Uciderea din culpă în accidente rutiere: cadrul de analiză
Decesul produs într-un accident nu stabilește singur vinovăția. Ghidul separă formele art. 192 din Codul penal, probele privind culpa și cauzalitatea, pluralitatea de victime și restricțiile speciale de sancționare, fără a estima o pedeapsă ori o cauză medicală. [1] [3] [6]
- ACTUALIZAT
- TIMP DE CITIRE
- 9 minute
- CATEGORIE
- Dosarul penal
Cuprins · 12 secțiuni
- 01Cui se adresează
- 021. Decesul și răspunderea penală sunt lucruri diferite
- 032. Ce variante ale articolului 192 se disting
- 043. Regula încălcată și legătura de cauzalitate
- 054. Autopsia, expertiza tehnică și cui îi aparțin concluziile
- 065. Ce documente și întrebări pot fi urmărite
- 076. Alte infracțiuni și restricția suspendării pedepsei
- 087. Procedura penală, familia și despăgubirile
- 098. Aplicarea în timp și limitele ghidului
- 10Lista ta de pași
- 11Întrebări frecvente
- 12Surse și trimiteri
Cui se adresează
Persoane implicate în accidente rutiere și familii care urmăresc condițiile răspunderii ori procedura de testare pentru alcool în România.
Nu stabilește vinovăția, alcoolemia, cauza medicală a decesului, diagnostic, tratament, pedeapsa individuală sau despăgubirea.
Nu oferă metode de evitare a testării, alterare a probelor ori calcul al consumului; nu dezvoltă substanțele psihoactive sau părăsirea locului.
1. Decesul și răspunderea penală sunt lucruri diferite
Un accident în care moare o persoană trebuie cercetat, dar gravitatea rezultatului nu stabilește singură vinovăția unui anumit șofer. Uciderea din culpă presupune un deces atribuit conduitei analizate și forma de vinovăție cerută de lege. Nu este suficient să existe un deces și un vehicul în același eveniment. [1] [2]
În sens penal, culpa poate exista când persoana prevede rezultatul, dar consideră fără temei că nu se va produce, sau când nu îl prevede, deși trebuia și putea să îl prevadă. A spune „nu am vrut” nu rezolvă, singur, această analiză. Nici producerea unei tragedii nu dovedește automat că rezultatul putea fi prevăzut și evitat de persoana cercetată. [1]
Probele trebuie examinate și în sens favorabil persoanei cercetate, nu doar pentru confirmarea unei ipoteze inițiale. Sarcina probei în acțiunea penală revine în principal procurorului; suspectul sau inculpatul nu trebuie să își demonstreze nevinovăția. Drepturile și rolul apărării sunt explicate în Drepturile șoferului cercetat după accident și rolul apărării. [2] [13]
2. Ce variante ale articolului 192 se disting
Textul separă forma de bază, încălcarea unor reguli aplicabile activității și situația mai multor persoane decedate. Tabelul redă cadrul legal, nu o predicție despre sentința unui cititor. [3]
| Dispoziție | Ce trebuie analizat | Limita legală indicată de text |
|---|---|---|
| Art. 192 alin. (1) | Uciderea unei persoane din culpă | Închisoare de la 1 la 5 ani |
| Art. 192 alin. (2) | Decesul ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori măsurilor de prevedere pentru profesie, meserie sau o anumită activitate | Închisoare de la 2 la 7 ani |
| Art. 192 alin. (3) | Prin aceeași faptă se produce moartea a două sau mai multor persoane | Limitele speciale prevăzute la alin. (1) ori (2) se majorează cu jumătate |
Conducerea unui vehicul poate constitui activitatea relevantă chiar dacă persoana nu este șofer profesionist. În Decizia nr. 204/2022, Curtea Constituțională explică legătura dintre activitate, regulile încălcate și rezultatul mortal. Nu se cere un contract de muncă de șofer pentru orice aplicare a alin. (2). [4]
Pluralitatea de la alin. (3) privește persoanele decedate, nu simplul număr de persoane implicate sau rănite. Dacă există atât un deces, cât și alte persoane rănite, nu se mută automat toate rezultatele în alin. (3). Condițiile referitoare la vătămare se analizează separat, în Vătămarea corporală din culpă: ce condiții trebuie analizate, iar încadrarea și eventualul concurs aparțin organelor judiciare. [3] [1]
3. Regula încălcată și legătura de cauzalitate
O analiză utilă identifică regula aplicabilă și fapta concretă despre care se susține că a încălcat-o. Apoi trebuie explicat de ce acea conduită a contribuit juridic relevant la deces. Simplul fapt că este constatată o abatere rutieră nu înlocuiește demonstrarea legăturii cu rezultatul. [1] [4]
Decizia nr. 204/2022 a Curții Constituționale a respins critica de neconstituționalitate referitoare la cadrul examinat. Curtea a arătat, în esență, că regulile activității nu trebuie toate enumerate în articolul penal pentru ca norma să fie previzibilă. Aceasta nu permite însă ignorarea identificării regulii și a condițiilor concrete. Susținerea autorului excepției că formularea ar fi neclară este distinctă de soluția de respingere dată de Curte. [4]
Exemplu fictiv, exclusiv de organizare: într-un tabel al dosarului, o rubrică poate consemna „regula invocată”, alta „proba privind încălcarea”, iar alta „proba privind legătura cu decesul”. O rubrică fără document nu se completează prin presupuneri. Exemplul nu descrie un accident real și nu stabilește răspunderea cuiva. [18]
4. Autopsia, expertiza tehnică și cui îi aparțin concluziile
Autopsia medico-legală este examinarea dispusă în cadrul legal pentru stabilirea împrejurărilor medicale ale morții. Art. 185 din Codul de procedură penală prevede dispunerea ei de organul de urmărire penală sau de instanță în caz de moarte violentă, suspiciune de moarte violentă, cauză necunoscută ori suspiciunea rezonabilă indicată de text. Examinarea are loc în instituția medico-legală, nu este înlocuită de opinia unui nespecialist. [10]
Raportul privește, între altele, cauza medicală a morții, leziunile traumatice, mecanismul lor și legătura dintre leziuni și deces. Acestea nu se confundă cu atribuirea vinovăției penale, pe care o face instanța prin evaluarea probelor. Dinamica accidentului și informațiile medicale pot răspunde unor întrebări diferite; niciun raport nu are o valoare probatorie prestabilită care să înlocuiască această evaluare. [10] [2]
Organul de urmărire penală trebuie să informeze un membru de familie despre data autopsiei și dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste. Nu rezultă obligația familiei de a angaja un expert privat sau dreptul oricărei persoane de a participa fără respectarea cadrului legal. [11]
Pentru o omisiune ori contradicție, formulează problema precis: ce document nu apare, ce două pasaje sunt incompatibile și ce clarificare este solicitată. Explicațiile, suplimentul și o nouă expertiză au condiții diferite. Detaliile rămân în Expertiza medico-legală, completările și obiecțiile; ghidul nu promite înlocuirea expertului doar pentru că o parte nu este de acord. [12] [18]
5. Ce documente și întrebări pot fi urmărite
Această listă de orientare este facultativă; nu este un dosar standard impus tuturor familiilor sau șoferilor. Accesul și depunerea documentelor se fac în condițiile calității procesuale, explicate în Declarații, acces la dosar și depunerea probelor de către victimă. [17]
| Document ori împrejurare | Întrebarea utilă | Limita verificării personale |
|---|---|---|
| Acte privind locul și dinamica accidentului | Care sunt observațiile și care sunt ipotezele de reconstrucție? | O fotografie izolată nu justifică o concluzie tehnică proprie |
| Norma de circulație invocată | Ce obligație concretă este pretins încălcată? | Nu orice abatere explică decesul |
| Cronologia îngrijirilor și raportul medico-legal | Ce documente au fost examinate și ce legătură este motivată? | Nu se formulează un diagnostic sau o cauză a morții din rezumat |
| Raport tehnic și eventuale completări | Sunt explicate datele folosite, limitele și răspunsurile la obiective? | Dezacordul nu anulează automat raportul |
| Ordonanță ori încheiere comunicată | Care este încadrarea și ce etapă a procedurii rezultă? | O încadrare inițială nu este o hotărâre definitivă |
Solicită, când este procedural posibil, lămuriri asupra materialului relevant, nu o confirmare a unei concluzii deja alese. Un deces survenit ulterior accidentului impune verificarea documentată a legăturii, nu presupunerea că succesiunea în timp dovedește singură cauzalitatea. [10] [18]
6. Alte infracțiuni și restricția suspendării pedepsei
Concursul de infracțiuni înseamnă că trebuie analizate distinct mai multe infracțiuni în condițiile legii. Art. 192 alin. (2) prevede aplicarea regulilor concursului dacă încălcarea regulii constituie ea însăși o infracțiune. Nu rezultă că orice neregulă administrativă sau orice rezultat al unui aparat constituie automat o infracțiune suplimentară. [5]
O regulă specială, introdusă prin Legea nr. 213/2023, exclude suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru infracțiunile de la art. 192 alin. (2) și (3), dacă au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau 336. Sunt importante atât forma uciderii din culpă, cât și condițiile infracțiunilor de conducere indicate. Nu este o regulă potrivit căreia orice accident mortal exclude orice analiză a modalității de executare. [6] [7]
Amânarea aplicării pedepsei este altă instituție, nu un sinonim pentru suspendarea executării. Art. 83 are propriile condiții și excluderi, inclusiv limita pedepsei prevăzute de lege și excluderea introdusă în 2024 pentru art. 335 și 336. Nici denumirile, nici pragurile nu se transferă de la o instituție la alta. [7] [8]
Aceste reguli privesc sancționarea, nu produc prin ele însele arestarea preventivă. O măsură preventivă presupune verificarea necesității, scopului și proporționalității în procedura aplicabilă. Individualizarea pedepsei are criteriile art. 74, dar ghidul nu estimează o pedeapsă și nu promite o modalitate de executare. [9] [7]
7. Procedura penală, familia și despăgubirile
Pentru uciderea din culpă nu este prevăzută condiția plângerii prealabile din regimul art. 196. Regula este punerea în mișcare și exercitarea din oficiu a acțiunii penale când sunt îndeplinite condițiile legale. Din oficiu nu înseamnă automat vinovăție, trimitere în judecată sau condamnare; înseamnă că inițiativa penală nu depinde de acea plângere specială a familiei. [13] [1]
Dacă datele se schimbă, poate deveni necesară schimbarea încadrării juridice. Procurorul și instanța folosesc mecanismele procedurale corespunzătoare, cu informarea și drepturile apărării prevăzute de lege. Cititorul nu poate stabili singur schimbarea doar prin redenumirea unui document. [14]
Răspunderea penală și solicitarea despăgubirilor au obiecte distincte. O familie trebuie să verifice calitatea și cererile fiecărei persoane, nu să presupună că dosarul penal include automat toate pretențiile. Pentru pașii existenți, vezi familia în dosarul penal și procedura de despăgubire și proces penal sau civil separat. Nu sunt stabilite aici cuantumuri ori termene de constituire ca parte civilă. [15]
8. Aplicarea în timp și limitele ghidului
Separă data accidentului de data fiecărei probe și a fiecărui act procedural. Regula penală și eventuala lege mai favorabilă se verifică potrivit art. 3–5 din Codul penal; aplicarea legii procedurale este o problemă distinctă, reglementată de art. 13 din Codul de procedură penală. O regulă nouă mai severă nu se aplică automat unui accident anterior doar pentru că judecata are loc mai târziu. [16] [17]
Restricția art. 91 alin. (3^1) a fost introdusă cu aplicare din 13 iulie 2023. Modificările relevante privind art. 83 și 336 din Legea nr. 172/2024 au intervenit ulterior. Aceste repere cer verificare temporală, nu alegerea de către cititor a fragmentelor celor mai convenabile din versiuni diferite. [6] [8] [16]
Nu există în acest ghid un termen universal pentru închiderea unui dosar de accident mortal sau pentru orice obiecție la expertiză. Urmărește actul concret, comunicarea și procedura aplicabilă; durata dosarului este tratată în Expertize și durata dosarului penal: ce poate fi urmărit. Decizia Curții Constituționale prezentată explică o problemă normativă, nu o sentință individuală, o cauză medicală ori o promisiune de rezultat. [12] [17] [4]
Lista ta de pași
Întrebări frecvente
Un accident mortal înseamnă automat că șoferul este vinovat?
Articolul 192 alin. (2) este numai pentru șoferi profesioniști?
Nu. Conducerea poate constitui activitatea relevantă și în afara unei profesii de șofer. Trebuie totuși identificate condițiile concrete, nu doar folosită eticheta de activitate. [4]
Un deces și o persoană rănită înseamnă automat art. 192 alin. (3)?
Nu. Alineatul (3) privește moartea a două sau mai multor persoane prin aceeași faptă. Rezultatele de vătămare se analizează separat. [3]
Familia trebuie să angajeze un expert pentru autopsie?
Art. 185 alin. (7) prevede informarea despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste, nu o obligație de a angaja un expert privat. [11]
De reținut
Arată cele 16 idei principale ale ghidului
Art. 192 distinge forma de bază și forma legată de încălcarea regulilor unei activități.
Conducerea poate constitui activitate relevantă fără calitatea de șofer profesionist.
Pluralitatea din art. 192 alin. (3) privește două sau mai multe persoane decedate.
Decizia Curții Constituționale nr. 204/2022 respinge critica de constituționalitate examinată, nu decide vinovăția în dosarul de trimitere.
Art. 185 alin. (7) cere informarea unui membru de familie despre dată și expertul independent.
Explicațiile, suplimentul și noua expertiză nu se obțin automat prin dezacord.
Art. 192 alin. (2) prevede concursul când încălcarea regulii este ea însăși infracțiune.
Regula de sancționare nu produce automat arestarea preventivă.
Acțiunea civilă și acțiunea penală au obiecte distincte.
Drepturile șoferului cercetat după accident și rolul apărării
Ghidul descrie regulile în vigoare la data actualizării, 6 octombrie 2026. Dacă accidentul s-a produs mai demult, unele reguli pot fi diferite: cum verifici ce formă a legii se aplică.
Surse și trimiteri
- Sursa 1: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.192 alin.(1)–(3)(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.
Textul în documentul-sursă ↗Art.16 alin.(4) și (6)(4) Fapta este săvârșită din culpă, când făptuitorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. (6) Fapta constând într-o acțiune sau inacțiune constituie infracțiune când este săvârșită cu intenție. Fapta comisă din culpă constituie infracțiune numai când legea o prevede în mod expres.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 2: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art. 100 alin. (1)–(4)(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 103 alin. (1)–(3)(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 99 alin. (1)–(3)(1) În acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului, iar în acțiunea civilă, părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul și părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 3: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art.192 alin.(1)–(3)(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 4: CCR — Decizia 204 din 7 aprilie 2022Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Par. 15 — cerințe cumulative și natura activitățiiExistența acestei forme agravate a infracțiunii de ucidere din culpă necesită îndeplinirea următoarelor cerințe cumulative: autorul faptei să fie un profesionist (inginer, medic, farmacist, chimist, arhitect etc.) sau un meseriaș (mecanic, instalator, zidar, tâmplar etc.) sau să efectueze o anumită activitate (conducător de vehicul, vânător etc.); pentru exercițiul respectivei profesii sau meserii ori pentru efectuarea respectivei activități să existe dispoziții legale sau măsuri de prevedere; fapta să fie urmarea nerespectării acelor dispoziții legale sau măsuri de prevedere. Dispozițiile de lege criticate se referă la caracterul activității în legătură cu care este săvârșită fapta, iar nu la îndeletnicirea ca atare a făptuitorului.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 5: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.335 alin.(1) și (2)(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. (2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Textul în documentul-sursă ↗Art.192 alin.(1)–(3)(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. (3) Dacă prin fapta săvârșită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute în alin. (1) și alin. (2) se majorează cu jumătate.
Textul în documentul-sursă ↗Art.336 alin.(1) și (2)(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 6: Legea 213/2023 pentru completarea art. 91 din Codul penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Articol unic: art. 91 alin. (3^1) CP(3^1) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 192 alin. (2) și (3), dacă acestea au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau 336.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 7: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 3 extrase citate
Art.91 alin.(3^1)Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 192 alin. (2) și (3), dacă acestea au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau 336.
Textul în documentul-sursă ↗Art.74 alin.(1), teza introductivăStabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
Textul în documentul-sursă ↗Art.83 alin.(2^1)Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 8: Legea 172/2024 — modificările relevante ale Codului penalTextul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. III pct. 3–4: art. 83 alin. (2^1) și art. 336 CP3. La articolul 83, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (2^1), cu următorul cuprins: (2^1) Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 și 336. 4. Articolul 336 se modifică și va avea următorul cuprins: Articolul 336 Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. (3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 9: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 202 alin. (1)–(4)(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. (2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. (3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. (4) Măsurile preventive sunt: a) reținerea; b) controlul judiciar; c) controlul judiciar pe cauțiune; d) arestul la domiciliu; e) arestarea preventivă.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 10: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
art. 172 alin. (1)–(12)(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 185 alin. (7)(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 11: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi extrasul citat
Art. 185 alin. (7)(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 12: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 9 extrase citate
art. 178 alin. (1)–(5)(1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport. (2) Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în același raport. (3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei. (4) Raportul de expertiză cuprinde: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele și prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoștințării părților, dacă au participat la aceasta și au dat explicații în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză; b) partea expozitivă prin care sunt descrise operațiile de efectuare a expertizei, metodele, programele și echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum și orice alte precizări și constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei. (5) În situația în care expertiza a fost efectuată în lipsa părților ori a subiecților procesuali principali, aceștia sau avocatul lor sunt încunoștințați cu privire la întocmirea raportului de expertiză și cu privire la dreptul la studierea raportului.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 100 alin. (1)–(4)(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗art. 179 alin. (1)–(3)(1) În cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. (2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituția va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanță. (3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 101 alin. (1)–(3)(1) Este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe. (2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-și aminti și de a relata în mod conștient și voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare. (3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 103 alin. (1)–(3)(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Textul în documentul-sursă ↗art. 180 alin. (1)–(2)(1) Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert. (2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituției medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanța se adresează instituției respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 99 alin. (1)–(3)(1) În acțiunea penală sarcina probei aparține în principal procurorului, iar în acțiunea civilă, părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. (2) Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare. (3) În procesul penal, persoana vătămată, suspectul și părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.
Textul în documentul-sursă ↗art. 181 alin. (1)–(2)(1) Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. (2) Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituție medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 102 alin. (1)–(4)(1) Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal. (2) Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal. (3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei, precum și înlăturarea din dosarul cauzei a mijlocului de probă corespunzător probei excluse. (4) Probele derivate se exclud dacă au fost obținute în mod direct din probele obținute în mod nelegal și nu puteau fi obținute în alt mod.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 13: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art.7 alin. (3) · forma extrasului din 23 martie 2026În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în mişcare şi exercită acţiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obţinerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiţii prevăzută de lege.
Textul în documentul-sursă ↗Art.7 alin. (1) · forma extrasului din 23 martie 2026Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi (3).
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 14: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 2 extrase citate
Art. 311 alin. (1)–(5)(1) În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice. (2) Când urmărirea penală se efectuează față de o persoană, extinderea dispusă de organul de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului care supraveghează urmărirea penală, în termen de cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanței, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte totodată și dosarul cauzei. (3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea ori cu privire la schimbarea încadrării juridice. (4) În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligația să procedeze față de aceste persoane potrivit art. 307. (5) Procurorul sesizat de organul de cercetare în urma extinderii urmăririi penale sau din oficiu cu privire la ipotezele prevăzute la alin. (1) poate dispune extinderea acțiunii penale cu privire la aspectele noi.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 386 alin. (1)(1) Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea. Dacă dispune schimbarea încadrării juridice, instanța pune în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru pregătirea apărării față de noua încadrare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 15: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
Art.28 alin.(1); PDF pp.12–13 · forma extrasului din 23 martie 2026Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Textul în documentul-sursă ↗Art.19 alin.(3) · forma extrasului din 23 martie 2026Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.
Textul în documentul-sursă ↗Art.19 alin.(1) și (5); PDFpp.7–8 · forma extrasului din 23 martie 2026(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
Textul în documentul-sursă ↗Art.28 alin.(2); PDF p.13 · forma extrasului din 23 martie 2026Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 19 alin. (2) · forma extrasului din 23 martie 2026Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 16: Codul penal — Legea nr. 286/2009Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
art. 4Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Textul în documentul-sursă ↗Art.91 alin.(3^1)Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 192 alin. (2) și (3), dacă acestea au fost săvârșite în condițiile art. 335 sau 336.
Textul în documentul-sursă ↗Art.5 alin.(1)În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Textul în documentul-sursă ↗Art.3Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 17: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 4 extrase citate
Art.13 alin. (1) · forma extrasului din 23 martie 2026Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 100 alin. (3); PDF, pagina 45 · forma extrasului din 23 martie 2026Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 100 alin. (1)–(4)(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 185 alin. (7)(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la efectuarea autopsiei.
Textul în documentul-sursă ↗ - Sursa 18: Codul de procedură penală — Legea nr. 135/2010Textul oficial ↗Explicația noastră a actului →
Vezi cele 5 extrase citate
art. 172 alin. (1)–(12)(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert. (2) Expertiza se dispune, în condițiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanță motivată, iar în cursul judecății se dispune de către instanță, prin încheiere motivată. (3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor și împrejurărilor supuse evaluării și a obiectivelor care trebuie lămurite de expert. (4) Expertiza poate fi efectuată de experți oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori de experți independenți autorizați din țară sau din străinătate, în condițiile legii. (5) Expertiza și examinarea medico-legală se efectuează în cadrul instituțiilor medico-legale. (6) Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie să indice faptele sau împrejurările pe care expertul trebuie să le constate, să le clarifice și să le evalueze, obiectivele la care trebuie să răspundă, termenul în care trebuie efectuată expertiza, precum și instituția ori experții desemnați. (7) În domeniile strict specializate, dacă pentru înțelegerea probelor sunt necesare anumite cunoștințe specifice sau alte asemenea cunoștințe, instanța ori organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialiști care funcționează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Dispozițiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzător. (8) La efectuarea expertizei pot participa experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau subiecților procesuali principali. (9) Când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări. (10) Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. (11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare. (12) După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.
Textul în documentul-sursă ↗Art. 100 alin. (1)–(4)(1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere. (2) În cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale. (3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. (4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: a) proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; b) se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; c) proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu; d) proba este imposibil de obținut; e) cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; f) administrarea probei este contrară legii.
Textul în documentul-sursă ↗art. 179 alin. (1)–(3)(1) În cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului. (2) Dacă expertiza a fost efectuată de o instituție medico-legală, institut sau laborator de specialitate, instituția va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmează a fi audiat de către organul de urmărire penală sau de instanță. (3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor.
Textul în documentul-sursă ↗art. 180 alin. (1)–(2)(1) Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert. (2) Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituției medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanța se adresează instituției respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză.
Textul în documentul-sursă ↗art. 181 alin. (1)–(2)(1) Organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. (2) Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituție medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condițiile legii.
Textul în documentul-sursă ↗