Negociere, mediere și tranzacție: ce se schimbă prin acord

01Ce aleg: discuția, procedura sau acordul

02Negocierea directă: obiectul și răspunsurile clare

03Cum începe medierea și ce costuri verific

04Participarea nu mă obligă să accept o soluție

05Cine semnează și ce se schimbă prin acord

06Trei acte ale medierii, cu funcții diferite

07Când există un titlu executoriu

08Dacă litigiul este deja în instanță

09Prescripția: ce se oprește și de când

10Ce pregătesc și unde sunt limitele ghidului

§Termene și repere procedurale

!De reținut

#Surse și trimiteri

1. 1
   Sursa 1: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art. 1183–1184, copia FGA19.03.2026, PDFpp.287–288: libertatea negocierii, buna-credință și informațiile confidențiale. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 1183

   Art. 1183: Buna-credinţă în negocieri (1)Părţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute răspunzătoare pentru eşecul acestora. (2)Partea care se angajează într-o negociere este ţinută să respecte exigenţele bunei-credinţe. Părţile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligaţii. (3)Este contrară exigenţelor bunei-credinţe, între altele, conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. (4)Partea care iniţiază, continuă sau rupe negocierile contrar bunei-credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va ţine seama de cheltuielile angajate în vederea negocierilor, de renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi de orice împrejurări asemănătoare.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1184

   Art. 1184: Obligaţia de confidenţialitate în negocierile precontractuale Când o informaţie confidenţială este comunicată de către o parte în cursul negocierilor, cealaltă parte este ţinută să nu o divulge şi să nu o folosească în interes propriu, indiferent dacă se încheie sau nu contractul. Încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă.

   Textul în documentul-sursă ↗
2. 2
   Sursa 2: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art.1–2,5 și50 alin.(1)–(3): consimțământ, alegere, mediator fără puterea de a impune soluția. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 4 extrase citate

   Art. 1, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților. (la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice, își pot soluționa conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței de judecată. (la 29-07-2019, Alineatul (1) din Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (1^1) Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de informare, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de informare, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței. (la 21-12-2012, Alin. (1^1) al art. 2 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012. ) (1^2) Încetat efecte juridice.----------Alin. (1^2) al art. 2 și-a încetat efectele juridice, ca urmare a aplicării DECIZIEI CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 266 din 7 mai 2014 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 25 iunie 2014. Notă Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 266 din 7 mai 2014 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 25 iunie 2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială CEZ Vânzare - S.A. din Craiova, județul Dolj, prin mandatar Societatea Comercială EOS KSI România - S.R.L. din București, în Dosarul nr. 14.501/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă constatându-se că prevederile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale. Curtea reține, totodată, că în preambulul Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 136 din 24 mai 2008, se prevede că "medierea ar trebui să constituie o procedură voluntară, în sensul că părțile sunt ele însele responsabile de procedură și o pot organiza după cum doresc și încheia în orice moment." De asemenea, art. 3 lit. a) din directivă definește medierea ca fiind un proces "în care două sau mai multe părți într-un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind soluționarea litigiului dintre ele (...)". Art. 5 alin. (1) intitulat "Recurgerea la mediere" prevede că "o instanță la care a fost introdusă o acțiune poate, atunci când este cazul și având în vedere toate circumstanțele cazului respectiv, să invite părțile să recurgă la mediere pentru a soluționa litigiul. Instanța poate, de asemenea, invita părțile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate și sunt ușor accesibile." Ca atare, dispozițiile acestei directive se referă doar la posibilitatea, și nu la obligația părților de a urma procedura medierii, deci nimic obligatoriu referitor la mediere și, cu atât mai puțin, la procedura prealabilă de informare cu privire la avantajele medierii. În acest context, Curtea constată că, deși atât legislația națională, respectiv Legea nr. 192/2006 și Codul de procedură civilă [art. 227 alin. (2) teza finală], cât și Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă și informală, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instituită de alin. (1^2) din același articol. Așa fiind, deși medierea este facultativă, totuși ședința de informare privind avantajele medierii este obligatorie. Curtea apreciază, totodată, că reglementarea legală criticată, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 , prin care părțile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, răstoarnă prezumția irefragabilă "nemo censetur ignorare legem". Dacă legea, în speță Legea nr. 192/2006 , cu toate modificările ei, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit acestui adagiu, cetățeanul beneficiază de prezumția de cunoaștere a legii. Ca atare, nu este justificată o procedură specială de informare asupra conținutului unei atare legi. În mod indubitabil această obligație instituită sub orice sancțiune, nu doar sub aceea a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, contravine dispozițiilor art. 21 din Constituție , care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție. Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituțional, iar prin sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis. Prin urmare, începând cu data de 10 august 2014, dispozițiile art. 2 alin. (1) și (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator își încetează efectele juridice, legiuitorul neintervenind pentru modificarea prevederilor atacate.(1^3) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris. (la 01-07-2013, Alin. (1^3) al art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. ) (1^4) Serviciile prestate conform dispozițiilor alin. (1) și (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. (la 01-07-2013, Alin. (1^4) al art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. ) (2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părțile au parcurs doar ședința de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57. În cazul în care una dintre părți refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței și nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 60^1. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Prin excepție de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită și prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părți, întocmit de mediator, numai în situația în care se probează primirea invitației la mediere de către pârât. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate, analizează conflictul și prezintă părților avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informațiile necesare în scopul de a ajuta și determina părțile, ca în deplin acord și cunoștință de cauză, să accepte rezolvarea neînțelegerilor dintre ele prin mediere. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^3) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării ședinței de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părțile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părților implicate. (la 29-07-2019, Articolul 2 a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^4) Procesul-verbal încheiat conform alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părțile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitației la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere și va cuprinde în conținutul său demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părții care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condițiile probării primirii invitației. (la 29-07-2019, Articolul 2 a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege. Notă Decizie de admitere: RIL nr. 33/2019 , publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 februarie 2020: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.(5) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.(6) Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților, respectiv părții pe care o reprezintă soluționarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (7) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (8) În litigiile dintre consumatori și comercianți în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (9) Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afara, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (10) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (11) În orice convenție ce privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte. (la 29-07-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 5, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părți.(2) Părțile au dreptul să își aleagă în mod liber mediatorul.(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulți mediatori.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 50, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Medierea se bazează pe cooperarea părților și utilizarea, de către mediator, a unor metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere.(2) Metodele și tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de părțile aflate în conflict.(3) Mediatorul nu poate impune părților o soluție cu privire la conflictul supus medierii.

   Textul în documentul-sursă ↗
3. 3
   Sursa 3: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.2267–2272, PDFpp.529–530: definiție, obiect, disponibilitate, capacitate și forma scrisă pentru dovadă. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 6 extrase citate

   Art. 2267 — Noţiune; textul articolului; PDF p. 529

   (1)Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. (2)Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2268 — Domeniul de aplicare; textul articolului; PDF p. 529

   (1)Nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. (2)Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2269 — Indivizibilitatea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529

   Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2270 — Întinderea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529

   (1)Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile, nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia. (2)Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2271 — Capacitatea de exerciţiu; textul articolului; PDF p. 529

   Pentru a tranzacţiona, părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului. Cei care nu au această capacitate pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2272 — Condiţiile de formă; textul articolului; PDF p. 530

   Pentru a putea fi dovedită, tranzacţia trebuie să fie încheiată în scris.

   Textul în documentul-sursă ↗
4. 4
   Sursa 4: Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă autoLege · Legea132/2017 art.20 alin.(1)–(3), art.23 alin.(1) și(5): demers direct/prin mandat, plata părții necontestate. · forma din 13 decembrie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 2 extrase citate

   Art. 20

   Articolul 20 Cererea de despăgubire(1) Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(2) Persoana prejudiciată are dreptul, direct sau prin mandatari, să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA sau către propriul asigurător RCA în cazul decontării directe, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea RCA, sau către BAAR, în cazul producerii unui risc acoperit de acesta în condițiile prevăzute de prezenta lege.(3) Cererea de despăgubire se poate înainta și prin mijloace electronice.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 23

   Articolul 23 Plata despăgubirilor(1) Despăgubirile se plătesc de către asigurătorul RCA persoanelor fizice sau juridice prejudiciate, în contul indicat de către persoana prejudiciată sau mandatarul acesteia, în condițiile legii.(2) Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului RCA.(3) Despăgubirile se plătesc asiguraților dacă aceștia dovedesc că au despăgubit persoanele prejudiciate și despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 25.(4) În cazul în care în drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asigurătorul facultativ al acesteia, eventuala diferență de despăgubire dintre cea rezultată potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA rămâne pe contul contractului de asigurare facultativă, neputând fi recuperată de la asigurat, dacă despăgubirea plătită din contractul facultativ nu depășește limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de vehicul, prevăzută de legislația în vigoare.(5) În situația în care părțile nu se înțeleg asupra cuantumului despăgubirii, suma care nu face obiectul litigiului este plătită de către asigurătorul RCA înainte ca acesta să se fi soluționat prin negocieri, prin soluționarea alternativă a litigiilor sau de către instanța judecătorească.(6) În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă.

   Textul în documentul-sursă ↗
5. 5
   Sursa 5: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma20/2017 art.22 alin.(1)–(3), art.29 și30: căi, probe, ofertă și accept scris; reanalizarea plății are regim propriu.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 3 extrase citate

   Art. 22 — PDF pp. 22–24 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea între părţi. (2) Cererea de despăgubire se soluţionează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenime ntului. (4) În situaţia în care se formulează pretenţii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; b) hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau (ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017. (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în acelaşi accident de vehicule depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 29 — PDF pp. 28–29 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 29 Oferta de despăgubire (1) Oferta de despăgubire este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, şi cuprinde: a) modul detaliat de calcul al costurilor reparaţiei, inclusiv tarifele la care este calculată manopera de reparaţie; b) în cazul daunei totale economice: (i) modul de calcul al valorii bunului la data evenimentului; (ii) modul de calcul al valorii epavei; c) sursele de referinţă ale costurilor avute în vedere. (2) Asigurătorul RCA este responsabil pentru erorile materiale, omisiunile şi diferenţele de cost rezultate din înaintarea unei oferte de despăgubire care exclude costurile de readucere a bunului la starea anterioară producerii evenimentului. (3) Oferta de despăgubire pentru vătămări corporale sau deces este înaintată persoanei prejudiciate de către asigurătorul RCA sau BAAR, după caz, şi cuprinde modul detaliat de calcul şi sursele de referinţă.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 30 — PDF pp. 29–29 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

   ARTICOLUL 30 Plata despăgubirilor (1) După exprimarea în scris a acceptului cu privire la oferta de despăgubire, plata se efectuează conform indicaţiilor persoanei prejudiciate, cu respectarea legislaţiei în vigoare. (2) Cuantumul despăgubirii plătite se va reanaliza la solicitarea persoanei prejudiciate pe baza documentelor justificative depuse ulterior plăţii. (3) Asigurătorul RCA răspunde solicitării de reanalizare prevăzute la alin. (2) în termen de 10 zile lucrătoare, după cum urmează: a) efectuând plata diferenţei de despăgubire justificată; b) notificând în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care a respins pretenţiile formulate.

   Textul în documentul-sursă ↗
6. 6
   Sursa 6: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art.12,26,43–48: tablou, onorariu, invitație, clauze și forma contractului de mediere; art. 47(2) procură specială. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 9 extrase citate

   Art. 47 alin. (1) · forma extrasului din 10 aprilie 2019

   (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Acesta se semnează de către părțile aflate în conflict și de mediator și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 12, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Mediatorii autorizați sunt înscriși în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) În tabloul prevăzut la alin. (1) se menționează următoarele date:a) numele și prenumele mediatorului; b) sediul profesional; c) pregătirea de bază a mediatorului, instituțiile la care s-a format și titlurile cu care le-a absolvit; d) domeniul medierii în care acesta este specializat; e) durata experienței practice în activitatea de mediere; f) limba străină în care este capabil să desfășoare medierea; g) calitatea de membru al unei asociații profesionale în domeniul medierii, precum și, după caz, al altor organizații; h) existența unei cauze de suspendare. i) corpul profesional al mediatorilor județean din care face parte; (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 12 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) j) formarea profesională continuă; (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 12 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) k) denumirea formei de exercitare a profesiei de mediator; (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 12 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) l) date de contact ale mediatorului sau formei de exercitare (nr. telefon, nr. fax, adresă de e-mail). (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 12 , Sectiunea 1 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Consiliul de mediere are obligația să actualizeze periodic și cel puțin o dată pe an Tabloul mediatorilor și să îl pună la dispoziție celor interesați la sediul său, al instanțelor judecătorești, al autorităților administrației publice locale, precum și la sediul Ministerului Justiției și pe pagina de Internet a acestuia.(4) Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator autorizat, în condițiile prezentei legi. (la 06-12-2009, Alin. (4) al art. 12 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (5) Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator autorizat, în condițiile prezentei legi, constituie infracțiune și se sancționează potrivit legii penale. (la 06-12-2009, Alin. (5) al art. 12 a fost introdus de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 26, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu părțile, precum și la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.(2) Onorariul trebuie să fie rezonabil și să țină cont de natura și de obiectul conflictului.(3) Pentru activitatea de informare și consiliere a părților cu privire la procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu. (la 25-11-2010, Alin. (3) al art. 26 a fost introdus de art. XV din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 43, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Părțile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părți invitația scrisă, în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitația se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părți. (la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 43 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2) În cazul imposibilității de prezentare a vreuneia dintre părțile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării și acceptării medierii. În cazul acceptării medierii, părțile în dispută și mediatorul vor semna contractul de mediere. (la 06-12-2009, Alin. (2) al art. 43 a fost modificat de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2^1) În procesele și cererile în materie civilă și comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părțile pot încerca soluționarea litigiului prin mediere. (la 06-12-2009, Alin. (2^1) al art. 43 a fost introdus de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (3) Dacă una dintre părți refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitației menționate la alin. (1) ori nu se prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se consideră neacceptată. (la 06-12-2009, Alin. (3) al art. 43 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (4) Mediatorul poate face și alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea părților la mediere, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 44, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Este interzisă desfășurarea ședințelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.(2) Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, și părțile aflate în conflict, pe de altă parte. (la 06-12-2009, Alin. (2) al art. 44 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 45, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancțiunea anulării, următoarele clauze: (la 06-12-2009, Partea introductivă a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) a) identitatea părților aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanților lor; b) menționarea tipului sau a obiectului conflictului; (la 06-12-2009, Lit. b) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) c) declarația părților că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia și regulile aplicabile; (la 06-12-2009, Lit. c) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) d) obligația mediatorului de a păstra confidențialitatea și decizia părților privind păstrarea confidențialității, după caz; (la 06-12-2009, Lit. d) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) e) angajamentul părților aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii; f) obligația părților aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului și cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părților, precum și modalitățile de avansare și de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunțare la mediere sau de eșuare a procedurii, precum și proporția care va fi suportată de către părți, ținându-se cont, dacă este cazul, de situația lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părți în mod egal; g) înțelegerea părților privind limba în care urmează să se desfășoare medierea. h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părților semnatare ale contractului de mediere; (la 06-12-2009, Lit. h) a art. 45 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) i) obligația părților de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea. (la 06-12-2009, Lit. i) a art. 45 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 46, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) În contractul de mediere pot fi prevăzute și alte clauze, în condițiile legii.(2) Sub sancțiunea nulității absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părților și cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 47, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Acesta se semnează de către părțile aflate în conflict și de mediator și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.(2) Părțile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condițiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 48, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligația părților de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.

   Textul în documentul-sursă ↗
7. 7
   Sursa 7: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art.29–36 și52–53: informare, neutralitate, confidențialitate, asistență și excepțiile probatorii. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 10 extrase citate

   Art. 29, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Mediatorul are obligația să dea orice explicații părților cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înțeleagă scopul, limitele și efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.(2) Mediatorul trebuie să asigure ca medierea să se realizeze cu respectarea libertății, demnității și a vieții private a părților.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 30, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Mediatorul are îndatorirea să depună toate diligențele pentru ca părțile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un termen rezonabil.(2) Mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor și să asigure un permanent echilibru între părți.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 31, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Mediatorul are obligația să refuze preluarea unui caz, dacă are cunoștință despre orice împrejurare ce l-ar împiedica să fie neutru și imparțial, precum și în cazul în care constată că drepturile în discuție nu pot face obiectul medierii, potrivit art. 2.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 32, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Mediatorul este obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor de care ia cunoștință în cursul activității sale de mediere, precum și cu privire la documentele întocmite sau care i-au fost predate de către părți pe parcursul medierii, chiar și după încetarea funcției sale.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 33, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Mediatorul este obligat să respecte normele de deontologie și să răspundă, cu respectarea dispozițiilor art. 32, cererilor formulate de autoritățile judiciare.(2) Mediatorul este obligat să comunice Consiliului de mediere orice modificare a condițiilor, care face necesară actualizarea mențiunilor prevăzute la art. 12 alin. (2).

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 34, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Mediatorul are obligația de a-și îmbunătăți permanent cunoștințele teoretice și tehnicile de mediere, urmând în acest scop cursuri de formare continuă, în condițiile stabilite de Consiliul de mediere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 35, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Mediatorul este obligat să restituie înscrisurile ce i-au fost încredințate de părți pe parcursul procedurii de mediere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 36, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părți într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus medierii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 52, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Părțile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condițiile stabilite de comun acord.(2) În cursul medierii părțile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziție, în condițiile legii.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 53, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Susținerile făcute pe parcursul medierii de către părțile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 și la art. 55 alin. (1), precum și de către mediator au caracter confidențial față de terți și nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepția cazului în care părțile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenția persoanelor care participă la mediere în condițiile art. 52 asupra obligației de păstrare a confidențialității și le va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate.

   Textul în documentul-sursă ↗
8. 8
   Sursa 8: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art.56–60, în special art. 58(1)–(7),59(1)–(3),59² și60(1): închidere, acord, condiții și căi de dobândire a titlului executoriu; art. 61–63, pentru litigiul pendinte și consfințirea înțelegerii. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 10 extrase citate

   Art. 57 · forma extrasului din 10 aprilie 2019

   La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 56, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Procedura de mediere se închide, după caz:a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eșuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părți. (2) În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 57, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 58, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepția situațiilor în care părțile și mediatorul convin altfel. (la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 58 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 58 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) În situația menționată la alin. (2^1) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Înțelegerea părților poate fi afectată, în condițiile legii, de termene și condiții.(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților. (la 01-10-2012, Alin. (4) a art. 58 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (4^1) Mediatorul este ținut de obligațiile prevăzute la alin. (4) și în cazul în care prin acordul de mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar. (la 01-10-2012, Alin. (4^1) a art. 58 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (5) Obligația prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situațiile în care legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiții de fond și de formă. (la 06-12-2009, Alin. (5) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (6) În cazul în care legea impune îndeplinirea condițiilor de publicitate, notarul public sau instanța de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătorești în Cartea Funciară. (la 06-12-2009, Alin. (6) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 59, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor.(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 59 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) Notă Decizie de admitere: RIL nr. 33/2019 , publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 februarie 2020: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.(2^1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) și art. 58 alin. (4) și (4^1), prin care se autentifică înțelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu*). (la 01-07-2013, Alin. (3) al art. 59 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. ) (la 01-10-2012, Art. 59 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 60, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul.(2) Mediatorul ia act de denunțarea unilaterală a contractului de mediere și, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoștințării, întocmește un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.(3) Dacă una dintre părțile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunța contractul de mediere în condițiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenția reală a părții respective și, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 61, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecății, soluționarea acestuia prin mediere poate avea loc din inițiativa părților sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanței, cu privire la drepturi asupra cărora părțile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluționarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părților.(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanței de judecată competente acordul de mediere și procesul-verbal de încheiere a medierii în original și în format electronic dacă părțile au ajuns la o înțelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situațiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) și c). (la 01-10-2012, Art. 61 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (3) În cazurile prevăzute la art. 60^1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc. (la 29-07-2019, Articolul 61 din Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, primul termen de judecată niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată. (la 29-07-2019, Articolul 61 din Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 62, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) Pentru desfășurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești sau arbitrale va fi suspendată la cererea părților, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă .(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 63, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   (1) În cazul în care litigiul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător*). (la 21-12-2012, Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012. ) (2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 63 , Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Instanța de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia, în cazul în care conflictul soluționat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de moștenitor. (la 01-10-2012, Alin. (2^1) al art. 63 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (3) Hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu. (la 06-12-2009, Alin. (3) al art. 63 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 59^2, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

   Cererea adresată instanței privind pronunțarea unei hotărâri care să consfințească înțelegerea părților rezultată din acordul de mediere se taxează potrivit legii. (la 29-06-2013, Art. 59^2 a fost modificat de cite144†art. 52 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 80 din 26 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 29 iunie 2013.】 )

   Textul în documentul-sursă ↗
9. 9
   Sursa 9: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.1266–1270 și1280, PDFpp.304–305,308; art.2270, PDFp.529: interpretare, forță obligatorie, relativitate și întinderea tranzacției. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

   Vezi cele 7 extrase citate

   Art. 1266

   Art. 1266: Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor (1)Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2)La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1267

   Art. 1267: Interpretarea sistematică Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1268

   Art. 1268: Interpretarea clauzelor îndoielnice (1)Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (2)Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. (3)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4)Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. (5)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1269

   Art. 1269: Regulile subsidiare de interpretare (1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1270

   Art. 1270: Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 1280

   Art. 1280: Relativitatea efectelor contractului Contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

   Textul în documentul-sursă ↗

   Art. 2270 — Întinderea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529

   (1)Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile, nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia. (2)Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

   Textul în documentul-sursă ↗
10. 10
    Sursa 10: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art. 2016, PDFp.469, integral inclusiv excepția mandatului de ocrotire; art.2271, PDFp.530: împuternicire expresă și capacitatea de a dispune. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    Art. 2016

    Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2271 — Capacitatea de exerciţiu; textul articolului; PDF p. 529

    Pentru a tranzacţiona, părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului. Cei care nu au această capacitate pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗
11. 11
    Sursa 11: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românLege · CPC art.81 alin.(1)–(2), forma printabilă oficială citită: mandat special/încuviințare și controlul actelor de dispoziție în proces.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 81 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 81: Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului (1)Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente. (2)Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor care beneficiază de tutelă specială şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane.

    Textul în documentul-sursă ↗
12. 12
    Sursa 12: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românLege · CPC art. 438–441 integral: învoiala părților, forma scrisă, recurs pentru motive procedurale și aplicarea corespunzătoare medierii.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Art. 438 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 438: Condiţiile în care se poate lua act de tranzacţie (1)Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfinţească tranzacţia lor. (2)Dacă părţile se înfăţişează la ziua stabilită pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită chiar de un singur judecător. (3)Dacă părţile se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 439 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 439: Forma tranzacţiei Tranzacţia va fi încheiată în formă scrisă şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 440 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 440: Calea de atac Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa ierarhic superioară.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 441 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 441: Domeniu de aplicare Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care învoiala părţilor este urmarea procedurii de mediere.

    Textul în documentul-sursă ↗
13. 13
    Sursa 13: Codul de procedură civilă — probe și reprezentare în procesul civil românLege · CPC art. 632,638–639,641,663 alin.(1)–(4) și666 alin.(1)–(5): titlul legal, creanța certă/lichidă/exigibilă și încuviințarea executării; nu simpla etichetă contractuală.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 6 extrase citate

    Art. 632 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 632: Temeiul executării silite (1)Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2)Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 638 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 638: Alte titluri executorii (1)Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: 1. Încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii; 2. Înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege; 3. titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de lege; 4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. (2)Suspendarea executării titlurilor prevăzute la alin. (1) pct. 2 şi 4 poate fi cerută şi în cadrul acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor. Dispoziţiile art. 719 se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 639 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 639: Înscrisurile autentice notariale (1)Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constituie titlu executoriu. În lipsa originalului, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public. (2)În cazul anulării de către instanţa de judecată a înscrisului autentificat de notarul public, răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată numai pentru încălcarea de către acesta cu vinovăţie a obligaţiilor sale profesionale, urmate de cauzarea unui prejudiciu, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 641 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 641: Înscrisurile sub semnătură privată Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 663 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 663: Creanţa certă, lichidă şi exigibilă (1)Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă. (2)Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. (3)Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. (4)Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. (5)Creanţele cu termen şi cele condiţionale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condiţiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparţinând debitorului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 666 · forma extrasului din 10 martie 2026

    Art. 666: Încuviinţarea executării silite (1)În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) şi dovada achitării taxei judiciare de timbru. (2)Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum şi creditorului. (3)Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta. (4)Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate. (5)Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. Înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege sau alte cerinţe în cazurile anume prevăzute de lege; 4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege. (6)Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită, introdusă în condiţiile prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile. (7)Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluţionează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, şi executorului judecătoresc. (8) [textul din Art. 666, alin. (8) din cartea V, titlul I, capitolul IV, sectiunea 1 a fost abrogat la 21- dec-2018 de Art. I, punctul 66. din Legea 310/2018] *) Prin Decizia nr. 20/2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în interesul legii şi stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu- zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

    Textul în documentul-sursă ↗
14. 14
    Sursa 14: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art. 2278 alin. (1)–(2), integral; copia FGA, PDF pp. 530–531. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 2278

    Art. 2278: Tranzacţia constatată prin hotărâre judecătorească (1)Tranzacţia care, punând capăt unui proces început, este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei. (2)Hotărârea prin care s-a desfiinţat tranzacţia în cazurile prevăzute la alin. (1) face ca hotărârea judecătorească prin care tranzacţia fusese constatată să fie lipsită de orice efect.

    Textul în documentul-sursă ↗
15. 15
    Sursa 15: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art. 2532 pct.6–7 și2534(1)–(2), PDFpp.584–585; art. 2551–2554, PDFpp.589–590: suspendare, condiții, reluare și calcul calendaristic. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Art. 2532

    Art. 2532: Cazurile generale de suspendare a prescripţiei Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt; 2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară; 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia; 6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; 8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului; 9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 10. în alte cazuri prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2551

    Art. 2551: Regulile aplicabile Durata termenelor, fără deosebire de natura şi izvorul lor, se calculează potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2552

    Art. 2552: Termenul stabilit pe săptămâni, luni sau ani (1)Când termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (2)Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. (3)Mijlocul lunii se socoteşte a cincisprezecea zi. (4)Dacă termenul este stabilit pe o lună şi jumătate sau pe mai multe luni şi jumătate, cele 15 zile se vor socoti la sfârşitul termenului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2553

    Art. 2553: Termenul stabilit pe zile (1)Când termenul se stabileşte pe zile, nu se iau în calcul prima şi ultima zi a termenului. (2)Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile. (3)Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispoziţiile art. 2.556 rămân aplicabile.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2554

    Art. 2554: Prorogarea termenului Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează.

    Textul în documentul-sursă ↗
16. 16
    Sursa 16: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art. 49; art. 60² alin.(1)–(2); art.56–60: suspendarea dreptului litigios, informare fără recunoaștere/întrerupere și închiderea medierii. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 7 extrase citate

    Art. 49 · forma extrasului din 10 aprilie 2019

    Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 57 · forma extrasului din 10 aprilie 2019

    La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 60^2, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Etapa de informare și analiza de conflict din cadrul procedurii de mediere, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților, nu pot depăși 15 zile calendaristice. Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător. (la 29-07-2019, Alineatul (1) din Articolul 60^2 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2) Acceptarea participării sau participarea la ședința de informare nu constituie o recunoaștere a dreptului ce ar face obiectul litigiului și nu întrerupe cursul prescripției. (la 21-12-2012, Art. 60^2 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012. )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 56, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Procedura de mediere se închide, după caz:a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eșuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părți. (2) În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 58, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepția situațiilor în care părțile și mediatorul convin altfel. (la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 58 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 58 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) În situația menționată la alin. (2^1) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Înțelegerea părților poate fi afectată, în condițiile legii, de termene și condiții.(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților. (la 01-10-2012, Alin. (4) a art. 58 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (4^1) Mediatorul este ținut de obligațiile prevăzute la alin. (4) și în cazul în care prin acordul de mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar. (la 01-10-2012, Alin. (4^1) a art. 58 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (5) Obligația prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situațiile în care legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiții de fond și de formă. (la 06-12-2009, Alin. (5) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (6) În cazul în care legea impune îndeplinirea condițiilor de publicitate, notarul public sau instanța de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătorești în Cartea Funciară. (la 06-12-2009, Alin. (6) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 59, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor.(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 59 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) Notă Decizie de admitere: RIL nr. 33/2019 , publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 februarie 2020: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.(2^1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) și art. 58 alin. (4) și (4^1), prin care se autentifică înțelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu*). (la 01-07-2013, Alin. (3) al art. 59 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. ) (la 01-10-2012, Art. 59 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 60, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul.(2) Mediatorul ia act de denunțarea unilaterală a contractului de mediere și, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoștințării, întocmește un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.(3) Dacă una dintre părțile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunța contractul de mediere în condițiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenția reală a părții respective și, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

    Textul în documentul-sursă ↗
17. 17
    Sursa 17: Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civilLege · Legea nr. 71/2011 art.3,102,201 și 203,220: legea actului și regimul prescripțiilor, inclusiv excepțiile tranzitorii citite. · forma din 16 iulie 2025Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 6 extrase citate

    Art. 102 alin. (1)

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art.102 alin.(1)–(2)

    (1) Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de legea în vigoare la data modificării. În privința elementelor ce nu fac obiectul modificării, sunt aplicabile dispozițiile alin. (1).

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 201

    Articolul 201 Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Notă Decizie de admitere: RIL nr. 13/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 907 din 15 septembrie 2022:1. Regimul juridic aplicabil prescripției dreptului de a obține executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanțial în vigoare la momentul nașterii dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea creanței garantate, fiind lipsită de relevanță norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită. 2. Dreptul de a obține executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripției executării silite a creanței întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011. 3. În cazul în care prescripția dreptului de a obține executarea silită a creanței garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obține executarea silită a creanței principale este prescris, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de: – 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013; – 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripția dreptului creditorului ipotecar de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv). Decizie de respingere: HP nr. 34/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 905 din 14 septembrie 2022.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 203

    Articolul 203 Dispozițiile art. 2.532 pct. 6 și 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după această din urmă dată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 220

    Articolul 220(1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011.(2) Actele normative prevăzute la art. 214 și 216-218 intră în vigoare la data intrării în vigoare a Codului civil.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 3

    Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

    Textul în documentul-sursă ↗
18. 18
    Sursa 18: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.6, PDFp.3: neretroactivitate și aplicarea legii civile în timp; actul și prescripția se examinează distinct. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 6 — Aplicarea în timp a legii civile; textul articolului; PDF p. 3

    (1)Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2)Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. (3)Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi. (4)Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. (5)Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (6)Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

    Textul în documentul-sursă ↗
19. 19
    Sursa 19: Legea nr. 154/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006Lege · Legea nr. 154/2019 art.I pct.10–14 și art.II; corelate cu notele de intrare29.07.2019 din Legea nr. 192: executorialitatea prin verificare/atestare, autentificare și consfințire. · forma din 24 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 6 extrase citate

    Art. I pct. 10

    La articolul 58, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. I pct. 11

    11. La articolul 58, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) și (2^2), cu următorul cuprins:(2^1) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu.(2^2) În situația menționată la alin. (2^1) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. I pct. 12

    12. La articolul 58, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:(7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. I pct. 13

    13. La articolul 59, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. I pct. 14

    14. La articolul 59, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (2^1) și (2^2), cu următorul cuprins:(2^1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere.(2^2) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. II

    În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

    Textul în documentul-sursă ↗
20. 20
    Sursa 20: CCR, Decizia nr. 266 din 7 mai 2014 privind informarea obligatorie despre mediere și accesul la justițieHotărâre · CCR 266/2014 par.13–29 și dispozitivpct.1–2; publicareaMO464/25.06.2014. · forma din 7 mai 2014Curtea Constituțională a României · 266/2014 · 7 mai 2014 · Hotărâre definitivăTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 2 extrase citate

    par. 13–29

    13. Faţă de critica formulată, Curtea observă că medierea a fost consacrată în dreptul român odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006. Potrivit art. 1 alin. (1) din această lege, medierea reprezintă "o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitatea de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor". Pornind de la definiţia medierii, aceasta poate fi calificată ca fiind o procedură facultativă, informală, amiabilă, confidenţială şi desfăşurată în prezenţa unui mediator. 14. Pentru a determina obiectul medierii, respectiv cazurile în care părţile pot recurge la mediere, Curtea observă că, aşa cum reiese din cuprinsul art. 2 alin. (5) din Legea nr. 192/2006, părţile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. 15. Referitor la critica autoarei excepţiei, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 stipulează că, dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare al procedurii obligatorii, deşi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 trimite, cu titlu general, la conflictele în materie civilă, de familie, precum şi în alte materii, în realitate, părţile sunt ţinute să facă dovada participării la şedinţa de informare doar în materiile reglementate prin art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f) din aceeaşi lege. 16. Sancţiunea instituită în caz de nerespectare a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii, obligaţie prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, este reglementată în cuprinsul art. 2 alin. (1^2) din aceeaşi lege potrivit căruia "Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f)." Astfel, Curtea observă că, în situaţia în care nu este respectată obligaţia de a participa la şedinţa de informare privind beneficiile medierii, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, sancţiunea fiind instituită de o normă imperativă. 17. Curtea reţine că alin. (1^2) al art. 2 din Legea nr. 192/2006 a fost introdus prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, precum şi pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012. Curtea reţine, totodată, că, potrivit dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, care modifică art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2012, "Dispoziţiile art. 2 alin. (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, se aplică numai proceselor începute după data de 1 august 2013." 18. Curtea remarcă faptul că, deşi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 se referă la obligaţia părţilor de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii, alin. (1^2) al aceluiaşi articol prevede sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată numai pentru situaţia în care reclamantul nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Ca atare, pârâtul nu este obligat să participe la o astfel de şedinţă, singura condiţie pe care reclamantul trebuie să o îndeplinească este să se adreseze unui mediator care să îl notifice pe pârât, în condiţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, adresându-i o invitaţie scrisă, ce poate fi transmisă prin orice mijloc ce asigură confirmarea primirii textului. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. 19. În acest context, Curtea reţine că, aşa cum rezultă din coroborarea art. 2 alin. (1) cu alin. (1^2) din Legea nr. 192/2006, pentru a se adresa instanţei cu o cerere de chemare în judecată, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f) din legea precitată, legiuitorul a instituit în sarcina justiţiabilului o obligaţie nouă, şi anume aceea de a se adresa în prealabil unui mediator, pentru ca acesta să îl informeze despre avantajele medierii. În aceste condiţii, Curtea constată că introducerea obligativităţii informării asupra medierii este în contradicţie cu art. 21 din Legea fundamentală. 20. Curtea reţine, totodată, că în preambulul Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 136 din 24 mai 2008, se prevede că "medierea ar trebui să constituie o procedură voluntară, în sensul că părţile sunt ele însele responsabile de procedură şi o pot organiza după cum doresc şi încheia în orice moment." De asemenea, art. 3 lit. a) din directivă defineşte medierea ca fiind un proces "în care două sau mai multe părţi într-un litigiu încearcă, din proprie iniţiativă, să ajungă la un acord privind soluţionarea litigiului dintre ele (...)". Art. 5 alin. (1) intitulat "Recurgerea la mediere" prevede că "o instanţă la care a fost introdusă o acţiune poate, atunci când este cazul şi având în vedere toate circumstanţele cazului respectiv, să invite părţile să recurgă la mediere pentru a soluţiona litigiul. Instanţa poate, de asemenea, invita părţile să participe la o sesiune de informare privind recurgerea la mediere dacă astfel de sesiuni sunt organizate şi sunt uşor accesibile." Ca atare, dispoziţiile acestei directive se referă doar la posibilitatea, şi nu la obligaţia părţilor de a urma procedura medierii, deci nimic obligatoriu referitor la mediere şi, cu atât mai puţin, la procedura prealabilă de informare cu privire la avantajele medierii. 21. În acest context, Curtea constată că, deşi atât legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 192/2006 şi Codul de procedură civilă [art. 227 alin. (2) teza finală], cât şi Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă şi informală, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că părţile sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, instituită de alin. (1^2) din acelaşi articol. Aşa fiind, deşi medierea este facultativă, totuşi şedinţa de informare privind avantajele medierii este obligatorie. 22. Curtea apreciază, totodată, că reglementarea legală criticată, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, prin care părţile sunt obligate la parcurgerea procedurii de informare asupra medierii, răstoarnă prezumţia irefragabilă "nemo censetur ignorare legem". Dacă legea, în speţă Legea nr. 192/2006, cu toate modificările ei, este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit acestui adagiu, cetăţeanul beneficiază de prezumţia de cunoaştere a legii. Ca atare, nu este justificată o procedură specială de informare asupra conţinutului unei atare legi. În mod indubitabil această obligaţie instituită sub orice sancţiune, nu doar sub aceea a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care prevăd că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie. Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituţional, iar prin sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis. 23. Întrucât pot exista situaţii în care persoanele fizice sau juridice doresc ca soluţionarea conflictului să se facă exclusiv de către instanţa de judecată, Curtea constată că prin reglementarea legală criticată nu le este permis acestora să aprecieze singuri dacă au sau nu nevoie de această informare. Accesul liber la justiţie reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanţe judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime. Orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să fie temeinic justificată, analizându-se în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depăşesc posibilele avantaje. Atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se arată că "simpla sa consacrare legală, chiar şi la nivelul suprem, prin Constituţie, nu este de natură a asigura şi o eficacitate reală a acestuia, atât timp cât, în practică, exercitarea sa întâmpină obstacole. Accesul la justiţie trebuie să fie asigurat, în consecinţă, în mod efectiv şi eficace" (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 670 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011). 24. Ca atare, Curtea consideră că procedura prealabilă obligatorie a informării asupra avantajelor medierii apare ca fiind o piedică în calea realizării şi obţinerii de către cetăţean a drepturilor sale în justiţie. Mai mult, o procedură constând în informarea asupra existenţei unei legi apare, neîndoielnic, ca o încălcare a dreptului de acces la justiţie, ce pune asupra justiţiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligaţie de informare, şi nu la încercarea efectivă de soluţionare a conflictului prin mediere, astfel încât participarea părţilor la şedinţa de informare în faţa mediatorului este una cu caracter formal. 25. În contextul celor mai sus reţinute, Curtea constată că obligaţia instituită în sarcina părţilor, persoane fizice sau persoane juridice, de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, este o măsură neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. 26. Având în vedere art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevede că, "În caz de admitere a excepţiei, Curtea se va pronunţa şi asupra constituţionalităţii altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate prevederile menţionate în sesizare", Curtea îşi va extinde controlul de constituţionalitate şi asupra prevederilor art. 2 alin. (1^2) din Legea nr. 192/2006, care instituie sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în caz de neîndeplinire a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, obligaţie prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, text de lege criticat în cauză. 27. Pentru argumentele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale şi contravin art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie. 28. În ceea ce priveşte prevederile art. 60^1 din Legea nr. 192/2006, Curtea reţine că prin această reglementare legiuitorul a circumstanţiat materiile în care părţile sunt ţinute să facă dovada participării la şedinţa de informare, prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, sub sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată. Mai exact, obligativitatea participării la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii nu priveşte toate materiile în care este posibilă medierea, ci este limitată expres la anumite domenii, acestea fiind următoarele: protecţia consumatorului [lit. a), care trebuie coroborată şi cu art. 2 alin. (2) din lege], dreptul familiei [lit. b), în situaţiile prevăzute de art. 64, respectiv în ceea ce priveşte continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea acestora, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi, cu privire la drepturi de care aceştia pot dispune potrivit legii], litigiile privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, orice alte litigii ce privesc raporturile de vecinătate [lit. c) ], în cauzele de malpraxis, dacă vreo lege specială nu prevede o altă procedură [lit. d) ], în litigiile de muncă în legătură cu contractul individual de muncă [lit. e) ], în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia cazurilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să parcurgă procedura ordonanţei de plată, prevăzută de art. 1.013-1.024 din noul Cod de procedură civilă sau a cererilor de valoare redusă, prevăzută de art. 1.025-1.032 din noul Cod de procedură civilă [lit. f) ]. 29. În acest context, Curtea apreciază că art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 trebuie privit din prisma efectelor declarării ca neconstituţionale a prevederilor art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006. Astfel, în cazul în care părţile vor opta pentru mediere, în scopul rezolvării diferendelor existente între ele, acestea se vor prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii doar în situaţia în care vor considera necesară participarea la o astfel de şedinţă, pentru informaţii şi lămuriri cu privire la avantajele medierii. Cu această ocazie, mediatorul are obligaţia să dea orice explicaţii părţilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea să înţeleagă scopul, limitele şi efectele medierii, în special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului. Participarea la şedinţa de informare nu va mai reprezenta însă o obligaţie pentru părţi, ci o opţiune voluntară a persoanelor interesate să recurgă la o asemenea metodă alternativă, facultativă, de soluţionare a conflictelor. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 este neîntemeiată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    dispozitiv pct. 1–2

    1. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială CEZ Vânzare - S.A. din Craiova, judeţul Dolj, prin mandatar Societatea Comercială EOS KSI România - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 14.501/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 2 alin. (1) şi (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt neconstituţionale. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, precum şi cele ale art. 200 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

    Textul în documentul-sursă ↗
21. 21
    Sursa 21: ÎCCJ, Secția I civilă — Decizia1339/15.06.2022: despăgubiri morale ale descendenților și prezumția prejudiciuluiHotărâre · ÎCCJ I civilă, Decizia 1339/15.06.2022, publicare oficială: motivarea privind convenția, cine a semnat, scopul/efectele și plata parțială; concluzia de casare și trimitere spre rejudecare.Înalta Curte de Casație și Justiție · 1339 · 15 iunie 2022 · Caracter definitiv neprecizatTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 5 extrase citate

    Antet: ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1339 din 15 iunie 2022

    I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1339 din 15 iunie 2022

    Textul în documentul-sursă ↗

    I. Circumstanțele cauzei, punctele 1–3

    I.Circumstanţele cauzei 1.Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia civilă la data de 13.12.2018, reclamanţii A., B., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al numitului C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. SA şi intervenientul forţat F., obligarea pârâtei la plata, cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamanţilor, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei şi respectiv, bunicii acestora, după cum urmează: câte 300.000 lei cu titlu de daune morale pentru B. şi A., în calitate de fiică şi fiu; câte 80.000 lei cu titlu de daune morale către D. şi C., în calitate de nepoţi ai defunctei, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 37 şi art. 38 din Norma nr. 23/2014, cu cheltuieli de judecată. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 136/1996, 1381-1395 C.civ., Ordinul CSA nr. 14/2011. Prin sentinţa nr. 117/2019, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Prin sentinţa civilă nr. 1093/2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, Secţia civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului şi suspendarea cauzei până la soluţionare. Prin decizia nr. 95 din 09.09.2019, Curtea de Apel Cluj-Secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în răspundere delictuală în favoarea Tribunalului Cluj-Secţia I civilă. 2.Sentinţa Tribunalului Cluj Prin sentinţa nr. 272 din 02.07.2020, Tribunalul Cluj - Secţia I civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A obligat-o pe pârâta E. să plătească, în favoarea reclamanţilor A. şi B., suma de 300.000 lei către fiecare, iar în favoarea reclamanţilor C. şi D. suma de 80.000 lei către fiecare, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. A obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea reclamanţilor penalităţi de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, raportat la sumele menţionate, începând cu data de 12.12.2018 şi până la achitarea sumelor. A respins cererea reclamanţilor privind cheltuielile de judecată. 3.Decizia Curţii de Apel Cluj Prin decizia nr. 38/A din 17.02.2021, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta E. SA împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins, în întregime, cererea formulată de reclamanţi. A menţinut dispoziţiile din sentinţa apelată referitoare la respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi, respectiv, la respingerea cererii reclamanţilor privind cheltuielile de judecată.

    Textul în documentul-sursă ↗

    I. Circumstanțele cauzei, punctele 4–5: recurs și apărări

    4.Calea de atac a recursului exercitată Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C.proc.civ., reclamanţii. Prin prisma pct. 5 al art. 488 C.proc.civ., au criticat soluţia instanţei de apel în raport de art. 397 din cod, motivat de faptul că judecarea apelului se face după regulile de la judecată în prima instanţă, cu aplicarea dispoziţiilor incidente în calea de atac. Au susţinut că, întrucât pârâta nu a motivat apelul declarat, instanţa, în mod legal, a admis excepţia decăderii apelantei din dreptul de a-şi motiva apelul și pe cale de consecinţă, s-a pronunţat doar pe baza celor invocate în faţa primei instanţe, potrivit art. 476 alin. 2 C.proc.civ. Or, în faţa tribunalului, pârâta a solicitat, în principal, respingerea acţiunii, ca prescrisă, şi, în subsidiar, diminuarea daunelor morale şi respingerea capătului de cerere privitor la plata penalităţilor de întârziere, iar în apel a solicitat doar diminuarea daunelor morale, nu şi respingerea cererii de chemare în judecată. Au susţinut astfel că intimata - pârâtă nu a contestat, prin întâmpinare sau prin cererea de apel, dreptul recurenţilor de a fi despăgubiţi, contestând numai cuantumul despăgubirilor. Au arătat recurenții că intimata - pârâtă a invocat convenţia încheiată între recurenţi şi intervenientul forţat doar ca argument pentru micşorarea sumelor şi nu pentru exonerarea de la plata despăgubirilor. Prin prisma cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C.proc.civ., recurenţii au susţinut că soluţia instanţei de apel este motivată eronat pe considerentul încheierii convenţiei cu intervenientul forţat. S-a arătat că respectiva convenţie a fost încheiată la scurt timp de la data producerii accidentului, reclamanții aflându-se într-o stare de şoc, dar dorind să-1 ajute pe intervenientul forţat, înţelegând că acesta a produs accidentul din culpă, această convenţie având rolul de declaraţie de circumstanţiere în dosarul penal. Au precizat că au fost în eroare cu privire la consecinţele semnării unei atare convenţii, nepreconizând că ar putea fi interpretată ca o renunţare la dreptul de despăgubire la care ar fi obligată societatea de asigurare. Potrivit recurenţilor, chiar dacă s-ar reţine existenţa vreunei renunţări la drept, ceea ce ar fi nejustificat, această pretinsă renunţare nu este opozabilă societăţii de asigurare, deoarece, aşa cum se statuează în unanimitate în doctrina de specialitate, renunţarea la drept produce efecte numai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută, iar conform art. 13 C.civ., renunţarea la drept nu se prezumă. Având în vedere că au formulat o cerere de chemare în judecară împotriva societăţii de asigurare rezultă, în mod clar, că prin pretinderea sumelor respective de la intervenientul forţat nu au urmărit, acceptat sau prevăzut faptul că respectiva convenţie poate avea asemenea consecinţe. Dacă s-ar considera altfel, convenţia respectivă ar fi lovită de nulitate relativă, bazată pe falsitatea cauzei, dată fiind eroarea cu privire la scopul pentru care s-a încheiat şi la producerea efectelor juridice reţinute de curtea de apel. Au arătat recurenții că acţiunea directă a victimelor împotriva societăţii de asigurare este reglementată expres în art. 2223-2226 C.civ., ca normă generală şi art. 49 din Legea nr. 136/1995, texte care se completează cu Norma ASF nr. 23/2014. Au considerat, de asemenea, nelegală soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de nepoţii victimei, având în vedere prevederile art. 1391 alin. 2 C.civ., precum şi proba testimonială administrată în cauză care a reliefat relaţiile existente între aceştia. Mai mult, contrar celor reţinute de instanţa de apel, au arătat că relaţiile de afecţiune se prezumă în acest caz, având în vedere că dispoziţiile art. 1391 alin. 2 C.civ. nu disting între gradele de rudenie. În mod corect a reţinut prima instanţă faptul că pârâta nu a contestat existenţa relaţiilor apropiate între recurenţi şi victima accidentului rutier, că traumele psihice suferite de aceştia au fost şi sunt accentuate, suferinţa determinând şi o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii cotidiene. 5. Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata-pârâtă E. SA a invocat nulitatea recursului, întrucât motivele nu se încadrează în cele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.proc.civ. A susţinut că primul motiv, subsumat pct. 5 al art. 488 C.proc.civ., este atât neaplicabil speţei, cât şi neîntemeiat. Prin prisma art. 476 C.proc.civ., a precizat că prin cererea de apel formulată în termen legal, a exercitat calea de atac împotriva hotărârii tribunalului în integralitate, fără a limita în vreun fel efectul devolutiv al apelului. Prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, a solicitat a se constata că prejudiciul a fost cuantificat, recunoscut şi acoperit integral în baza înţelegerii încheiate între inculpat şi reclamanţii din prezenta cauză, iar instanţa penală a luat act de respectiva înţelegere. În aceste condiţii, a opinat că instanţa de apel a fost învestită în mod legal cu rejudecarea în tot a fondului cauzei, conform susţinerilor şi apărărilor invocate în faţa tribunalului, inclusiv cu referire la acoperirea integrală a prejudiciului în baza tranzacţiei menţionate. Şi al doilea motiv de recurs, subsumat pct. 8 al art. 488 C.proc.civ., a fost considerat neîntemeiat de recurentă, în condiţiile în care motivarea instanţei de apel nu are în vedere vreo renunţare la dreptul de despăgubire din partea reclamanţilor şi nici imposibilitatea ca aceştia să poată solicita despăgubiri şi de la asigurător. Motivarea deciziei apelului este clară în sensul că respingerea cererii a avut în vedere exclusiv faptul că prejudiciul a fost deja evaluat şi reparat integral în baza tranzacţiei, fiind astfel neîntemeiată solicitarea unor despăgubiri suplimentare pentru acelaşi prejudiciu, nefiind vorba de un prejudiciu apărut după încheierea tranzacţiei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    II. Considerente: de la „Se constată însă, caracterul fondat” până la paragraful „În același timp” — convenția, efectele și plata parțială

    Se constată însă, caracterul fondat al criticilor recurenților vizând nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., referitor la modalitatea în care s-a făcut aplicarea normelor de drept material, deopotrivă pentru că raporturile juridice nu au fost suficient lămurite faţă de doi dintre reclamanţi (fiii victimei) şi respectiv, pentru că a avut loc o aplicare eronată a legii, cu ignorarea conţinutului normei, faţă de ceilalţi reclamanţi (nepoţii victimei). Astfel, în ce îi priveşte pe reclamanţii A. şi B., instanţa de apel constată că aceştia nu sunt îndreptăţiţi să pretindă despăgubiri morale, în calitate de victime colaterale ale faptei ilicite a intervenientului forţat, care a avut drept consecință decesul autoarei lor (mama), întrucât între aceşti reclamanţi şi intervenient s-a încheiat o tranzacţie la scurt timp (5 zile) după producerea accidentului din 10.07.2018, tranzacţie conform căreia părţile înţelegeau „să se împace cu privire la pretenţiile civile pentru suma de 45.000 lei, sumă din care se plăteşte un avans de 10.000 lei, azi, 15.074.2015, iar restul se va plăti până la data de 30.11.2015”. Dând eficienţă acestei tranzacţii, instanţa de apel a reţinut că nu mai poate fi activată răspunderea asigurătorului întrucât, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, acesta „acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule”. S-a apreciat că, în speţă, reclamanţii şi-au cuantificat despăgubirile pe care le pretind pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial cauzat de decesul mamei, urmare a accidentului provocat de intervenient, conform tranzacţiei încheiate cu acesta în calitate de asigurat al pârâtei, tranzacţie de care instanţa penală a luat act, în baza dispoziţiilor art. 19 şi art. 397 C.proc.pen. S-a reţinut, de asemenea, că în lipsa oricăror precizări, tranzacţia trebuie considerată ca acoperind toate prejudiciile cauzate reclamanților. Aceste statuări ale instanţei nu ţin seama de specificul raporturilor juridice cărora le dă naştere un contract de asigurare de răspundere civilă delictuală, în care răspunderea asigurătorului, în limitele prevăzute de contract, se activează în favoarea unui terţ faţă de convenţie, cel care este prejudiciat prin fapta ilicită (riscul asigurat) săvârşită de către asigurat. Această relaţie tripartită (dintre asigurător, asigurat şi terţ prejudiciat) presupune ca stabilirea despăgubirii – pentru a duce la acoperirea prejudiciului şi în mod corespunzător, la stingerea pretenţiei victimei – să se realizeze prin convenţie încheiată între toate aceste trei părţi (atunci când nu se realizează prin hotărâre judecătorească), iar odată cu încasarea despăgubirii, victima să precizeze expres că nu mai are nicio pretenție de la asigurător și de la asigurat. În acest sens, dispozițiile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 (incident cauzei în raport cu data încheierii contractului de asigurare şi producerii riscului asigurat), ca şi cele ale art. 2225 C.civ. (norma generală în materie) stabilesc expres că „despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească”. De asemenea, potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 „odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nicio pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă”. În speţă, aşa-numita tranzacţie s-a încheiat doar între asigurat (autorul faptei ilicite) şi victimele colaterale, consemnând o sumă de bani (45.000 lei) cu titlu de pretenţii civile, din care s-a achitat un avans (de 10.000 lei), urmând ca diferenţa de 35.000 lei să fie achitată la un moment ulterior (30.11.2015), fără ca această obligație asumată să mai fie însă executată. Pentru a da eficienţă acestei convenţii, în sensul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, şi a constata că asigurătorul nu datorează despăgubiri întrucât asiguratul său nu (mai) răspunde pentru prejudiciul cauzat, instanţa de apel trebuia să verifice dacă respectiva convenţie era într-adevăr una care să fi dus la acoperirea integrală a prejudiciului şi la stingerea pretenţiilor reclamanţilor. Sub acest aspect, instanţa trebuia să verifice susţinerile reclamanţilor, conform cărora respectiva convenţie nu a fost decât una încheiată în legătură cu desfăşurarea procesului penal, pentru a constitui un act în circumstanţiere personală, valorificabil ca atare în favoarea inculpatului, iar nu un act pur abdicativ, adică de renunţare la însuși dreptul subiectiv de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, ca victime colaterale, prin decesul autoarei lor. De altfel, instanţa penală nu a procedat la o verificare jurisdicţională a pretenţiilor pe latură civilă, ci doar a constatat că a intervenit respectiva convenţie şi, în plus, a respins, ca tardiv formulată, constituirea de parte civilă, a celor patru moştenitori (fiii şi nepoţii defunctei) pentru suma de 90.000 lei daune morale. În acest context, aprecierea instanței de apel conform căreia prejudiciul ar fi fost acoperit prin tranzacţia încheiată în procesul penal, situaţie în care nu pot fi pretinse sume suplimentare de la asigurător, nu are la bază o cercetare şi lămurire a raporturilor juridice dintre părţi, în condiţiile în care, pe de o parte, în procesul penal pretenţiile suplimentare ale părţilor vătămate au fost respinse pe considerente pur formale (legate de termenul de constituire parte civilă), fără a primi o dezlegare pe fond. Pe de altă parte, statuarea instanței potrivit căreia împrejurarea că tranzacţia părţilor nu a fost respectată de către inculpat ar fi lipsită de relevanţă întrucât „reclamanţii au la dispoziţie un titlu executoriu împotriva acestuia” ignoră reglementările specifice materiei, care obligă pe asigurător să plătească despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat (art. 55 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995, art. 2226 alin. 1 C.civ.). Aşadar, concluzia instanţei de apel în sensul că pârâta, asigurător de răspundere civilă delictuală, nu ar datora despăgubiri pentru producerea riscului asigurat întrucât asiguratul său a încheiat o tranzacţie cu descendenţii victimei este una bazată pe neelucidarea scopului şi efectelor convenţiei părţilor – respectiv, în ce măsură ea are valoarea unui act abdicativ, de renunţare la dreptul subiectiv de a obţine reparaţii pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat prin fapta ilicită sau este vorba doar despre o înţelegere făcută cu scopul de a produce efecte în circumstanțiere în cadrul procesului penal, în care a și fost valorificată, ca atare. De asemenea, nici împrejurarea că suma înscrisă în tranzacţie, cu titlu de pretenţii civile, nu a fost achitată decât parţial, nu a fost luată în considerare şi evaluată de către instanţa de apel în cadrul normativ specific raporturilor dintre asigurător şi terţa persoană prejudiciată, în contextul în care, așa cum s-a arătat, asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţului dacă nu a fost despăgubit de către asigurat (art. 55 din Legea nr. 136/1995), iar despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit (art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, art. 2226 alin. 3 C.civ.) şi evident, dacă nu există drept de regres al asigurătorului împotriva asiguratului (conform art. 58 din Legea nr. 136/1995). Toate aceste aspecte denotă o insuficientă lămurire a raporturilor juridice dintre părţi, în privinţa tranzacţiei încheiate de reclamanţii A. şi B. cu autorul faptei ilicite şi a efectelor acesteia, inclusiv din perspectiva invocării opozabilităţii lor de către asigurător, cu pretinsa consecinţă, a stingerii dreptului de creanţă al victimelor sau, dimpotrivă, a întocmirii, potrivit reclamanţilor, a unui act în circumstanţiere, utilizat în procesul penal. În același timp, soluţionarea cauzei în apel denotă ignorarea dispoziţiilor de drept substanţial specifice materiei asigurării de răspundere civilă, potrivit celor arătate anterior, în ce priveşte stabilirea despăgubirilor şi felul în care se realizează plata lor, atunci când persoane păgubite sunt terţi faţă de contractul de asigurare, iar asiguratul realizează o plată parțială.

    Textul în documentul-sursă ↗

    II. Ultimele patru paragrafe: casare și instrucțiunile de rejudecare

    Pentru toate considerentele arătate, recursul a fost admis, pe temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., fiind casată decizia atacată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. La reluarea judecăţii vor fi lămurite raporturile juridice decurgând din tranzacţia încheiată cu autorul faptei ilicite, în ce măsură aceasta este un act pur abdicativ, de renunţare la însuşi dreptul subiectiv la despăgubiri sau o convenţie întocmită pentru a produce consecinţe în circumstanţiere, în procesul penal, în favoarea inculpatului. Se va ţine seama de faptul că tranzacţia a fost executată doar parţial, precum şi de împrejurarea că în procesul penal n-a avut loc o tranşare jurisdicţională asupra laturii civile a cauzei, ci doar s-a luat act de intervenirea unei tranzacţii (prin redarea termenilor acesteia, în legătură cu plata unui avans şi existenţa unei diferenţe de sumă care urma să fie executată la o dată ulterioară), precum şi de respingerea, ca tardivă, a cererii de constituire parte civilă pentru despăgubirile morale. Vor fi identificate şi aplicate în mod corespunzător situaţiei de fapt rezultate, normele în materia asigurării de răspundere delictuală, referitoare la condiţiile antrenării răspunderii asigurătorului pentru prejudiciul creat prin fapta ilicită săvârşită de asigurat unui terţ faţă de contractul de asigurare, precum şi la condiţiile stabilirii şi plăţii despăgubirilor, astfel încât să se asigure reparaţia efectivă a daunelor.

    Textul în documentul-sursă ↗
22. 22
    Sursa 22: Regulamentul ASF nr.4/2016 — organizarea SAL-Fin și anexele PPS/PIS, forma selectată 27.04.2026Normă · RegulamentulASF4/2016, forma27.04.2026, art.1–4; identitatea SAL-Fin, procedura proprie, conciliatorul și condițiile de acces. · forma din 27 aprilie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 4 extrase citate

    Corpul regulamentului, art. 1

    Articolul 1(1) Se înființează în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, denumită în continuare SAL-FIN, constituită în baza Ordonanței Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, denumită în continuare OG nr. 38/2015, și care oferă soluționarea unui litigiu printr-o procedură SAL și funcționează exclusiv în cadrul A.S.F. SAL-FIN este organizată și funcționează potrivit prevederilor prezentului regulament și procedurilor specifice subsecvente.(2) SAL-FIN organizează și administrează, prin proceduri SAL, litigiile dintre consumatori, astfel cum sunt definiți la art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și entitățile autorizate, reglementate și/sau supravegheate de către A.S.F., după caz, denumite în continuare comercianți/profesioniști. (la 27-04-2026, Alineatul (2) , Articolul 1 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 1. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Corpul regulamentului, art. 2

    Articolul 2(1) În domeniile aflate în competența A.S.F., SAL-FIN este unica entitate de soluționare alternativă a litigiilor, care organizează și administrează proceduri SAL în cadrul cărora se propune sau se impune, după caz, o soluție părților. (la 27-04-2026, Alineatul (1) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 2. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) (2) Pentru soluționarea unui litigiu cu un profesionist/comerciant, consumatorul poate recurge în mod voluntar la procedura SAL, opțiunea fiind exprimată, în mod expres, prin sesizarea SAL-FIN în scris, direct la sediul acesteia, prin poștă sau prin mijloace electronice. (la 27-04-2026, Alineatul (2) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 2. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) (3) Procedurile administrate și organizate de către SAL-FIN nu aduc atingere:a) prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare; b) prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002; c) dreptului persoanei de a se adresa instanțelor judecătorești competente, precum și informării consumatorilor cu privire la căile de atac extrajudiciare conținute în alte acte normative ce transpun acte juridice ale Uniunii Europene. (4) Consumatorul poate recurge la oricare dintre aceste căi de soluționare a aspectelor reclamate, acestea neexcluzându-se reciproc, cu excepția cazurilor expres prevăzute de art. 2 alin. (2) din OG nr. 38/2015. (la 27-04-2026, Alineatul (4) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 2. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) (5) Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul procedurilor administrate și organizate de către SAL-FIN se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și a altor prevederi legale privind protecția drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor. (la 11-04-2019, Articolul 2 din Capitolul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) (6) SAL-FIN este responsabilă pentru propriile activități de prelucrare a datelor realizate în cadrul procedurilor sale, asigurând conformitatea acestora cu prevederile normative menționate la alin. (5). (la 27-04-2026, Alineatul (6) , Articolul 2 , Capitolul I a fost modificat de Punctul 2. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Corpul regulamentului, art. 3

    Articolul 3(1) În sensul prezentului regulament, termenii și expresiile utilizați/utilizate au următoarele semnificații: (la 11-04-2019, Partea introductivă a alineatului (1) din Articolul 3 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activității sale profesionale, așa cum sunt definite la art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare; (la 11-04-2019, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 3 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) b) comerciant/profesionist - orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, autorizată, reglementată și/sau supravegheată de A.S.F., după caz, care își desfășoară activitatea în domeniul financiar nonbancar, respectiv asigurări-reasigurări, piața de capital și sistemul pensiilor private; (la 27-04-2026, Litera b) , Articolul 3 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 3. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) c) contract de vânzare - orice contract în temeiul căruia comerciantul transferă sau se angajează să transfere proprietatea asupra unor produse financiare nonbancare către consumator, iar consumatorul plătește ori se angajează să plătească prețul acestora, inclusiv orice contract care are drept obiect atât produse, cât și servicii conexe acestora; (la 11-04-2019, Litera c) din Alineatul (1) , Articolul 3 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) d) contract de prestări de servicii - orice contract, altul decât un contract de vânzare, în temeiul căruia comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze un serviciu financiar nonbancar consumatorului, iar acesta plătește ori se angajează să plătească prețul acestuia; e) litigiu național - un litigiu care rezultă dintr-un contract de vânzare sau de prestare de servicii financiare nonbancare, în cazul în care consumatorul, în momentul în care comandă astfel de produse sau servicii, își are reședința în același stat membru în care este stabilit comerciantul; f) litigiu transfrontalier - un litigiu care rezultă dintr-un contract de vânzare sau de prestări de servicii financiare nonbancare, în care consumatorul, în momentul în care comandă astfel de produse sau servicii, își are reședința într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care este stabilit comerciantul; g) abrogată; (la 27-04-2026, Litera g) , Articolul 3 , Capitolul II a fost abrogată de Punctul 4. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) h) conciliator - persoană fizică ce dispune de cunoștințele și aptitudinile necesare în domeniul procedurilor de soluționare alternativă a litigiilor sau al soluționării judiciare a litigiilor în materie de consum, precum și de o bună înțelegere generală și specifică a legislației sectorului financiar în care soluționează litigii și a legislației referitoare la protecția consumatorilor, persoane ce sunt independente și imparțiale; (la 11-04-2019, Litera h) din Alineatul (1) , Articolul 3 , Capitolul II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) i) proceduri SAL - proceduri de soluționare alternativă a litigiilor reglementate în scopul protejării consumatorilor și asigurării accesului acestora la mecanisme de soluționare extrajudiciară a litigiilor; (la 11-04-2019, Alineatul (1) din Articolul 3 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) j) ISF - Institutul de Studii Financiare, înființat ca fundație cu fondator unic A.S.F. (la 11-04-2019, Alineatul (1) din Articolul 3 , Capitolul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) (2) Un comerciant/prestator de servicii este stabilit:a) în locul în care își desfășoară activitatea profesională, dacă este vorba despre o persoană fizică; b) în locul în care își are sediul social sau în care își desfășoară în principal activitatea, inclusiv o sucursală, agenție sau o altă unitate, dacă este vorba despre o societate sau o altă persoană juridică ori despre o asociație de persoane fizice sau juridice. ...

    Textul în documentul-sursă ↗

    Corpul regulamentului, art. 4

    Articolul 4(1) Principala atribuție a SAL-FIN constă în organizarea și soluționarea prin proceduri SAL a litigiilor interne sau transfrontaliere, născute din contracte de vânzare sau de prestare de servicii încheiate de consumatori cu comercianții prevăzuți la art. 3 alin. (1) lit. b). (la 11-04-2019, Alineatul (1) din Articolul 4 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 3 din 25 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 277 din 11 aprilie 2019 ) (2) SAL-FIN poate refuza instrumentarea unui litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (4) lit. a) din OG nr. 38/2015, în cazul în care consumatorul nu face dovada că a încercat, în prealabil, să soluționeze litigiul direct cu comerciantul în cauză. (la 27-04-2026, Alineatul (2) , Articolul 4 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 6. , Articolul I din REGULAMENTUL nr. 3 din 24 aprilie 2026, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 334 din 27 aprilie 2026 ) (3) Organizarea și soluționarea alternativă a litigiilor se realizează prin procedura SAL finalizată cu propunerea unei soluții sau procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluții, detaliate în anexa nr. 1, respectiv anexa nr. 2, care fac parte integrantă din prezentul regulament.

    Textul în documentul-sursă ↗
23. 23
    Sursa 23: Codul civil — Legea nr. 287/2009 (copia FGA/Sintact din 19.03.2026)Lege · Cod civil art.1266–1270,1280,2016,2267–2272,2532–2534: grilă de citire a acordului și a cronologiei. · forma din 19 martie 2026Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 16 extrase citate

    Art. 1266

    Art. 1266: Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor (1)Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. (2)La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1267

    Art. 1267: Interpretarea sistematică Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1268

    Art. 1268: Interpretarea clauzelor îndoielnice (1)Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. (2)Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. (3)Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. (4)Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. (5)Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1269

    Art. 1269: Regulile subsidiare de interpretare (1)Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă. (2)Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1270

    Art. 1270: Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 1280

    Art. 1280: Relativitatea efectelor contractului Contractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2016

    Art. 2016: Întinderea mandatului (1)Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului. (3)Mandatul se întinde şi asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2267 — Noţiune; textul articolului; PDF p. 529

    (1)Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. (2)Prin tranzacţie se pot naşte, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părţi.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2268 — Domeniul de aplicare; textul articolului; PDF p. 529

    (1)Nu se poate tranzacţiona asupra capacităţii sau stării civile a persoanelor şi nici cu privire la drepturi de care părţile nu pot să dispună potrivit legii. (2)Se poate însă tranzacţiona asupra acţiunii civile derivând din săvârşirea unei infracţiuni.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2269 — Indivizibilitatea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529

    Tranzacţia este indivizibilă în ceea ce priveşte obiectul său. În lipsa unei stipulaţii contrare, ea nu poate fi desfiinţată în parte.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2270 — Întinderea tranzacţiei; textul articolului; PDF p. 529

    (1)Tranzacţia se mărgineşte numai la obiectul ei; renunţarea făcută la toate drepturile, acţiunile şi pretenţiile, nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a făcut tranzacţia. (2)Tranzacţia nu priveşte decât cauza cu privire la care a fost încheiată, fie că părţile şi-au manifestat intenţia prin expresii generale sau speciale, fie că intenţia lor rezultă în mod necesar din ceea ce s-a prevăzut în cuprinsul tranzacţiei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2271 — Capacitatea de exerciţiu; textul articolului; PDF p. 529

    Pentru a tranzacţiona, părţile trebuie să aibă deplina capacitate de a dispune de drepturile care formează obiectul contractului. Cei care nu au această capacitate pot tranzacţiona numai în condiţiile prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2272 — Condiţiile de formă; textul articolului; PDF p. 530

    Pentru a putea fi dovedită, tranzacţia trebuie să fie încheiată în scris.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2532

    Art. 2532: Cazurile generale de suspendare a prescripţiei Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: 1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt; 2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară; 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia; 6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; 8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului; 9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie; 10. în alte cazuri prevăzute de lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2533

    Art. 2533: Suspendarea prescripţiei în materie succesorală (1)Prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. (2)Ea nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. (3)Prescripţia nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privinţa creanţelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 2534

    Art. 2534: Efectele suspendării prescripţiei (1)De la data când cauza de suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi timpul scurs înainte de suspendare. (2)Prescripţia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu excepţia prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării.

    Textul în documentul-sursă ↗
24. 24
    Sursa 24: Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediatorLege · Legea nr. 192/2006 art.45–49,52–60: separarea actelor medierii, mandatelor și reperelor cronologice; art. 61–63, pentru litigiul pendinte și consfințirea înțelegerii. · forma din 29 iulie 2019Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi cele 20 extrase citate

    Art. 47 alin. (1) · forma extrasului din 10 aprilie 2019

    (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Acesta se semnează de către părțile aflate în conflict și de mediator și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 49 · forma extrasului din 10 aprilie 2019

    Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 57 · forma extrasului din 10 aprilie 2019

    La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 45, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancțiunea anulării, următoarele clauze: (la 06-12-2009, Partea introductivă a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) a) identitatea părților aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanților lor; b) menționarea tipului sau a obiectului conflictului; (la 06-12-2009, Lit. b) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) c) declarația părților că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia și regulile aplicabile; (la 06-12-2009, Lit. c) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) d) obligația mediatorului de a păstra confidențialitatea și decizia părților privind păstrarea confidențialității, după caz; (la 06-12-2009, Lit. d) a art. 45 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) e) angajamentul părților aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii; f) obligația părților aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului și cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii în interesul părților, precum și modalitățile de avansare și de plată a acestor sume, inclusiv în caz de renunțare la mediere sau de eșuare a procedurii, precum și proporția care va fi suportată de către părți, ținându-se cont, dacă este cazul, de situația lor socială. Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părți în mod egal; g) înțelegerea părților privind limba în care urmează să se desfășoare medierea. h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă, corespunzător numărului părților semnatare ale contractului de mediere; (la 06-12-2009, Lit. h) a art. 45 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) i) obligația părților de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care se va încheia medierea. (la 06-12-2009, Lit. i) a art. 45 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 46, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În contractul de mediere pot fi prevăzute și alte clauze, în condițiile legii.(2) Sub sancțiunea nulității absolute, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice.(3) Dacă, pe parcursul procedurii de mediere, apar cheltuieli neprevăzute, efectuate în interesul părților și cu acordul acestora, se va încheia o anexă la contractul de mediere.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 47, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute. Acesta se semnează de către părțile aflate în conflict și de mediator și se întocmește în atâtea exemplare originale câți semnatari sunt.(2) Părțile aflate în conflict pot da procură specială unei alte persoane, în condițiile legii, pentru a încheia contractul de mediere.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 48, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligația părților de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 49, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    Termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă începând cu data semnării contractului de mediere, până la închiderea procedurii de mediere în oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 52, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Părțile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condițiile stabilite de comun acord.(2) În cursul medierii părțile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziție, în condițiile legii.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 53, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    Susținerile făcute pe parcursul medierii de către părțile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 și la art. 55 alin. (1), precum și de către mediator au caracter confidențial față de terți și nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepția cazului în care părțile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenția persoanelor care participă la mediere în condițiile art. 52 asupra obligației de păstrare a confidențialității și le va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 54, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Dacă, pe parcursul medierii, apare o situație de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoștința părților, care vor decide asupra menținerii sau denunțării contractului de mediere.(2) Mediatorul are dreptul să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispozițiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situație mediatorul este obligat să restituie onorariul, în parte, în condițiile stabilite prin contractul de mediere. (la 06-12-2009, Alin. (2) al art. 54 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 55, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părților, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.(2) Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenția doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părților.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 56, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Procedura de mediere se închide, după caz:a) prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eșuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părți. (2) În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 57, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părți, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 58, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepția situațiilor în care părțile și mediatorul convin altfel. (la 06-12-2009, Alin. (1) al art. 58 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (2) Acordul părților nu trebuie să cuprindă prevederi contrare legii și ordinii publice. În condițiile în care legea impune îndeplinirea unor condiții de fond și formă, legalitatea acordului de mediere poate fi verificată și atestată fie de avocații părților sau de către un notar public, în situația în care acestea au fost asistate pe parcursul procedurii de mediere, fie de un alt avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 58 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Acordul de mediere verificat și atestat de către avocații părților, de către notarul public sau de către un avocat sau notar public ales de mediator cu acordul părților este titlu executoriu. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) În situația menționată la alin. (2^1) sunt aplicabile și prevederile art. 16 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Înțelegerea părților poate fi afectată, în condițiile legii, de termene și condiții.(4) În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privind bunurile imobile, precum și al altor drepturi reale, partaje și cauze succesorale, sub sancțiunea nulității absolute, acordul de mediere redactat de către mediator va fi prezentat notarului public sau instanței de judecată, pentru ca acestea, având la bază acordul de mediere, să verifice condițiile de fond și de formă prin procedurile prevăzute de lege și să emită un act autentic sau o hotărâre judecătorească, după caz, cu respectarea procedurilor legale. Acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, notarul public sau instanța de judecată, după caz, putându-le aduce modificările și completările corespunzătoare cu acordul părților. (la 01-10-2012, Alin. (4) a art. 58 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (4^1) Mediatorul este ținut de obligațiile prevăzute la alin. (4) și în cazul în care prin acordul de mediere se constituie, se modifică sau se stinge orice drept real imobiliar. (la 01-10-2012, Alin. (4^1) a art. 58 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (5) Obligația prevăzută la alin. (4) se aplică în toate situațiile în care legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiții de fond și de formă. (la 06-12-2009, Alin. (5) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (6) În cazul în care legea impune îndeplinirea condițiilor de publicitate, notarul public sau instanța de judecată va solicita înscrierea contractului autentificat, respectiv a hotărârii judecătorești în Cartea Funciară. (la 06-12-2009, Alin. (6) al art. 58 a fost introdus de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. ) (7) Înțelegerea părților are caracter obligatoriu pentru ele. (la 29-07-2019, Articolul 58 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 59, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor.(2) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 59 , Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) Notă Decizie de admitere: RIL nr. 33/2019 , publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 24 februarie 2020: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (4), art. 59 alin. (2) și art. 64 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată nu poate consfinți acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divorțului, instanța de judecată poate consfinți acordul de mediere având acest obiect.(2^1) Părțile sau partea interesată se pot înfățișa la notarul public în vederea autentificării acordului de mediere. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^2) Judecătorul, dacă consideră necesar, solicită prezența tuturor părților. (la 29-07-2019, Articolul 59 din Sectiunea a 4-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (3) Actul întocmit de notarul public conform alin. (1) și art. 58 alin. (4) și (4^1), prin care se autentifică înțelegerea din acordul de mediere, are putere de titlu executoriu*). (la 01-07-2013, Alin. (3) al art. 59 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 214 din 28 iunie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 28 iunie 2013, care introduce art. VI^1 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 4 din 30 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 31 ianuarie 2013. ) (la 01-10-2012, Art. 59 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 60, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul.(2) Mediatorul ia act de denunțarea unilaterală a contractului de mediere și, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoștințării, întocmește un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere.(3) Dacă una dintre părțile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunța contractul de mediere în condițiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenția reală a părții respective și, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 61, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecății, soluționarea acestuia prin mediere poate avea loc din inițiativa părților sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanței, cu privire la drepturi asupra cărora părțile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluționarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părților.(2) La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanței de judecată competente acordul de mediere și procesul-verbal de încheiere a medierii în original și în format electronic dacă părțile au ajuns la o înțelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situațiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) și c). (la 01-10-2012, Art. 61 a fost modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (3) În cazurile prevăzute la art. 60^1, dacă odată cu primirea cererii de chemare în judecată reclamantul nu a depus dovada că s-a încercat soluționarea conflictului prin mediere, instanța, odată cu comunicarea cererii de chemare în judecată, va solicita atât reclamantului, cât și pârâtului să depună dovada că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, dacă o astfel de încercare a avut loc. (la 29-07-2019, Articolul 61 din Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (4) În cazul în care până la data la care judecătorul fixează prin rezoluție, potrivit art. 201 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, republicată , cu modificările și completările ulterioare, primul termen de judecată niciuna dintre părți nu comunică instanței dovada prevăzută la alin. (2), instanța va solicita părților depunerea acesteia până la primul termen de judecată. (la 29-07-2019, Articolul 61 din Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 )

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 62, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) Pentru desfășurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești sau arbitrale va fi suspendată la cererea părților, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă .(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.

    Textul în documentul-sursă ↗

    Art. 63, inclusiv notele de modificare/interpretare reproduse de Portal

    (1) În cazul în care litigiul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător*). (la 21-12-2012, Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 90 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 878 din 21 decembrie 2012. ) (2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată. (la 29-07-2019, Alineatul (2) din Articolul 63 , Sectiunea a 5-a , Capitolul V a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 154 din 24 iulie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 623 din 26 iulie 2019 ) (2^1) Instanța de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia, în cazul în care conflictul soluționat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de moștenitor. (la 01-10-2012, Alin. (2^1) al art. 63 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 115 din 4 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 462 din 9 iulie 2012. ) (3) Hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu. (la 06-12-2009, Alin. (3) al art. 63 a fost introdus de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 3 decembrie 2009. )

    Textul în documentul-sursă ↗
25. 25
    Sursa 25: Norma ASF nr. 20/2017 privind asigurările auto din RomâniaNormă · Norma20/2017 art.22(2)–(3),29–30: documente și corespondență care susțin fiecare pretenție.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Art. 22 — PDF pp. 22–24 · forma extrasului din 4 decembrie 2023

    ARTICOLUL 22 Prevederi generale (1) Despăgubirile se stabilesc după depunerea cererii de despăgubire de către persoana prejudiciată sau asigurat, astfel: a) pe cale amiabilă, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare; b) prin mecanisme de soluţionare alternativă a litigiului; c) prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea între părţi. (2) Cererea de despăgubire se soluţionează după depunerea următoarelor categorii de documente: a) din care rezultă dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; b) din care rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; c) din care rezultă întinderea prejudiciului; d) din care rezultă legătura de cauzalitate dintre întinderea prejudiciului şi modul de producere a evenimentului. (3) Stabilirea despăgubirilor conform prevederilor alin. (1) lit. a) se poate realiza dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) să rezulte răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei din: (i) cuprinsul formularului de constatare amiabilă de accident; (ii) documentele încheiate de organele de poliţie, serviciile de urgenţă profesioniste sau de celelalte autorităţi publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de vehicule; (iii) înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi; (iv) alte mijloace de probă; b) persoana prejudiciată face dovada prejudiciului suferit prin orice mijloc de probă; c) există legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit şi fapta care a condus la producerea evenime ntului. (4) În situaţia în care se formulează pretenţii de despăgubiri pentru hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de artă, alte obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor, despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească. (5) În cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, dacă: a) potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; b) hotărârea instanţei penale a rămas definitivă, însă stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; c) acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor, dacă: (i) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; sau (ii) din actele încheiate de autorităţile publice rezultă atât răspunderea civilă, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia. (6) La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca bază de calcul pretenţiile formulate de către persoanele prejudiciate cu respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 132/2017. (7) În cazul în care cuantumul despăgubirilor în acelaşi accident de vehicule depăşeşte, la data producerii accidentului, limita de despăgubire stabilită prin contractul RCA, exclusiv cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor vătămate sau decedate, după caz, şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane prejudiciate, proporţional cu raportul dintre limita de despăgubire prevăzută în contractul RCA şi totalul cuantumului despăgubirilor.

    Textul în documentul-sursă ↗
26. 26
    Sursa 26: Consiliul de mediere — Tabloul mediatorilor și listele activi/inactiviGhid oficial · Consiliul de mediere: paginile „Tabloul mediatorilor” și „Tabloul mediatorilor activi și inactivi”; legături ACTIVI/INACTIVI etichetate2025.Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →

    Vezi extrasul citat

    Tabloul mediatorilor activi/inactivi, legături etichetate2025

    Tabloul Mediatorilor 2025 INACTIVI Tabloul Mediatorilor 2025 ACTIVI

    Textul în documentul-sursă ↗