Copil rănit: cine face demersurile și cum sunt protejate interesele lui

1. Dreptul este al copilului; adultul trebuie să aibă rolul potrivit

2. Cine poate reprezenta copilul și ce documente dovedesc aceasta

3. Interese contrare: când trebuie analizat un curator

4. Cererea RCA, procesul civil și dosarul penal nu sunt același demers

5. Ascultarea copilului: informare, protecție și reguli speciale

6. Înainte de semnare: mandat, autorizare și interesul copilului

7. Termenele nu așteaptă automat majoratul

8. Confidențialitate, data regulilor și limitele acestui ghid

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · Legea 272/2004, art. 2 alin. (1)–(6); art. 4 lit. a), g) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 2 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 2(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Notă Decizie de respingere: HP nr. 24/2026 , publicată în Monitorul Oficial nr. 195 din 13 martie 2026.(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de furnizorii privați acreditați, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. (la 03-07-2022, sintagma: organismele private autorizate a fost înlocuită de Punctul 52, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) (5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acțiunile și măsurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea acestuia în cadrul familiei.(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puțin următoarele:a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; Notă Decizie de respingere: HP nr. 24/2026 , publicată în Monitorul Oficial nr. 195 din 13 martie 2026.b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare, înstrăinare părintească sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; (la 10-05-2024, Litera c) , Alineatul (6) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 1. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 ) d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 4 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 4 În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nici nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, potrivit legii; b) familie - părinții și copiii acestora; c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul III inclusiv, cu care copilul sau familia acestuia a menținut relații personale și contacte directe; (la 03-07-2022, Litera c) din Articolul 4 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul III, cu care copilul sau familia acestuia a menținut relații personale și contacte directe, precum și persoana, familia sau asistentul maternal care asigură creșterea și îngrijirea copilului, în condițiile legii; (la 03-07-2022, Litera d) din Articolul 4 , Capitolul I a fost modificată de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) e) plan individualizat de protecție - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestațiilor și a măsurilor de protecție specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia și a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil; f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor și a prestațiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului și a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violență asupra copilului, precum și a separării copilului de familia sa; g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de copil. h) înstrăinare părintească - formă a violenței psihologice prin care unul dintre părinți sau persoanele prevăzute la lit. c) și d), în mod intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, generează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți; (la 10-05-2024, Articolul 4 , Capitolul I a fost completat de Punctul 2. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 ) i) părinte/persoană care înstrăinează - părintele/persoana care se face responsabil/responsabilă de existența unei situații de înstrăinare părintească; (la 10-05-2024, Articolul 4 , Capitolul I a fost completat de Punctul 2. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 ) j) părinte înstrăinat - părintele față de care copilul manifestă reținere sau ostilitate, nejustificată sau disproporționată. (la 10-05-2024, Articolul 4 , Capitolul I a fost completat de Punctul 2. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 ) k) proces decizional - procesul deliberativ desfășurat de autoritățile publice centrale și locale; (la 01-12-2024, Articolul 4 , Capitolul I a fost completat de Punctul 1. , Articolul I din LEGEA nr. 295 din 27 noiembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1187 din 28 noiembrie 2024 ) l) consultare - colaborarea și comunicarea transparentă în procesul de luare a deciziilor între reprezentanții copiilor și reprezentanții autorităților publice centrale și locale, în ceea ce privește politicile publice cu efect direct asupra lor. (la 01-12-2024, Articolul 4 , Capitolul I a fost completat de Punctul 1. , Articolul I din LEGEA nr. 295 din 27 noiembrie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1187 din 28 noiembrie 2024 )

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Codul civil — copia FGA din 19 martie 2026: copil, reprezentare, patrimoniu și prejudiciuLege · Cod civil, art. 38–41, 43–44; PDF p. 9–11 (indexuri 8–10) · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 6 extrase citate

   Art. 38; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 38: Începutul capacităţii de exerciţiu (1)Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră. (2)Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 39; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 39: Situaţia minorului căsătorit (1)Minorul dobândeşte, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu. (2)În cazul în care căsătoria este anulată, minorul care a fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei păstrează capacitatea deplină de exerciţiu.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 40; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 40: Capacitatea de exerciţiu anticipată Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu. În acest scop, vor fi ascultaţi şi părinţii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, şi avizul consiliului de familie.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 41; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 41: Capacitatea de exerciţiu restrânsă (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă. (11)Are capacitate de exerciţiu restrânsă şi majorul care beneficiază de consiliere judiciară. (2)Actele juridice ale persoanei cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de aceasta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu avizul consiliului de familie, dacă există, şi autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. (3)Cu toate acestea, persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singură acte de conservare, acte de administrare care nu o prejudiciază, acte de acceptare a unei moşteniri sau de acceptare a unor liberalităţi fără sarcini, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 43; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 43: Lipsa capacităţii de exerciţiu (1)În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a)minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani; b)cel care beneficiază de măsura tutelei speciale. (2)Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege. (3)Cu toate acestea, persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum şi actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor. Dispoziţiile art. 168 alin. (4) rămân aplicabile. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă. (4)Actele pe care cel lipsit de capacitate de exerciţiu le poate încheia singur pot fi făcute şi de reprezentantul său legal, în afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 44; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 44: Sancţiune (1)Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) şi la art. 43 alin. (3), precum şi actele făcute de tutore fără avizul consiliului de familie sau autorizarea instanţei de tutelă, atunci când acestea sunt cerute de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. (2)Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru încălcarea dispoziţiilor legale în materie de capacitate de exerciţiu.

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Codul civil — copia FGA din 19 martie 2026: copil, reprezentare, patrimoniu și prejudiciuLege · art. 500–507, în special art. 501–503; PDF p. 124–125 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 8 extrase citate

   Art. 500; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 500: Independenţa patrimonială Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 501

   (1)Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz. (2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 503; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 503: Modul de exercitare a autorităţii părinteşti (1)Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească. (11)În cazul părintelui care beneficiază de consiliere judiciară, instanţa de tutelă poate hotărî ca drepturile şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte. Când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanţa de tutelă hotărăşte, în funcţie de împrejurări, cu privire la continuarea exercitării autorităţii părinteşti sau la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispoziţiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile. (2)Faţă de terţii de bună-credinţă, oricare dintre părinţi, care îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, este prezumat că are şi consimţământul celuilalt părinte.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 504; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 504: Exercitarea autorităţii părinteşti în caz de divorţ Dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 505; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 505: Copilul din afara căsătoriei (1)În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc. (2)Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ. (3)Instanţa sesizată cu o cerere privind stabilirea filiaţiei este obligată să dispună asupra modului de exercitare a autorităţii părinteşti, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 506; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 506: Învoiala părinţilor Cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 507; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 507: Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte (1)Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, beneficiază de tutelă specială, este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească. (2)Părintele cu privire la care a fost instituită tutela specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, cu excepţia cazului în care se află în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa din cauza lipsei discernământului.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 36 alin. (3)–(5), (8): decizii importante, informare și neînțelegeri · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 36 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

   Articolul 36(1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.(2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.(3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.(4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul.(6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil.(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești a celuilalt părinte, alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, înstrăinarea părintească, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, oricare altă imposibilitate obiectivă a părinților de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. (la 10-05-2024, Alineatul (7) , Articolul 36 , Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 11. , ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 123 din 30 aprilie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 414 din 7 mai 2024 ) (8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Codul civil — copia FGA din 19 martie 2026: copil, reprezentare, patrimoniu și prejudiciuLege · art. 124 alin. (2), art. 144–146 și art. 502; PDF p. 31, 35–36, 124 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 5 extrase citate

   Art. 124; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 124: Rolul consiliului de familie (1)Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. (2)În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 144; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 144: Regimul juridic al actelor de dispoziţie (1)Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. Fac excepţie darurile obişnuite, potrivite cu starea materială a minorului. (2)Tutorele nu poate, fără avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, să renunţe la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum şi să încheie în mod valabil orice alte acte ce depăşesc dreptul de administrare. (3)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt anulabile. În aceste cazuri, acţiunea în anulare poate fi exercitată de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia, precum şi de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanţei de tutelă. (4)Cu toate acestea, tutorele poate înstrăina, fără avizul consiliului de familie şi fără autorizarea instanţei de tutelă, bunurile supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, precum şi cele devenite nefolositoare pentru minor. *) Prin Decizia nr. 58/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moştenirii de către un minor lipsit de capacitate de exerciţiu reprezintă un act de dispoziţie şi necesită încuviinţarea instanţei de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 145; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 145: Autorizarea instanţei de tutelă (1)Instanţa de tutelă acordă tutorelui autorizarea numai dacă actul răspunde unei nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru minor. (2)Autorizarea se va da pentru fiecare act în parte, stabilindu-se, când este cazul, condiţiile de încheiere a actului. (3)În caz de vânzare, autorizarea va arăta dacă vânzarea se va face prin acordul părţilor, prin licitaţie publică sau în alt mod. (4)În toate cazurile, instanţa de tutelă poate indica tutorelui modul în care se întrebuinţează sumele de bani obţinute.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Codul civil, art. 146

   (1)Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviinţarea scrisă a tutorelui sau, după caz, a curatorului. (2)Dacă actul pe care minorul care a împlinit vârsta de 14 ani urmează să îl încheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decât cu autorizarea instanţei de tutelă şi cu avizul consiliului de familie, va fi necesară atât autorizarea acesteia, cât şi avizul consiliului de familie. (3)Minorul nu poate să facă donaţii sau testamente, altele decât darurile obişnuite potrivit stării lui materiale sau dispoziţiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, şi nici să garanteze obligaţiile altuia. (4)Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1)-(3) sunt anulabile, dispoziţiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile în mod corespunzător.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Codul civil — copia FGA din 19 martie 2026: copil, reprezentare, patrimoniu și prejudiciuLege · art. 150 alin. (1)–(3), coroborat cu art. 502; PDF p. 37–38, 124 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 150; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 150: Cazurile de numire a curatorului special (1)Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanţa de tutelă va numi un curator special. (2)De asemenea, dacă din cauza bolii sau din alte motive tutorele este împiedicat să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează, instanţa de tutelă va numi un curator special. (3)Pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 502; textul articolului, extras din copia FGA păstrată

   Art. 502: Alte dispoziţii aplicabile (1)Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător. (2)Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: CCR — Decizia 200 din 8 aprilie 2025: numirea curatorului special și garanția judiciarăHotărâre · CCR 200/2025: par. 17–19 și 27; dispozitiv; publicare 16.07.2025Curtea Constituțională a României · 200 · 8 aprilie 2025 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 5 extrase citate

   Decizia CCR 200/2025, par. 17 · forma extrasului din 8 aprilie 2025

   17. În acord cu cele statuate prin Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , anterior citată, și în prezenta cauză Curtea reține că prevederile art. 229 alin. (3^2) reprezintă o normă tranzitorie, care atribuie în mod temporar, până la înființarea instanței de tutelă, prerogativele instituite de Codul civil în sarcina acesteia către un organ administrativ aflat în subordinea autorității publice locale. Astfel, norma legală criticată stabilește că, până la intrarea în vigoare a reglementării privind înființarea instanței de tutelă, numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face de îndată, de către autoritatea tutelară, la cererea notarului public, fără a fi necesară validarea sau confirmarea de către instanța judecătorească.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Decizia CCR 200/2025, par. 18 · forma extrasului din 8 aprilie 2025

   18. Potrivit art. 107 alin. (1) din Codul civil , procedurile referitoare la ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă. Or, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , anterior citată, paragrafele 26 și 27, scopul noii reglementări în materia ocrotirii persoanei fizice a fost acela de a institui în sarcina unei instanțe specializate îndeplinirea unor importante atribuții în materia ocrotirii persoanei fizice, precum și luarea unor decizii sau soluționarea unor probleme legate de viața persoanei fizice. Dat fiind rolul sporit al tutorelui în cadrul măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, atribuit acestuia prin dispozițiile titlului III - Ocrotirea persoanei fizice din Codul civil, legiuitorul a apreciat că este necesar să înlocuiască atribuțiile de control ale autorității tutelare, ca instituție administrativă, subordonată autorității publice locale, cu cele ale unei instanțe specializate, respectiv instanța de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Decizia CCR 200/2025, par. 19 · forma extrasului din 8 aprilie 2025

   19. Astfel, în prezenta cauză, Curtea reține că instituția curatelei minorului reprezintă o formă de ocrotire a minorului, cu caracter temporar, instituită în cazurile expres reglementate prin lege. Potrivit art. 150 alin. (3) din Codul civil , pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă. Or, numirea curatorului special de către autoritatea tutelară, fără validarea de către instanța judecătorească, lipsește de eficiență scopul legiuitorului, astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 150 alin. (3) din Codul civil , care reglementează un rol decizional al instanței judecătorești în cadrul acestei proceduri. Rațiunea care stă la baza acestui rol constă în necesitatea existenței unui control efectiv din partea unei autorități publice care beneficiază de toate garanțiile de independență și imparțialitate, în privința drepturilor minorului, exercitate în cadrul dezbaterii succesorale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Decizia CCR 200/2025, par. 27 · forma extrasului din 8 aprilie 2025

   27. În considerarea efectelor general obligatorii ale prezentei decizii, de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și până la adoptarea legii pentru punerea în acord cu considerentele prezentei decizii în ceea ce privește competența numirii curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție, devin aplicabile prevederile de drept comun ale art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 care prevăd că atribuțiile instanței de tutelă, prevăzute de Codul civil , sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie. Totodată, începând cu aceeași dată, numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la dezbaterea procedurii succesorale va putea fi realizată și de notarul public în temeiul dispozițiilor art. 150 alin. (3) din Codul civil , potrivit căruia, pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori, după caz, înlocuit de către instanța de tutelă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Decizia CCR 200/2025, dispozitiv · forma extrasului din 8 aprilie 2025

   DECIDE:1. Admite excepția de neconstituționalitate ridicată direct de Avocatul Poporului și constată că dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 229 alin. (3^3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , excepție ridicată de Avocatul Poporului. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea 71/2011, art. 229 alin. (2) lit. a), alin. (3²) cu nota CCR 200/2025; selector 16.07.2025 · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 229, inclusiv notele editoriale ale Portalului

   (1) Organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.(2) Până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă:a) atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil , sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie; b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2) , care se efectuează de direcția generală de asistență socială și protecția copilului; c) autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuțiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil , cu excepția celor date în competența instanței de tutelă. (3) Încetat efecte juridice. Notă Prin DECIZIA nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial nr. 1299 din 28 decembrie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României , republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, în intervalul 28 decembrie 2020-10 februarie 2021, dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 11 februarie 2021, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(3^1) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supravegherii specializate se stabilesc și se monitorizează potrivit art. 58 -70 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare. (la 01-10-2011, Alin. (3^1) al art. 229 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, reintrodus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță. (la 20-04-2012, Alin. (3^2) al art. 229 a fost introdus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) Notă Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 200 din 8 aprilie 2025 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 iulie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2025, dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 sunt suspendate de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 30 august 2025, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.(3^3) Abrogat. (la 18-08-2022, Alineatul (3^3) din

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: Codul de procedură civilă — Portal Legislativ: reprezentare, ocrotire și probeLege · Cod procedură civilă, art. 58 alin. (1)–(4), art. 94 pct. 1 lit. a), art. 114 alin. (1) · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 58

   Articolul 58 Curatela specială (1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) , chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 94

   Articolul 94 Judecătoria Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel; b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competența instanțelor judecătorești; c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz; d) cererile de evacuare; e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească; f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire; g) cererile posesorii; h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe; i) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane; j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare; j^1) cererile în materie de moștenire, indiferent de valoare; j^2) cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare; j^3) cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor date prin lege specială în competența altor instanțe; k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști; 2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege; 3. orice alte cereri date prin lege în competența lor.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 114

   Articolul 114 Cereri în materie de tutelă și familie (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. (2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · Cod procedură penală, art. 19 alin. (3), art. 20 alin. (1), (1¹)–(5); art. 21 alin. (1)–(3) · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 19

    Articolul 19 Obiectul și exercitarea acțiunii civile (1) Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. (2) Acțiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. (3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) , și are ca obiect, în funcție de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală. (4) Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului. (5) Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 20

    Articolul 20 Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept. (1^1) Anterior rezolvării cauzei, organul de urmărire penală are obligația de a întreba persoana vătămată dacă se constituie parte civilă și dacă cere introducerea în cauză a părții responsabile civilmente, încheind un proces-verbal în acest sens. (2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază. (3) În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere. (4) În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2) , persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă. (5) Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate: a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă; b) mări sau micșora întinderea pretențiilor; c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă. (6) În cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părțile civile nu și-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. Încheierea sau ordonanța va fi comunicată părților civile, care trebuie să încunoștințeze procurorul sau instanța în cazul în care refuză să fie reprezentați prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoștință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate. (7) Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acțiunea civilă poate fi disjunsă. (8) Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21

    Articolul 21 Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părții civile, până la rezolvarea cauzei de către procuror. (2) Atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) . (3) Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. (4) Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce privește acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 93 alin. (4)–(5): asistența juridică a persoanei vătămate/părții civile · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 93

    Articolul 93 Asistența juridică a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente (1) În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente are dreptul să fie încunoștințat în condițiile art. 92 alin. (2) , să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală în condițiile art. 92 , dreptul de a consulta actele dosarului și de a formula cereri și a depune memorii. Dispozițiile art. 89 alin. (1) se aplică în mod corespunzător. (2) Avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente are dreptul prevăzut la art. 92 alin. (8) . (3) În cursul judecății, avocatul persoanei vătămate, al părții civile sau al părții responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepția celor pe care aceasta le exercită personal, și dreptul de a consulta actele dosarului. (4) Asistența juridică este obligatorie când persoana vătămată sau partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă sau când persoana vătămată sau partea civilă este victima uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 197 , 199 , 209-216^1 , 218 , 218^1 , 219 , 219^1 , 221 , 222 și 223 din Codul penal . (5) Când organul judiciar apreciază că din anumite motive persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente nu și-ar putea face singură apărarea, dispune luarea măsurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Lege · art. 111 alin. (8)–(8³): înregistrare și audierea persoanei vătămate minore · forma din 13 iunie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 111

    Articolul 111 Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107 , care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoștință următoarele drepturi și obligații: a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege; d) dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum și dreptul de a se constitui parte civilă; e) obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare; f) obligația de a comunica orice schimbare de adresă; g) abrogată; (3) Dispozițiile art. 109 alin. (1) și (2) și ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) În cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoștință cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia. (6) În cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condițiile legii existența unor nevoi specifice de protecție, organul judiciar dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, fără a aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților: a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop; b) audierea acestora prin intermediul sau în prezența unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor; c) audierea acestora, cât și eventuala lor reaudiere se realizează de aceeași persoană, dacă acest lucru este posibil și dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților; d) audierea acestora prin videoconferință sau alte mijloace tehnice de comunicare la locul unde beneficiază de măsura de protecție a cazării temporare. (7) Audierea și, după caz, reaudierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate care au fost victime ale infracțiunilor prevăzute la art. 197 , 199 , 209-216^1 , 218 , 218^1 , 219 , 219^1 , 221 , 222 , 223 și 374 din Codul penal , precum și în alte cazuri în care, din cauza împrejurărilor comiterii faptei, acest lucru se apreciază ca fiind necesar se efectuează numai de către o persoană de același sex cu persoana vătămată. Dacă acest lucru nu este posibil, fără a aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților, audierea acestor persoane vătămate și, după caz, reaudierea lor poate fi realizată de o persoană care nu este de același sex cu persoana vătămată, cu acordul avocatului și al unui psiholog sau al altui specialist în consilierea victimelor. (8) Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio-video este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea video nu este posibilă, înregistrarea se realizează în toate cazurile prin mijloace tehnice audio. (8^1) Audierea persoanei vătămate în vârstă de până la 14 ani are loc în prezența unuia dintre părinți, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituției căreia îi este încredințat minorul spre creștere și educare, precum și în prezența unui psiholog, stabilit de organul judiciar. Psihologul va oferi consiliere de specialitate minorului pe toată durata procedurilor judiciare. (8^2) Dacă persoanele prevăzute la alin. (8^1) nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influența declarația minorului, audierea acestuia are loc în prezența unui reprezentant al autorității tutelare sau a unei rude cu capacitate deplină de exercițiu, precum și în prezența unui psiholog, stabiliți de organul judiciar. Psihologul va oferi consiliere de specialitate minorului pe toată durata procedurilor judiciare. (8^3) În cazul în care audierea persoanei vătămate minor vizează activitatea instituției căreia îi este încredințat spre creștere și educare, se înlocuiește reprezentantul acestei instituții cu reprezentantul autorității tutelare sau cu o rudă cu capacitate deplină de exercițiu, precum și cu un psiholog, stabiliți de organul judiciar. Psihologul va oferi consiliere de specialitate minorului pe toată durata procedurilor judiciare. (9) Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârșirea unei infracțiuni se desfășoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate. (10) Declarația dată de persoana vătămată în condițiile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 28 alin. (3) și art. 29 alin. (1)–(6): informare și ascultarea copilului · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 28 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

    Articolul 28(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, inclusiv în mediul online, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă. (la 03-07-2022, Alineatul (2) din Articolul 28 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) (3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să își exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.(4) Părinții nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 29 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

    Articolul 29(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește.(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea cauzei.(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentă, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește.(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispozițiilor alin. (2) și (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunța printr-o decizie motivată.(6) Dispozițiile legale speciale privind consimțământul sau prezența copilului în procedurile care îl privesc, precum și prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt și rămân aplicabile.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Legea 132/2017, art. 20 alin. (1)–(3); art. 21 alin. (1) · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 20 alin. (1)–(3)

    (1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege. (2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege. (3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21 alin. (1)

    În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Codul de procedură civilă — Portal Legislativ: reprezentare, ocrotire și probeLege · art. 81 alin. (1)–(2); art. 92 alin. (1)–(3): acte de dispoziție și rolul procurorului · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 81

    Articolul 81 Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1) Renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții, precum și orice alte acte procedurale de dispoziție nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente. (2) Actele procedurale de dispoziție prevăzute la alin. (1) , făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanța apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 92

    Articolul 92 Modalități de participare (1) Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, participarea și punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, sub sancțiunea nulității absolute a hotărârii. (4) Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1) , chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată, în condițiile legii. (5) Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii emise în favoarea persoanelor prevăzute la alin. (1) . (6) În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune.

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Codul civil — copia FGA din 19 martie 2026: copil, reprezentare, patrimoniu și prejudiciuLege · art. 2532 pct. 2 și 4; PDF p. 584 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 2532

    Art. 2532: Cazurile generale de suspendare a prescripţiei Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt; 2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară; 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia; 6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; 8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului; 9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 10. în alte cazuri prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiLege · art. 27 alin. (1)–(4); art. 28 alin. (3) · forma din 10 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 27 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

    Articolul 27(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale.(2) Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viață intimă, privată și familială.(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimțământul scris al acestuia și al părinților sau, după caz, al altui reprezentant legal.(4) Copiii nu pot fi folosiți sau expuși de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creșterea și îngrijirea lor, furnizori de servicii sociale, alte instituții publice sau organizații, în scopul de a obține avantaje personale/ instituționale sau de a influența deciziile autorităților publice. (la 03-07-2022, Alineatul (4) din Articolul 27 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) (5) Consiliul Național al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecția și garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 28 — textul articolului din reprezentarea Portal, cu notele afișate

    Articolul 28(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi și de a difuza informații de orice natură, inclusiv în mediul online, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale și morale, sănătatea sa fizică și mentală, sub orice formă și prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă. (la 03-07-2022, Alineatul (2) din Articolul 28 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 191 din 28 iunie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 30 iunie 2022 ) (3) Părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să își exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.(4) Părinții nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: Codul de procedură civilă — Portal Legislativ: reprezentare, ocrotire și probeLege · art. 56–58 și 249–250, împreună cu Codul civil art. 501–502 · forma din 14 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Art. 56

    Articolul 56 Capacitatea procesuală de folosință (1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. (2) Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. (3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 57

    Articolul 57 Capacitatea procesuală de exercițiu (1) Cel care are calitatea de parte își poate exercita drepturile procedurale în nume propriu sau prin reprezentant, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exercițiul drepturilor procedurale nu poate sta în judecată decât dacă este reprezentată, asistată ori autorizată în condițiile prevăzute de legile sau, după caz, de statutele care îi reglementează capacitatea ori modul de organizare. (3) Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a procesului. (4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte. (5) Când instanța constată că actul de procedură a fost îndeplinit de o parte lipsită de capacitate de exercițiu va acorda un termen pentru confirmarea lui. Dacă actul nu este confirmat, se va dispune anularea lui. (6) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 58

    Articolul 58 Curatela specială (1) În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2) , chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 249

    Articolul 249 Sarcina probei Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 250

    Articolul 250 Obiectul probei și mijloacele de probă Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin cercetarea la fața locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · art. 3, 102–103, 201 și 229; dispoziții tranzitorii · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Art. 3

    Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 102

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.(2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 103

    Obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 201

    Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 229, inclusiv notele editoriale ale Portalului

    (1) Organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară.(2) Până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă:a) atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil , sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie; b) raportul de anchetă psihosocială prevăzut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelară, cu excepția anchetei prevăzute la art. 508 alin. (2) , care se efectuează de direcția generală de asistență socială și protecția copilului; c) autoritățile și instituțiile cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continuă să exercite atribuțiile prevăzute de reglementările în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil , cu excepția celor date în competența instanței de tutelă. (3) Încetat efecte juridice. Notă Prin DECIZIA nr. 795 din 4 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial nr. 1299 din 28 decembrie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României , republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, în intervalul 28 decembrie 2020-10 februarie 2021, dispozițiile art. 229 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 au fost suspendate de drept, încetându-și efectele juridice începând cu data de 11 februarie 2021, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.(3^1) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgență și a supravegherii specializate se stabilesc și se monitorizează potrivit art. 58 -70 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare. (la 01-10-2011, Alin. (3^1) al art. 229 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 79 din 28 septembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, reintrodus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) (3^2) Până la intrarea în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), numirea curatorului special care îl asistă sau îl reprezintă pe minor la încheierea actelor de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face, de îndată, de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, în acest din urmă caz nefiind necesară validarea sau confirmarea de către instanță. (la 20-04-2012, Alin. (3^2) al art. 229 a fost introdus de subpct. 28 al pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 60 din 10 aprilie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 255 din 17 aprilie 2012. ) Notă Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 200 din 8 aprilie 2025 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 665 din 16 iulie 2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt neconstituționale. Conform art. 147 alin. (1) din Constuția României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile din legile și ordonantele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstițutionale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstițutionale sunt suspendate de drept. Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2025, dispozițiile art. 229 alin. (3^2) din Legea nr. 71/2011 sunt suspendate de drept, urmând să-și înceteze efectele juridice începând cu data de 30 august 2025, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.(3^3) Abrogat. (la 18-08-2022, Alineatul (3^3) din

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: Legea nr. 57/2026 pentru modificarea Codului civil — verificare temporalăLege · Legea 57/2026, articol unic pct. 1–3 · forma din 30 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Articol unic pct. 1–3

    ARTICOL UNICLegea nr. 287/2009 privind Codul civil , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:1. La articolul 375, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Divorțul prin acordul soților poate fi constatat de notarul public și în cazul în care există copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5). 2. La articolul 376, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:(5) Dispozițiile art. 383 se aplică în mod corespunzător. Dacă soții nu se înțeleg, în cazul prevăzut la art. 375 alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părintești, ofițerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziție de respingere a cererii de divorț și îndrumă soții să se adreseze instanței de judecată, potrivit prevederilor art. 374. 3. Articolul 383 se modifică și va avea următorul cuprins: + Articolul 383 Numele de familie după căsătorie(1) La desfacerea căsătoriei prin divorț, fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanța ia act de această manifestare de voință prin hotărârea de divorț.(2) Dacă soții nu aleg numele pe care îl vor purta după divorț, fiecare dintre foștii soți va păstra numele purtat în timpul căsătoriei.

    Textul în documentul-sursă ↗