Relația dintre soluția penală, despăgubiri și regres

1. Trei întrebări diferite: răspundere penală, reparare și regres

2. Ce scrie exact în act, dincolo de denumirea soluției?

3. Lipsa condamnării nu exclude automat orice reparare

4. A fost soluționată și cererea civilă?

5. Protecția victimei și costurile șoferului nu sunt același lucru

6. Regresul asigurătorului: care condiție este invocată?

7. BAAR: o bază de recuperare distinctă

8. Două hotărâri: rezultate diferite, explicații diferite

9. Plata, înțelegerea și renunțarea trebuie citite separat

10. Dosarul util pentru analiză

11. Termene: notificare, căi de atac și prescripție

12. Aplicabilitatea în timp și limitele ghidului

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 19 alin. (1), (5); art. 28; PDF pp. 7–12 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13

   Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8

   (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.28 alin.(2); PDF p.13

   Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Codul civil — copia FGA, versiunea 19 martie 2026: răspundere și efectele soluției penaleLege · art. 1349, 1357–1358 și 1365; PDF pp. 320–323 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 1349 — Răspunderea delictuală; textul articolului; PDF p. 320

   (1)Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. (3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specială.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1358 — Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei; textul articolului; PDF p. 322

   Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1365 — Efectele hotărârii penale; textul articolului; PDF p. 323

   Instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1357 — Condiţiile răspunderii; textul articolului; PDF p. 322

   (1)Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2)Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 11 alin. (1)-(4); art. 12 lit. a) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 23 extrase citate

   Art. 12 lit. c) pct. (i)–(iii)

   în următoarele situații: (i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeași persoană fizică sau juridică și care este condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; (ii) bunul avariat și vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soților; (iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.11 alin.(2) lit.f)

   cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 11 alin. (4), integral

   Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului: a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Legea 132/2017, art. 11 alin. (2), introducere și lit. a)

   Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. a), cu subpunctele (i)–(iii)

   cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: (i) într-un caz de forță majoră; (ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate; (iii) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.11 alin.(2) lit.b)

   prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. i)

   prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător și persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. e)

   partea din prejudiciu care depășește limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. h); se citește cu introducerea excluderilor

   sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredințat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Legea 132/2017, art. 12 lit. b), excludere din acoperire

   prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. g)

   cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. k)

   prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalațiile montate pe vehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalații de lucru, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. m)

   prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. j)

   prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 11 alin. (2) lit. e)

   cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. f)

   amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.11 alin.(1)

   Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.11 alin.(2) lit.d)

   prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. n)

   prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. l)

   prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12 lit. d)

   prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 11 alin. (3) lit. e); introducerea actualizată este redată separat din Legea 181/2025

   prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12, teza introductivă

   Asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri pentru:

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 25 lit. a)-e) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 6 extrase citate

   Art. 25 lit. e); condiții cumulative ale regresului

   asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 25 lit. b)

   accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 25, teza introductivă

   Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 25 lit. c)

   accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 25 lit. d)

   persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 25 lit. a)

   accidentul a fost produs cu intenție;

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 4; PDF p. 2 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi extrasul citat

   Art. 4 alin. (1); PDF p. 2 (numerotare fizică)

   Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 28 alin. (1)-(2); PDF pp. 11–12 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13

   Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.28 alin.(2); PDF p.13

   Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Codul de procedură civilă — copia FGA, versiunea 10 martie 2026: autoritatea hotărâriiLege · art. 430–435, în special art. 430 alin. (2), (4), art. 431 și 435; PDF pp. 141–142 · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 6 extrase citate

   Art. 430 — Autoritatea de lucru judecat; textul articolului; PDF p. 141

   (1)Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2)Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3)Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4)Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5)Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 432 — Excepţia autorităţii de lucru judecat; textul articolului; PDF p. 141

   Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 431 — Efectele lucrului judecat; textul articolului; PDF p. 141

   (1)Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2)Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 435 — Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii; textul articolului; PDF p. 142

   (1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. (2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 433 — Puterea executorie; textul articolului; PDF p. 141

   Hotărârea judecătorească are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 434 — Forţa probantă; textul articolului; PDF p. 141

   Hotărârea judecătorească are forţa probantă a unui înscris autentic.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia 2258/17 noiembrie 2022 — regres BAAR și analiza culpeiHotărâre · motivarea ÎCCJ: distincția soluției de clasare și a analizei civile a culpeiÎnalta Curte de Casație și Justiție · 2258/2022 · 17 noiembrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Antet și I. Circumstanțele cauzei, punctele 1–3

   Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022 Asupra cauzei de faţă, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă la nr. 2747/97 din 15 octombrie 2019, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat rambursarea sumei de 522.528,93 de RON de către pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L., a cheltuielilor de judecată şi a dobânzilor penalizatoare calculate începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi a celorlalte cheltuieli ocazionate de proces. 2. Hotărârea primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia de prematuritate şi respinsă acţiunea civilă formulată de către reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva pârâţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Petroşani. Fără cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul. 3. Hotărârea pronunţată în apel Prin decizia nr. 1509 din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva sentinţei menţionate.

   Textul în documentul-sursă ↗

   II. Soluția și considerentele Înaltei Curți: culpa civilă, regresul și neasigurarea

   II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs vizează greşita statuare a instanţei de apel cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulativ prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ. relativ la fapta ilicită comisă de către pârâte - persoană fizică şi persoană juridică, în contextul în care atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cauză, astfel încât au respins cererea ca nefondată. Recurentul - reclamant a susţinut, în esenţă, că decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, art. 1357 C. civ., atât în privinţa pârâtei A., cât şi în privinţa pârâtei S.C. B. S.R.L., în privinţa ultimei pârâte, recurenta arătând că a solicitat răspunderea acesteia pentru fapta proprie. Obiectul cauzei îl constituie o acţiune în regres prin care reclamantul solicită contravaloarea despăgubirilor pe care le-a achitat în calitate de titular al drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale fostei Asociaţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, despăgubind persoanele prejudiciate ca urmare a accidentului rutier din 28 iunie 2017, produs pe raza localităţii Bisericani, judeţul Harghita, soldat cu moartea victimei C., în care a fost implicată autoutilitara marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea pârâtei S.C. B. S.R.L. Petroşani, condusă de pârâta A., prepusul respectivei societăţi comerciale. Prin plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin decesul victimei accidentului rutier, C., în sumă de 473.000 RON, reclamantul B.A.A.R., în substituirea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, s-a subrogat în drepturile acestora, în condiţiile Ordinului CSA nr. 1/2008. Conform situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele de fond şi care nu mai poate fi cenzurată în recurs, Înalta Curte constată că prin Ordonanţa din 4 decembrie 2019, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. x/2017, menţinută prin Ordonanţa din 22.01.2020 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., sub aspectul căruia a fost cercetată inculpata A.. S-a reţinut că la 28 iunie 2017, ora 11:20, inculpata a condus autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Bisericani, DN 13/C, jud. Harghita, iar la intersecţia cu DN 13/A, nu a respectat semnificaţia indicatorului "STOP", pătrunzând în intersecţie, unde a intrat în coliziune frontală cu partea lateral stânga a microbuzului marca x cu nr. de înmatriculare x. În urma coliziunii a rezultat decesul pasagerului C., aflat în autoutilitara marca x, pasagerul nepurtând centura de siguranţă. În baza probelor administrate, procurorul a constatat incidenţa cauzei de clasare prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, întrucât deşi inculpata a fost cea care, din punct de vedere obiectiv a provocat accidentul de circulaţie pe fondul neacordării de prioritate, din cauza semnalizării deficitare a sectorului de drum, aceasta a circulat regulamentar până la observarea indicatorului "Oprire", când a frânat, dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului. Potrivit expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală, deşi inculpata a condus cu o viteză de 78-80 km/h în manevrele premergătoare observării indicatorului "STOP", acesta era instalat prea aproape de un gard iar în imediata lui apropiere erau montate panouri publicitare şi stocate blocuri de BCA, care limitau vizibilitatea şi eficienţa acestuia, iar pe drum nu existau indicatoare de presemnalizare a intersecţiei sau a priorităţii. A reţinut totodată procurorul că, "prin neinstalarea indicatorului "Acces în localitate", însoţit de indicatorul "limitare de viteză", la 50 km/h, la poziţia 31+100 şi la maxim 50 m de intersecţie a indicatorului de avertizare "intersecţie de drumuri" şi a indicatorului de prioritate "Sfârşitul drumului cu prioritate", au fost create premizele producerii accidentului urmare a căruia a fost întocmit prezentul proces penal. Inculpata A., în lipsa indicatoarelor mai sus enumerate, a condus în mod regulamentar autovehiculul cu o viteză de 78-80 km/h (conform expertizei), în momentele imediat premergătoare accidentului, şi la observarea indicatorului "Oprire" a frânat, reducând viteza la 54-58 km/h (conform expertizei) în momentul impactului dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului". În ceea ce priveşte pe victimă, s-a reţinut că a încălcat prevederile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu purta regulamentar centura de siguranţă conform expertizei tehnice. Din cercetările efectuate a rezultat că autoutilitara x, condusă de inculpată, proprietate a S.C. "B." Com S.R.L. Petroşani nu avea poliţă de asigurare RCA valabil încheiată. Având în vedere notificarea de plată a despăgubirilor înregistrată în dosarul FPVS 1128/17-1-11 al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii al cărui continuator este Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, acesta a achitat în data de 5 mai 2018 o sumă totală de 473.000 RON daune morale părinţilor, soţiei, copiilor şi fraţilor defunctului C.. Prin cererea dedusă judecăţii, înregistrată la Tribunalul Hunedoara în 15 octombrie 2019, înainte ca dosarul penal să se finalizeze prin Ordonanţa de clasare a procurorului neatacată cu plângere la instanţă, reclamantul B.A.A.R a solicitat, în temeiul art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C.. Dezlegarea dată de instanţele de fond acestei pretenţii este corectă, neputându-se reţine critica recurentei privitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin hotărârea instanţei de apel. În primul rând, plecând de la temeiul de drept al acţiunii - art. 2305 C. civ. - se reţine că fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului. Însă, potrivit art. 2288 C. civ., fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie valabilă. Atâta vreme cât obligaţia principală întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, nu este valabilă, nici fidejusiunea nu poate exista, prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că dreptul de regres al reclamantului este condiţionat de întrunirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celor două pârâte. Instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada vinovăţiei pârâtei A., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie fiind necesare întrunirea cumulativă a condiţiilor, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. În lipsa unuia dintre elementele răspunderii, în speţă lipsa vinovăţiei care să poată fi reţinută în sarcina pârâtei A., nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acesteia. Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de apel nu a făcut confuzie între răspunderea penală şi răspunderea civilă delictuală, ci, din contră, a analizat, în raport de prevederile art. 1357 alin. (1) şi urm. C. civ., cerinţele necesare atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei A., reţinând, în mod legal, în raport şi cu prevederile art. 16 alin. (3) C. civ., că "nu se poate aprecia că pârâta A. a fost în culpă, sub forma imprudenţei sau a neglijenţei, odată ce, în lipsa unei semnalizări corespunzătoare a vitezei de deplasare, a apropierii de o intersecţie şi a sfârşitului drumului cu prioritate, nu a avut posibilitatea să-şi adapteze conduita de aşa manieră încât fapta păgubitoare să nu se producă. Neglijenţa administratorului drumului în amplasarea unor indicatoare care să determine reducerea vitezei de deplasare, la care s-a adăugat opturarea vizibilităţii asupra indicatorului "STOP" au determinat lipsa oricărei culpe a pârâtei în producerea accidentului.". Potrivit dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite". În raport de argumentele redate mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o asemenea analiză, făcând distincţie între lipsa vinovăţiei penale a pârâtei (reţinută prin ordonanţa de clasare) şi implicaţiile în plan patrimonial (civil) ale faptei pârâtei, în condiţiile în care responsabilitatea civilă a acestuia trebuia analizată prin raportare la întregul lanţ cauzal ce prezenta relevanţă în cauză. Cum, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că în lipsa vinovăţiei pârâtei A., nu poate fi angajată răspunderea juridică a acesteia pentru fapta proprie, acţiunea în regres formulată de către reclamant nu poate fi primită, odată ce ea poate fi pornită doar împotriva persoanei responsabile pentru repararea prejudiciului. Susţinerile din recurs referitoare la faptul că nu are relevanţă în cauză faptul că persoana prejudiciată nu a formulat plângerea prealabilă împotriva pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă nu au semnificaţia propusă de recurent, prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care recurentul le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C., iar nu sume acordate persoanelor vătămate prin producerea accidentului - pasagera D. şi conducătorul auto E., în privinţa cărora, prin ordonanţa penală s-a dispus clasarea cauzei penale în temeiul art. 16 lit. e) teza I C. proc. pen. - lipseşte plângerea penală. În al doilea rând, este corectă aserţiunea instanţei de apel în sensul că, lipsind vinovăţia pârâtei A., acţiunea în regres nu poate fi primită nici împotriva pretinsului comitent pârâta S.C. "B." S.R.L., fiind necesară îndeosebi îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie în persoana prepusului. Este adevărat, de asemenea, că lipsa asigurării pentru autovehiculul prin intermediul căruia s-a produs accidentul a determinat intervenţia BAAR în calitate de garant în acest caz, aşa cum susţine recurentul, dar cauza primă, determinată pentru intervenţie, nu a fost aceasta, ci a fost provocarea accidentului în sine, iar în analiza accidentului a fost stabilit faptul că pârâta A. a acţionat fără vinovăţie, fapt pentru care şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată. În considerarea tuturor acestor motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat. În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L., conform dovezilor de plată depuse la dosar, constând în onorariul de avocat.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțare

   PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 1509 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 25 alin. (5); art. 27 alin. (1)-(2), (6); PDF pp. 10–11 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art.25 alin.(5); PDF p.11

   În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.27 alin. (2)

   Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.27 alin. (1)

   Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art.27 alin. (6)

   Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 26 și art. 27; PDF pp. 10–11 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 6 extrase citate

    Art.27 alin. (2)

    Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin.(5)

    În cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanţei penale, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (7)

    În cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (1)

    Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (6)

    Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    art. 26 alin. (1)–(3), (5) · forma extrasului din 13 iunie 2026

    (1) Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. Soluționarea acțiunii civile rămâne în competența instanței penale. (2) Disjungerea se dispune de către instanță din oficiu ori la cererea procurorului sau a părților. (3) Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse. (5) Încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 22–23; PDF p. 10 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art.22 alin. (1)

    Partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.22 alin. (3)

    Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    art. 23 · forma extrasului din 13 iunie 2026

    (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. (2) Inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. (3) În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 23 alin. (3), (5)-(6) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art.23 alin.(6)

    În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.23 alin.(5)

    În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 14 alin. (7); art. 11 alin. (1)-(4) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 9 extrase citate

    Art.11 alin.(2) lit.f)

    cheltuielile legate de transportul vehiculului avariat, aparținând terțului păgubit, de la locul accidentului la locația în care se găsește centrul de constatare daune, la unitatea reparatoare aleasă de păgubit în vederea reparării vehiculului, cel/cea mai apropiat/apropiată de locul producerii accidentului sau de domiciliul persoanei prejudiciate, după caz, dacă respectivul vehicul nu se mai poate deplasa prin mijloace proprii, iar asigurătorul nu asigură transportul.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 11 alin. (4), integral

    Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului: a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Legea 132/2017, art. 11 alin. (2), introducere și lit. a)

    Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 14 alin. (7)

    În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori decesului unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.11 alin.(2) lit.b)

    prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 11 alin. (2) lit. e)

    cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.11 alin.(1)

    Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.11 alin.(2) lit.d)

    prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 11 alin. (3) lit. e); introducerea actualizată este redată separat din Legea 181/2025

    prejudiciile provocate terților, drept consecință a conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 12 lit. f)-g); art. 11 alin. (2) lit. e) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 8 extrase citate

    Legea 132/2017, art. 11 alin. (2), introducere și lit. a) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.11 alin.(2) lit.b) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    prejudicii materiale, inclusiv costuri de radiere și înmatriculare, costuri cu taxe de timbru, cheltuieli cu limitarea prejudiciului, dovedite cu acte, cheltuieli aferente diminuării valorii vehiculului după reparații, dovedite cu acte sau expertiză;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Legea 132/2017, art. 12 lit. b), excludere din acoperire · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    prejudiciile produse bunurilor aparținând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului, precum și cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent cine solicită aceste despăgubiri;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 12 lit. g) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 12 lit. j) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate știau că vehiculul respectiv era furat;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 12 lit. f) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.11 alin.(2) lit.d) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    prejudicii reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat, inclusiv înlocuirea temporară a vehiculului, pe baza opțiunii persoanei prejudiciate;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 12 lit. d) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 25 lit. a)-c) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 6 extrase citate

    Art. 25 lit. e); condiții cumulative ale regresului

    asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. b)

    accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25, teza introductivă

    Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. c)

    accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. d)

    persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. a)

    accidentul a fost produs cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 25 lit. d); art. 11 alin. (4) lit. a) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 7 extrase citate

    Art. 11 alin. (4), integral

    Prevederile alin. (3) lit. b) se aplică inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului: a) a condus vehiculul fără consimțământul expres sau prezumat al asiguratului; b) nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv; c) nu a respectat obligațiile legale cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. e); condiții cumulative ale regresului

    asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. b)

    accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25, teza introductivă

    Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. c)

    accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. d)

    persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. a)

    accidentul a fost produs cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 25 lit. e), cu trimitere la art. 21 alin. (3); art. 15 alin. (4)-(6) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 11 extrase citate

    Art.21 alin.(3), prima teză

    Deschiderea procedurii privind efectuarea investigațiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, și dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună și întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenția de a desfășura investigații.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 15 alin. (4)–(6)

    Prevederile la alin. (1) și (3) nu se aplică în situația în care asiguratul face dovada imposibilității îndeplinirii acestei obligații. Neîndeplinirea de către asigurat a obligațiilor prevăzute la alin. (1)-(3) nu limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită. Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădește dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. e); condiții cumulative ale regresului

    asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. b)

    accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.21 alin.(3), a treia teză

    Necomunicarea notificării privind intenția de a desfășura investigații în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.21 alin.(3), ultima teză

    Rezultatul motivat al investigațiilor se comunică părții prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăși termenul prevăzut la alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25, teza introductivă

    Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 21 alin. (3), teza a doua

    Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. d).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. c)

    accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. d)

    persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. a)

    accidentul a fost produs cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 32 alin. (2) lit. a)-b) și alin. (6) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art.32 alin.(6) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) și b), BAAR despăgubește persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligației de despăgubire și, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privința despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 32 alin. (2), introductiv și lit. a)–d) · forma extrasului din 13 decembrie 2025

    BAAR are următoarele atribuții: a) de birou național auto; b) de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33; c) de centru de informare, în conformitate cu prevederile art. 34; d) de organism de compensare, în conformitate cu prevederile art. 35;

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia 2258/17 noiembrie 2022 — regres BAAR și analiza culpeiHotărâre · istoricul cauzei; motivarea ÎCCJ referitoare la culpa civilă și neasigurare; dispozitivÎnalta Curte de Casație și Justiție · 2258/2022 · 17 noiembrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Antet și I. Circumstanțele cauzei, punctele 1–3

    Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022 Asupra cauzei de faţă, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă la nr. 2747/97 din 15 octombrie 2019, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat rambursarea sumei de 522.528,93 de RON de către pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L., a cheltuielilor de judecată şi a dobânzilor penalizatoare calculate începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea integrală a debitului, precum şi a celorlalte cheltuieli ocazionate de proces. 2. Hotărârea primei instanţe Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 8 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia de prematuritate şi respinsă acţiunea civilă formulată de către reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva pârâţilor A. şi S.C. B. S.R.L. Petroşani. Fără cheltuieli de judecată. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel reclamantul. 3. Hotărârea pronunţată în apel Prin decizia nr. 1509 din 21 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) împotriva sentinţei menţionate.

    Textul în documentul-sursă ↗

    II. Soluția și considerentele Înaltei Curți: culpa civilă, regresul și neasigurarea

    II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele de recurs vizează greşita statuare a instanţei de apel cu privire la neîndeplinirea condiţiilor cumulativ prevăzute de art. 1357 şi urm. C. civ. relativ la fapta ilicită comisă de către pârâte - persoană fizică şi persoană juridică, în contextul în care atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în cauză, astfel încât au respins cererea ca nefondată. Recurentul - reclamant a susţinut, în esenţă, că decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile, art. 1357 C. civ., atât în privinţa pârâtei A., cât şi în privinţa pârâtei S.C. B. S.R.L., în privinţa ultimei pârâte, recurenta arătând că a solicitat răspunderea acesteia pentru fapta proprie. Obiectul cauzei îl constituie o acţiune în regres prin care reclamantul solicită contravaloarea despăgubirilor pe care le-a achitat în calitate de titular al drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ale fostei Asociaţii Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, despăgubind persoanele prejudiciate ca urmare a accidentului rutier din 28 iunie 2017, produs pe raza localităţii Bisericani, judeţul Harghita, soldat cu moartea victimei C., în care a fost implicată autoutilitara marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea pârâtei S.C. B. S.R.L. Petroşani, condusă de pârâta A., prepusul respectivei societăţi comerciale. Prin plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin decesul victimei accidentului rutier, C., în sumă de 473.000 RON, reclamantul B.A.A.R., în substituirea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, s-a subrogat în drepturile acestora, în condiţiile Ordinului CSA nr. 1/2008. Conform situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţele de fond şi care nu mai poate fi cenzurată în recurs, Înalta Curte constată că prin Ordonanţa din 4 decembrie 2019, dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. x/2017, menţinută prin Ordonanţa din 22.01.2020 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., sub aspectul căruia a fost cercetată inculpata A.. S-a reţinut că la 28 iunie 2017, ora 11:20, inculpata a condus autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe raza localităţii Bisericani, DN 13/C, jud. Harghita, iar la intersecţia cu DN 13/A, nu a respectat semnificaţia indicatorului "STOP", pătrunzând în intersecţie, unde a intrat în coliziune frontală cu partea lateral stânga a microbuzului marca x cu nr. de înmatriculare x. În urma coliziunii a rezultat decesul pasagerului C., aflat în autoutilitara marca x, pasagerul nepurtând centura de siguranţă. În baza probelor administrate, procurorul a constatat incidenţa cauzei de clasare prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, întrucât deşi inculpata a fost cea care, din punct de vedere obiectiv a provocat accidentul de circulaţie pe fondul neacordării de prioritate, din cauza semnalizării deficitare a sectorului de drum, aceasta a circulat regulamentar până la observarea indicatorului "Oprire", când a frânat, dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului. Potrivit expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală, deşi inculpata a condus cu o viteză de 78-80 km/h în manevrele premergătoare observării indicatorului "STOP", acesta era instalat prea aproape de un gard iar în imediata lui apropiere erau montate panouri publicitare şi stocate blocuri de BCA, care limitau vizibilitatea şi eficienţa acestuia, iar pe drum nu existau indicatoare de presemnalizare a intersecţiei sau a priorităţii. A reţinut totodată procurorul că, "prin neinstalarea indicatorului "Acces în localitate", însoţit de indicatorul "limitare de viteză", la 50 km/h, la poziţia 31+100 şi la maxim 50 m de intersecţie a indicatorului de avertizare "intersecţie de drumuri" şi a indicatorului de prioritate "Sfârşitul drumului cu prioritate", au fost create premizele producerii accidentului urmare a căruia a fost întocmit prezentul proces penal. Inculpata A., în lipsa indicatoarelor mai sus enumerate, a condus în mod regulamentar autovehiculul cu o viteză de 78-80 km/h (conform expertizei), în momentele imediat premergătoare accidentului, şi la observarea indicatorului "Oprire" a frânat, reducând viteza la 54-58 km/h (conform expertizei) în momentul impactului dar nu a mai putut efectua manevra de evitare a accidentului". În ceea ce priveşte pe victimă, s-a reţinut că a încălcat prevederile art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrucât nu purta regulamentar centura de siguranţă conform expertizei tehnice. Din cercetările efectuate a rezultat că autoutilitara x, condusă de inculpată, proprietate a S.C. "B." Com S.R.L. Petroşani nu avea poliţă de asigurare RCA valabil încheiată. Având în vedere notificarea de plată a despăgubirilor înregistrată în dosarul FPVS 1128/17-1-11 al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii al cărui continuator este Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, acesta a achitat în data de 5 mai 2018 o sumă totală de 473.000 RON daune morale părinţilor, soţiei, copiilor şi fraţilor defunctului C.. Prin cererea dedusă judecăţii, înregistrată la Tribunalul Hunedoara în 15 octombrie 2019, înainte ca dosarul penal să se finalizeze prin Ordonanţa de clasare a procurorului neatacată cu plângere la instanţă, reclamantul B.A.A.R a solicitat, în temeiul art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C.. Dezlegarea dată de instanţele de fond acestei pretenţii este corectă, neputându-se reţine critica recurentei privitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin hotărârea instanţei de apel. În primul rând, plecând de la temeiul de drept al acţiunii - art. 2305 C. civ. - se reţine că fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului. Însă, potrivit art. 2288 C. civ., fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie valabilă. Atâta vreme cât obligaţia principală întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, nu este valabilă, nici fidejusiunea nu poate exista, prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că dreptul de regres al reclamantului este condiţionat de întrunirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celor două pârâte. Instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada vinovăţiei pârâtei A., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie fiind necesare întrunirea cumulativă a condiţiilor, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat, precum şi vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. În lipsa unuia dintre elementele răspunderii, în speţă lipsa vinovăţiei care să poată fi reţinută în sarcina pârâtei A., nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală a acesteia. Contrar susţinerilor din recurs, instanţa de apel nu a făcut confuzie între răspunderea penală şi răspunderea civilă delictuală, ci, din contră, a analizat, în raport de prevederile art. 1357 alin. (1) şi urm. C. civ., cerinţele necesare atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtei A., reţinând, în mod legal, în raport şi cu prevederile art. 16 alin. (3) C. civ., că "nu se poate aprecia că pârâta A. a fost în culpă, sub forma imprudenţei sau a neglijenţei, odată ce, în lipsa unei semnalizări corespunzătoare a vitezei de deplasare, a apropierii de o intersecţie şi a sfârşitului drumului cu prioritate, nu a avut posibilitatea să-şi adapteze conduita de aşa manieră încât fapta păgubitoare să nu se producă. Neglijenţa administratorului drumului în amplasarea unor indicatoare care să determine reducerea vitezei de deplasare, la care s-a adăugat opturarea vizibilităţii asupra indicatorului "STOP" au determinat lipsa oricărei culpe a pârâtei în producerea accidentului.". Potrivit dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite". În raport de argumentele redate mai sus, Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o asemenea analiză, făcând distincţie între lipsa vinovăţiei penale a pârâtei (reţinută prin ordonanţa de clasare) şi implicaţiile în plan patrimonial (civil) ale faptei pârâtei, în condiţiile în care responsabilitatea civilă a acestuia trebuia analizată prin raportare la întregul lanţ cauzal ce prezenta relevanţă în cauză. Cum, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că în lipsa vinovăţiei pârâtei A., nu poate fi angajată răspunderea juridică a acesteia pentru fapta proprie, acţiunea în regres formulată de către reclamant nu poate fi primită, odată ce ea poate fi pornită doar împotriva persoanei responsabile pentru repararea prejudiciului. Susţinerile din recurs referitoare la faptul că nu are relevanţă în cauză faptul că persoana prejudiciată nu a formulat plângerea prealabilă împotriva pârâtei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă nu au semnificaţia propusă de recurent, prezenta cauză având ca obiect obligarea pârâţilor la rambursarea sumelor pe care recurentul le-a achitat cu titlu de despăgubiri rudelor defunctului C., iar nu sume acordate persoanelor vătămate prin producerea accidentului - pasagera D. şi conducătorul auto E., în privinţa cărora, prin ordonanţa penală s-a dispus clasarea cauzei penale în temeiul art. 16 lit. e) teza I C. proc. pen. - lipseşte plângerea penală. În al doilea rând, este corectă aserţiunea instanţei de apel în sensul că, lipsind vinovăţia pârâtei A., acţiunea în regres nu poate fi primită nici împotriva pretinsului comitent pârâta S.C. "B." S.R.L., fiind necesară îndeosebi îndeplinirea tuturor condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie în persoana prepusului. Este adevărat, de asemenea, că lipsa asigurării pentru autovehiculul prin intermediul căruia s-a produs accidentul a determinat intervenţia BAAR în calitate de garant în acest caz, aşa cum susţine recurentul, dar cauza primă, determinată pentru intervenţie, nu a fost aceasta, ci a fost provocarea accidentului în sine, iar în analiza accidentului a fost stabilit faptul că pârâta A. a acţionat fără vinovăţie, fapt pentru care şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată. În considerarea tuturor acestor motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat. În aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga pe recurentul-reclamant Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L., conform dovezilor de plată depuse la dosar, constând în onorariul de avocat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțare

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva deciziei civile nr. 1509 din 21 octombrie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă. Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-pârâţi A. şi S.C. B. S.R.L. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia 2240/2 noiembrie 2022 — regres și infracțiunea intenționatăHotărâre · motivarea ÎCCJ: art. 58 lit. b) Legea 136/1995, hotărârea penală; dispozitivÎnalta Curte de Casație și Justiție · 2240/2022 · 2 noiembrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Antet, istoricul cauzei și susținerile părților, până la începerea considerentelor Înaltei Curți

    Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022 Asupra recursului de faţă; Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 28 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta societatea de asigurare A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 277.449 RON, cu titlu de despăgubire achitată în urma instrumentării dosarelor de daună x şi x în baza sentinţei şi deciziei penale pronunţate în cauza ce a făcut obiectul dosarului x/2014; dobânda legală până la încasarea efectivă a sumei, precum şi cheltuieli de judecată. Prin sentinţa civilă nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de pârât, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei civile nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul C.. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că, atât sentinţa pronunţată de instanţa de fond, cât şi decizia instanţei de apel, s-au dat cu interpretarea şi aplicarea eronată a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea 136/1996, în baza căruia asigurătorul de răspundere civilă şi-a întemeiat acţiunea. Potrivit recurentei-reclamante, condiţia de admisibilitate a acţiunii în regres, pe care o are la îndemână asigurătorul de răspundere civilă, prevăzută de art. 58 lit. b) teza I din Legea 136/1995, este ca accidentul să se fi produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie. Aşa cum rezultă din actele de la dosar, pârâtul a produs un accident de circulaţie, în timp ce conducea autoturismul asigurat RCA la recurenta-reclamantă, având o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de legiutor, aspecte necontestate de către acesta. Prin urmare, astfel cum arată recurenta-reclamantă, conducerea unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de către legiuitor, fapta fiind comisă - sub aspectul laturii subiective - cu intenţie directă. Recurenta-reclamantă susţine că interpretarea instanţelor în sensul că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii ar fi ca pârâtul să fi fost condamnat pentru infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului, este una eronată, în condiţiile în care art. 58 lit. b) teza I din Legea nr. 136/1995 impune condiţia ca fapta să fie doar incriminată şi nu condamnată, cu atât mai mult cu cât această infracţiune, de regulă, este absorbită în infracţiunea de ucidere din culpă, însă "absorbţia" nu face ca fapta să nu fi fost săvârşită sau incriminată şi nu poate reprezenta temeiul pentru respingerea acţiunii în regres. Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susţine că, deşi prima instanţă şi cea de apel au arătat că stabilirea vinovăţiei unei persoane se realizează cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 4 alin. (1) Cod procedură penală, în plan civil, autorul prejudiciului răspunde pentru prejudiciul creat. În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 8 decembrie 2021, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză. Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 19 octombrie 2022, în şedinţă publică. La 19 octombrie 2022, intimatul-pârât a depus la dosar concluzii scrise. Prin încheierea din 19 octombrie 2022 s-a dispus amânarea pronunţării cauzei la 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Considerentele Înaltei Curți, de la „Înalta Curte, verificând” până la „Față de cele de preced”

    Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat în cauză este fondat, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, dacă "accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie". Instanţa de apel a constatat că, prin decizia penală nr. 1454/07.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă, instanţa penală a reţinut, în considerente, că la data de 19.08.2011, în jurul orelor 19:20, inculpatul C., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (având o alcoolemie teoretică în sânge în descreştere de cca. 0,95 g0/00), a condus autoturismul marca x, pe sensul de mers dinspre Şos. Pantelimon către magazinul D., iar în momentul în care a efectuat manevra de viraj spre dreapta pentru a ocupa locul nr. 2 din parcarea amenajată vis-a-vis de imobilul cu nr. x, nu s-a asigurat în mod corespunzător, surprinzând şi accidentând pe minorul E., în vârstă de 1 an şi 11 luni, care se juca lângă bordura din dreptul aleii de acces în parcarea aferentă imobilului menţionat, în dreptul locului 1 spre locul 2 de parcare şi care a decedat la scurt timp la spital ca urmare a traumatismelor suferite în urma accidentului rutier. Potrivit art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului, "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani". Înalta Curte arată că, intervenirea pe parcursul procesului penal a unei legi penale mai favorabile intimatului-pârât nu este de natură să înlăture răspunderea civilă a acestuia, ci doar răspunderea sa penală. Decizia nr. 1/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin care s-a statuat în sensul că (...) faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. (3) teza I din C. pen., în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi reţinută în prezenta acţiune în regres. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din interpretarea logico-juridică a textului art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1996, una din condiţiile necesare pentru a se putea exercita acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului este aceea a comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie, condiţie îndeplinită în speţă. Textul art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 nu impune condiţia pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru fapta săvârşită, fiind suficient, din această perspectivă, ca la data săvârşirii, fapta să fie incriminată de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca reprezentând o infracţiune săvârşită cu intenţie, împrejurare confirmată de către instanţa penală. În consecinţă, Înalta Curte reţine greşita aplicare de către instanţa de apel dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, în sensul că, în cauză nu este îndeplinită condiţia ca accidentul să fie produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie. Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi va casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțare

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Casează decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗
21. 21
    Sursa 21: ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia 2240/2 noiembrie 2022 — regres și infracțiunea intenționatăHotărâre · istoricul accidentului din 2011; motivarea raportului cu infracțiunea complexă; dispozitivÎnalta Curte de Casație și Justiție · 2240/2022 · 2 noiembrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Antet, istoricul cauzei și susținerile părților, până la începerea considerentelor Înaltei Curți

    Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022 Asupra recursului de faţă; Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 28 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta societatea de asigurare A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 277.449 RON, cu titlu de despăgubire achitată în urma instrumentării dosarelor de daună x şi x în baza sentinţei şi deciziei penale pronunţate în cauza ce a făcut obiectul dosarului x/2014; dobânda legală până la încasarea efectivă a sumei, precum şi cheltuieli de judecată. Prin sentinţa civilă nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de pârât, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei civile nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul C.. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că, atât sentinţa pronunţată de instanţa de fond, cât şi decizia instanţei de apel, s-au dat cu interpretarea şi aplicarea eronată a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea 136/1996, în baza căruia asigurătorul de răspundere civilă şi-a întemeiat acţiunea. Potrivit recurentei-reclamante, condiţia de admisibilitate a acţiunii în regres, pe care o are la îndemână asigurătorul de răspundere civilă, prevăzută de art. 58 lit. b) teza I din Legea 136/1995, este ca accidentul să se fi produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie. Aşa cum rezultă din actele de la dosar, pârâtul a produs un accident de circulaţie, în timp ce conducea autoturismul asigurat RCA la recurenta-reclamantă, având o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de legiutor, aspecte necontestate de către acesta. Prin urmare, astfel cum arată recurenta-reclamantă, conducerea unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de către legiuitor, fapta fiind comisă - sub aspectul laturii subiective - cu intenţie directă. Recurenta-reclamantă susţine că interpretarea instanţelor în sensul că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii ar fi ca pârâtul să fi fost condamnat pentru infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului, este una eronată, în condiţiile în care art. 58 lit. b) teza I din Legea nr. 136/1995 impune condiţia ca fapta să fie doar incriminată şi nu condamnată, cu atât mai mult cu cât această infracţiune, de regulă, este absorbită în infracţiunea de ucidere din culpă, însă "absorbţia" nu face ca fapta să nu fi fost săvârşită sau incriminată şi nu poate reprezenta temeiul pentru respingerea acţiunii în regres. Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susţine că, deşi prima instanţă şi cea de apel au arătat că stabilirea vinovăţiei unei persoane se realizează cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 4 alin. (1) Cod procedură penală, în plan civil, autorul prejudiciului răspunde pentru prejudiciul creat. În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 8 decembrie 2021, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză. Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 19 octombrie 2022, în şedinţă publică. La 19 octombrie 2022, intimatul-pârât a depus la dosar concluzii scrise. Prin încheierea din 19 octombrie 2022 s-a dispus amânarea pronunţării cauzei la 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Considerentele Înaltei Curți, de la „Înalta Curte, verificând” până la „Față de cele de preced”

    Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat în cauză este fondat, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, dacă "accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie". Instanţa de apel a constatat că, prin decizia penală nr. 1454/07.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă, instanţa penală a reţinut, în considerente, că la data de 19.08.2011, în jurul orelor 19:20, inculpatul C., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (având o alcoolemie teoretică în sânge în descreştere de cca. 0,95 g0/00), a condus autoturismul marca x, pe sensul de mers dinspre Şos. Pantelimon către magazinul D., iar în momentul în care a efectuat manevra de viraj spre dreapta pentru a ocupa locul nr. 2 din parcarea amenajată vis-a-vis de imobilul cu nr. x, nu s-a asigurat în mod corespunzător, surprinzând şi accidentând pe minorul E., în vârstă de 1 an şi 11 luni, care se juca lângă bordura din dreptul aleii de acces în parcarea aferentă imobilului menţionat, în dreptul locului 1 spre locul 2 de parcare şi care a decedat la scurt timp la spital ca urmare a traumatismelor suferite în urma accidentului rutier. Potrivit art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului, "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani". Înalta Curte arată că, intervenirea pe parcursul procesului penal a unei legi penale mai favorabile intimatului-pârât nu este de natură să înlăture răspunderea civilă a acestuia, ci doar răspunderea sa penală. Decizia nr. 1/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin care s-a statuat în sensul că (...) faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. (3) teza I din C. pen., în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi reţinută în prezenta acţiune în regres. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din interpretarea logico-juridică a textului art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1996, una din condiţiile necesare pentru a se putea exercita acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului este aceea a comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie, condiţie îndeplinită în speţă. Textul art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 nu impune condiţia pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru fapta săvârşită, fiind suficient, din această perspectivă, ca la data săvârşirii, fapta să fie incriminată de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca reprezentând o infracţiune săvârşită cu intenţie, împrejurare confirmată de către instanţa penală. În consecinţă, Înalta Curte reţine greşita aplicare de către instanţa de apel dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, în sensul că, în cauză nu este îndeplinită condiţia ca accidentul să fie produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie. Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi va casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțare

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Casează decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗
22. 22
    Sursa 22: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 15 alin. (1)-(6) · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 15 alin. (3)

    Asiguratul înștiințează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1), cu privire la faptul că: a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta; b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs și informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfășurarea acestor proceduri și rezultatul acestora; c) partea prejudiciată și-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească sau către o altă autoritate, în situația în care contractantul află despre acest lucru; d) informațiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 15 alin. (4)–(6)

    Prevederile la alin. (1) și (3) nu se aplică în situația în care asiguratul face dovada imposibilității îndeplinirii acestei obligații. Neîndeplinirea de către asigurat a obligațiilor prevăzute la alin. (1)-(3) nu limitează dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită. Neprezentarea asiguratului la solicitarea asigurătorului nu îngrădește dreptul persoanei prejudiciate de a fi despăgubită.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 15 alin. (1)

    Ca urmare a producerii unui accident de vehicule, asiguratul notifică asigurătorul RCA cu privire la aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la producerea accidentului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.15 alin.(2)

    Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informații cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și documentele necesare instrumentării cazului.

    Textul în documentul-sursă ↗
23. 23
    Sursa 23: Legea 132/2017 — acoperire RCA, notificare și recuperarea sumelorLege · art. 15 alin. (2)-(3); art. 23 alin. (3), (6); art. 25 · forma din 16 noiembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 9 extrase citate

    Art. 15 alin. (3)

    Asiguratul înștiințează asigurătorul RCA în termenul prevăzut la alin. (1), cu privire la faptul că: a) partea prejudiciată a solicitat despăgubirea de la acesta; b) procedurile penale sau administrative au fost îndreptate împotriva lui în legătură cu evenimentul produs și informează asigurătorul RCA imediat cu privire la desfășurarea acestor proceduri și rezultatul acestora; c) partea prejudiciată și-a exercitat dreptul de a fi despăgubită prin înaintarea unei cereri către o instanță judecătorească sau către o altă autoritate, în situația în care contractantul află despre acest lucru; d) informațiile înscrise în contractul RCA au suferit modificări intervenite în timpul derulării contractului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. e); condiții cumulative ale regresului

    asiguratul a refuzat în mod nejustificat îndeplinirea obligațiilor sale împiedicând în acest fel asigurătorul RCA să desfășoare propria investigație conform prevederilor art. 21 alin. (3), iar asigurătorul este în măsură să probeze că acest fapt a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. b)

    accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârșite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni săvârșite cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.23 alin.(6)

    În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.15 alin.(2)

    Asiguratul furnizează asigurătorului RCA informații cu privire la cauzele și împrejurările producerii accidentului și documentele necesare instrumentării cazului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25, teza introductivă

    Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situații:

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. c)

    accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. d)

    persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 25 lit. a)

    accidentul a fost produs cu intenție;

    Textul în documentul-sursă ↗
24. 24
    Sursa 24: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 19 alin. (5), art. 25–28 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 11 extrase citate

    Art.25 alin. (6)

    Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă şi în cazul în care moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii civile nu îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea acţiunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moştenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părţii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) şi (2).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13

    Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.25 alin.(5); PDF p.11

    În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) - cu excepţia prescripţiei, i) şi j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum şi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8

    (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (2)

    Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faţa instanţei civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin.(5)

    În cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanţei penale, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.28 alin.(2); PDF p.13

    Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (7)

    În cazul prevăzut la alin. (1), judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (1)

    Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.27 alin. (6)

    Persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    art. 26 alin. (1)–(3), (5) · forma extrasului din 13 iunie 2026

    (1) Instanța poate dispune disjungerea acțiunii civile, când soluționarea acesteia determină depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii penale. Soluționarea acțiunii civile rămâne în competența instanței penale. (2) Disjungerea se dispune de către instanță din oficiu ori la cererea procurorului sau a părților. (3) Probele administrate până la disjungere vor fi folosite la soluționarea acțiunii civile disjunse. (5) Încheierea prin care se disjunge acțiunea civilă este definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗
25. 25
    Sursa 25: Codul civil — copia FGA, versiunea 19 martie 2026: răspundere și efectele soluției penaleLege · art. 1394; PDF p. 331 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 1394 — Prorogarea termenului prescripţiei; textul articolului; PDF p. 331

    În toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

    Textul în documentul-sursă ↗
26. 26
    Sursa 26: ÎCCJ, Decizia 351/6 octombrie 2025 — inadmisibilitatea sesizării privind prescripția regresuluiHotărâre · par. 31–49 și dispozitiv · forma din 6 octombrie 2025Înalta Curte de Casație și Justiție · 351 · 6 octombrie 2025 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    HP351/06.10.2025, dispozitiv — inadmisibilitate și întrebarea sesizării

    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.964/221/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea și aplicarea art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 1.394, art. 1.597 și art. 2.528 din Codul civil, în ipoteza unei acțiuni în regres a asigurătorului împotriva persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, întemeiate pe dispozițiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 132/2017, este incidentă prorogarea termenului de prescripție prevăzută de art. 1.394 din Codul civil?

    Textul în documentul-sursă ↗

    HP351/2025, par.43

    Or, nefiind îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept în anul 2023, în mod evident această condiție nu ar putea fi îndeplinită nici în prezent, în contextul în care prevederile supuse interpretării nu au suferit modificări legislative ulterior soluționării primei sesizări.

    Textul în documentul-sursă ↗
27. 27
    Sursa 27: Codul civil — copia FGA, versiunea 19 martie 2026: răspundere și efectele soluției penaleLege · art. 6 alin. (1)-(4); PDF p. 3 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art. 6 — Aplicarea în timp a legii civile; textul articolului; PDF p. 3

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 6 alin. (1), (2), (4), (5), (6); PDF p.3

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 6 alin. (1), (2), (4); PDF p. 3

    Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

    Textul în documentul-sursă ↗
28. 28
    Sursa 28: ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia 2240/2 noiembrie 2022 — regres și infracțiunea intenționatăHotărâre · istoricul accidentului 19.08.2011 și aplicarea art. 58 lit. b) din Legea 136/1995Înalta Curte de Casație și Justiție · 2240/2022 · 2 noiembrie 2022 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Antet, istoricul cauzei și susținerile părților, până la începerea considerentelor Înaltei Curți

    Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022 Asupra recursului de faţă; Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 28 septembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta societatea de asigurare A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 277.449 RON, cu titlu de despăgubire achitată în urma instrumentării dosarelor de daună x şi x în baza sentinţei şi deciziei penale pronunţate în cauza ce a făcut obiectul dosarului x/2014; dobânda legală până la încasarea efectivă a sumei, precum şi cheltuieli de judecată. Prin sentinţa civilă nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtul C., ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea formulată de pârât, privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Prin decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., împotriva sentinţei civile nr. 664 din 13 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul C.. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului, recurenta-reclamantă arată că, atât sentinţa pronunţată de instanţa de fond, cât şi decizia instanţei de apel, s-au dat cu interpretarea şi aplicarea eronată a legii, în speţă a dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea 136/1996, în baza căruia asigurătorul de răspundere civilă şi-a întemeiat acţiunea. Potrivit recurentei-reclamante, condiţia de admisibilitate a acţiunii în regres, pe care o are la îndemână asigurătorul de răspundere civilă, prevăzută de art. 58 lit. b) teza I din Legea 136/1995, este ca accidentul să se fi produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie. Aşa cum rezultă din actele de la dosar, pârâtul a produs un accident de circulaţie, în timp ce conducea autoturismul asigurat RCA la recurenta-reclamantă, având o îmbibaţie alcoolică peste limita admisă de legiutor, aspecte necontestate de către acesta. Prin urmare, astfel cum arată recurenta-reclamantă, conducerea unui autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de către legiuitor, fapta fiind comisă - sub aspectul laturii subiective - cu intenţie directă. Recurenta-reclamantă susţine că interpretarea instanţelor în sensul că una din condiţiile de admisibilitate a acţiunii ar fi ca pârâtul să fi fost condamnat pentru infracţiunea de conducere sub influenţa alcoolului, este una eronată, în condiţiile în care art. 58 lit. b) teza I din Legea nr. 136/1995 impune condiţia ca fapta să fie doar incriminată şi nu condamnată, cu atât mai mult cu cât această infracţiune, de regulă, este absorbită în infracţiunea de ucidere din culpă, însă "absorbţia" nu face ca fapta să nu fi fost săvârşită sau incriminată şi nu poate reprezenta temeiul pentru respingerea acţiunii în regres. Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susţine că, deşi prima instanţă şi cea de apel au arătat că stabilirea vinovăţiei unei persoane se realizează cu respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 4 alin. (1) Cod procedură penală, în plan civil, autorul prejudiciului răspunde pentru prejudiciul creat. În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 8 decembrie 2021, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză. Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 19 octombrie 2022, în şedinţă publică. La 19 octombrie 2022, intimatul-pârât a depus la dosar concluzii scrise. Prin încheierea din 19 octombrie 2022 s-a dispus amânarea pronunţării cauzei la 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Considerentele Înaltei Curți, de la „Înalta Curte, verificând” până la „Față de cele de preced”

    Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat în cauză este fondat, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, dacă "accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie". Instanţa de apel a constatat că, prin decizia penală nr. 1454/07.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă, instanţa penală a reţinut, în considerente, că la data de 19.08.2011, în jurul orelor 19:20, inculpatul C., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (având o alcoolemie teoretică în sânge în descreştere de cca. 0,95 g0/00), a condus autoturismul marca x, pe sensul de mers dinspre Şos. Pantelimon către magazinul D., iar în momentul în care a efectuat manevra de viraj spre dreapta pentru a ocupa locul nr. 2 din parcarea amenajată vis-a-vis de imobilul cu nr. x, nu s-a asigurat în mod corespunzător, surprinzând şi accidentând pe minorul E., în vârstă de 1 an şi 11 luni, care se juca lângă bordura din dreptul aleii de acces în parcarea aferentă imobilului menţionat, în dreptul locului 1 spre locul 2 de parcare şi care a decedat la scurt timp la spital ca urmare a traumatismelor suferite în urma accidentului rutier. Potrivit art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului, "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani". Înalta Curte arată că, intervenirea pe parcursul procesului penal a unei legi penale mai favorabile intimatului-pârât nu este de natură să înlăture răspunderea civilă a acestuia, ci doar răspunderea sa penală. Decizia nr. 1/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin care s-a statuat în sensul că (...) faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală şi de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracţiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. (3) teza I din C. pen., în care este absorbită infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi reţinută în prezenta acţiune în regres. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din interpretarea logico-juridică a textului art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1996, una din condiţiile necesare pentru a se putea exercita acţiunea în regres a asigurătorului împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului este aceea a comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie, condiţie îndeplinită în speţă. Textul art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995 nu impune condiţia pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru fapta săvârşită, fiind suficient, din această perspectivă, ca la data săvârşirii, fapta să fie incriminată de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca reprezentând o infracţiune săvârşită cu intenţie, împrejurare confirmată de către instanţa penală. În consecinţă, Înalta Curte reţine greşita aplicare de către instanţa de apel dispoziţiilor art. 58 lit. b) din Legea nr. 136/1995, în sensul că, în cauză nu este îndeplinită condiţia ca accidentul să fie produs în timpul comiterii unei fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiune săvârşită cu intenţie. Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi va casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Dispozitiv, caracter definitiv și pronunțare

    PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta A. S.A., PRIN LICHIDATOR B., împotriva deciziei civile nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Casează decizia civilă nr. 1116 din 22 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă. Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 noiembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗
29. 29
    Sursa 29: Codul de procedură penală — copia instituțională FGA, versiunea 23 martie 2026: acțiunea civilăLege · art. 19 alin. (5); art. 28 · forma din 23 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 3 extrase citate

    Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13

    Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8

    (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.28 alin.(2); PDF p.13

    Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

    Textul în documentul-sursă ↗
30. 30
    Sursa 30: Codul civil — copia FGA, versiunea 19 martie 2026: răspundere și efectele soluției penaleLege · art. 1381, 1385–1386; PDF pp. 327–328 · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 1386 — Formele reparaţiei; textul articolului; PDF p. 328

    (1)Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2)La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3)Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4)În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1385 — Întinderea reparaţiei; textul articolului; PDF p. 328

    (1)Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2)Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3)Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4)Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1381 — Obiectul reparaţiei; textul articolului; PDF p. 327

    (1)Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2)Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3)Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1385 alin. (1), (2), (3); PDF p. 328

    Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

    Textul în documentul-sursă ↗
31. 31
    Sursa 31: Codul de procedură civilă — copia FGA, versiunea 10 martie 2026: autoritatea hotărâriiLege · art. 430 alin. (4); art. 435 alin. (1)-(2) · forma din 10 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 430 — Autoritatea de lucru judecat; textul articolului; PDF p. 141

    (1)Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2)Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3)Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4)Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5)Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 435 — Obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii; textul articolului; PDF p. 142

    (1)Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora. (2)Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condiţiile legii, dovada contrară.

    Textul în documentul-sursă ↗