Plângere prealabilă
Plângerea persoanei vătămate fără de care, pentru anumite infracțiuni, acțiunea penală nu poate fi pornită; are reguli și termen proprii.
Pentru infracțiunile la care legea o cere, acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Plângerea se adresează organului de cercetare penală sau procurorului și trebuie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei. Pentru minori și pentru unele persoane ocrotite, termenul curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul legal a aflat despre faptă.
În accidentele rutiere, Codul penal prevede plângerea prealabilă pentru vătămarea corporală din culpă. Pentru uciderea din culpă se aplică regula generală a punerii în mișcare din oficiu a acțiunii penale.
Plângerea prealabilă nu este înlocuită de orice notificare: anunțarea asigurătorului, intervenția poliției sau relatarea unui martor nu înseamnă, prin ele însele, că a fost formulată. Retragerea plângerii și o înțelegere privind despăgubirile au efecte distincte.
APARE ȘI CA plângerea prealabilă · plângerii prealabile · plângeri prealabile · retragerea plângerii prealabile
Ghiduri unde apare
Sesizare, plângere penală și plângere prealabilă: diferențe →Vătămarea corporală din culpă: ce condiții trebuie analizate →Termene în dosarul penal și pentru pretențiile civile →Din textul legii
Vezi textul citat
(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei. (2) Când persoana vătămată este un minor sau un major care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială, termenul de 3 luni curge de la data când ocrotitorul sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei. (3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal. (4) Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
Vezi textul citat
(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. (2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda. (4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. (5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Informațiile nu constituie consultanță juridică.