatorul autorizat respectiv poate executa și serviciul de închiriere de autoturisme fără conducător auto, pe care le pune la dispoziția clienților pe bază de contract.(3) Serviciul de închiriere de autoturisme, ca serviciu exclusiv, se poate executa de către orice operator economic înregistrat la registrul comerțului în condițiile legii, pe baza certificatului de înmatriculare emis de acesta.(4) În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienții suportă, în afara contractului, costurile carburanților consumați, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului.(5) În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, transportatorul autorizat sau operatorul economic, după caz, nu poate închiria autoturismul dacă clientul nu face dovada că deține toate documentele valabile pentru a avea dreptul de a conduce autoturismul respectiv. Închirierea autoturismului fără conducător auto se va menționa expres în contractul de închiriere, care trebuie să conțină și prevederi privind obligațiile clientului privind restituirea vehiculului.(6) Pentru executarea transportului în regim de închiriere, la bordul autoturismului trebuie să existe:a) copia conformă a autorizației de transport în regim de închiriere, care este valabilă în prezența documentelor menționate la art. 12 alin. (1) lit. a), c), d) și e); b) documentul fiscal cu regim special valabil privind plata anticipată a întregului transport contractat; c) contractul încheiat între transportatorul autorizat și client; d) documentele stabilite conform legislației în vigoare privind circulația rutieră. (7) Pentru executarea serviciului de închiriere de autoturisme, la bordul autoturismului trebuie să existe următoarele documente sau însemne, respectiv:a) certificatul de înmatriculare al autoturismului cu anexa privind inspecția tehnică periodică valabilă; b) asigurarea persoanelor și a bunurilor acestora pentru riscuri ce cad în sarcina transportatorului autorizat; c) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto; d) contractul de închiriere a autoturismului și documentele de plată anticipată a serviciului. (8) La efectuarea controlului, în cazul lipsei documentelor sau însemnelor prevăzute, se aplică prevederile art. 12.(9) Este interzis a se executa transport în regim de taxi cu autoturisme destinate transportului în regim de închiriere; acestea nu trebuie să aibă în dotare aparate de taxat sau stații radio de emisie-recepție și să nu aibă înscrisuri, însemne, dotări și accesorii stabilite pentru taxiuri, conform prevederilor prezentei legi.(10) Autoturismele utilizate în efectuarea transportului în regim de închiriere sau în efectuarea serviciului de închiriere de autoturisme trebuie să aibă atașate, vizibil, pe colțul stânga jos al parbrizelor față și spate, câte un ecuson realizat și eliberat în condițiile art. 11 alin. (6) și (7), pentru întreaga perioadă de valabilitate a copiei conforme. (11) Transportatorii autorizați sau operatorii economici, după caz, sunt obligați ca, pe cheltuială proprie, să asigure clientul pentru eventualele accidente suferite de acesta în timpul transportului, pentru cauze imputabile transportatorului, respectiv operatorului economic sau, după caz, conducătorului autovehiculului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
Art. 1266Art. 1266: Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor (1)Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2)La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1267Art. 1267: Interpretarea sistematică Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1268Art. 1268: Interpretarea clauzelor îndoielnice (1)Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (2)Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. (3)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4)Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. (5)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1269Art. 1269: Regulile subsidiare de interpretare (1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1270Art. 1270: Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1272Art. 1272: Conţinutul contractului (1)Contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui. (2)Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 1805Art. 1805: Dreptul de a subcontracta şi de a ceda contractul Locatarul poate să încheie o sublocaţiune, totală sau parţială, ori chiar să cedeze locaţiunea, în tot sau în parte, unei alte persoane, dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres. Cu toate acestea, dacă bunul este mobil, sublocaţiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul scris al locatorului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 6 extrase citate
Art. 1786Art. 1786: Obligaţiile principale ale locatorului Locatorul este ţinut, chiar fără vreo stipulaţie expresă: a)să predea locatarului bunul dat în locaţiune; b)să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata locaţiunii; c)să asigure locatarului liniştita şi utila folosinţă a bunului pe tot timpul locaţiunii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1787Art. 1787: Predarea bunului Locatorul este obligat să predea bunul împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acestuia.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1788Art. 1788: Sarcina reparaţiilor (1)Locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei stabilite potrivit art. 1.799. (2)Sunt în sarcina locatarului reparaţiile locative, a căror necesitate rezultă din folosinţa obişnuită a bunului. (3)Dacă, după încheierea contractului, se iveşte nevoia unor reparaţii care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urmă, deşi încunoştinţat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparaţiile pot fi făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor. (4)În caz de urgenţă, locatarul îl poate înştiinţa pe locator şi după începerea reparaţiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înştiinţării.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1790Art. 1790: Garanţia contra viciilor (1)Locatorul garantează contra tuturor viciilor lucrului care împiedică sau micşorează folosirea lui, chiar dacă nu le-a cunoscut la încheierea contractului şi fără a ţine seama dacă ele existau dinainte ori au survenit în cursul locaţiunii. (2)Locatorul nu răspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului şi pe care locatarul nu le-a reclamat în condiţiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul poate fi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzează vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a locatarului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1791Art. 1791: Efectele garanţiei contra viciilor (1)Dacă locatorul nu înlătură viciile în cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scădere proporţională a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, dacă le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locaţiune, el poate rezilia contractul, în condiţiile legii. (2)Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat şi la daune-interese, în afară de cazul când dovedeşte că nu le-a cunoscut şi că, potrivit împrejurărilor, nu era dator să le cunoască.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1792Art. 1792: Garanţia pentru lipsa calităţilor convenite Dispoziţiile privitoare la garanţia contra viciilor ascunse se aplică şi atunci când bunul dat în locaţiune nu corespunde calităţilor convenite de către părţi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
Art. 1796Art. 1796: Obligaţiile principale Locatarul are următoarele obligaţii principale: a)să ia în primire bunul dat în locaţiune; b)să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract; c)să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă; d)să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locaţiune.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1799Art. 1799: Obligaţiile privind folosirea bunului Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligenţă, potrivit destinaţiei stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinaţia sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl foloseşte.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1800Art. 1800: Schimbarea formei ori destinaţiei bunului. Folosirea abuzivă Dacă locatarul modifică bunul ori îi schimbă destinaţia sau dacă îl întrebuinţează astfel încât îl prejudiciază pe locator, acesta din urmă poate cere daune-interese şi, după caz, rezilierea contractului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1801Art. 1801: Înştiinţarea locatorului despre nevoia de reparaţii Locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1802Art. 1802: Reparaţiile locative În lipsă de stipulaţie contrară, reparaţiile de întreţinere curentă sunt în sarcina locatarului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1821Art. 1821: Restituirea bunului (1)La încetarea locaţiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. (2)Până la proba contrară, locatarul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare potrivit destinaţiei stabilite. (3)Restituirea bunurilor mobile luate în locaţiune se face în locul în care au fost predate.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1822Art. 1822: Răspunderea locatarului pentru bunul închiriat (1)Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinţei sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedeşte că a survenit fortuit. (2)El răspunde inclusiv pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca şi de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deţinerea sau accesul la bun.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1350Art. 1350: Răspunderea contractuală (1)Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2)Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. (3)Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1351 — Forţa majoră şi cazul fortuit; textul articolului; PDF p. 321(1)Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit. (2)Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. (3)Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. (4)Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1352Art. 1352: Fapta victimei sau a terţului Fapta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forţei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor, cazul fortuit este exonerator de răspundere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art. 2148Art. 2148: Obligaţia comodatarului (1)Comodatarul este ţinut să păzească şi să conserve bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar. (2)Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate permite unui terţ să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2149Art. 2149: Pieirea sau deteriorarea bunului (1)Comodatarul nu răspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultată numai din folosinţa în scopul căreia bunul i-a fost împrumutat. (2)Dacă însă comodatarul foloseşte bunul cu altă destinaţie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau dacă prelungeşte folosinţa după scadenţa restituirii, comodatarul răspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar dacă aceasta se datorează unei forţe majore, afară de cazul când dovedeşte că bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forţe majore.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2150Art. 2150: Posibilitatea salvării bunului Comodatarul răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2152Art. 2152: Răspunderea comodantului pentru vicii ascunse Comodantul care, la data încheierii contractului, cunoştea viciile ascunse ale bunului împrumutat şi care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este ţinut să repare prejudiciul suferit din această cauză de comodatar.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 11Articolul 11 Riscurile acoperite(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză; c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii; d) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul. (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, respectiv pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse ca urmare a unor accidente generate prin utilizarea vehiculului asigurat, până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru: a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul; b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat; c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate; d) prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic; e) prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor. (4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv. (5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 12Articolul 12 Neacordarea despăgubirii Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:(i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d); b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri; c) în următoarele situații:(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna; d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere; e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului; f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului; g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă; h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul; i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului; j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat; k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului; n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 8 extrase citate
Art. 2199Art. 2199: Noţiune (1)Prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. (2)Contractantul asigurării este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană ori pentru bunuri sau activităţi ale acesteia şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2200Art. 2200: Forma şi dovada (1)Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie să fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când există un început de dovadă scrisă. Dacă documentele de asigurare au dispărut prin forţă majoră sau caz fortuit şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, existenţa şi conţinutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. (2)Încheierea contractului de asigurare se constată prin poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emis şi semnat de asigurător ori prin nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. (3)Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2201Art. 2201: Poliţa de asigurare (1)Poliţa de asigurare trebuie să indice cel puţin: a)numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante, precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract; b)obiectul asigurării; c)riscurile ce se asigură; d)momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; e)primele de asigurare; f)sumele asigurate. (2)Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă poliţa de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a cărui competenţă, potrivit legii, intră supravegherea activităţii din domeniul asigurărilor.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2213Art. 2213: Domeniul de aplicare Asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2214Art. 2214: Noţiune În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2215Art. 2215: Interesul asigurării Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2216Art. 2216: Prevenirea producerii riscului asigurat (1)Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii corespunzătoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. (2)Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut, în condiţiile stabilite prin contract. (3)În cazurile prevăzute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2217Art. 2217: Despăgubirea (1)Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. (2)Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Enterprise România — Termeni și condiții de închiriere, pagină web observată la 8 octombrie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Secțiunea 1.11.1. Conditii pentru inchirierea si conducerea unui Autovehicul (titular de contract si soferi aditionali) Pentru inchirierea unui Autovehicul, Agentul de inchiriere va solicita in original, urmatoarele documente si va verifica indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii, chiar daca a fost efectuata o rezervare prealabila: * actul de identitate (carte de identitate sau pasaport). Varsta soferului nu trebuie sa fie mai mica de 21 ani; * card bancar eligibil; * permis de conducere valabil cu o vechime de minim 1 an la data inchirierii, si la care data expirarii este mai mare sau egala cu data estimata a returnarii autovehiculului; Prin permis de conducere valabil la data inchirierii se intelege: 1. permisul national, detinerea unui permis de conducere eliberat de autoritatile din state membre UE, din state semnatare ale Conventiei de la Viena asupra circulatiei rutiere sau din state cu care Romania a incheiat un tratat privind recunoasterea reciproca a permiselor de conducere; 2. permisul national si permisul de conducere international, detinerea unui permis de conducere national eliberat de autoritatile unui stat care nu este membru UE si nici membru al Conventiei de la Viena asupra circulatiei rutiere ori cu care Romania nu a incheiat un tratat privind recunoasterea reciproca a permiselor de conducere sau daca permisul de conducere nu este scris cu caractere latine (caractere in araba, rusa, ebraica sau japoneza). IMPORTANT! Nu se accepta: copie a permisului de conducere, dovada inlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulatie sau permis de conducere expirat. Verificati anterior prezentarii la biroul de inchiriere: daca in cazul dvs. este obligatoriu permisul de conducere international pentru a conduce in Romania, inclusiv prin adresarea de intrebari departamentului nostru de rezervari: * numele din actul de identitate este acelasi cu numele indicat in permisul de conducere (modificarea numelui dupa obtinerea permisului de conducere este o situatie frecventa si intr-un astfel de caz asigurati-va ca ati procedat la preschimbarea permisului dvs.); * Enterprise accepta cardul bancar prezentat de Titularul contractului de inchiriere, fiind disponibile fondurile necesare; Card bancar eligibil. Depozit/Preautorizare: plata serviciilor de inchiriere poate fi efectuata cu un card de debit sau de credit acceptat de Enterprise. Pentru constituirea depozitului/preautorizarii este insa necesar un card de credit acceptat de Enterprise, emis pe numele conducatorului auto, pe care sunt disponibile fondurile necesare pentru preautorizarea/constituirea depozitului. IMPORTANT! In cazul in care, sumele datorate cu orice titlu ca urmare a executarii contractului de inchiriere (inclusiv amenzi, daune imputabile, penalitati, taxe administrare) sunt mai mari decât valoarea garantata sub rezerva respectarii dispozitiilor legale si contractuale, ne autorizati sa procedam la debitarea cardurilor eligibile cu sumele corespunzatoare. Agentul de inchiriere va refuza inchirierea si Enterprise are dreptul sa retina costul estimat al inchirierii sau sa perceapa taxe de neprezentare, in lipsa sau nevalabilitatea oricaruia din documentele mentionate mai sus la pct. 1.1., precum si in lipsa fondurilor necesare pe cardul acceptat, aceste situatii fiind asimilate cazului de neprezentare sau anulare culpabila a unei rezervari. Titularul contractului de închiriere trebuie sa se asigure ca fiecare sofer aditional mentionat in contractul de inchiriere, cât si fiecare pasager transportat in autovehicul, respecta termenii si conditiile de inchiriere. IMPORTANT! Doar Titularul contractului de inchiriere si soferii aditionali indicati in contractul de inchiriere sunt autorizati sa conduca autovehiculul. In cazul in care se constata ca ati permis conducerea Autovehiculului de catre o persoana neautorizata veti achita o penalitate egala cu taxa datorata pentru sofer aditional pe intreaga perioada a inchirierii si plus eventualele suplimente aplicabile raportat la criteriile de vârsta si experienta in conducere auto. In caz de daune produse Autovehiculului si/sau prejudicii aduse unei terte parti, de un sofer neautorizat, asigurarile si serviciile suplimentare de protectie eventual incheiate, sunt inaplicabile. Raspunderea financiara va fi angajata pentru toate daunele imputabile precum si a prejudiciului cauzat eventual unei terte parti.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea 2.12.1. Valabilitatea asigurarilor si serviciilor de protectie suplimentara Daca nu se specifica expres altfel, asigurarile si/sau serviciile de protectie suplimentara sunt aplicabile doar in cazul daunelor survenite ca urmare a accidentului de circulatie definit conform legii (pct. 1.3.d.). In caz de nerespectare a termenilor si conditiilor de inchiriere, in special cu privire la durata inchirierii, utilizarea in mod normal si prudent a Autovehiculului (pct. 1.3.a.), valabilitatea teritoriala (pct.1.3.), soferi autorizati, procedura in caz de accident sau furt si documentele necesare (pct. 1.3.d. si 1.3.e.) asigurarile si serviciile de protectie suplimentara sunt inaplicabile.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea 2.22.2. Asigurari 2.2.a. Asigurarea de raspundere civila fata de terti (RCA) este obligatorie conform legii si este inclusa in tariful de inchiriere. Asigurarea de raspundere civila fata de terti (RCA) va protejeaza de consecintele financiare ale vatamarilor corporale si/sau alte daune materiale pe care soferul autorizat al Autovehiculului le poate cauza tertilor ca urmare a unui accident de circulatie. RCA exclude: vatamarile corporale suferite de conducatorul si/sau pasagerii Autovehiculului (in special in caz de accident); daunele produse Autovehiculului/furtul Autovehiculului; daunele cauzate marfurilor, obiectelor si animalelor transportate in Autovehicul.
Textul în documentul-sursă ↗Secțiunea 2.32.3. Servicii de protectie suplimentara. Prin incheierea serviciilor de protectie suplimentara, reduceti cuantumul raspunderii financiare maxime (denumita Responsabilitate maxima) aplicabila in caz de dauna(e) cauzata(e) autovehiculului sau in caz de furt al autovehiculului pâna la o valoare maxima indicata in contractul de inchiriere. In lipsa incheierii acestor servicii suplimentare de protectie, raspundeti pentru daunele care va sunt imputabile in limita responsabilitatii fara serviciul de protectie suplimentara incheiat. Enterprise va propune urmatoarele tipuri de protectie suplimentara: Risc | Acoperire propusa | Abreviere Avarii in urma unui accident de circulatie | Reducere responsabilitate pâna la suma maxima indicata in contractul de inchiriere (fransiza) | Collision Damage Waiver (CDW) Furt al Autovehiculului | Reducere responsabilitate pâna la suma maxima indicata in contractul de inchiriere (fransiza) | Theft Protection Coverage (TPC)
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 11Articolul 11 Riscurile acoperite(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză; c) costuri privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii; d) prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate; e) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate; f) cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul. (3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, respectiv pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse ca urmare a unor accidente generate prin utilizarea vehiculului asigurat, până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru: a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul; b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat; c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate; d) prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic; e) prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor. (4) Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv. (5) Membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicule și este acoperită de asigurarea obligatorie RCA nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru propriile lor vătămări corporale.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 12Articolul 12 Neacordarea despăgubirii Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:(i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d); b) prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri; c) în următoarele situații:(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna; d) prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere; e) partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului; f) amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului; g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă; h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul; i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului; j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat; k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale; m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului; n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 25Articolul 25 Dreptul asigurătorului RCA de a solicita recuperarea sumelor plătite Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:a) accidentul a fost produs cu intenție; b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art. 2009Art. 2009: Noţiune (1)Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant. (2)Mandatul poate avea ca obiect şi încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacităţii mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a-şi administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale şi, în general, bunăstarea sa morală şi materială.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2011Art. 2011: Felurile mandatului Mandatul este cu sau fără reprezentare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2012Art. 2012: Puterea de reprezentare (1)Dacă din împrejurări nu rezultă altfel, mandatarul îl reprezintă pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit. (2)Împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numeşte procură. (3)Dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplică în mod corespunzător.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2013Art. 2013: Forma mandatului (1)Contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din executarea sa de către mandatar. (2)Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2016Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 20Articolul 20 Cererea de despăgubire(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 23Articolul 23 Plata despăgubirilor(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condițiile legii.(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.(3) Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferență de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.(5) În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 22 — PDF pp. 22–24 · forma extrasului din 4 decembrie 2023ARTICOLUL 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea între părţi. (2) Cererea de despăgubire se soluţionează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenime ntului. (4) În situaţia în care se formulează pretenţii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; b) hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau (ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017. (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în acelaşi accident de vehicule depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 249 — Sarcina probei; textul articolului; PDF p. 90Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 250 — Obiectul probei şi mijloacele de probă; textul articolului; PDF p. 90Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 1801Art. 1801: Înştiinţarea locatorului despre nevoia de reparaţii Locatarul este obligat, sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1802Art. 1802: Reparaţiile locative În lipsă de stipulaţie contrară, reparaţiile de întreţinere curentă sunt în sarcina locatarului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1788Art. 1788: Sarcina reparaţiilor (1)Locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare pentru a menţine bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei stabilite potrivit art. 1.799. (2)Sunt în sarcina locatarului reparaţiile locative, a căror necesitate rezultă din folosinţa obişnuită a bunului. (3)Dacă, după încheierea contractului, se iveşte nevoia unor reparaţii care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urmă, deşi încunoştinţat, nu începe să ia de îndată măsurile necesare, reparaţiile pot fi făcute de locatar. În acest caz, locatorul este dator să plătească, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuării cheltuielilor. (4)În caz de urgenţă, locatarul îl poate înştiinţa pe locator şi după începerea reparaţiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înştiinţării.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 19: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 2207Art. 2207: Comunicarea producerii riscului asigurat (1)Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. (2)În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alin. (1), asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. (3)Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 20: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art. 1796Art. 1796: Obligaţiile principale Locatarul are următoarele obligaţii principale: a)să ia în primire bunul dat în locaţiune; b)să plătească chiria în cuantumul şi la termenul stabilite prin contract; c)să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă; d)să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locaţiune.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1818Art. 1818: Imposibilitatea folosirii bunului (1)Dacă bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinaţiei stabilite, locaţiunea încetează de drept. (2)Dacă imposibilitatea folosirii bunului este numai parţială, locatarul poate, după împrejurări, să ceară fie rezilierea locaţiunii, fie reducerea proporţională a chiriei. (3)Atunci când bunul este doar deteriorat, locaţiunea continuă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1.788. (4)În toate cazurile în care imposibilitatea totală sau parţială de folosire a bunului este fortuită, locatarul nu are drept la daune-interese.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1821Art. 1821: Restituirea bunului (1)La încetarea locaţiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locaţiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii. (2)Până la proba contrară, locatarul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuinţare potrivit destinaţiei stabilite. (3)Restituirea bunurilor mobile luate în locaţiune se face în locul în care au fost predate.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2155Art. 2155: Restituirea bunului (1)Comodatarul este obligat să înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenţiei. (2)Dacă termenul nu este convenit şi fie contractul nu prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul, fie întrebuinţarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2156Art. 2156: Restituirea anticipată Comodantul poate cere restituirea bunului înainte de momentul prevăzut la art. 2.155 alin. (1) atunci când are el însuşi o nevoie urgentă şi neprevăzută de bun, atunci când comodatarul decedează sau atunci când acesta îşi încalcă obligaţiile.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 21: Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatoriTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
Art. 1Articolul 1(1) Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.(3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2Articolul 2(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.(2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 3Articolul 3(1) Prevederile prezentei legi se aplică și bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor și altora asemenea care conțin stipulări sau referiri la condiții generale prestabilite.(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 4Articolul 4(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști*) pe piața produsului sau serviciului respectiv. (la 02-06-2012, Alin. (2) al art. 4 a fost modificat de pct. 3 al art. 38 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012, prin înlocuirea termenului "comerciant" cu termenul "profesionist". ) (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 5Articolul 5 În cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligația să remită, la cerere, oricărei persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 6Articolul 6 Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 7Articolul 7 În măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 22: Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatoriTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art. 8Articolul 8 Controlul respectării dispozițiilor prezentei legi se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și de specialiști autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 9Articolul 9 Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 12Articolul 12(1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, pentru a dispune încetarea utilizării clauzelor abuzive pentru viitor și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. (la 28-05-2022, Alineatul (1) din Articolul 12 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 58 din 28 aprilie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 06 mai 2022 ) (2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11.(3) Asociațiile pentru protecția consumatorului care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 30 și 32 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conțin clauze abuzive, la instanța prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozițiile art. 13 alin. (1) și (4) sunt aplicabile.(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 14Articolul 14 Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 23: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 8 extrase citate
Art. 1385 — Întinderea reparaţiei; textul articolului; PDF p. 328(1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1386 — Formele reparaţiei; textul articolului; PDF p. 328(1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2210Art. 2210: Subrogarea asigurătorului (1)În limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane. (2)Asiguratul răspunde pentru prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alin. (1). (3)Asigurătorul poate renunţa, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗Art. 2217Art. 2217: Despăgubirea (1)Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. (2)Părţile pot stipula o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză, în privinţa căreia asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubire.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1341Art. 1341: Noţiune (1)Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire. (2)Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. (3)Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1342Art. 1342: Plata primită cu bună-credinţă de creditor (1)Restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plăţii, cel care a primit-o cu bună-credinţă a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei. (2)În acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1343Art. 1343: Restituirea plăţii anticipate Ceea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decât atunci când plata s-a făcut prin dol sau violenţă. De asemenea, este supusă restituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 1344Art. 1344: Reguli aplicabile restituirii Restituirea plăţii nedatorate se face potrivit dispoziţiilor art. 1.635-1.649.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 24: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 7 extrase citate
Art. 102 alin. (1)(1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Textul în documentul-sursă ↗Art.102 alin.(1)–(2)(1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).
Textul în documentul-sursă ↗Art. 103Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Textul în documentul-sursă ↗Art.103Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 201Articolul 201 Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Notă Decizie de admitere: RIL nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 15 septembrie 2022:1. Regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea creanței garantate, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită. 2. Dreptul de a obține executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripției executării silite a creanței întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011. 3. În cazul în care prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obține executarea silită a creanței principale este prescris, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de: – 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013; – 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv). Decizie de respingere: HP nr. 34/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 905 din 14 septembrie 2022.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 220Articolul 220(1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.(2) Actele normative prevăzute la art. 214 și 216-218 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 146Contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 25: OUG nr.21/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr.38/2003Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.I pct.2,17,20; art.IV alin.(1),(3)La articolul 1^1, literele c), d), aa) și ab) se modifică și vor avea următorulcuprins:c) autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere, denumită în continuare autorizația de transport - document eliberat în condițiile prezentei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi; d) autoritatea de autorizare - compartimentul sau serviciul de transport din cadrul primăriei localității sau a municipiului București, după caz, licențiat în acest scop de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (A.N.R.S.C.), pentru serviciul de transport în regim de taxi, în condițiile legii, sau de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., pentru transportul în regim de închiriere; ..................................................................................................aa) RENT CAR - activitățile care vizează atât transportul de persoane realizat de transportatori autorizați cu autoturisme cu conducători auto, denumit în continuare transport în regim de închiriere, cât și serviciul de închiriere realizat de operatorii economici cu autoturisme fără conducător auto, denumit în continuare serviciu de închiriere; ab) transport în regim de închiriere - transport de persoane realizat de transportatori autorizați cu autoturisme cu conducători auto, puse la dispoziția clienților pe bază de contract de închiriere tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a contractului; ... 3. […] La articolul 14^3 alineatul (5), litera a) se abrogă. 17. La articolul 25, alineatele (1) și (7) se modifică și vor avea următorul cuprins: + Articolul 25(1) Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport de persoane executat cu un autoturism cu conducător auto, pus la dispoziția clientului pe bază de contract pentru efectuarea serviciului, tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a prestației contractate, pe bază de documente fiscale, conform prezentei legi. Transportul în regim de închiriere se realizează pe orice traseu, la cererea expresă a clientului, cu obligația revenirii autovehiculului în localitatea de autorizare după efectuarea transportului respectiv, conform contractului. Conducătorul auto trebuie să dețină certificatul de atestare a pregătirii profesionale și să fie angajat al transportatorului autorizat...................................................................................................(7) Pentru executarea serviciului de închiriere de autoturisme, la bordul autoturismului trebuie să existe următoarele documente sau însemne, respectiv:a) certificatul de înmatriculare al autoturismului cu anexa privind inspecția tehnică periodică valabilă; b) asigurarea persoanelor și a bunurilor acestora pentru riscuri ce cad în sarcina transportatorului autorizat; c) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto; d) contractul de închiriere a autoturismului și documentele de plată anticipată a serviciului. ... 18. La articolul 37 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins: d) Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier. ... 19. La articolul 55 punctul 3, litera h) se modifică și va avea următorul cuprins: h) aplicabilă persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea de transport public, contra cost, de persoane cu un autoturism sau de mărfuri cu un autovehicul, fără respectarea prevederilor art. 7 alin. (2) sau, după caz, ale art. 7 alin. (3). ... 20. În tot cuprinsul legii, sintagma „serviciul de transport în regim de închiriere“ se înlocuiește cu sintagma „transport în regim de închiriere“. + Articolul II(1) Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. exercită atribuțiile ce revin potrivit Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, autorităților administrației publice locale, respectiv Consiliului General al Municipiului București, referitoare la autorizarea și efectuarea transportului în regim de închiriere.(2) În realizarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. este autoritate de autorizare. + Articolul III(1) Autorizațiile pentru efectuarea transportului în regim de închiriere, valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își păstrează valabilitatea 5 ani de la ultima viză aplicată.(2) Copiile conforme ale autorizațiilor pentru efectuarea transportului în regim de închiriere, valabile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își păstrează valabilitatea până la expirare. + Articolul IV(1) Prevederile art. I și II intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) În termenul prevăzut la alin. (1), Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. elaborează metodologia de autorizare și efectuare a transportului în regim de închiriere, care va fi publicată pe site-ul acesteia.(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) dispozițiile art. I pct. 19 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Textul în documentul-sursă ↗